sâmbătă, 31 decembrie 2011

La multi ani 2012 !

Pentru tine cel care treci pe aici, iti urez un an nou asa cum il visezi, caci visele tale iti dezleaga calea viitorului !

Fi fara grija, probabil mayasului care a sculptat calendarul pana in 2012 i-a fost lene sa viseze mai mult !

Asta nu te tine pe tine, pe mine si pe noi toti sa visam mai departe !


La multi ani 2012 !

vineri, 23 decembrie 2011

Craciun frumos si luminos !

Iata ca se apropie Craciunul in care tragem porcul de coada si ne luptam cu el....













Craciunul, vremea cand spunem colinde si cantam nasterea Domnului....


















Atunci cand ne adunam in familie sa sarbatorim, sa punem sub brad cadouri si mai ales sa ne incalzim sufletele !


Draga trecator prin aceste pagini, iti doresc sa gasesti cadouri frumoase sub brad, cum ar fi: sanatate, dragoste, tihna, multumire si prosperitate
!

Craciun fericit !

Il cunosti pe Mugur ?

Eu il cunosc si de multe ori il caut in perioada asta prin cotloane de suflet si amintiri frumoase.
Era un baiat inalt cu ochii ca marea si o coama de par blond zburlit si aricit.
Era un baiat frumos si cald, multe fete din liceul Caragiale si fostul 32 oftau dupa el.
Aveam cu totii 16 ani cand ne-am cunoscut si am fost un grup de zbanghii si visatori adolescenti.
Iubeam lumea, iubeam viata, ne iubeam prietenii si sufeream din dragoste dupa fete frumoase.
Am facut 18 ani, am terminat liceul, am chefuit si am invatat pe rupte ca sa dam admiterea la facultate. Am fost cu totii si ne-am inscris la facultatea de Constructii si am dat examen cu 4 candidati pe 1 loc.
Era anul 1989.
Anul in care la facultatile tehnice s-au dat subiectele de la Balcaniada.
Anul in care toti baietii din gasca au picat admiterea cu note de 6.
Anul in care ne-au luat in armata.
Anul in care cu totii faceam 18 ani.
Anul in care a fost "Revolutia Romana"
Anul in care Mugur a fost impuscat in cap in fata aeroportului Otopeni, impreuna cu multi alti colegi, militari in termen la o unitate MI.
Despre Mugur si toate visele lui, dspre viata lui frumoasa care putea fi, despre niste parinti care au albit intr-o noapte si care nu mai sunt sa isi planga copilul in continuare, despre.... nu mai gasesti decat o urma firava in cimitirul Eroilor si pe ici pe colo, de genul:
"NĂNESCU Victor-Mugurel, născut în 23 ianuarie 1970, slt. p.m., a fost împuşcat la Bucureşti în 23 decembrie 1989."
Despre ce a fost atunci si cine este vinovat pentru atatea tinereti furate, nimic...
Despre Lovitura de stat din '89, nimic....
Despre 22 de Craciunuri fara un prieten, fara un frate, fara un tata sau fara un fiu la masa, nimic...

Eu il stiu pe Mugur, ii stiu si pe altii, tu ii cunosti ?

Daca da, atunci aprinde si pentru ei o luminare, gandeste-te la ei si la acei minunati oameni care puteau deveni !

Au trecut 22 de ani de la "Revolutia Romana", au trecut 22 de ani in care Dreptatea are tot capul spart !

vineri, 16 decembrie 2011

Dezvoltare personala - valori si credinte

Salutare dragi prieteni,

Timpul trece si ochii care nu se vad, se uita - zice un proverb romanesc. Cu postarea de azi voi redeschide acest canal de comunicare cu cei curiosi, care cauta si mai ales intreaba!

Am inceput un proiect personal legat de dezvoltarea personala, prosperitate, vocatie, etc. Proiect de ale carui rezultate sa beneficiati si voi cei care treceti cu privirea pe aceste randuri. In etapele acestui proiect am trecut prin multe experiente interesante, am acumulat multa informatie, am inceput sa practic anumite abilitati si sa exersez anumite schimbari pe care le doresc in viata mea. Un lucru interesant a fost momentul in care schimbarea dorita de mine s-a lovit de sistemul meu intern de credinte si valori. De atunci studiez si lucrez mai indeaproape la asta.

Ca sa intelegeti, am sa va dau un exemplu- daca una din valorile tale interne este Etica, explicata ar insemna pentru cineva ceva de genul (lucrurile pot fi foarte diferite de la o persoana la alta): apreciz oamenii cinstiti, am incredere in oamenii pe care ii cred cinstiti, eu sunt un om onest si etic, imi este greu sa pacalesc oamenii, nu imi place sa mint, nu imi place sa insel oamenii, ma simt foarte prost cand cineva ma minte sau ma inseala, nu suport sa fiu pacalit, etc.

Pentru o persoana de acest fel un job sau un business propriu in care va fi nevoita sa minta/sa pacaleasca/ sa ascunda adevarul/ sa arate numai partea frumoasa/etc., sa lucreze in echipa cu oameni care l-au mintit/pacalit/etc., sa aiba un sef care l-a mintit/pacalit/ascuns adevarul/i-a aratat numai partile bune cu intentia de a profita/etc. va fi un chin. Aceasta persoana, pe langa faptul ca se chinuie enorm, nu va avea nici succes in ceea ce face, se poate imbolnavi, isi poate strica relatiile cu cei din jur, va pierde bani, timp si sanatate pentru ca face ceva impotriva unei valori interne puternice. Aceasta valoare daca este importanta (pe unul din primele 3 locuri in ordinea importantei) il va impiedica mereu in jobul sau businessul descris mai sus.

Care este concluzia: mai inainte de a te apuca de ceva (o slujba noua, un business nou, o activitate noua) este bine sa sti care iti sunt valorile, care este ordinea importantei lor si ce inseamna ele pentru tine. Aceste valori pot fi acceleratorul prosperitatii tale, ale vietii tale frumoase, ale implinirii tale daca te folosesti de ele si nu lucrezi impotriva lor.

Pentru mine valorile sunt diferite de credinte. Sa va dau un exemplu: Etica este o valoare in sensul celei descrise mai sus si declaratia "Eu cred ca este mai bine sa fi sarac dar cinstit decat bogat si mincinos!" - poate veni din credinta: Oamenii bogati sunt mincinosi/Cei cinstiti trebuie sa fie saraci/Nu poti fi bogat decat daca esti necinstit/Toti oamenii bogati sunt necinstiti.
Credinta se bazeaza pe o valoare dar este diferita, iata cum:
  • una este ca tie sa nu iti placa sa minti sau sa fi mintit si alta este sa crezi ca toti oamenii bogati sunt mincinosi.
  • una este ca tu sa faci afaceri etice si sa faci si bani din asta si alta este sa nu te apuci sa faci afaceri/bani pentru ca, datorita credintei tale, va trebui sa minti sau sa fi necinstit.
  • una este sa nu iti mearga/sa nu ai succes intr-o actiune datorita faptului ca actiunea respectiva este impotriva valorilor tale si alta este ca sa nu actionezi deloc datorita unei credinte care generalizeaza prea mult (echivaleaza experienta unora cu anumite persoane, cu toate posibilele experiente ale tale cu alte persoane).

Cred ca am intrat prea mult in limbaj NLP si am sa ma opresc aici cu diferentele dintre valori si credinte. Aceste 2 concepte sunt strans legate intre ele dar diferite in acelasi timp.

De o vreme incoace, urmaresc cu interes un nou site/blog, cel al lui Pera Novacovici. El are un curs interesant legat de vocatie. Ce mi-a placut este ca a inceput acest curs virtual cu lamurirea si ierarhizarea valorilor interne. Are un exercitiu interesant despre cum sa iti faci ierarhia valorilor aici.

La sectiunea de comentarii am vazut multe raspunsuri ale celor ce au facut exercitiul si am facut o statistica a raspunsurilor de pe site. Cu toate ca multi dintre cei care au raspuns sunt tineri, a iesit ceva interesant. Pera a provocat cititorul sa isi faca ierarhia valorilor interne si a folosit ca exemplu 7 valori: Libertate, Sanatate, Banii, Iubirea, Adevarul, Familia si Prietenii. Am facut o statistica a raspunsurilor si rezultatul m-a surprins un pic, iata valorile in ordinea importantei:

  1. Sanatatea - 50% din respondenti
  2. Libertatea - 43.5% din respondenti
  3. Iubirea - 24% din respondenti
  4. Familia - 11% din respondenti
  5. Banii - 28,3% din respondenti
  6. Adevarul - 11% din respondenti
  7. Prietenii - 17,5% din respondenti

Adunate nu fac 100%, ci este o statistica evaluata, aici m-am ajutat si de urmatorul clasament: din 100% respondenti 50% au pus Sanatatea pe locul 1 - din acestia, pe locul 2 au pus Libertatea (32.6% din 100%), pe locul 3 au pus Iubirea (15,21% din 100%) si pe locul 4 Familia (11% din 100%).

Interesant cum multi oameni au pus Banii pe ultimele locuri, contra obiceiurilor si societatii in care traim. Pentru mai mult de jumatate dintre ei este mai importanta Sanatatea, Libertatea si Iubirea!

Ca sa vedeti orientarea esantionului, la valoarea Bani, clasamentul este urmatorul:

  • au pus pe locul 1 Banii doar 2,17% din respondenti;
  • pe locul 2 - 4,34% din respondenti;
  • pe locul 3 - 10, 86% din respondenti;
  • pe locul 4 - 13,04% din respondenti;
  • pe locul 5 - 28,26% din respondenti;
  • pe locul 6 - 13,04% din respondenti;
  • etc.

Pentru mine este incantator sa vad ca sunt multi oameni cu valori orientate catre principii general valabile: poti sa ai o multime de bani dar ii ai degeaba daca nu ai sanatate si libertate ca sa te bucuri de ei; poti sa ai o multime de bani dar nu vei fi intreg daca nu ai parte de iubire adevarata si de o familie care sa te implineasca.

Alta latura este ca majoritatea ar minti pentru bani (Adevarul este in urma Banilor) si aici ma intorc la exemplele anterioare si pot spune ca daca valoarea Bani este mai importanta si mai tare decat Adevarul/Etica poti functiona si avea rezultate in situatiile descrise. Intrebarea este: Cum influenteaza acest lucru oamenii din jurul tau dar mai ales cum interactioneaza asta cu valorile mai importante pentru tine?

Stiu ca cei care i-au raspuns lui Pera sunt doar o mica parte a celor din jurul nostru, nu toata lumea ii citeste site-ul si nu toata lumea este interesata de dezvoltare personala, dar este o statistica de care m-am folosit.

Pe tine te intereseaza dezvoltarea personala ?

joi, 11 august 2011

Aprecierea si recunostinta

Esti prins in valtoarea vietii cotidiene, proiecte si sarcini de servici, traiul de zi cu zi si goana nebuna dupa bani (nu ca sa te imbogatesti ci ca sa supravietuiesti la limita decentei), tot felul de "chestii" si "lucrusoare" de rezolvat pe acasa, planuri si actiuni personale de dezvoltare....

Ce mai, esti pe PILOT AUTOMAT! Ai impresia ca cei din jurul tau graviteaza si relationeaza asa cum ar trebui si.... si esti pe pilot automat, adica: impersonal, robotizat, doar tu cu gandurile tale, sentimentele si emotiile tale, dorintele si sperantele tale. Nevoile TALE de energie si descarcare nervoasa, iei ce iti trebuie din jur si de la persoanele de langa tine si arunci gunoaiele....tot pe ei, doar sunt ai tai, te inteleg si te iubesc.....si mergi mai departe....fara sa vezi mai incolo de tine...
dar..
.....mai incolo de tine sunt EI!

Ei care te iubesc si au nevoie de tine, ei care au nevoie de energia ta, ei care ar vrea sa le cari din gunoiul lor dar nu o fac deoarece stiu ca esti ocupat, ca lucrezi, ca te zbati, ca.....

Ei, ca si tine, au nevoie atat de mult sa le spui ca ii iubesti, ca ii apreciezi ca sunt langa tine.
Au si ei nevoie sa ii iei in brate si sa ii strangi cu drag la piept, sa ii lasi sa planga pe umarul tau cat timp ii mangai pe cap...
Au nevoie sa razi si sa plangi impreuna cu ei, sa ii asculti si sa le iei gunoiul strans din fata sufletului, sa-i incurajezi si sa le intanzi o mana chiar atunci cand nu o cer, sa le spui vorbe frumoase si simple din suflet!

Ei ca si tine au nevoie sa simta ca traiesc impreuna cu cineva, ca fac parte din ceva si ca cineva stie ce inseamna sa fi iubit si sa iubesti. Au nevoie de sangele care hraneste celulele, acel sange care se numeste dragoste impartasita. Daca sangele este viciat si numai unele celule se hranesc si nu actioneaza complementar si reciproc, celulele sufera, se imbolnavesc si organul pe care il compun nu mai functioneaza. Asa este si cu oamenii, uita uneori ca sunt celulele unui organ si ca sangele trebuie sa circule de la celula la celula.

Asa ca acum ma intreb:
Cand i-am spus sotiei mele ultima oara te iubesc? Cand i-am aratat cat de mult o apreciez?
Oare copii mei stiu ce inseamna ei pentru mine, cand au auzit asta ultima oara de la mine?
De unde stiu ei oare cat de mandru sunt de ei?
Cand am luat-o pe mama ultima oara in brate?
Cand am ras si m-am bucurat impreuna cu fratele si sora mea?
Oare de unde stiu prietenii mei ca au un loc special in sufletul meu?
Colegii mei stiu oare cat de mult ii apreciez pentru lucrurile minunate facute impreuna?

Am lasat acest sange sa circule sau am tinut tot pentru mine, ca un vampir lacom si zgarcit?

Oare cate ocazii de a le arata celor din jur aprecierea mea am pierdut pentru efemeritatea unor momente cheltuite pe lucruri care nu ma reprezinta cu adevarat?

Acum ceva timp, cineva ma intreba daca este posibil sa fi in acelasi timp un manager bun, un coleg bun, un parinte bun, un sot bun, un prieten bun, o persoana valorizata si apreciata, un om de succes profesional si multe altele in acelasi timp? In mod spontan si inconstient i-am raspuns ca daca imparti fiecarei bucati din tine, fiecarui EU din cele de mai sus, atentia, energia si timpul necesare de care are nevoie ficare este posibil. Persoana respectiva, a ridicat ochii cu speranta catre mine si m-a intrebat cum o sa isi dea seama ca a reusit? Un alt reflex m-a facut sa ii raspund tot cu intrebare: Sa presupunem ca ai atins deja aceasta stare, care ar fi acele indicii care ti-ar spune sau arata ca esti aceea persoana? Printre multe lucruri ce tin de personalitatea sa unica si de trairile sale interioare, persona in cauza mi-a spus ca vede in jurul sau: subordonati multumiti, colegi zambitori, sotia iubitoare, copii fericiti, etc. si l-am intrebat:
De unde sti ca ei sunt asa datorita faptului ca tu esti acum un manager bun, un sot bun, un parinte bun, s.a.m.d.?
Stiti ce mi-a raspuns !?
-Pentru ca le-am spus si le-am aratat la fiecare cat de mult ii apreciez. Pentru ca le multumesc ca au fost langa mine si ca m-au ajutat sa ajung omul bun care sunt acum si ca fara ei nu as fi reusit asta!
Instinctiv persoana in cauza realiza ca succesul nostru, pacea si linistea noastra interioara tine si de sistemul in care evoluam si de relatiile pe care le avem cu acesta.
Daca vrei armonie, echilibru si energie pe spirala evolutiei tale lasa ca sangele curat si hranitor al aprecierii si recunostintei sa circule liber intre toate celulele sistemului.....
DARUIESTE SI VEI PRIMI !

vineri, 24 iunie 2011

Revelatii Post-Decembriste

In ultima vreme am o senzatie de intoarcere in timp, in anii post-decembristi unde toata "floarea cea vestita" a politicii romane, aidcalea tot romanul era revolutionar si dorea sa schimbe totul.

Pe vremurile alea era usor sa etichetezi pe cineva "comunist" sau "securist" si ii faceai praf viata, circul televizat si cel din presa era la "cele mai inalte culmi ale progresului" si scandalul mediatic era placerea nevinovata a fiecarui romanas. Nu ca s-ar fi schimbat multe de atunci, dar istoria se repeta.

Atunci se striga in gura mare ca Ceasca nebunu' in megalomania lui si-a batut joc de Bucuresti si a trantit cel mai monstruos "palat comunist" zis si casa poporului pe deal, acum nu-i mai scoate nimeni de acolo pe alesii nostrii si este o gaura negara de bani publici.

Se tipa sus si tare de descentralizare, ca destul ne-au centralizat comunistii, acum pe bani seriosi se doreste o noua centralizare ce poarta numele de "regionalizare", cati bani se vor cheltui aici si ce impact negativ va avea asta in viata noastra nimeni nu vrea sa spuna.

Tot pe vremurile post-decembriste se facea mare tam-tam de dezastrul din sistemul national de sanatate, comunistii isi batusera joc de el-asa spunea lumea, acum daca ai norocul sa mai fie un spital in apropierea ta trebuie sa vi de acasa cu medicamente, truse de anestezie, fasa si pansamnet steril, etc.

In aceleasi vremuri de "profunde schimbari sociale"-citez din limba de lemn iliesciana, sistemul de invatatant era blamat si facut necompetitiv, chiar daca nivelul de educatie era unul ridicat pentru Europa, acum ultimul raport al UE arata ca noi suntem la coada Europei la tot ce inseamna invatamant si formare profesionala, facultatea se face pe bani grei si pe favoruri sexuale, dai cu tunul si nu mai gasesti meseriasi formati intr-o meserie (zidari, sudori, tinichigii, mecanici, electricieni, instalatori, etc) ci gasesti numai "meseriasi" care au furat ceva meserie de la unul si altul fiecare cum a avut posibilitatea, priceperea si inteligenta.

Tot dupa revolutie au scos repede pedeapsa capitala, ca nu era civilizat si nu corespundea drepturilor omului (sa nu fie lovit prea tare ala care fura ca in codru) acum vor sa o reintroduca ca de, s-a furat destul si nu mai au loc si altii sa fure. Vorba unui prieten: troaca a ramas aceeasi, ba chiar mai mica, da acum sunt mai multi porci care vor sa manance din ea.

Dupa revolutie eram agitati ca ungurii vor sa ne fure tara, se pare ca nu au reusit (pentru ca lumea normala nu doreste asta) acum scot pe tapet aceeasi balacareala, de parca locuitorii din Covasna, Harghita si Mures vor avea un trai mai bun intr-o regiune independenta a secuilor.

Regele era vazut ca salvatorul Romaniei, se pare ca el nu si-a salvat decat averile, dar tot mai este un bun subiect de discutie pentru "marina comerciala" si batraneii care inca ii mai asteapta pe americani sa ii salveze. Apropo de americani, au venit si ei, au pus o baza, doua si ceva "umbrele" NATO, iar noi suntem cu o armata de amatori cu iz de profesionisti pe care o poate spulbera si un regiment de afgani mai pusi pe rele.

In anii '90 se tragea tare pe schimbarea constitutiei si garanatrea proprietatii private, ilicitul era scos in afara legii, acum ne intoarcem inapoi ca da bine la campania electorala. Chiar daca nu a fost arestat si judecat nici unul din marii mafioti pana acum, nu a fost confiscata nici o avere ilicita, tot se doreste a se schimba ceva numai ca da bine la popor.

Dupa "revolutie" a fost epurata armata si militia de "comunisti si securisti" cu promisiunea ca vom avea ceva modern si profesionist, acum este epurata de "elementele reactionare" care au tupeul sa faca greve si demonstratii, iar epurarea se face prin scaderea nivelului de trai si concedieri. Noi avem pretentii ca Politia sa ne pazeasca iar Politia abia mai are dupa ce sa traiasca, o parte-majoritatea, ca alta parte traieste regeste din banii mafiei care se scurg din strada pana in guvern, trecand prin parlament.

Atunci erau platite datoriile externe si aveam rezerva 3 miliarde de USD, acum am ajuns cu datoria externa la 30% din PIB si stam mai bine ca Grecii doar pentru ca nu am fost datori in '89. Banii din fonduri UE nu sunt folositi integral si mai genereaza si scandaluri, Polonia ne da lectii pe care nimeni nu le ia in seama.

Ar mai fi multe, foarte multe de spus, dar cred ca le stie tot romanul informat care are peste 35 de ani in ziua de azi. Imi doresc sa nu mai fac comentarii politice pe blog, nu asta a fost intentia pentru care am inceput sa postez. Nu promit ca ma voi infrana sa mai comentez politica dar voi face tot posibilul sa imi respect intentia initiala: sa scriu despre dezvoltare personala, despre experiente frumoase si alte lucruri care ne pot fi de folos. In rest mai avem dreptul la un vot in care sa ne exprimam alegerile.

marți, 7 iunie 2011

Voteaza proiectul "Eu si toba mea" la concursul Scoala lui Andrei

Salutare,

Depinde si de tine ca proiectul copiilor din clasa a III a D din scoala 179 sa fie unul din cele 11 proiecte castigatoare la "Scoala lui Andrei".

Castigand acest proiect, copiii vor putea face o trupa de percutie (tobe africane) unica in Romania. Pana acum trupa a fost sustinuta de Asociatia Corporeanima, iar prin acest proiect 25 de copii vor avea toba lor. Poti citi mai multe despre proiect pe http://scoala.taraluiandrei.ro/proiect/eu-si-toba-mea/ [1] .

Poti ajuta acesti copii daca vei vota acest proiect. Evaluarea proiectului se face astfel: 30 % popularitatea proiectului, iar 70% evaluare facuta de o comisie.

Iata procedura de vot:

1. Intra pe http://scoala.taraluiandrei.ro/proiect/eu-si-toba-mea/ [2] voteaza.

2. Intra pe adresa ta de email. Acolo ai primit un email de la "Scoala lui Andrei". Confirma votul tau acolo. Daca nu a intrat emailul, atunci cauta in SPAM. DOAR CONFIRMAND VOTUL ACESTA VA FI VALABIL.

ESTE IMPORTANT SA VOTEZI, DAR ESTE LA FEL DE IMPORTANT SA GASESTI ALTI PRIETENI CARE SA VOTEZE PROIECTUL EU SI TOBA MEA.

Iata cateva imagini din spectacolele acestor copii.

- Ziua Europei 22 mai 2011
http://www.youtube.com/watch?v=LYhgK7Og5FA&feature=related [3]

- Festivalul CONIL 29 mai 2011 http://www.youtube.com/watch?v=BaIIyvvilUc [4]

- Spectacol caritabil pentru strangerea de jucarii pentru copii orfani aprilie 2011 http://www.youtube.com/watch?v=9DkFLT70AsE [5]

- Campionatul national de GO juniori - spectacol interactiv http://www.youtube.com/watch?v=03LyK_0Dvfg&feature=related [6]

Copii o sa fie fericiti si vor avea un impuls puternic in dorinta lor de a performa, dar numai cu ajutorul vostru, a celor care ii voteaza.

Iti multumim anticipat pentru gestul tau frumos !

miercuri, 11 mai 2011

Conexiune

A trecut cam mult timp de cand nu am mai simtit fiorul naturii care isi ia in stapanire mediul si genereaza viata. Azi dimineata in drum spre servici am prins o fereastra de soare si claritate in atmosfera si am fost lovit de explozia de verdeata din jurul meu. Probabil si de la ploile din ultima vreme, sau poate atentia mea a fost concentrata pe plantele din jur de data asta, dar efectiv am simtit natura din jur. Copacii cu frunzele deodata mari, primele corcoduse verzi abia mijite, mirosul reavan si proaspat de plante si iarba, muzica linistita a frunzelor miscate de un vanticel jucaus.

Pentru un moment am fost transpus in mijlocul unei paduri, departe de grijile cotidiene si cu o pace adanca in suflet. Am tras aerul curat pe nas cu toate senzatiile de proaspat si verde inundandu-mi plamanii. Mersul parca era mai elastic si ochii mai linistiti dar cu mai multa viata, in muschii de pe maini si picioare simteam conectarea cu mediul vegetal.

Nu au fost decat cateva clipe, cale de 100 m, dar m-am surprins in lucirea de oglinda a unei ferestre de casa cu un zambet pe fata si pace pe chip.

Atunci mi-am dat seama de ce se uitau oamenii la mine un pic contrariati cand treceau pe langa mine. Fete ursuze si adormite, sau plate cu ochi de peste, sau efectiv atente pe unde merg, dar in orice caz subconstientul meu le inregistra ca fiind in rutina aproape robotica a drumului catre munca. Oamenii erau contrariati de faptul ca unul care se vede clar ca merge la munca zambeste aiurea cu ochii prin copaci si tufe.

Ce mi-a placut cel mai mult este faptul ca si ei se uitau pe urma in tufe si copaci sa vada la ce ranjea ala cu sapca pe drum. Ma uitam in urma lor si mersul lor se schimba, era mai elasitc, mainile se miscau pe langa corp si umerii se relaxau, sunt sigur ca zambeau si ei.

Doar o clipa sa dai voie frumosului si viului sa te atinga si ti-ai umplut bateriile pe ziua respectiva, nu trebuie decat sa deschizi ochii si inima, nimic mai mult!

Cand am ajuns la destinatie, in orasul agitat, praful deja incepuse sa se ridice si masinaria grea a spatiului incepe sa te inghita. Cu capul in jos, dau sa traversez o straduta mica si ingusta, un om cu lumina jucausa in suflet a scris mare pe trotuar cu vopsea alba: Priveste cerul !
Instinctiv am ridicat ochii la cer si am zambit cu gura pana la urechi de micul joc al conditionarii. Senzatia buna mi-a revenit ! Dupa 20 m, probabil tot omul jucaus a scris : Nu-i asa ca acum zambesti !
Asa era si in gand i-am multumit pentru darul facut fiecarui calator care trecea prin acel loc, i-a daruit o bucata de cer !

joi, 21 aprilie 2011

Ganduri in saptamana mare

Mai este un pic si Saptamana Mare, a Patimilor, se termina, dar in fiecare zi te ingrozesti de ce citesti prin media.
Vantu isi da arama pe fata de mare mafiot in inregistrarea facuta de Sebastian Ghita, citeste si asculta pe Hotnews aici.

Ministrul munncii (fostul) Ioan Nelu Botis face afaceri bune pentru el si sotia lui pe bani din fonduri UE, pe fata si fara jena. Asta dupa ce ii face pe toti romanii lenesi - eu unul ma uit in jur si toata lumea munceste de rupe, dar banii adevarati se duc in buzunarele lor.
Base da cu mucii in fasole, ca intotdeauna, prin declaratiile oficiale.....
Si multe alte porcarele marunte care scot in fata parca toata partea urata, murdara si neagra a oamenilor.

Dar cum orice lucru nu poate exista fara contrariul lui: lumina fara intuneric, bunatatea fara rautate, albul fara negru, iubirea fara ura, placerea fara durere, Rai fara iad, Christos fara Satana, etc, mai bine ne intoarcem catre lucrurile de suflet. Sa ne dam sansa de a ne uita la noi, la sufletele noastre, la dorintele si visele noastre, la faptele noastre bune si la pacatele noastre, macar o saptamana pe an, macar in Saptamana Mare.

Imi vin in minte cateva cuvinte din Pildele lui Solomon: "Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine." si "Nu te mânia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi! Căci cel ce face răul n-are nici un viitor, şi lumina celor răi se stinge.", acestea ma indeamna sa nu mai pun la suflet ceea ce se intampla in tara si mai mult sa ma imi intorc ochii la mine. Dar tot Solomon spune: "Dacă zici: “Ah! n-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? Asa ca este bine sa stiu dar sa si cantaresc cu acel cantar bun si sa fac cat mai curat in casa sufletului meu ca mizeria sa nu se faca stapana in el.

O alta pilda a lui Solomon buna pentru vremurile pe care le traim este:

Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,
Dacă-ţi spun: «Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre. Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi !»
Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor. Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor! Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.
Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său. Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul:
«Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?»






Acestea fiind spuse, dragi oameni care treceti cu privirea pe aceste randuri, va doresc un Paste plin de lumina in suflete, de invatatura in ganduri si de bunatate in fapte !

joi, 14 aprilie 2011

Referendumul privind Legea Capitalei

Iata cum din "meandrele concretului" au gustat si cei din PDL (tare bunicuta Ilici-copiat si folosit la maxim) si au venit cu cele 7 "minuni ale lumii"/intrebari pentru referendum, extras din articol hotnews:


"In schimb a fost adoptata propunerea PDL de a adresa bucurestenilor la referendum un numar de 7 intrebari. Mai jos redam cele 7 intrebari propuse de consilierii PDL-PRM-PNG



  1. Sunteti multumit de modul in care s-a dezvoltat Capitala?

  2. Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si o administratie?

  3. Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si 7 administratii?

  4. Sunteti multumiti de curatenia in Capitala?

  5. Va doriti o arhitectura unitara pentru Bucuresti?

  6. Sunteti de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului administrativ?

  7. Sunteti de acord ca Bucurestiul sa fie condus de primarul general si CGMB?"
Interesanta abordare si foarte manipulativa. Se pare ca baietii si "blonda PDL" vor neaparat ca puterea in capitala sa fie centralizata si spagile, afacerile oneroase, ciolanul, etc. sa curga numai intr-o singura directie.

Foarte manipulativ si cu impact in responsabilizarea alesilor la primarie este ca prin aceasta lege (daca va fi adoptata) nu vom mai alege direct primarul ci doar membrii din consiliul primariei, care la randul lor vor alege primarele. Asa cum ne-am obisnuit cu multe legi scoase pe banda in care guvernul si-a "asumat raspunderea"-apa de ploaie, deorece in realitate nu poate sa ii traga nimeni la raspundere-legi care au o influenta negativa in economie si in protectia sociala, tot asa o sa faca si consiliul unic cu primarele unic. Eu unul sunt multumit cu evolutia lucrurilor pe Sectorul 1, unde locuiesc, nu toate sunt asa cum ne dorim sa fie, dar comparand cu ce se intampla in alte sectoare (de ex.Sectorul 6 -partea de cartier Militari) pe unde trec mai des, pot sa fac o diferenta intre cat de gospodari sunt primarii de sector si asta fara sa ma uit la culoarea lor politica.

Dar sa lasam asta si sa privim atent cele 7 intrebari din propusul referendum. Sunt foarte manipulative, eu nu mai comentez dar o sa postez cateva comentarii de bun simt de la articolul mai sus mentionat din Hotnews:

"De ce sunt alese mai multe intrebari la care oricince ar da un raspuns de bun simt?
Cine nu vrea mai putini oameni in administratie sau mai putin jeg, oricine ar spune da.
Ok, pui cateva inrebari de genu asta care iti induc raspunsul DA dupa care o pui pe aia care te intereseaza, unde prostimea sunt influenta acestor DA iti va raspunde tot cu DA la ultima si cea mai importanta intrebare care de fapt conteaza.
Ma deranjeaza acelasi lucru care ma deranjeaza de multi ani, ne iau de prosti, daca tot incearca sa manipuleze niste raspunsuri altfel decat bazate pe o logica coerenta macar sa se chinuie mai mult si nu cu astfel de metode.
Ideea e mai mult decat tampita. De ce sa impart banii si dezvoltarea sectorului in care stau cu altele? Primarii locali gestioneaza mai bine situatia decat unul pus de paravan regulat permanent de consilieri."

"Daca nu imi place actuala organizare, atunci ce? Vreau sa zic, daca MAJORITATEA locuitorilor raspune NU la aceasta intrebare, ce se intampla?Si de ce 6 sectoare?! Initial erau opt, intre timp orasul a crescut, si ca populatie, si ca dimensiuni, si ca probleme, dar nr. de sectoare s-a redus!La fel, daca spun ca NU imi place modul haotic in care s-a dezvoltat in ultimii 21 de ani, ce efect are asta?!Un referendum trebuie sa contina intrebari clare , la care saspunsul prin da/nu sa determine univoc actiunea ulterioara!"

"Ai observat bine ca intrebarile sunt retorice. Cum adica daca sunt de acord ca primarul general sa conduca Bucurestiul ?!?! Pai cine sa-l conduca, Boc, Ben laden, Mubarak ?? Ce intrebare cretina e asta si ce relevanta are ??? Plus ca dupa intrebarile asta nici nu stii daca omul respectiv a fost sau nu de acord cu desfiintarea primariilor de sector ! E prosteala pe fata!"

Si sinteza obiectivelor dorite de cei care au ales aceste intrebari este:

"Sunteti multumit de modul in care s-a dezvoltat Capitala? Nu
Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si o administratie? Nu
Va doriti o Capitala cu 6 sectoare si 7 administratii? Da
Sunteti multumiti de curatenia in Capitala? Nu
Va doriti o arhitectura unitara pentru Bucuresti? Da
Sunteti de acord cu reducerea cheltuielilor aparatului administrativ? Da
Sunteti de acord ca Bucurestiul sa fie condus de primarul general si CGMB? Nu
Va doriti sa scapati de Emil Boc? DA
Va doriti sa ajunga Bucurestiul in mainile Elenei Udrea? Jesus, NO!
Atata timp cat PDL conduce consiliul in orasul asta nu o sa se faca nimic. Nu ai primar PDL ca brasovul, nu ai parte."

Comentariile mele sunt de prisos, va recomand sa cititi articolul din Hotnews si mai ales comentariile, sunt interesante !

luni, 11 aprilie 2011

Despre directia in care mergem

A inceput in forta sezonul de business si ne mananca timpul vorace. Suntem la mijlocul Postului mare al Pastelui si daca esti atent in jur vezi lectiile pe care Dumnezeu le asterne in calea ta ca sa mai inveti cate ceva. Lectia neinvatata o sa iti iasa in cale pana desavarsesti ce trebuie terminat. O zicala pe care am citit-o zilele astea mi-a ramas in minte: "Daca ameninti un individ, pregatestete sa iti asumi responsabilitatea consecintelor acestui lucru!" Atentatul la siguranta si securitatea fiintei umane nu poate avea decat reactii de aparare, reactii care surprind de obicei pe atentator. Unii se joaca cu asta in acest joc al violentei care ne intra in viata pe toate canalele de comunicare, in incidentele de zi cu zi si din ce in ce mai mult in societate. Mai jos este un mesaj frumos legat de evolutie, nu prea l-am studiat pe cel care il transmite-mie mi-a placut mesajul, dar se pare ca are o concluzie general valabila, enjoy:

vineri, 1 aprilie 2011

Articol fain in presa romaneasca

Mi-am promis in barba-mi nearsa de vre-o 2 zile, amu' ceva timp, sa nu mai ma dau pe blog cu articole despre politica.

Na ca suntem in postul mare al Pastelui si nu ma pot abtine!

Am citit un articol fain: Opinie de Sorin Pâslaru - Redactor-Şef ZF: Rupeţi rândurile şi atacaţi-i. Altfel vă vor alunga şi vă vor lua tot.

Puteti citi tot articolul aici !

O sinteza foarte buna a unei conferinte de presa pe teme de proiecte din bani EU.

Concluzia mea este ca daca ii mai lasam pe nehalitii astia care ne conduc, sa duca totul de rapa, ne meritam soarta si nu ne invatam lectia.

Mai amuzanta este partea in care tot auzim din media, ca oamenii din Romanica se omoara pe pliculete gratuite de zahar si fac cozi ca pe timpul lui Ceasca la magazine care ofera super-reduceri.

Lumea o duce mai rau ca pe timpul lui Ceasca cel linsat dar nu mai face nimieni nici macar un fas de revolutie.

Amu' avem libertatea mult dorita dar nu stim ce sa facem cu ea!

Unii mor de foame cu libertatea in brate si altii crapa de huzur, mai romanule vezi ca ceasul al-12-lea trece pe langa tine si nu ai habar !

vineri, 18 martie 2011

Interviu cu Parintele Iustin Parvu

In urma unui interviu aparut in Revista Atitudini pe 17 Februarie anul curent (vezi articol complet aici), parintele Iustin Parvu a facut o frumoasa sinteza a societatii noastre.

Redau un fragment:

- Părinte, asistăm la o pasivitate generală şi la o paralizie a voinţei poporului român, încât aproape nu mai este nicio reacţie, nici atitudine faţă de toate aceste bombardamente anticreştine. Cum se explică acest fapt?

- Asta şi pentru că sărmanul popor nu mai ştie ce să creadă, nu mai are încredere în niciun lider politic, în niciun formator de opinie, nici în Presă sau televiziune. De aceea este aşa de rece şi indiferent la tot ce apare. Această stare de lucru este de altfel şi indusă, programare la care s-a lucrat cu multă sârguinţă, astfel încât să desfiinţeze modelele şi elitele unui popor şi să strice reperele oamenilor. Acum are mai multă credibilitate în faţa omului de rând cel care ştie să ofere mai bine pâine şi circ. Se mai trezeşte câte unul din somnolenţa asta şi, supărat, caută să facă o mică revoluţie. Dar revoluţia asta ţine numai până la Dealul Patriarhiei sau de la Cotroceni şi de acolo se împrăştie, nu mai rămâne nimic din revolta lui; rămâne el singur revoluţionar. Păi ce era o grevă altădată? Înspăimânta tot poporul, prin seriozitatea şi hotărârea protestatarilor. Acum sunt atâtea diversiuni că nu mai ştii pentru cine şi ce protestezi de fapt; acum nu mai ai încredere nici în fratele de lângă tine.

Merita citit !

joi, 17 martie 2011

New kids of the revolution - Sau ceva paraziti

Au aparut paraziti, unii nashpa si unii cool.
Mie imi place de astia mai adevarati de pe la noi care iti spun in fata cam cum sta treaba...
sau
Mai scot un mesaj pentru cine are urechi sa auda si inima sa inteleaga....
sau
Pun degetul pe rana si te aduc cu picioarele pe pamant....
sau
Au curaj sa strige in gura mare: "Imparatul este dezbracat, nu are haine pe el!!"
sau

Suntem puternici
sau
Suntem slabi
sau
Suntem inca in cautarea solutiei
Sa se auda pana in Piata Prostitutiei !

Parazitii piesa Sau - 2011, enjoy:

miercuri, 16 martie 2011

Media din Romania - cutremur si divort

Vox populi-vox..... nu stiu cu ce sa completez, deorece nu merita sa scriu dictonul in original.
La noi vocea poporului comenteaza mai mult ceea ce le vad ochii si le aud urechile la TeVeu si de prin ziare ieftine de metrou.

Divorturile patachinelor ocupa toata media: Virinica vs.Viri-taticutu si Balaurul cu 7 capete (la fiecare le pute gura mai rau ca apa din Dambovita) vs.Pepelica far' de frica. De data asta scor 2-0 pentru barbati, iesirile lor la rampa mai civilizate si cu tenta de victima - au sfatuitori de PR mai buni. In rest nu vad ce mare victima esti cand te insori cu una care fugea de principalul peste si camatar din Bacau sau cand te legi la cap si te certi cu toata familia pentru una cu un caracter de centurista (sa ma scuze fetele ca multe din ele au vocabular mai frumos decat balaurita).

In rest cuvantul de ordine este mucles la cutremur-ca daca nu ne ocroteste Bunul Dumnezeu la noi ar fi dezastru. "Baietii" au actionat sistematic, primul pas a fost jaful si anihilarea Apararii Civile (arma a Armatei Romane care era special creata si dotata pentru astfel de situatii)-rezultatul s-a vazut la fiecare inundatie. Controlul in constructii nu a mai functionat asa cum era inainte si acum te bucuri ca ai dat sutele de mii de euro pentru un apartament nou si habar nu ai cum a fost construit si daca cineva a respectat standardul de constructie. Iar logistica si coordonarea asa ziselor comandamente pentru situatii de dezastru si calamitati sunt niste glume puerile.

Dar asta avem si cu asta defilam !

Bocanila cel pitic promite prin diverse guri guvernamentale metrou in tot Bucurestiul (cea mai tare flatula fasaita-abia termina tronsonul pana la Laromet, se chinuie de 20 de ani-pe proiectul lui Ceasca si pe jumtatate de treaba facuta pana in '94) si este propus la presedintia PDL-of ce bine ca isi tin mizeriile in curte, mai scapa ceva si prin latrina neizolata, dar gunoiul este la un loc.

In rest numai de bine si caldura. Orasul plin de praf - de un deget pe orice masina nemiscata o noapte, legea muncii trecuta pe nesimtite pe sub nasul sindicatelor (anemice si fara forta), patroni care se agata de criza ca sa nu mai mareasca salariile cu toate ca le cresc profiturile, preturi din ce in ce mai mari la produsele de baza si carburanti, etc.
FMI-ul meu iubit,
Iti multumesc,
Ca m-ai calit !

Generatia "Children of the Revolution" pierduta in lupta de supravietuire zilnica.
Dar speranta nu moare, se transforma ! In ce ? O sa vedem....

Pana atunci o sinteza a Romaniei intr-un banc:

Discutie intre doi macelari ramasi singuri in pravalie, dupa plecarea unui batranel:
- In fiecare saptamana vine batranul asta ponosit si-i dai un pachet de carne , moca. De ce ?
- Bai, omul asta mi-a facut numai bine, ii sunt obligat pana la moarte.
-De ce....???
-Mi-a fost profesor la Politehnica si daca n-avea el grija sa ma pice la examene, ajungeam dracu' vreun amarat de inginer....

vineri, 4 martie 2011

Poveste de primvara

Lumina joca in luciri vesele in ochii ei umbriti de genele noptii ce a trecut. Un fum se rdica usor din ceata campiei sperantelor. Este acolo si o poate atinge daca intinde mana.

Gheata de pe brate si trup este subtire, casanta si rece. Demult, iubitul ei Frigul a sarutat-o si a ascuns-o in blocul de gheata. De atunci ea doarme noaptea viselor lui, rece afara si calda inlauntru, cu printi si printese, cu dragoni si inorogi, cu pitici si vrajitoare, cu magie si realitate cruda, cu paduri verzi si munti inalbiti.

El, gelos, a vrut sa o pastreze numai pentru el si i-a zidit cocon de gheta cu vise frumoase. Ea, principiul vietii frematande, s-a scufundat in dorinta lui. Ce nu a stiu el: sarutul lui de gheta si frig a fost daruit cu dragoste. Iar bobul acela mic de iubire a stat in inima ei si a crescut incet, incet, pana a incalzit totul trupul.

Ea rade, se scutura de posghita ghetii si intinde mana pe campia sperantei. La atingerea ei mugurii de viata incep sa cresca.

Ea rade si stie ca el va veni iar la ea si atunci apa si focul se vor unii iara ca sa nasca un nou sambure de iubire.

joi, 3 martie 2011

Astenie de iarna

E iarna de prea multa vreme, e frig si plumburiu, toate vestile si toate stirile sunt negre cu miros greu de bani imputiti. Avocat si mare consilier de la ANAF arestati pentru mita de 1,8 milioane Euro. Cartofii din Covasna, cu samanta cu tot, atacati de o ciuperca pe care nimeni nu o poate combate. Furturi din bugetul statului de sute de milioane de Euro, pensionari in strada sau morti de foame prin case. Crudu beata moarta prin cluburi si data in ziare, parca ar fi cel putin cea mai importanta persoana publica. Virinel lamurit ce este cu Hormonica si rezultatul unei casatorii de dragul banilor si femeilor frumoase si orientate. USA abia asteapta sa intervina in Libia, nu ca Gaddafi nu ar merita un sut in mecla, dar pacat de poporanii care vor plati asta in petrol contra "democratie" americana.
Metroul de azi dimineata venit dupa 20 de minute de stat in statie si in urma unei garnituri ce ardea mocnit dar cu mult fum deasupra primului vagon, de a intoxicat cu plastic ars tot tronsonul de la Mihai Bravu la Eroilor.

Ma opresc aici ca sunt prea multe de spus.

Cred ca de vina este astenia de iarna sau faptul ca barbatii sunt porci:

Femeile cred ca daca o femeie fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
Femeile cred ca daca un caine fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
Femeile cred ca daca o pisica fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
Femeile cred ca daca un barbat fuge de acasa este din cauza ca barbatii sunt porci.

marți, 1 martie 2011

Osho - Oare de ce fac din tantar armasar?

Un citat din Osho, legat de felul in care tratam "problemele" din viata mi-a atras atentia zilele acestea. Iar fraza care mi-a produs o experienta de tip "Aha !" este: Eul exista numai in conflict - Eul nu e o entitate, este o tensiune.

Recunosc ca sunt un tip cu mult Eu sau Ego in unele momente si ma recunosc in cugetarea lui Osho, dar stiu ca sunt un om obisnuit si suspus la aceleasi "tentatii/pacate/greseli/placeri/tensiuni/probleme/etc" ca oricine altcineva. Si in mine sunt multe tensiuni pe care, in ultima vreme, le privesc curios. Tensiunile le simt in trup: gheara din stomac la frica, nelinistea din piept la ingrijorare, golul din plex la experientele neplacute din trecut, congestia fetei si incordarea din ceafa la nervi, etc. Majoritatea lor apar atunci cand in minte apare "problema". Idiferent de experienta care este cauza, ea este "tradusa" de mintea mea ca "problema". Atunci eul meu se manifesta si vrea sa o rezolve. O spune asta discursul meu, o arata limbajul trupului si o simt ca tensiune asa cum am descris-o mai sus.

In ultima vreme fac un exercitiu: tratez "problemele" ca lucruri care vin in mod normal, incerc sa le vad pe unele ca lectii in care invat cum sa merg mai departe, pe altele le scad importanta in mintea mea si ma concentrez sa ma bucur de viata mai mult. Pe unele le iau ca oportunitati si pe altele ca provocari, iar in general incerc sa elimin semnificatia de "problema".

Rezultatul: tensiunea descrisa de Osho dispare sau se diminueaza si creste valoarea vietii pe care o experimentez.

Iata si articoul lui Osho:

Oare de ce fac din tantar armasar?
Pentru ca Eul nu se simte bine, in largul lui, cu tantarul, el vrea armasarul.
Oamenii creaza intotdeauna probleme mari din nimic.
Toate problemele sunt imaginare - le creezi pentru ca, fara probleme, te simti gol pe dinauntru.

Fara probleme nu ai ce sa faci, nu ai cu ce sa te lupti, nu ai unde sa te duci.
Oamenii se duc de la un guru la altul, de la un maestru la altul, de la un psihanalist la altul, de la o terapie de grup la alta, pentru ca daca nu se duc se simt goi si, dintr-o data, simt ca viata nu are sens.
Creaza probleme ca sa poata sa simta ca viata e o mare lucrare si ca ei trebuie sa munceasca din greu, sa se zbata.

Eul poate sa existe numai atunci cand se zbate, ia aminte - numai atunci cand se lupta.
Si cu cat e mai mare problema, cu cat e mai mare provocarea, cu atat mai mult creste Eul.

Nu iti crea necazuri inutile. Esti un mare creator de probleme - e suficient sa intelegi asta si, dintr-o data, problemele dispar.
Esti construit perfect; te-ai nascut perfect; perfectiunea este natura ta cea mai intima. Trebuie doar sa o traiesti.
Hotaraste-te si traieste-o.
Daca nu te-ai saturat inca de joc, poti sa continui, dar nu intreba de ce. Stii. De ce-ul e simplu. Eul nu poate exista in pustietate, ii trebuie ceva cu care sa se lupte.
Eul exista numai in conflict - Eul nu e o entitate, este o tensiune.
Daca intelegi acest lucru, insasi intelegerea face ca armasarii sa redevina tantari, iar apoi dispar si tantarii.
Dintr-o data se face pustiu.
Asta inseamna iluminare - intelegerea profunda a faptului ca nu exista probleme.
Si atunci, fara nici o problema de rezolvat, ce faci?
Incepi imediat sa TRAIESTI.
Incepe sa traiesti din acest moment si vei vedea ca pe masura ce traiesti mai mult, problemele se imputineaze.
Pentru ca acum pustiul din tine infloreste si traieste.
Cand nu traiesti, aceeasi energie devine stearpa. Aceeasi energie care ar fi devenit o floare, este blocata. Si, nelasata sa infloreasca, devine un spin in inima. Este aceeasi energie.

Daca oamenii ar dansa putin mai mult, ar canta putin mai mult, ar fi putin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult si, incetul cu incetul, problemele lor ar disparea.
De aceea insist atat de mult asupra dansului.
Danseaza pana la orgasm; lasa intreaga ta energie sa devina dans si atunci, dintr-o data, vei vedea ca nu mai ai cap - energia blocata in cap se misca in toate directiile, creand modele, imagini, miscari frumoase.
Iar cand dansezi, vine o clipa cand corpul tau nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgator.
Cand dansezi, vine o clipa cand granita fiintei tale nu mai este atat de clara; te topesti si te contopesti cu Cosmosul.

Traieste, danseaza, mananca, dormi, fa lucrurile cat mai total cu putinta.Si tine minte: ori de cate ori te surprinzi creand o problema, iesi din ea imediat.
OSHO

vineri, 25 februarie 2011

Din ciclul: Razi Traiane, razi, dar nu e rasul tau !

In SUA se organizeaza o competitie pentru cele mai adecvate definitii ale unor termeni contemporani.
Pentru competitia din 2010 termenul de definit a fost"corectitudinea politica".

Castigatorul a dat urmatoarea definitie:

"Corectitudinea politică este o doctrina, cultivata de o minoritate deliranta, ilogica, promovata de mass-media oficiala, care sustine afirmatia cum ca este intrutotul posibil sa apuci o bucata de căcat de partea curata".

Boc, boc, boc...., banc

Banc bun in perioada asta:

Şeful pompierilor intră în remiza de pompieri, încet, relaxat, cu mâinile în buzunare, fredonând uşor o melodie veselă:

- Băieţi, echipaţi-vă încet, sistematic, spălaţi maşina, luaţi ceva apă, dacă mai rămâne, fiţi atenţi la stopuri, la trafic şi mergeţi la incendiu… arde vila lui Boc.

luni, 21 februarie 2011

Scrisoarea unui sef de trib catre presedintele SUA

In prologul cărţii Inteligenta Materiei este un text citat de Dumitru Constantin Dulcan, cu acordul autoarei Jeannine Fontaine, din lucrarea “La medecine du corps energetique”.

Textul reproduce scrisoarea unui şef de trib indian (Pieile Roşii) adresată preşedintelui SUA, ca răspuns la cererea acestuia de a le cumpăra o parte din pământuri.

“Cum s-ar putea vinde sau cumpăra cerul ori căldura pământului?
Ideea ni se pare stranie.
Dacă prospeţimea aerului şi murmurul apei nu ne aparţin, cum le putem vinde?

Pentru poporul meu nu există colţ al acestui pământ care să nu fie sacru. Un ac de pin care sclipeşte, un mal nisipos, o brumă întinsă în mijlocul pădurii întunecate, totul este sfânt în ochii şi în memoria celor din poporul meu. Seva care urcă în arbori poartă în ea credinţa Pieilor Roşii; fiecare luminiş şi fiecare insectă sunt sacre pentru memoria şi credinţa poporului meu.
Când albii merg la ceruri şi uită locul natal, morţii noştri nu-şi uită niciodată acest pământ frumos pentru că el le este mamă.
Noi facem parte din pământ şi el face parte din noi.

Florile sunt surorile noastre, cerbii, caii, vulturii sunt fraţii noştri; crestele stâncilor, roua preeriilor, căldura din pieptul poneilor şi omul aparţin aceleiaşi familii.
Acest pământ este sacru pentru noi. Iar apa scânteietoare care se prăveleşte în râuri şi pârâiaşe nu este numai apă, ea este sângele strămoşilor noştri.…

Trebuie să-i învăţaţi pe copiii voştri că pământul nostru este sfânt, că fiecare imagine ce se reflectă în apa clară a lacurilor este ca o fantomă care vorbeşte despre întâmplări, despre amintiri ale vieţii celor din poporul meu. Murmurul apei este vocea tatălui meu.
Râurile sunt surorile noastre; ele ne astâmpără setea, ne poartă canoea şi ne hrănesc copiii. Dacă noi vă vindem pământul nostru va trebui să vă amintiţi toate acestea şi să-i învăţaţi pe copiii voştri că râurile sunt surorile noastre şi ale voastre şi de aceea trebuie să le iubiţi ca pe fraţii voştri.

Noi ştim că omul alb nu înţelege modul nostru de a vedea lucrurile. Pentru el o palmă de pământ face cât oricare alta pentru că el este un străin care vine în noapte, îşi ia de pe pământ ceea îi trebuie şi-l părăseşte. Pământul nu-i este frate, ci duşman. Îşi uită mormântul tatălui său şi îşi creşte copiii fără dragoste de pământul natal…
El tratează pe mama sa, pământul, şi pe tatăl său, cerul, ca pe lucruri care se pot cumpăra, jefui sau vinde, asemenea oilor şi perlelor colorate. Lăcomia sa va sărăci pământul şi-l va lăsa pustiu.

Eu nu ştiu nimic, modul nostru de a fi diferă de al vostru (…)Nu există un colţ liniştit în oraşele omului alb. Nicăieri nu se aude creşterea ierbii primăvara sau bătaia aripilor de fluturi.
Dar poate că este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
Zgomotul din oraşe te asurzeşte. Ce rămâne din viaţă dacă nu poţi asculta clipocitul apei şi cântecul broaştelor în noapte?

Dar poate este aşa pentru că eu sunt un sălbatic şi nu înţeleg.
Indianul preferă adierea vântului care mângâie oglinda iazului şi mireasma vântului spălat de ploaia de amiază sau parfumat de pini.
Aerul este scump omului roşu pentru că toţi împart acelaşi suflu. Animalul, arborele şi omul – toţi respiră la fel. Omul alb nu pare să perceapă aerul pe care îl respiră.
Asemenea unui muribund, el nu-i mai recunoaşte mirosul…
Trebuie să ştiţi că aerul este cu mult mai preţios şi că suflul aerului este acelaşi în toate lucrurile care trăiesc.
Aerul care a dat strămoşilor noştri prima lor respiraţie primeşte, de asemenea, ultima lor privire. Şi dacă ne vindem pământul, voi trebuie să-l păstraţi curat şi sfânt pentru ca omul să poată simţi mângâierea vântului şi dulceaţa câmpului în floare.…
Dacă hotărâm să vă vindem pământ, voi pune o condiţie: omul alb trebuie să trateze animalele de pe acest pământ ca pe fraţii şi surorile sale.
Eu sunt sălbatic şi nu înţeleg alt mod de a trăi.
Am văzut miile de bizoni care putrezeau în preerie, lăsaţi acolo de omul alb care i-a ucis din goana trenului.Eu sunt un sălbatic şi nu pricep cum acest cal de fier care fumegă poate fi mai important decât bizonii pe care noi nu-i ucidem decât pentru nevoile vieţii noastre.
Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri complet solitar, pentru că tot ceea ce li se întâmplă animalelor i se întâmplă imediat şi omului. Toate lucrurile sunt legate între ele.
Spuneţi copiilor voştri că pământul de sub picioarele lor nu este altceva decât cenuşa strămoşilor noştri…
Învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce noi i-am învăţat pe ai noştri – pământul este mama noastră şi ceea ce i se întâmplă pământului, nouă ni se întâmplă şi se întâmplă copiilor pământului.
Dacă omul batjocoreşte pământul, pe sine se batjocoreşte.
Noi o ştim de mult – nu pământul aparţine omului, ci omul pământului.
Noi o ştim bine – toate lucrurile sunt legate între ele, aşa cum sângele face legătura între membrii aceleiaşi familii.…
Nu omul a ţesut pânza pământului; el este doar un fir. Tot ceea ce el face cu pânza pământului, lui îşi face. Nici omul alb, care are un Dumnezeu, nu poate să nu împărtăşească acest destin comun.
Când ultimul om va dispărea de pe acest pământ şi când amintirea sa nu va mai fi decât umbra unei imagini care străbate preeria, râurile şi pădurile vor păstra spiritul fraţilor mei pentru că ei iubesc acest pământ ca pruncul bătăile inimii materne.

După toate, noi suntem probabil fraţi şi surori. Există ceva pe care noi îl ştim bine şi pe care omul alb îl va şti, poate, într-o zi: Dumnezeul nostru este acelaşi cu al vostru. Voi credeţi că Dumnezeu este numai al vostru, ca şi pământul nostru. Este imposibil. El este Dumnezeul omului şi are aceeaşi îndurare pentru toţi oamenii, albi sau roşii.

Cel ce-şi murdăreşte patul va pieri într-o zi sufocat de propriile sale mizerii. Dar în timp ce noi pierim, voi veţi străluci iluminaţi de forţa unui Dumnezeu care v-a condus pe acest pământ şi care, într-un scop special, v-a permis să ne dominaţi.
Acest rost este ciudat pentru noi. Noi nu înţelegem pentru ce sunt ucişi bizonii, de ce sunt domesticiţi caii sălbatici, de ce lucrurile cele mai ascunse ale naturii sunt înăbuşite de mirosul greu al oamenilor, de ce priveliştea frumoaselor coline este tulburată de strigătele lor.
Unde sunt desişurile ascunse? Au dispărut.
Unde este marele vultur? A dispărut şi el.
Este sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii. “

Iata cum intr-un mod simplu si minunat un indian a expus toata ecologia din zilele noastre. Se pare ca am uitat asta.
Cand uiti o lectie, vei trece prin ea pana o inveti. Se poate invata usor tinand seama de o scrisoare simpla, ceea ce iti spunea bunica, din ceea ce vezi in jurul tau si actionezi. Se poate invata greu si chinuitor cand nu ti cont de cele de mai sus si o patesti pe pielea ta.
Depinde ce cale alegi !

vineri, 18 februarie 2011

Tehnica si japonezii

Dovada ca japonezii sunt foarte buni in tehnica sta si filmuletul de mai jos. Filmulet in care este prezentat un program interactiv ce imita la perfectie omul care intra in joc.

Enjoy the movie:

video

marți, 15 februarie 2011

Revolta din Egipt - revenire la revenire

Dupa un articol al revistei Capital: "George Soros, omul din spatele revoluției din Egipt?" si ceva investigatii internautice am descoperit ca nu putea dl.Soros sa isi tina labutele murdare si sa nu isi bage codita si in Egipet.

Tocmai ce am pomenit de el in primul post legat de Revolutia din Egipt (care a fost fasaita rapid) si in revenirea la acel post, de omul scos in fata de interese corporatiste Mohamed El'Baradei.

Adevarul iese usor, usor la suprafata ca untdelemnul in apa. Mai precis unii de prin afara au descoprit o legatura intre El'Baradei si Soros, ceea ce nu ma mira. Soros este implicat in multe "revolutii" din Europa de Est si citez din Capital:
Supranumit de revista Times "omul care a spart banca Angliei", Soros este cel care a fost acuzat în 1997 că a prăbuşit moneda Malaieziei, pentru propriile sale tranzacţii. Mai mult, în Thailanda, investitorul nu este cunoscut ca filantrop datorită fundaţiei sale umanitare, dar este branduit ca un "criminal de război economic, care suge sângele oamenilor".

Daca va aduceti aminte de o anumita republica Baltica care a fost "calcata" de Rusia de curand, in presa a fost ceva tam-tam, legat de un sprijin a lui Soros in treburile acelei republici de la declararea idependentei pana la nefericitul eveniment si putem continua lista. Cei interesati pot sa faca cea mai simpla cautare pe Google si o sa gaseasca o gramada de informatie in presa si in declaratii oficiale.

Egipetul a ramas cu aceeasi piloni ai conducerii (generalii de armata si seful securitatii) iar boborul a castigat praful de pe toba. Probabil ca generalii si Mubarak nu cazusera "la pace" cu americanii si alti baieti cu investitii transnationale si l-au vazut un pic pe "bau-bau".

O sa fie un pic vopsit gardul pe afara (cu mai multe culori ca asa este in "democratie") dar inlauntru nu o sa mai fie leopardul ci alte cateva hiene.

Oare cand o sa se invete minte lumea asta, o revolutie de strada nu va aduce decat o schimbare a celui care tine biciul, asta este valabila inca de la Revolutia Franceza, unde au schimbat biciul pe ghilotina. O revolutie adevarata se face in primul rand in interiorul omului, la sistemul lui de valori, catre valorile naturale constructive nu distructive si are ca rezultat o schimbare majora. Cum ar fi cea de la societatea de consum la societatea integrata a omului cu tot ceea ce il inconjoara: alti oameni, resurse, evolutie tehnica si spirituala, mediu si ecologie, etc. Una care sa tina seama ca suntem sisteme ce interactionam cu alte sisteme si ca ceea ce insamantam acum o sa culegem mai tarziu si din ce se culege vor "manca" generatiile de dupa noi. Iar ei pot sa se otraveasca sau sa ne admire pentru responsabilitatea de care dam dovada!

vineri, 11 februarie 2011

ZEITGEIST III si invataminte pentru parinti

A aparut pe "piata" ultima serie din Zeitgeist la baietii de la Iesirea din Matrix, tradus si publicat initial de Marian de la Antiiluzii.

Interesant, incitant, are multe interpretari care pot fi dezbatute in functie de ce crede si ce informatii a cules fiecare. Dar prima parte Natura umana este foarte interesanta.

Sunt prezentate interviurile mai multor oameni de stiinta, dintre care cativa psihiatrii si psihologi de renume. Tema este legata de comportamentelor copiilor ce vor devenii adulti si polemica teoriilor genetice.

Partea interesanta vine acolo unde se arata ca multe studii, unele din ele facute pe perioade de peste 20 ani, infirma faptul ca avem comportamente determinate genetic si aduce in atentia noastra faptul ca mediul si relatiile sociale influenteaza comportamentul oamenilor inca din faza de fat din uterul mamei. Tot ceea ce se intampla cu mica fiinta din uter care are deja creier, tot ceea ce se intampla cu mama ce poarta in pantec copilul, tot ceea ce se intampla cu copii dupa nastere, la varste fragede si ulterior in dezvoltarea lor au are o mare influenta asupra comportamentului viitorului adult si in dependentele acestuia.

Macar aceasta prima parte a filmului merita vazuta de toti parintii care au copii cu varste intre -0.6 ani (sunt inca in burtica) si 14 ani, dar si de cei care au copii mai mari ca sa inteleaga anumite chestii legate de copii lor, de comportamentul lor si relatia pe care o au cu ei.

Am vazut cu ochii mei si am lucrat la partea de dezvoltare personala cu oameni care doreau sa isi rezolve niste probleme ce aveau cauze in copilaria timpurie sau chiar de cand erau in uterul mamei, am experimentat chiar la mine modul in care functioneaza memoria explicita (cea ordonata si indexata de hipotalmus) si cea implicita (inregistrata in creierul nostru la varste foarte mici). Veste buna este ca aceste lucruri sunt demonstrate stiintific si problemele aparute pot fi rezolvate in timp, daca exista deschidere, suport si rabdare prin tehnici NLP sau terapie obisnuita. Pacat ca societatea noastra de consum si valorile "vandute" de ea imping copii si tinerii in situatii din care nu mai au iesire.

Enjoy the movie !

joi, 10 februarie 2011

Reactie normala a zilelor noastre

Ma intalnesc cu Moritz care tocmai iesise de la farmacie si varsa continutul flaconului la cosul de gunoi. Il intreb:

-Ce te-a apucat, de ce versi medicamentul la gunoi?

-Uite ce e, imi raspunde el resemnat, am fost la doctor sa-mi prescrie un medicament, trebuie sa traiasca si el, nu-i asa?
Apoi am venit la farmacie si am cumparat medicamentul- ca sa traiasca si farmacistul!
Iar acum il arunc la gunoi ca sa traiesc si eu!

Rasu-plansu, dar este din ce in ce mai reala in vremurile pe care le traim. O spun din experienta personala si din multele patanii cu copilutul din ultima vreme. Medicii si medicina generala din zilele noastre se indreapta din ce in ce mai mult catre o simpla unealta de vanzare a medicamentelor si se indeparteaza de scopul initial: Vindeca si ajuta omul sa fie sanatos. Nu mai este o centrare pe pacient ci pe profit si distributie de medicamente. Sunt putini medici in Romania care practica o medicina din punct de vedere sistemic, centrata pe om, adica: sa te asculte si sa te intrebe de istoricul afectiunii, despre stilul de viata si nutritie, despre felul in care tu ca om reactionezi la anumite medicamente, sa iti explice ce face si care sunt argumentele si mai ales variantele pentru tratamentul prescris, etc. Ca sa nu mai vorbesc de desconsiderarea pacientilor. Vizitele sunt scurte (maxim 30 min.), nu tin o evidenta a istoricului pacientului (chiar daca ai fisa la clinica privata si consultatia te iti rupe buzunarul) si cand vrei sa ii spui tu istoricul nici nu te asculta, ba mai mult te pune la punct imediat. Parca te duci la un bancomat de retete: introduci simptomul, bagi dgetul in fanta-te inteapa si iti face niste analize, selectezi niste variante si bancomatul iti scuipa diagnosticul si reteta. Dar eu ma duc la doctor, la medic nu la bancomat !

Documentarul video al celor de la hotnews.ro despre romanii care se trateaza in afara este foarte interesant (il puteti vedea aici), dar si mai interesante sunt comentariile cititorilor despre experientele personale prin care au trecut. Se pare ca nu avem numai un sistem medical bolnav datorita proastei gestionari ci el este bolnav in principal datorita oamenilor de acolo. Comunicarea si profesionalismul, centrarea pe pacient, consideratia si multe alte lucruri nu costa bani ci bun simt si omenie. Este cu atat mai dureros cu cat chestiunea a devenit cronica si pot spune ca este ca un cancer cu metastaze in tot corpul. Celulele bune nu mai fac fata, Oamenii si Profesionistii din medicina romaneasca sunt pe cale de disparitie in Romania si cei cei care nu au mai suportat duc o viata normala in strainatate. Cei care au mai ramas prin tara si pe care ii cunosc sunt din ce in ce mai frustrati si nemotivati, asta cat mai rezista si ori se integreaza sistemului ori pleaca. Acestora le multumesc si le doresc putere si perseverenta, mai avem nevoie de voi !

Am ajuns sa pun la indoiala diagnosticul unui doctor, sa mai cer 2 pareri si pana la urma tot instinctul si autoeducatia mea sa dea rezultate, pentru mine este socant! Nu sunt medic!

Prea putini fac prevenire si educatie pentru un stil de viata sanatos si prea multi fac experimente de tratament cu diferite medicamente ce la aduc comisioane. Experimente pe stomacul meu fara sa tina cont ca imi distruge ficatul, experimente pe imunitatea mea fara sa tina cont ca acele medicamente o distrug nu o ajuta, etc.

Va mai recomand urmatorul documentar, ajuta la constientizare si decizie. Click aici pentru vizualizare.

Iata si cateva pasaje din juramantul lui Hipocrat, pe care il fac toti doctorii:
  • Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.
  • Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu avortiv.
  • Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.

Si cateva citate din invatatura lui:

  • Alimentele voastre să fie medicamente şi medicamentele voastre să fie alimente (suntem ceea ce mancam);
  • Să cercetăm cele ce s-au petrecut, să cunoaştem cele prezente, să aplicăm cele învăţate.
  • Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea.

marți, 8 februarie 2011

Jocul ratiunii si credintei

Cateva lucruri importante am invatat si experimentat in pregatirea de coach si in lucrul cu clientii mei:
  • avem credinte si functionam conform lor.
  • unele credinte ne ridica potentialul in anumite contexte si altele ne pun bete in roate.
  • daca omul are o credinta care il ajuta sa functioneze, care nu intra in conflict cu cei din jur, cu viata celorlalti si pe termen lung ii aduce beneficii -atunci lucreaza cu ea si ajuta-te de ea.

Daca privim omul dintr-o perspectiva sistemica - omul, el insusi un sistem ce cuprinde in el mai multe sisteme (fizic, mental si spiritual), interactioneaza cu alte sisteme (alti oameni, natura, mediul spiritual, etc) in sensul functionarii (isi traieste viata) cu scop mai clar sau mai putin clar. Daca functionarea omului este puternic influentata de sistemul lui de credinte si respecta "ecologia" in interactiunea lui cu celelalte sisteme, pentru mine credintele lui sunt OK si fiecare poate sa creada in ceea ce convingerile si viata traita cladeste in el la nivelul de credinte. Pentru unii poate fi religia ortodoxa, musulmana sau budista, pentru altii poate fi determinismul darwinian si stiinta dusa la extrem, etc. Credintele care te "imping" de la spate in drumul vietii tale ajung pana la urma sa iti imprime obisnuinte echivalente cu ritul religios: fie ca te rogi conform unui ritual fie ca ai un ritual (procedura) de cercetare, baza de credinte este la fel, difera obiectul credintei.

Diferenta apare in momentul in care privesti lucrurile dintr-o perspectiva holistica, este ca si cum ai adauga a 3-ea dimensiune spatiului. Aceasta perspectiva apare in momentul in care "vezi imaginea de ansamblu" a perspectivei sistemice si te intrebi: care este scopul nostru (al tuturor sistemelor care cuprinde si omul), care este directia (de unde venim si incotro ne indreptam), ce se intampla cand mori si dupa cu constienta ta de sine-dispare sau se transforma, etc. O gandire mecanicista in acest caz te duce la teoria influentelor sistemelor mecanice deterministe gen cauza-efect si oricat de complex ar fi studiul si de complexa influenta te va intoarce tot la punctul de vedere sistemic fara sa iti ofere un raspuns la aceste intrebari.

Cineva cu o anumita inclinatie catre orientalism ti-ar raspunde ca omul este chiar Dumnezeu si gresim cand cautam in exteriorul nostru raspunsul. Ceea ce te poate duce la ideea ca atunci omul poate face orice conform propriilor directii si scopuri. Luand in considerare ca pentru un singur om cunoasterea este limitata (nu poate cuprinde cunoasterea tuturor oamenilor si a tuturor consecintelor) nu mai tinem cont de "ecologie" si de influenta sistemelor si ne contrazicem in logica-suntem sisteme care influenteaza alte sisteme si suntem influentati de acestea, deci nu putem face chiar tot ceea ce vrem. Iar in aceasta perspectiva omul se bazeaza pe simturi (vedere, auz, gust, miros, emotii simtite in trup, pipait, etc) si gandire deductiva (care este limitata la nivelul de cunoastere al unui singur om). Aici ne punem credintele numai in noi si sinele nostru.

Altcineva care are o anumita inclinatie catre religie poate spune ca raspunsul la acele intrebari este Dumnezeu, fiinta atotputernica si cuprinzatoare, Dumnezeu care ne-a creat cu scopul adorarii si respectarii legilor sale (crestine, musulmane, etc) si directia este cea a mantuirii sufletelor noastre (putem spune: Karma si lectii, Biblie, Coran, extraterestrul superavansat, etc). Dar si aici ar insemna ca totul este deja "scris", "aranjat" si nu avem decat un control si automat o responsabilitate (atunci cand ai control ai responsabilitatea consecintelor de actiona si detine) iluzorie. Nu intru in amanunte de ordin filozofic-religios, dar pot spune ca la extrem, din acest punct de vedere ne punem credintele numai in exteriorul nostru.

Realitatea este ca ambele sisteme de credinte ne pot ajuta sau impiedica sa functionam in mod ecologic si conform cu dorintele noastre, iar daca ne ajuta, pentru mine in mod particular, in coaching este OK. Oricum am "invarti acest bostan" tot la o contopire si completare reciproca a celor doua perspective ajungem, daca eliminam extremele. Este foarte important cum ne folosim resursele interne si controlul legat de influentele externe, ecologie si spiritualitate. Nu sunt decat fete diferite ale aceleasi monede sau perspective diferite ale aceluiasi fenomen/experienta.

Legat de acest subiect este foarte frumoasa urmatoarea povestire:

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

-Esti crestin, nu-i asa, fiule?

- Da dle, spune studentul.

-Deci crezi in Dumnezeu? Cu siguranta Dumnezeu e bun?

-Desigur, Dumnezeu e bun.

-E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

-Da.

-Tu esti bun sau rau?

-Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator.

-Aha! Biblia!

Se gandeste putin.

-Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

-Da, dle. As incerca.

-Deci esti bun.

-N-as spune asta.

-Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

-El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

-Nu poti raspunde, nu-i asa?

El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

-Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

-Pai…, da, spune studentul

-Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare:

-Nu!

-De unde vine Satana?

Studentul ezita.

-De la Dumnezeu.

-Corect.

-Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

-Da, dle.

-Raul e peste tot, nu-i asa, si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

-Da.

-Deci cine a creat raul? profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

-Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

-Da!

-Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

-Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

-Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

-Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

-Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?

-Nu, dle. Nu L-am vazut.

-Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?

-Nu, dle, nu l-am auzit.

-L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?

-Nu, dle, ma tem ca nu.

-Si totusi crezi in el?

-Da.

-Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista.

-Ce spui de asta, fiule?

-Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

-Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

-Dle profesor, exista caldura?

-Da.

-Si exista frig?

-Da, fiule, exista si frig.

-Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice:

-Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig– daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

-Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

-Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

-Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

-Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

-Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

-Gresite? Poti explica in ce fel?

-Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

-Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

-Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

-Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

-Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.

Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

-E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?

Clasa izbucneste in ras.

-E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

-Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

-Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde:

-Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

-Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921….

vineri, 4 februarie 2011

Toti tampitii fac manifestatie, pardon, scepticii

Iacata ca s-au trezit din sparcaiala cufurista a unor anonime societati de prin vest sa apara si pe la noi niste asociatii de tampiti, pardon iara, de sceptici si scularisti-umanisti ce vor sa demonstreze maine pe 5 Februarie contra homeopatiei. Initial nu citisem bine si credeam ca vor sa iasa in strada contra homopatiei dar se pare ca nu este asa. Impreuna cu imensa masa de popor din vest (vre-o 400 de scepo-scularisti dupa cum ei declara) vor sa pupe'n poponet industria de medicamente si sa demonstreze ei ca homeopatia este apa de ploaie. La asta a bagat botu' si ziarul Capital, care se vede ca s-a transformat sa nu zic in ce hartie si unde este folosita.

Nu dam explicatii tampitilor de ce este homeopatia si de rezultatele ei ca nu are rost. Pentru ca am amestecat aceasta ramura a medicinei complementare care are o vechime si recunoastere mondiala de mai mult timp de cand maimuta tifoida a devenit stramosul scepto-scularului si am folosit un vocabular bine meritat pentru manifestatia de maine (care nu stiu daca va avea loc), voi reda mai jos comunicatul de presa al Societatii Romane de Homeopatie legat de aceasta manifestatie si de acest curent de opinii periculos pentru sanatatea noastra generat de industria farma:

COMUNICAT DE PRESA

Societatea Romana de Homeopatie, alaturi de celelalte asociatii ale medicilor homeopati din Romania, a luat nota, in urma unui articol aparut in ziarul Capital pe 19 ianuarie, de faptul ca , in Bucuresti, pe data de 5 februarie a.c., se anunta un protest al organizatiei Scepticilor din Romania si al Asociatiei Secularist –Umaniste ASUR, impotriva terapiei homeopate, prin ingerarea unor “sticle intregi” de medicamente homeopate.


In legatura cu acest eveniment, pozitia noastra pleaca de la urmatoarele constatari:

1. In tara noastra, homeopatia este o competenta medicala practicata in mod legal, numai de catre medici;
2. Homeopatia este recunoscuta si reglementata pe plan national de catre Ministerul Sanatatii, Colegiul Medicilor din Romania, Colegiul Farmacistilor din Romania, Agentia Nationala a Medicamentului;
3. Pe plan international, este recunoscuta de OMS, ca al doilea mare sistem medical din lume, dupa cel clasic/conventional;
4. Productia de medicamente homeopatice este reglementata de principalele farmacopei existente: franceza, germana, europeana, americana, alaturi de medicamentele clasice;
5. In Romania, se comercializeaza prin reteaua farmaceutica – medicamente homeopate de cea mai inalta calitate, provenind in principal din doua surse: 1.de la un producator intern avizat de Ministerul Sanatatii, Plantextrakt (Radaia-Cluj), care respecta farmacopeea europeana si regulile generale de buna practica farmaceutica; 2. produse homeopate din import, in principal ale firmei Boiron, Franta, produsele fiind de asemenea avizate de catre Ministerul Sanatatii;
6. Medicamentele homeopate sunt autorizate pentru punerea pe piata de catre Agentia Nationala a Medicamentului si recunoscute la nivelul Agentiei Europene a Medicamentului;
7. In fiecare an, farmacopeele se actualizeaza cu noi informatii despre medicamentele homeopate, prin efortul permanent al Comitetului European pentru Homeopatie, la care Societatea Romana de Homeopatie este afiliata;
8. Invatamantul homeopat din Romania se desfasoara, incepand cu anul 1980 si pana in prezent, sub egida Ministerului Sanatatii, in cadrul cursurilor postuniversitare de doi ani, pentru medici si farmacisti, organizate de Scoala Nationala de Sanatate Publica Management si Perfectionare in Domeniul Sanitar Bucuresti prin Centrul National de Educatie Continua a Medicilor, Medicilor Dentisti si Farmacistilor, Bucuresti.
9. In Romania, exista o institutie de profil, Institutul National de Medicina Complementara si Alternativa INMCA - Prof. Dr. Florin Bratila, unde pe langa acordarea asistentei medicale, in ambulator, se desfasoara in paralel programe de cercetare stiintifica fundamentala in domeniul acupuncturii, al homeopatiei si fitoterapiei; cu aceasta ocazie, ne exprimam ingrijorarea cu privire la faptul ca INMCA se confrunta cu probleme financiare care au dus la preluarea sa recenta de catre o alta institutie medicala, ceea ce ar putea echivala dupa data de 7 februarie cu desfiintarea sa.

In ceea ce priveste protestul propriu-zis, dorim sa precizam ca:

1. Protestul este organizat de persoane care nu au pregatire in domeniu, nefiind medici/farmacisti si nici nu isi revendica o pregatire stiintifica speciala; ei ne informeaza ca protesteaza ca activisti pentru drepturile consumatorilor, dar nu fac parte nici din Asociatia pentru protectia consumatorilor;
2. Protestul este unul de tip experiment: se administreaza asa –zise supradoze de medicament homeopat, urmand a se constata rezultatele, pe care protestatarii considera ca le cunosc aprioric, ca fiind nule.
In aceasta situatie, ar fi fost necesar ca ei sa ceara indrumare metodologica de specialitate, referitoare la testarea medicamentelor homeopate pe voluntari sanatosi. Se stie din literatura de specialitate ca efectele medicamentelor homeopate nu depind de doza, ci de numarul de administrari, mai ales in cazul in care nu se respecta principiul individualizarii tratamentului.
Ii invitam pe activistii respectivi sa faca un demers onest si sa constate care ar fi rezultatele administrarii medicamentelor homeopate administrate timp de 20-30 zile consecutive; dupa un numar suficient de administrari repetate, incep sa apara simptomele medicamentului testat.
3. Ne exprimam mirarea in fata faptului ca protestul nu pleaca propriu-zis de la consumatorii romani nemultumiti de rezultatele aplicarii tratamentelor homeopate, fiind vorba de un protest organizat si coordonat din strainatate, in 10 tari simultan (23 de orase, printre care si Bucuresti) si fiind mai mult un protest de principiu impotriva unor principii.
4. Activistii contesta in principal mecanismul de actiune al medicamentelor homeopate, care contin doze subponderale de substanta, pe care ei le considera prin urmare inactive si avand un efect de placebo.
5. Ei afirma ,de asemenea, ca nu exista studii stiintifice care sa ateste eficienta medicamentelor homeopate.

Noi combatem aceste acuzatii ale contestatarilor (punctele 4 si 5), cu o contraafirmatie: exista numeroase studii stiintifice care aduc argumente in favoarea homeopatiei, dar pe care organizatorii protestului le ignora (a se vedea linkurile pe care vi le punem la dispozitie pentru studiu, majoritatea fiind rodul cautarilor in domeniu al colegilor nostri, medici homeopati, de la Facultatea Regala de Homeopatie din Londra:
http://www.britishhomeopathic.org/research/the_evidence_for_homeopathy.html , http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmsctech/45/09112511.htm , http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200910/cmselect/cmsctech/45/45we21.htm
http://avilian.co.uk/2008/08/scientific-research-and-homeopathy-overview/
http://knol.google.com/k/dr-nancy-malik-bhms/scientific-research-in-homeopathy/pocy7w49ru14/2#
http://www.extraordinarymedicine.org/2011/01/14/extraordinary-evidence-homeopathys-best-research/
http://chestjournal.chestpubs.org/content/127/3/936.full
http://www.nationalcenterforhomeopathy.org/articles-research)

In acest sens, merita amintit in mod special studiul publicat in 2009 de catre o personalitate marcanta a lumii stiintifice medicale mondiale, profesorul Luc Montagnier, virusolog francez, laureat al premiului Nobel pentru medicina, in 2008 (co-descoperitor al virusului HIV- SIDA), referitor la dilutii apoase inalte de secvente de ADN bacterian, care s-a constatat ca emit unde electromagnetice de joasa frecventa ce pot fi masurate prin mijloacele stiintifice moderne. S-a specificat ca aceste semnale se pot inregistra numai in cazul in care solutiile au fost agitate viguros inainte de efectuarea masuratorilor (conditie absolut necesara); este evidenta legatura directa cu modul de preparare al medicamentelor homeopate (articolul poate fi gasit pe internet
http://www.huffingtonpost.com/dana-ullman/luc-montagnier-homeopathy-taken-seriously_b_814619.html , http://www.homeopathyeurope.org/nobel-prize-winner-reports-effects-of-homeopathic-dilutions).

Concluzie: In fata tuturor acestor evidente, consideram ca protestul din 5 februarie este lipsit de obiect si ca nu are nimic de demonstrat.
Ne exprimam convingerea ca el va fi primit de publicul din Romania cu multe rezerve si cu foarte mult scepticism.

miercuri, 2 februarie 2011

Nenea Iancu Caragiale

Multumita Ioanei Ginju, care tine flacara aprinsa, mi-am dat seama ca am uitat ieri de Caragiale. Atata politica m-au facut sa uit de un moment important: la 1 Februarie 1852 a venit pe lume vestitul Caragiale, ieri au fost 159 de ani de la nasterea lui.


Nenea Iancu, etern si contemporan prin scrierile sale, este viu si traieste printre noi.

Societatea zilelor noastre este neschimbata in obiceiuri ca cea din 1880 si parca ma astept sa il vad pe Caragiale la berarie sau la o emisiune pe TVR Cultural.
Piesele lui jucate de inegalabilul Birlic sunt un deliciu indiferent de cate ori le vezi. Confident si prieten a lui Eminescu, i-a dedicat acestuia frumosul articol-declaratie:
"In Nirvana"-publicat in Constituţionalul din 20 iunie 1889, ca editorial, semnat C.

Il reproduc aici, merita citit (recitit):


Sînt peste douăzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfîrşise: era toamnă, şi aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor.
Văzîndu-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mîndrie:
— Îţi place să te ocupi cu literatura... Am şi eu un băiat în trupă care citeşte mult; este foarte învăţat, ştie nemţeşte şi are mare talent: face poezii; ne-a făcut cîteva cuplete minunate. Eu crez că ţi-ar face plăcere să-l cunoşti.
Şi-mi povesti cum găsise într-un otel din Giurgiu pe acel băiat — care slujea în curte şi la grajd — culcat în fîn şi citind în gura mare pe Schiller.
În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan — biblioteca băiatului — plin cu cărţi nemţeşti. Băiatul era foarte blînd, de treabă, nu avea nici un viţiu. Era străin de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine ştie ce împrejurare.
Actorul îi propuse să-l ia sufler, cu şapte galbeni pe lună, şi băiatul primi cu bucurie. Îşi luase biblioteca şi acuma se afla în Bucureşti. Seara trebuia să vie la directorul lui — astfel puteam să-l văz. Eram foarte curios să-l cunosc. Nu ştiu pentru ce, îmi închipuiam pe tinărul aventurar ca pe o fiinţă extraordinară, un erou, un viitor om mare.
În închipuirea mea, văzlndu-l în revoltă faţă cu practica vieţii comune, găseam că dispreţul lui pentru disciplina socială e o dovadă cum că omul acesta trebuie să fie scos dintr-un tipar de lux, nu din acela din care se trag exemplarele stereotipe cu miile de duzine.
Deşi în genere teoria de la care plecam eu ca să gîndesc astfel — că adică, un om mare trebuie in toate să fie ca neoamenii — era pripită, poate chiar de loc întemeiată, în speţă însă s-a adeverit cu prisos.
Tînărul sosi. Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blînd şi adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.
-Mă recomand, Mihail Eminescu.
Aşa l-am cunoscut eu. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vîrstei de şaptesprezece ani! Ce entuziasm! Ce veselie!
Hotărît, închipuirea nu mă înşelase... Era un copil minunat.
Într-o noapte mă pusese în curentul literaturii germane, de care era încîntat.
—Dacă-ţi place aşa de mult poezia, trebuie să şi scrii, i-am zis... Am aflat eu că dumneata ai şi scris.
—Da, am scris.
—Atunci — şi mie-mi place poezia, deşi nu pot scrie — fii bun şi arată-mi şi mie o poezie de dumneata.
Eminescu s-a executat numaidecît. Era o bucată dedicată unei actriţe de care el era foarte înamorat... D-abia mai ţiu minte. Ştiu atîta, că era vorba de strălucirea şi bogăţiile unui rege asirian nenorocit de o pasiune contrariată... cam aşa ceva. Poezia aceasta îmi pare că s-a publicat prin 68 sau 69 în Familia din Pesta.
A doua zi seara ne-am întîlnit iarăşi. Dar peste zi o nemulţumire intimă intervenise. Actriţa fusese foarte puţin mişcată de mîhnirea regelui asirian. Eminescu era de astă dată tăcut şi posomorît, vorbea foarte puţin şi contradicţia îl irita. În zadar l-am rugat să-mi mai arate vreo poezie sau să mi-o citească tot pe aceea care o cunoşteam. A plecat să se culce devreme, şi dimineaţa, la amiazi cînd m-am dus la el, l-am găsit tot dormind.
L-am sculat. Se dusese acuma supărarea, ba era chiar mai vesel ca alaltăieri. Am petrecut toată ziua rîzînd, mi-a vorbit despre India antică, despre daci, despre Ştefan cel Mare, şi mi-a cîntat doina.
Îi trecuse ciuda regelui asirian şi acum se bucura în linişte de avuţiile şi strălucirea lui.
Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas pînă în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blînd şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutîndu-i; nepăsător ca un bătrîn stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! — fericită pentru artist, nenorocită pentru om!
Primăvara următoare a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin Moldova. Am aşteptat toamna pe Eminescu în zadar — trupa s-a întors fără dînsul. Părintele lui, de fel din Botoşani, l-a regăsit pe excentricul fugar şi, mai cu binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă, şi d-acolo l-a trimis la Viena.
Am văzut mai tirziu: „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...” Eminescu îşi ţinea făgăduiala: copilul creştea om mare.
Mai în urmă, l-am întîlnit tot aici pe Eminescu, cu un frate al lui, ofiţer. Plecau amîndoi în străinătate — el la Viena, celălalt la Berlin.
Militarul era frate mai mare; tot aşa de frumos, de blînd şi de ciudat — o izbitoare asemănare în toate. Acela a mers la Berlin; în cîteva luni a speriat Academia militară cu talentele-i şi a dat un examen care l-a făcut pe mareşalul Moltke să se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hotărît să-l ia pe lîngă dînsul. Ca să-şi încoroneze succesul, militarul s-a dus acasă şi, fără să lase măcar o vorbă, s-a împuşcat.
Peste mai multă vreme, cînd am vorbit cu Eminescu de trista împrejurare a militarului, el mi-a răspuns rîzînd:
— Mai bine! ăla era mai cuminte ca noi!
Peste cîţiva ani a venit în Bucureşti tata lui Eminescu. Era un bătrîn foarte drăguţ, glumeţ şi original. Făcuse o bună afacere şi venise să-i cumpere fiului haine şi ceasornic şi să-i deie „din viaţă” o sută de galbeni, partea lui de moştenire din averea părintească.
L-am întrebat atunci pe Eminescu dacă mama lui trăieşte. Mama murise, dar, după aerul posomorît cu care mi-a răspuns, am înţeles că de moartea ei se legau nişte amintiri mai crude decît ca de o moarte normală, nu numai dureroase, dar şi neplăcute.
Am aflat apoi că o soră a lui, care-l iubea foarte, trăia retrasă într-o mănăstire: biata fată era paralizată din copilărie. Şi au fost oameni, nu de rînd, oameni de seamă, cărora le-a plăcut să facă sau să lase a se crede că nenorocirea lui Eminescu a fost cauzată de un viţiu.
Era, în adevăr, un om dezordonat, dar nicidecum viţios. În lumea asta mulţimea celor de rînd crede că plăcerile materiale ale vieţii sunt privilejul lor exclusiv şi că oamenii rari nu au voie să aibă şi defecte.
Avea un temperament de o excesivă neegalitate, şi cînd o pasiune îl apuca era o tortură nepomenită. Am fost de multe ori confidentul lui. Cu desăvîrşire lipsit de manierele comune, succesul îi scăpa foarte adesea... Atunci era o zbuciumare teribilă, o încordare a simţirii, un acces de gelozie, cari lăsau să se întrevază destul de clar felul cum acest om superior trebuia să sfîrşească.
Cînd ostenea bine de acel cutremur, se închidea în odaia lui, dormea dus şi peste două-trei zile se arăta iar liniştit, ca „Luceafărul lui — nemuritor şi rece". Acum începea cu verva lui strălucită să-mi predice budismul şi să-mi cînte Nirvana, ţinta supremă a lui Buda-Qakiamuni.
O aşa încordare, un aşa acces a avut în ultimele momente bune: acela a fost semnalul sfîrşitului. După cutremur, el nu s-a mai închis în odaie să se culce şi să mai facă ce făcea mai-nainte Luceafărul. A pornit înainte, tot înainte, pînă ce a căzut sub loviturile vrăjmaşului pe care-l purta în sînu-i încă din sînul maicii sale. Copil al unei rase nobile şi bătrîne, în el se petrecea lupta decisivă între flacăra celei mai înalte vieţi şi germenul distrugerii finale a rasei — geniul cu nebunia.
Lupta a fost groaznică. Încercarea, drumul către Nirvana, a fost tot aşa de dureroasă cît şi de strălucită.
În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligenţă; cel mai mîhnit suflet, în trupul cel mai trudit! Şi dacă am plîns cînd l-au aşezat prietenii şi vrăjmaşii, admiratorii şi invidioşii sub „teiul sfînt”, n-am plîns de moartea lui; am plîns de truda vieţii, de cîte suferise această iritabilă natură de la împrejurări, de la oameni, de la ea însăşi.
Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit şi de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările.
Generaţii întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Şerban-vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, şi o bucată din care să scoţi un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. Să doarmă în pace necăjitul suflet! Ferventul budist este acuma fericit: el s-a întors în Nirvana — aşa de frumos cîntată, atît de mult dorită — pentru dînsul prea tîrziu, prea devreme pentru noi.
1889, iunie 18



Sa traiesti nene Inacule in inimile si gandurile noastre !