Eşti doar o mamă !?

 Pentru toate mamele !!!

Cauza si efect

Buna sa va fie inima si frumos sa aveti gandul, vorba !

Iata cauza pentru care nu am mai avut timp sa scriu in ultima vreme:

Il cheama Tudor si a sosit in viata mea chiar de ziua sotiei mele. Este acasa acum si ne face program artistic cu 3 ore somn si 1 ora de papat si gangurit.

Ca un mare "fante de mahala" a cucerit deja ceva inimi de fete. Primele au cazut rapuse mama si sora lui mai mare!

Efectul aparitiei acestei minuni in viata noastra, abia acum incepe sa isi faca aparitia. De la nervi si stress am trecut la mirare si curiozitate. O noua dragoste incepe, incet, sa isi faca aparitia in casa: dragostea de copii, bucuria din familie. Acel fir invizibil care uneste individualitati prin legaturi de sange si iubire. Instincte ce se retrezesc in noi, spirit de trib si ganduri de tinerete.

Acum incepe o epopee, o poveste unica a unui om prin aceasta viata.

Ma bucur enorm ca voi fi printre primii observatori ai acestei calatorii.

Bon voyage, Tudor !

Secunda taiata din lumina diminetii

Stai si te uiti.

Stai si te uiti prin ea sau la ea ?

De fapt stau si ma uit la ea prin ea, cea care este acum.

Forma sanului incitant si a pasiunii ce se ascunde in el.

Ochii frumosi, rotunzi, ce cheama la dezmat, striga rugaminti sau zambesc misterios.

Buzele carnoase, intredeschise care nu lasa, inca, oftatul sa iasa.

Carnea tare a soldului, ce tremura la atingere si cabrarea feselor, involuntara.

Toate cheama, toate striga si iti aduci aminte ca poti sa traiesti, o clipa, un soare, un bulgare de lumina.

Chiar daca trece repde, totusi ramane... a mea..., a ei... si a dorului ce creste in pantecul frumos de FEMEIE.

Ne ramane gustul cald si parfumat al iubirii, fierbinteala din suflet si dorul din inima.

Ma bucur ca o aud cum respira in fiecare seara langa mine si ma minunez in fiecare dimineata cand ii privsec chipul relaxat, trupul odihnit si pe jumatate gol in cearceafuri.

Iubesc surasul ei in somn si mana ce atinge cu dragoste pantecul in care creste copilul nostru.

Si in aceste momente realizez ca fericirea, chiar daca este o picatura, este indeajuns pentru toate vietiile mele !

De Martisor

Tuturor fetelor care aduc in viata noastra primavara, le dedic aceasta melodie cantata de Alina Manole - o primavara printre atatea ierni ale muzicii romanesti.

Despre iertare sau un miniprotest pentru ursii din China!

Aseara m-am uitat la televizor pe Animal Planet la un documentar despre salvarea ursilor gulerati (sau luna) din China. Acesti ursi sunt tinuti in conditii mizere si sunt supusi unor chinuri groaznice in ferme de recoltare a bilei. Bila din ficatul lor este considerata in medicina traditionala chineza cu proprietati tamaduitoare. Nu doresc sa descriu conditiile mizere si chinurile lor, dar cateva cuvinte tot am sa va spun, doar ca sa intelegeti contextul. In aceste "ferme" din China (baraci ordinare si insalubre) sunt tinuti si crescuti ursii gulerati asiatici (in libertate ei sunt pe cale de disparitie). Sunt parctic inghesuiti intr-o cusca in care nu se pot nici macar rasuci, aceste custi sunt stivuite ca intr-un depozit pentru a se putea recolta usor fierea de la animalul viu. Inainte de a fi introdus in cusca animalul este intepat in abdomen si i se infige un cateter (furtunel sau teava metalica) din care ii este extrasa periodic bila (fierea). Bila este apoi transformata in praf si vanduta ca medicament. Unii ursi stau si 10-15 ani (depinde cat de rezistent este) in aceste conditii. Ei sufera datorita acestui tratament, sufera de boli provocate de aceea rana din abdomen mereu deschisa, sufera de foame, sufera datorita oamenilor care ii trateaza asa cum ii trateaza in acele asa zise ferme de recoltare, unii dintre ursi ajung acolo dupa ce sunt prinsi in capcane in padure si ajung fara labe sau cu alte rani datorita capcanelor. Puteti vedea si citi mai multe pe site-ul: http://www.animalsasia.org/. Ceea ce m-a pus mai mult pe ganduri a fost urmatorul comentariu al lui Jill de la China Bear Rescue (Jill este initiatoarea unui proiect de salvare a acestor ursi). Jill prezenta toata aceasta grozavie legata de exploatarea ursilor si eforturile pe care le face fundatia pe care o reprezinta pentru salvarea acestor animale. Comentariul era legat de prezentarea catorva ursi ce tocmai au fost adusi la sediul fundatiei (unde au toate conditiile pentru un trai bun) si cat de repede s-au adaptat acestia noilor conditii, la sfarsit a fost o parte care suna cam asa: "Femela pe care abia am adus-o, s-a adaptat atat de repede si ne-a acceptat imediat. A colaborat cu noi si ne-a lasat sa o ingrijim fara nici un pic de agresivitate, cu toate ca si noi suntem oameni la fel ca si cei care au chinuit-o in ultimii 5 ani! Sunt mereu uimita de capacitatea lor de IERTARE. Tot niste oameni i-au facut un mare rau dar ea acum tot cu oameni traieste si nu ii agreseaza in nici un fel!"

Interesant mod de a privi lucrurile si mai interesanta reactia bietelor animale, care dupa ce au indurat atatea chinuri nu au papat nici un om inca, ba se inteleg chiar foarte bine cu noile lor cunostinte bipede.

M-a dus gandul imediat la capacitatea noastra de a IERTA, ca oameni. Ce bine ar fi daca si noi am putea ierta cam in aceeasi masura, ce usoara si plina de frumuste ar fi viata noastra.

Din pacate pentru multi dintre noi masura asta este prea mare, prea greu de ridicat si o caram dupa noi mult timp. Ne lasa golasi inlauntrul sufletului si reci in trup si comportament, ne urateste si ne otraveste (vezi postul http://costibalan.blogspot.com/2008/03/metafora-lada-cu-piersici.html si comenatriile lui).

De multa ori ma intreb care este cauza ce duce la asta?

Raspunsul care mi-a venit cel mai des in minte si pe care l-am probat si a mers, este urmatorul: Daca nu te ierti pe tine mai intai si nu te impaci cu tine insuti este greu si aproape imposibil sa faci asta cu ceilalti ! Daca pe tine nu te-a iertat nimeni (sau tu nu ai fost constient de asta) duce in plus la lipsa cunoasterii actului de iertare. Aici vorbesc de oameni obisnuiti - ii excludem pe cei rai prin fiinta lor sau pe cei bolnavi mintal sau spiritual.

Cine sa ne invete sa iertam daca noi nu stim cum ? Cine sau ce ne poate spune daca am iertat cu adevarat? Cine ne poate lua masura si ne poate pune cantarul la ceea ce iertam si la ce a ramas negru in sufletul nostru? Oare iertarea vine atunci cand uiti sau atunci cand iti amintesti dar nu te mai doare acolo unde te-a durut atunci?

Eu cred ca putem incepe a invata sa iertam de la acesti ursuleti simpatici din adapostul China Bear Rescue, sau de la parintii nostri cand ne iertau, sau de la Isus, sau de la oricine vrea sa ne invete sa iertam, dar va trebui sa invatam sa ne iertam pe noi inainte. Si cel mai simplu este sa ne impacam cu noi insine, sa ne gandim la ce este important pentru noi, sa ne IUBIM si sa ne acceptam. Cred ca asa vom putea sa ii iertam si pe ceilalti si sa ne traim viata fericiti asa cum ne dorim, sa lasam in urma greutatea si sa nu platim acel pret pentru ceea ce nu iertam altora. Sa ne fie noua bine, dar si celor din jurul nostru.

Am avut ocazia de multe ori sa intru in contact cu oameni ce aveau probleme datorita faptului ca puneau la suflet si nu iertau (de cele mai multe ori pe buna dreptate) pe altii. Altii care aveau o influenta nefasta asupra acelor persoane (sefi, fosti iubiti/e, etc.). Problemele ajungeau sa fie de sanatate uneori. Este bine sa ne gandim daca merita platit acest pret! Daca ne iubim pe noi o sa vedem ca nu merita. Atunci putem ierta acele persoane (macar de genul: iarta-i ca atat ii duce mintea si sufletul pe ei!) si influenta lor asupra noastra sa nu fie asa de mare.

Daca ai avut rabdare sa citesti tot pana la capat iti doresc sa te IUBESTI pentru ca atunci vei fi IUBIT si vei IUBI si cu siguranta vei si IERTA!

Despre dragoste, despre sufletul frumos al femeii !

Nu vreau sa par un sentimental desuet si nici un "tradator" al barbatilor, dar recunosc cinstit ca femeia are ceva in plus cu care reuseste sa ma uimeasca si sa ma minuneze tot timpul. Uneori ma simt frustrat de faptul ca femeia are atata rezistenta si poate trece prin atatea sentimente.

Sufletul si sentimentele unei femei fac de multe ori ca viata sa iti apara ca cea mai minunata oportunitate de a intelege fericirea si dragostea. Uneori, tot ea, frumoasa femeie, isi lasa amarul sa cada pana in cea mai adanca si neagra umbra, unde daca un barbat ar ajunge, cu siguranta s-ar pierde in ceata umeda, rece si lipicioasa a depresiei. Forta astrala a femeii o ajuta sa se ridice de acolo si chiar mai mult, sa ridice si pe altii catre samburele cald al ceea ce noi numim viata, dragoste, minune.

Am sa va astern mai departe covorul fraged si plin de viata al unei scrisori, in care rabdarea si iubirea au forta si putere, o scrisoare pe care sunt invidios ca nu am scris-o eu, dar care este pretioasa pentru mine (apartine unui om foarte drag mie si care "culmea, este femeie"):

"In fiecare seara cand adorm , mi-am facut obiceiul sa ma gandesc la timpul pe care il voi petrece cu tine cat de curand cand vei fi mai liber, cand vei fi un om cunoscut si foarte apreciat de alti oameni deosebiti, cand iti va merge din plin afacerea si cand vei lucra doar cateva zile pe saptamana si restul le vom petrece impreuna iubindu-ne mult unul pe altul, mult si incet.
Ma visez stand pe iarba, cu tine, undeva la soare, fara incaltaminte in picioare, doar in sosete si povestindu-ne unul altuia ceea ce ne-a durut mai rau si cum ne-am vindecat putin cate putin din iubirea pe care ne-am dat-o unul altuia; apoi citind sub umbra unui copac mare si plin de frunze stand unul cu capul langa celalalt, mancand fericita cu tine ceva la pranz, mergand la cumparaturi , la alergat, apoi acasa in patul nostru drag unde sa fim inconjurati de castroane de fructe si ceva de rontait si iubindu-ne la nesfarsit...apoi facandu-ne planul unei vacante cuminti si tihnite pe undeva intr-un loc frumos, in care sa nu avem ceasuri si telefoane cu noi.
Mi-e dor sa-mi recastig dreptul de a trai cu adevarat langa tine si stiu ca va veni timpul cat de curand in care vei fi mandru cu adevarat de toate realizarile mele.
Uneori ma intreb cat te iubesc si nu stiu sa-mi raspund dar cred ca suficient incat sa astept cuminte si rabdatoare langa tine aceste momente minunate, suficient cat sa te alint atunci cand esti obosit, suficient cat sa te iau in brate cand vrei sa plangi, cat sa te ascult cand ai ceva sa-mi spui, cat sa te oblojesc atunci cand esti bolnav si cat sa te incurajez cum stiu mai bine, atunci cand aluneci.
Poate te miri ca ti-am scris asta dar asa mi-a venit, crede-ma, de undeva din interior..."

Acum dupa ce am sufletul plin de incredere si multumire pentru ca am aproape de mine astfel de oameni si in special pe aceasta femeie, vreau sa va spun voua, femei si barbati, sa nu uitati sa iubiti dar si SA TRAITI ASTA ! Dragostea, prietenii, familia, lucrurile dragi sunt precum florile din ghiveci: daca nu le ingrijesti, nu le uzi si nu le acorzi timpul pe care il merita, daca nu te opresti si nu te TREZESTI, floarea se usuca, moare.... si iti moare si tie sufletul odata cu ea.

Ai grija si baga de seama, pe langa bani, recunoastere, putere si rang viata are si o parte mare de dragoste, iubire, minunea unui suflet de femeie, glasul frumos al copilului si toate celelalte lucruri din jurul nostru. De multe ori acestea atarna mult mai greu pentru fericirea noastra, pretul lor fiind mare si multi isi dau seama prea tarziu!

Dar, precum cum spune o prietena (normal tot femeie): Nu uitati sa va jucati si JUCATI-VA FRUMOS !