joi, 25 decembrie 2008

Dor de poveste, de vise si de fapte bune

Este noapte si un pic cam frig. Ma surprind ca ma uit pe geam cu melancolie, si ma intreb de ce oare !? Ma uit mai bine, ascult cu urechile ciulite...nu imi dau seama de ce !? Ma mai uit inca o data, cu atentie. Nu vad decat strada pustie si tacuta, e tarziu, foarte tarziu. Trotuarul este cenusiu si anost sub lumina singurului felinar de pe strada. Balti inghetate si noroi impietrit in turturi la rotile masinilor.

"Baba", un caine pribeag de la casa de peste drum, latra la nimeni in mijlocul strazii. Latra, asculta cu atentie, iar latra, iar asculta. Ma uit la ea si imi spun in gand: "Ce mata, latri ca proasta si tu ! Nu vezi ca numai noi doi suntem treji la ora asta !" Ma uit la catea si ma gandesc ca poate stie ea de ce latra, poate a trecut un duh straniu pe strada, un duh ce lasa melancolie si dispret in urma lui. Un duh pe care nici "Baba" nu-l sufera. Ea il adulmeca si il cearta sa plece. Ma trece un fior de frig pe spate si ma aduce in realitate: "Rahat, duhuri si rahat ! Nu exista duhuri ! Este numai frica din tine !"

"Baba" se plictiseste si intra in scara la caldurica. Ma luminez deodata, imi dau seama: da, asta este ! De aceea ma prins melancolia, de frica ! Ciudat, dar care este motivul pentru care imi este frica !? Si las melancolia sa ma cuprinda total, ma cufund in bratele ei matasoase si otravitoare, o las sa intre in mintea si trupul meu ca un drog-sti ca iti face rau dar iti place foarte mult. Si vad in mintea mea zapada si vise, clipe magice pe care le-am trait aievea odata, demult ! Vise si fiorul povestilor insotite de vuietul crivatului de afara, de teama frigului amestecata cu bucuria unei plapumi calde.

Da, asta este! E ajunul Craciunului, se apropie Anul Nou si nu a nins!

Zapada parca sterge pacatele oamenilor si daca nu o am, ma ia frica sa nu imi pierd visele si ma inhata melancolia dupa vremuri care nu se vor intoarce!

Si atunci imi vine in minte o poveste, o poveste draga pe care te las sa o citesti si tu:

Fetiţa cu chibriturile

de Hans Christian Andersen

Era un ger grozav; ningea şi incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou.
Pe frigul acela şi pe intunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul gol, şi cu picioarele goale. Avusese ea doar nişte papuci cand plecase de-acasă, dar nu-i folosiseră mult: erau nişte papuci mari, pe care mama ei ii rupsese aproape, şi erau aşa de largi pentru ea, incat mititica-i pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde cat p-aci era să fie strivită intre două trăsuri. Unul din papuci nici nu-l mai găsise, iar celălalt il luase un băiat care zicea că vrea să facă din el leagăn pentru copilul lui, cand o avea şi el unul.

Fetita mergea cu picioarele ei goale, rosii-vinete de frig; si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic, si n-avea prin urmare nici un ban; si-i era foame si frig tare.
Biata fetita!
Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai, care se incretea frumos pe langa ceafa, dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Luminile straluceau pe la ferestre, miros de fripturi se raspandea in strada; era ajunul Anului Nou, iata la ce se gandea ea.

Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case, din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. Isi stranse piciorusele sub dansa. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult, si totusi nu-i venea sa se duca acasa; aducea inapoi toate chibriturile, si nici un banut macar. Tatal sau are s-o bata; si afara de asta, si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie, cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi.
Manutele ei erau aproape inghetate de frig.
A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. Dac-ar indrazni sa scoata unul, numai unul din cutie, sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni, si cum se aprinse!

Chibritul ardea ca o lumanarica, tinu manuta deasupra flacarii. Ce lumina ciudata. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de arama. Inauntru ardea focul si era asa de cald; dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele; flacara se stinse si soba pieri; fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana.

Harscai un altul, care se aprinse, straluci, si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba, pe care sclipeau portelanuri subtiri; in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut; si, lucru de necrezut, deodata gasca sari de pe masa, si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros.
Mai aprinse inca unul.

Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun; e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi, si poze de tot felul, ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor, pareau ca-i zambesc. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus, tot mai sus, si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele.
Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer.
"A murit cineva", isi zise micuta; caci bunica ei, care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia, ii spusese adesea:
"Cand cade o stea, un suflet se inalta la Dumnezeu".

Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare, in mijlocul careia era bunica ei in picioare, si era asa de stralucitoare, o privea bland si duios!
"- Bunica, striga fetita, ia-ma cu tine. Cand s-o stinge chibritul, stiu ca n-o sa te mai vad. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier, ca si gasca fripta, ca si frumosul pom de Craciun. "
Şi aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie, caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei.
Se facu o lumina ca ziua.
Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa, asa de mare. Ea lua pe fetita in bratele ei, si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea, asa sus, asa sus, si nu mai era acolo nici frig, nici foame, nici griji; erau la Dumnezeu.

Dar in coltul dintre cele doua case, cand se lumina de ziua, zacea jos fetita, cu obrajii rosii, cu zambetul pe buze... moarta, moarta de frig, in cea din urma noapte a anului.

Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsa.

"A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva.

Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata, si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica, in ziua Anului Nou.

Si ma gandesc acum:
Cand mori cu adevarat!?
Oare cand nu mai visezi?

Inima ta ce spune ?

Craciun frumos, cu multe vise si fapte bune iti doresc draga omule ce treci cu privirea prin aste ganduri razlete !

luni, 22 decembrie 2008

Poveste cu etichete: Pancinello si bulinele

Aceasta frumoasa poveste am primit-o de la cineva drag si deoarece mi-a placut foarte mult o scriu aici sa o cititi si voi, dragi trecatori prin aceste pagini.

O frumoasa poveste despre iubire….de Max Lucado

Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau nişte omuleţi mici, din lemn, ciopliţi toţi de un tâmplar pe nume Eli. Acesta îşi avea atelierul pe un deal, de la a cărui înălţime se vedea întreg satul.Fiecare omuleţ era altfel. Unii aveau nasul mare, alţii aveau ochii mari. Unii erau înalţi, alţii erau scunzi. Unii purtau pălărie, alţii purtau costum. Însă două lucruri le erau comune: toţi erau făcuţi de acelaşi tâmplar şi trăiau în acelaşi sat.

De dimineaţa până seara, zi de zi, omuleţii făceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celălalt. Fiecare omuleţ avea o cutie plină cu steluţe aurii şi o cutie plină cu bulinuţe negre. Cât era ziua de lungă îi vedeai pe străzile satului lipind steluţe sau buline unul pe celălalt.Omuleţii drăguţi, din lemn lustruit şi frumos vopsiţi întotdeauna primeau steluţe, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sărită, nu primeau decât buline.

Tot steluţe primeau şi cei talentaţi; unii puteau ridica greutăţi deasupra capului, alţii puteau sării peste cutii înalte. Mai erau unii care ştiau cuvinte dificile, iar alţii care cântau cântece frumoase. Acestora toată lumea le dădea steluţe aurii. Aşa se face că unii omuleţi aveau trupul plin de steluţe... Ori de câte ori primeau câte o steluţă se simţeau atât de bine încât îşi doreau să mai facă ceva ca să poată primi încă una.

Alţii însă nu ştiau să facă prea multe lucruri şi aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre aceştia din urmă.

Tot timpul încerca să sară cât mai sus, ca alţii dar întotdeauna cădea la pământ. Iar când ceilalţi îl vedeau jos se adunau buluc în jurul lui şi lipeau buline pe el. De multe ori se mai şi zgâria în cădere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar după aceea când încerca să le explice omuleţilor de ce căzuse mereu spunea câte o neghiobie şi toţi se îngrămădeau să lipească şi mai multe buline pe el.

După un timp avea atât de multe încât nu mai vroia să iasă pe stradă, se temea că va face iar ceva anapoda: cine ştie, o să-şi uite pălăria sau o să calce într-o baltă... şi imediat o să primească bulinuţe!!! Adevărul este că avea atât de multe buline încât ceilalţi omuleţi veneau şi îi lipeau altele fără nici un motiv.

„Merită mulţimea asta de buline negre", îşi spuneau omuleţii unii altora.

„Este clar că nu e bun de nimic!"

După un timp Pancinello a ajuns să creadă ce se spunea despre el:„Aşa este nu sunt bun de nimic!", îşi spunea el.În rarele dăţi când ieşea din casă stătea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simţea mai în largul lui.

Într-o zi, se întâlni cu un omuleţ total diferit de ceilalţi: nu avea nici steluţe, nici buline. Era din lemn şi atât. Era o fată pe nume Lucia.

Să nu credeţi că oamenii nu încercau să lipească etichete şi pe ea! Încercau numai că nu rămâneau lipite ci cădeau. Fiindcă nu avea nici o bulină unii o admirau atât de mult încât se grăbeau să-i lipească o steluţă. Dar nici una nu stătea lipită. Alţii insă o priveau cu dispreţ fiindcă nu avea nici o stea şi atunci vroiau să îi lipească o bulină dar şi aceasta cădea imediat.

„Ca ea vreau să fie", îi trecu prim minte lui Pancinello.

„Nu mai vreau să primesc etichete de la ceilalţi!"

Aşa că o întrebă pe Lucia cum se face că ea nu are nici o etichetă.

„Nu este mare lucru", îi răspunse ea.

„În fiecare zi mă duc să îl văd pe Eli."

„Pe Eli?"

„Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place să stau cu el în atelier."

„Dar de ce?"

„Ce ar fi să descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!" Şi cu aceste cuvinte, Lucia se întoarse şi plecă.

„Dar crezi că-i va face plăcere să mă vadă?!?" strigă el după ea. Însă Lucia nu-l mai auzi. Aşa că Pancinello se întoarse acasă, se aşeză la fereastră şi începu să se uite cum alergau omuleţii de colo-colo, lipindu-şi etichetele unul pe celălalt.

„Dar nu este drept!", îşi spuse el supărat. Şi pe loc se hotărî să meargă le Eli.

Se îndreptă spre deal şi urcă pe cărarea strâmtă până ce ajunse în vârf. Când intră în atelier, făcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIAŞE. Scaunul era cât el de înalt. Ca să vadă ce se află pe bancul de lucru trebui să se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braţul lui! Înghiţi în sec şi îşi zise:

„Eu aici nu rămân!", şi se îndreptă spre ieşire.

Dar chiar atunci îşi auzi numele:

„Pancinello, tu eşti?", se auzi un glas pătrunzător.

Pancinello se opri.

„Cât mă bucur să te văd, Pancinello! Vino mai aproape, vreau să te văd mai bine!"

Pancinello se întoarse încet şi îl privi pe meşterul tâmplar, un bărbat înalt, cu o barbă stufoasă.

„Ştii cum mă cheamă?", îl întrebă Pancinello.

„Bineînţeles că ştiu, doar eu te-am creat!"Eli se plecă, îl ridică de jos şi îl aşeză lângă el pe bancă.

„Hmm...", murmură meşterul îngândurat, în timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.

„Se pare că ai adunat ceva etichete..."

„Nu am vrut, Eli! Am încercat din răsputeri să fiu bun!"

„Pancinello, copilul meu, în faţa mea nu este nevoie să te aperi! Mie nu-mi pasă ce spun ceilalţi despre tine!"

„Chiar nu-ţi pasă?"

„Nu, şi nici ţie nu ar trebui să-ţi pese! Cine sunt ei – să împartă etichete bune sau rele? Şi ei sunt tot omuleţi de lemn ca tine. Nu contează ce gândesc ei, Pancinello. Contează doar ceea ce gândesc eu, Iar eu cred că eşti o persoană tare deosebită!"

Pancinello începu să râdă:

„Eu, deosebit? De ce aş fi deosebit? Nu pot să merg repede, nu pot să sar, vopseaua mi se duce. De ce aş însemna ceva pentru tine?"

Eli se uită la Pancinello, îşi puse mâna pe umărul lui micuţ şi spuse încet:

„Fiindcă eşti al meu, de aceea însemni foarte mult pentru mine!"

Nimeni..., niciodată... nu-l mai privise astfel pe Pancinello.. . şi în plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...

„În fiecare zi am sperat că vei veni la mine", continuă apoi Eli.

„Am venit fiindcă m-am întâlnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete", răspunse Pancinello.

„Ştiu, mi-a povestit despre tine."

„De ea de ce nu se prind etichetele?"

„Fiindcă a hotărât că este mai important ce gândesc eu despre ea, decât ce gândesc alţii. Etichetele se lipesc de tine doar dacă le laşi!"

„Cum adică?"

„Etichetele se lipesc doar dacă le consideri importante. Dar cu cât te încrezi mai mult în dragostea mea, cu atât mai puţin îţi pasă de etichetele pe care ţi le pun ceilalţi oameni. Înţelegi?"

„Păi, nu prea..."

Eli zâmbi.

„Vei înţelege cu timpul. Acum eşti încă plin de buline negre. Deocamdată îţi va fi de ajuns să vii la mine în fiecare zi, iar eu îţi voi aduce aminte cât de important eşti pentru mine."

Eli îl puse jos pe Pancinello.În timp ce acesta se îndrepta spre uşă, Eli îi spuse:

„Nu uita, eşti o persoană deosebită fiindcă eu te-am creat! Iar eu nu greşesc niciodată!"

Pancinello nu se opri din mers, dar gândi:

„Cred că Eli chiar vorbeşte serios. Poate are dreptate!"

Şi chiar în clipa aceea căzu de pe el o bulină...

Din cand in cand ma uit si vad ca am multe buline si stelute pe mine. Inca bulinutele ma mai intristeaza si stelutele ma bucura. Dar au inceput sa si cada jos unele, mai ales cand imi dau seama ca valoarea care le-o dau este chiar grutatea de pe inima mea. Cand nu le mai dau valoare ele se desprind si cad !

duminică, 23 noiembrie 2008

Despre Nivele Neurologice

Fac ce fac si ma intorc la calculatorul din capul meu. Si, ca in Matrix, acum stau undeva sus si admir frumusetea Matricei. Stau si ma minunez cat de sublimi si frumosi ne-a facut Dumnezeu ! Este doar un moment de echilibru si pace.

Programul Maimuta, sta si chicoteste undeva pe umarul meu, mimeaza cum se priveste in oglinda si se iubeste pe sine !


- Nu, nu sunt narcisit ! Animal paros si pus pe sotii ce esti ! Admir ceea ce a fost cladit in noi, oamenii ! Cat de exact, cat de eficient si totusi cat de artistic suntem creati ! Pana si tu, mic program tembel, ce sari prin crengile neuronilor mei si te hranesti din electricitatea gandurilor mele, pana si tu esti minunat !



Daca stai si contempli putin viata din jurul tau, poti sa ramai mut de uimire si infiorat de frumusetea ei ! Suntem inzestrati inca din momentul conceptiei cu tot ceea ce ne trebuie ca sa ne ducem destinul la capat. Si ceea ce este mai frumos Dumnezeu a pus in noi, inclusiv puterea de alege ceea ce vrem sa devenim si drumul pe care sa il strabatem catre capatul fiintei noastre. Drumul, omul, destinul si crucea pe care el o duce toate sunt alcatuite din stiinta si materie, din spirit si energie si nu in ultimul rand din magie si credinta.

Cand scriu aceste randuri sunt aliniat cu starea mea interioara, de la mediul in care ma aflu pana la legatura cu ceea ce este mai presus ca mine, spiritualitatea mea.



Daca folosim termeni de NLP, lumea noastra interioara este structurata si influentata de asa numitele nivele neurologice: Mediu/Context/Rezultate - Comportamente - Capabilitati/Resurse - Credinte/Valori - Identitate/Misiune/Roluri - Spiritualitate/Viziune/Mostenire. Ele fac parte din Metamodelul prin care inteleg lumea, realitatea din jur si nu numai.

In NLP nivelurile neurologice sunt simbolizate prin Piramida nivelurilor neurologice, ce din varf ii creste alta piramida ce simbolizeaza spiritualitatea/legatura cu ceilalti/comuniunea cu universul pentru unii, legatura cu Dumnezeu pentru altii. Ma gandeam cateodata de ce unii mai zic ca NLP-ul are ceva mistic. Probabil datorita simbolurilor. In NLP se folosesc multe simboluri si metafore, acestea pot fi intelese diferit, deoarece noi suntem diferiti.

Simbolul acestor piramide poate fi usor asemanat cu simbolul vechi al piramidelor ce cresc una din alta si ce simbolizeaza unirea si determinarea reciproca a microcosmosului cu macrocosmosul, a materiei cu spiritul, a lumii de jos cu lumea de sus. Ce este in mic este si in mare; ce este in mare este si in mic; cum este in interior asa este si in exterior.

Vad cum Programul Maimuta iar incepe sa ma maimutareasca (de parca ar putea face altceva !?). Face cand pe profesorul, cand pe elevul nedumerit. Aha, m-am prins, arunca o aluzie la faptul ca ar fi bine sa dau niste explicatii. Da, da, hai sa dam atunci.

Nivelele neurologice sunt accesate de catre noi constient sau inconstient atunci cand actionam sau luam decizii, de exemplu. Eu le vad ca un program de control si verificare pe care il accesam la nivel inconstient/constient (metamodelul) conform caruia urmam telul nostru in "harta" noastra mentala. Adica:
  • Avem un tel/obiectiv pe care il urmam si care are efecte in mediul inconjurator. La randul lui mediul ne influenteaza. Nivelul de mediu tine de referintele de spatiu, localizare, timp, oameni, ceea ce ne inconjoara, practic noi actionam intr-un context (mediu) si in care vedem niste rezultate. De exmplu, eu vreau sa fac sport. Mediul fiind ceva ce nu poate fi schimbat in esenta, poate fi controlat in anumita masura si cel mai des ne folosim de el. Pentru telul meu, am ales, ca in mediul in care sunt (aproape de parc), sa alerg. Alegerea am facut-o prin raspunsurile la intrebarile: Ce constrangeri am ? In ce mediu ma desfasor, unde sunt eu? Care este contextul in care vreau sa fac sport ?
  • Am ales sa alerg ca metoda de a face sport si am inceput sa fac asta prin comportamente adecvate. Aici am inceput sa ma aliniez pe nivelele neurologice. Si mi-am raspuns la intrebarile: Ce fac eu sa fac sport ? De ce comportamente am nevoie si ce actiuni trebuie sa iau? Raspunsurile au fost: sa imi fac timp, sa imi iau echipament, sa adun informatii de la alti oameni care alearga, sa incep sa alerg pur si simplu.
  • Urmatorul nivel in care m-am aliniat a fost cel al Capabilitatiilor. Mi-am folosit abilitatile sportive, cunostintele si experienta acumulate in sporturile practicate, in exercitiile de respiratie si am aplicat strategiile de motivare pe care le stiam. Aici mi-am raspuns la intrebarile: Ce resurse am sa fac sport/sa alerg? Care este directia in care doresc sa fac sport, ce capacitati am si cum pot sa fac asta?
  • Nivelul superior este cel al credintelor si valorilor. M-am bazat pe credintele mele ca pot sa fac sport, ca pot sa am rezultate si am activat valorile de genul: Minte sanatoasa in corp sanatos, Sanatate si echilibru, etc. Aici mi-am raspuns la intrebarile: Ce motivatie am? Care este motivul pentru care fac acest lucru? Ce cred eu ca reprezinta sportul pentru mine ?
  • Toate cele de mai sus au fost aliniate cu nivelul de Identitate. Eu sunt un om activ! Eu sunt un om care face sport! Eu sunt un om cu un stil de viata sanatos! Mi-am raspuns la intrebarile: Cine sunt eu cand fac sport ? Care este misiunea mea ? Care este rolul meu ?
  • La nivelul de Spiritualitate m-am conectat la resurse exterioare si am verificat influenta faptului ca fac sport, asupra altora si asupra unor lucruri ce sunt mai sus de mine. Aici mi-am raspuns la intrebarile: Cine altcineva mai face sport? Cum se conecteaza activitatea fizica si sportul cu universul meu spiritual? M-am aliniat si aici: multi oameni fac sport si sunt sanatosi; Dumnezeu ne-a dat un trup de care sa ne ingrijim si pe care sa il respectam si tot El ma ajuta sa imi ating obiectivele.

Acestea au fost cateva idei despre Nivelurile Neurologice in NLP. Daca tu, dragul meu cititor/cititoare doresti sa faci ceva, ai un tel si vezi/simti/auzi/realizezi ca ai ceva piedici in a face sau in a atinge telul, verifica daca esti aliniat pe nivelurile neurologice. Pune-ti intrebarile pe fiecare nivel, intrebari legate de telul tau si vezi daca esti aliniat pe aceste niveluri. Poate ceea ce vrei sa faci, o poti face in mediul in care esti, poate sti cum sa te comporti ca sa iti atingi telul, poate ai abilitatiile care te duc la indeplinirea obiectivului, dar poate ai niste credinte care te impiedica sau ai valori care duc in alta parte, poate nu te identifici cu persoana care esti cand iti atingi telul, sau poate viziunea ta nu este aceea si nu ai o conexiune cu universul spiritual.

Tot ceea ce iti doresc este sa ai teluri, sa fi aliniat cu ele si cu ajutorul Domnului sa le atingi !

luni, 17 noiembrie 2008

Metafore, credinta si discutia dintre doi embrioni

Am sa va scriu o metafora primita de la un parinte de pe Muntele Athos. O metafora frumoasa despre a crede sau nu a crede, despre a vedea dincolo de limita vederii. O metafora cu autor necunoscut. Ea se numeste Discutie intre doi embrioni:

- Si tu crezi in viata de dupa nastere ?

- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.

- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate viata dupa nastere?!

- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.

- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical! Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum este prea scurt cordonul ombilical.

- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva! Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.

- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala in intuneric.

- Eu nu stiu exact cum va fi dupa ce ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi!

- Pe mama? Tu crezi in mama !? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?

- Pai, oriunde in jurul nostru. Doar traim in EA si prin EA. Fara EA nu am fi deloc!

- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicand nici un fel de mama, asa ca evident nu exista!

- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stiu, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

O metafora frumoasa despre credinta si indoiala. Despre firea si inclinarea omului, despre nevoia lui de certitudini intr-o lume plina de incertitudini. Cineva spunea odata, ca in aceasta lume numai credinta iti poate da o certitudine, o piatra de temelie solida pe care poti construi. Aceasta piatra impreuna cu altele (fapte bune, smerenie, educatie, respect, etc) pot face o temelie traininca pentru o casa. O casa a omului, ce creste din identitatea lui si se sprijina pe valori trainice. Fara certitudinea credintei ne-am pierde in vartejul intrebarilor fara rost.
Pe de alta parte intrebarile care tot cresc in noi sunt in firea noastra, ne nastem cu ele si murim cu ele. Conteaza cel mai mult valoarea raspunsurilor aflate. Cert este ca ne nastem, cert este ca murim, cert este ca traim o viata si este important cum o traim si in ce credem in acest interval. Si daca credem cu adevarat in ceea ce este adevarat, este posibil sa vedem si ceva de dincolo de ultimul prag!

joi, 13 noiembrie 2008

Sfinti si pozitii perceptuale

Ganduri de Noiembrie friguros in Bucuresti, dupa o calatorie de 10 zile in Grecia.



Pot spune ca sunt mai mult randuri dintr-un jurnal de calatorie, o calatorie in care au fost imbinate oboseala drumului cu satisfacita curiozitatii istorice, luminare spirituala si trairi launtrice.

O calatorie care a trecut pe la Sfantul Munte Athos, Meteora, Delphi si Athena.



O calatorie cu multe lucruri frumoase dar si cu ceva incercari, o calatorie pe care o sa o repet cu siguranta.

Grecia are farmecul ei, locul musteste de istorie si energie. Grecia este linistita si placuta in extrasezon, aproape ca m-as fi mutat acolo. Calator fiind, am avut impresia ca pentru greci timpul trece altfel, este mai dilatat si mai relaxat, dar nici pe ei nu i-au ocolit mizeriile lumii actuale (stersul muncii, tristetea si oboseala din ochi, drogati in piata Omonia, pakistanezi saraci care vand nimicuri in centru pentru a intretine multe alte guri, etc).


Dar nu despre asta vroiam sa scriu ci cateva randuri despre oamenii intalniti pe muntele Athos, mai bine spus despre cei care sunt aproape de sfinti, despre cei care au decis ca dezvoltarea spirituala este cu mult mai importanta decat cea materiala.



Am avut sansa sa discut cu parinti calugari de la schitul romanesc Prodromul dar si cu alti calugari sau frati romani (schitul Lacu, manastirea Sf.Pavel, etc.) de pe muntele Athos si am descoperit cu uimire si respect cum acestia folosesc pozitiile perceptuale din NLP (normal, fara sa le denumeasca asa). Ei sunt ancorati mult mai mult in pozitia 3 (pozitia de observare) si intra usor in pozitia 2 (in locul celuilalt). Acesti oameni au un exercitiu firesc de a se pune in locul altuia si de a vedea lucrurile de la o anumita distanta, de a extrage din viata si din intamplarile ei esenta si spiritul. Au un mod natural de a comunica si de a transmite experiente prin metafore. Am fost foarte impresionat de abilitatea lor de a asculta, de a intra in rapport cu interlocutorul si de "a citi" din acesta ca dintr-o carte deschisa. Am apreciat calitatea unui schimb de informatii (trairi si experiente) cu putine cuvinte, dar puternice.



Placut impresionat am fost si de strategia pe care acesti parinti o folosesc sa se orienteze in "harta" lumii lor. Pe nivelurile lor neurologice, la nivelul spiritual semnificatiile pentru ei (dar si pentru cei care intra in contact cu ei) sunt atat de puternice, pure si adevarate. Sunt strans legate cu identitatea lor, cu credintele, abilitatile si comportamentele lor. Sunt puternici si frumos de simpli, te poti adapa la izvorul credintei lor, credinta pe care am vazut-o nu in partea ei dogmatica, ci in partea ei profund spirituala. Parte spirituala cladita prin traire si simplitate.



Pe muntele Athos am redescoperit si am inteles mai profund cateva lucruri, pe unele din ele le voi impartasi si cu voi:
  • Lucrurile sunt mult mai simple decat le percepem noi. Noi le facem complicate, le adaugam complexitate si valoare falsa de multe ori. Viata are multe frumuseti pe care ochii nostrii nu le vad, urechiile nu le aud si inima nu le traieste, chiar daca sunt aici langa noi, cum ar fi: un peisaj frumos, mancarea simpla, meditatia si spiritualitatea; Dumnezeu si semenii nostri; familia si prietenii nostrii; frumusetea unui drum doar pentru ca este o calatorie nu o nebunie a cumparaturilor si o alergare dupa a obtine cat mai mult si a atinge cat mai multe "varfuri".


  • Oamenii sfinti iti pot darui liniste, energie, echilibru. Este bine ca din cand in cand sa bem apa vie a meditatiei si apropierii de Dumnezeu.

  • Lupta launtrica cu propriile mele rautati, ambitii, egoisme si orgolii, chiar daca sunt zgandarite de mediul extern, este mai grea decat cea cu un "dusman" din afara. Dar aceasta lupta te ejuta sa evoluezi daca o castiga partea cea buna. Am trait si am inteles profund ce inseamna sa hranesti lupul cel bun din inima ta (vezi povestea).

  • O echipa si un lider se cladesc si se sudeaza in conditii de stres, am inteles cum nu as vrea sa fiu si stiu cum imi doresc sa devin.
O inscriptie de pe un craniu omenesc (din osuarul schitului Progromu, osuar ce contine oasele calugarilor stinsi pe acele meleaguri) spune:

Ce sunt eu, vei fi si tu. Ce esti tu, am fost si eu !

Si cu riscul de a fi catalogat drept mistic inchei cu un citat: "Cea mai mare inselatorie a diavolului este aceea de a ii face pe oameni sa creada ca el nu exista."

Deci, tine usa pazita si fa curat in casa sufletului tau, nu se stie ce mizerie iti poate intra sub pres !

miercuri, 8 octombrie 2008

Octombrie, criza financiara globala, Abba si alte chestii

Asa cum ma analizam acum ceva timp, am vazut ca Octombrie m-a prins inca in starea de meditatie/somnolenta din ciclul vietii. O stare foarte placuta dar nu foarte eficienta din alte puncte de vedere.

Octombrie imi place! Pentru mine este o sarbatoare a legumelor si fructelor: gogosari grasi, rosii si gustosi, ardei capia aromati numai buni de mancat cu branza proaspata, mere rosii tari si acrisoare, pere galbene dulci si zemoase, ceapa de apa, conopida, morcovi proaspeti de la tarani nu din supermarket, salata de varza rosie si multi struguri, nuci si must. Pentru mine este luna in care pamantul isi ofera roadele, este ca o ofranda adusa omului care il lucreaza! Vad asta si in ochii taranilor din piata, in zambetul din coltul gurii cand se uita la marfa lor, in mainile lor crapate si muncite.

Chiar si in aceasta luna plina de rod pentru tarani, ii auzi vorbind in piata de criza financiara globala, marele fenomen mare ! Iata cum prostia, manipularea si lacomia americanilor face vanturi si pe la noi, din pacate, chiar si pana la nea Gheorghe din piata, care este ingrijorat de investitii, economia mondiala si ce altceva mai vede el la TVeu. Il ingrijoreaza, ii umbreste zambetul din ochi. Cand vorbeste de asta cu tata Leana, vecina de taraba, ii creste pulsul si ofteaza. Am trecut pe langa el, l-am vazut, l-am auzit, l-am observat, am zambit si mi-a venit o idee. M-am intors brusc la el si i-am zis:

- Auzi nea Gogule, eu tot nu pricep bre! Cum este dom'le cu criza asta, cum naiba ne pocneste si pe noi, asa din senin? Mai ales sa imi spui, sunt curios, ce iti pricinuieste matale ?

Omul, ca un roman get-beget, sta un pic pe ganduri, tuguie buzele, da basca pe spate si se scarpina in crestetul capului. Inconstient mangaie cu mana stanga gramada de gogosari rosii si frumosi de pe taraba lui. Scoate un oftat si zice:

- Nu prea ma pricep eu la alde astea domnu' Costi, da nu vezi mata cum se agita astia toti!? Ceva, ceva tot este dom'le, nu se poate !? Uite, eu ma uit la noi, la mine, am productie mai buna ca anul trecut, sunt mai socotit si mai chibzuit, dar cheltuiesc mai mult pe investitia din agricultura si castig mai putin! Euroiul sare, mama lui, de parca are ardei iute la fund! Toate alea sare dupa el, de parca e legate cu ata, mama lor ! Uite asa bagasi-ar criza'n fund sa-i doara si pe ei, imi pricinuieste mie ! Simt ca imi baga cineva mana in buzunare !

Omul spuse ce avu' de spus si servi urmatorul client. Eu dau din cap si plec gandindu-ma la ce simte nea Gogu. Iata nene, ca da si in tarani! Cu toate ca ei nu au investit in titluri cu risc mare, ei nu au avut actiuni care acum sunt doar hartii, etc. Dar tot imi este greu sa vad legatura !

Mai dupa ceva timp, ma lamureste Sandu. Sandu este romalele ce trece pe la mine pe strada sa ia fier vechi, iti cara gunoi, iti transporta cate ceva cu dacia lui papuc. Si pe Sandu il stiu de ceva timp, de cand am facut acum cativa ani curat prin podul casei si am schimbat caloriferele vechi din fonta. Este un tigan curat si muncitor, el si cu femeia lui muncesc la strans fier vechi si la alte treburi cot la cot, este cinstit, istet si descurcaret.

L-am chemat la mine pe Sandu sa ma ajute cu caratul unor gunoaie feroase din pod (ce a mai ramas dupa ultima curatenie) si sa imi aduca niste nisip de constructii cu dacia lui. A muncit la mine cam 4-5 ore. Printre picaturi, cand se mai odihnea dupa carat 3 etaje, mai stateam de vorba. De una, de alta, de obiceiurile lor, de ce se mai intampla si la un moment dat a venit vorba de saltul euroiului. Sa vezi atunci ce a fost la gura romalului, citez: "Criza asta cacaioasa si bancilii astea care moare si ne trage pe toti dupa ele !"

Am primit direct in piept un val de manie, suparare, frustrare si nervi de la bietul Sandu, de am ramas cu gura cascata ! Nene, tiganul era suparat rau pe astia si criza lor! I-am cerut explicatii si se pare ca pana si pe el l-a lovit criza. Pe fierul vechi ce il strangea, primea de la firmele colectoare cam 1,3 RON/kg pana acum ceva vreme, pana sa ajunga si criza la noi. Acum primeste doar 0,3 RON/kg, deoarece nu se mai exporta fierul vechi, cererea a scazut datorita crizei financiare globale, oferta este mare si nu se mai prelucreaza decat la intern.

Iata asadar cum ii afecteaza criza pe toti, la un moment dat si eu parca simteam o mana in buzunarul meu dupa ce am vazut cum a crescut euro in ultima vreme.

Dar am fost la film, la Mamma mia !, un muzical haios, de duminica, sortit sa te binedispuna, am ascultat melodiile lui ABBA si am uitat de criza, de banci, de octombrie, de Gogu, de Sandu si alte chestii.

Am iesit dintr-o stare si am intrat in alta, pana la urma energia curge inspre locul in care iti indrepti atentia. Si atentia mea, a fost prea mult concentrata pe criza asta. Viata este cu mult mai mult decat atat si daca nu suntem atenti la cat de frumoasa este ziua de azi, o sa murim de grija celei de maine !

Criza usoara va doresc, arome dulci de toamna si ascultati Abba !

miercuri, 24 septembrie 2008

Ciclul vietii, ceapa si hibernarea

Iata ca dupa o scurta, prea scurta vacanta, dupa o perioada incarcata la servici si un curs The Wealthy Mind cu Catalin Zaharia de la MindMaster (il recomand cu caldura celor care doresc sa isi descopere si sa isi invinga credintele limitative si nu numai- vezi detalii pe site) ceva din mine ma indeamna sa ma uit putin inapoi la ce a fost pana acum si sa ma uit mai mult inainte la ce va fi de acum incolo.

Am vazut cat de mult ma influenteaza trecutul meu, ca de-a lungul anilor ne construim tot felul de protectii mintale si ne invelim sufletul in multe straturi, ca foitele de ceapa. "Ceapa" ce cuprinde mintea, inima, sufletul si trupul meu impreuna-nu am cum sa le despart-chiar daca am incercat din rasputeri, ele sunt strans legate si se influenteaza reciproc. Foitele de "ceapa" au crescut in timp, se pun unele peste altele de nici nu iti mai dai seama ca le ai.
Sunt precum acele obiceiuri pe care le avem dimineata cand ne trezim: deschizi ochii si vezi lucrurile familiare din jur, simti in nari mirosul culcusului tau, te dai jos pe aceeasi parte a patului, te ridici in picioare in acelasi stil si te intinzi in acelasi fel, mergi automat catre baie (sa vezi surpriza cand nu dormi la tine acasa si o iei cam in aceeasi directie pe care o stiai si nimeresti in alta parte), etc. Sunt obiceiuri care intra adanc in noi, se strecoara incet, parsiv cateodata, din partea constienta in cea inconstienta. Ajungem sa "executam programe" exact asa cum ne-am programat si nici macar habar nu avem de asta !

Asta este bine in multe privinte si limitativ in altele. Multumesc lui Dumnezeu ca cele limitative nu sunt "la paritate" cu cele bune (ca sa folosesc un termen la moda acum), altfel eram o lume de mici universuri singulare care se ciocnesc de alte mici universuri singulare, dar nici unul nu interactioneaza si fiecare traieste in universul lui.

Am reusit sa desfac niste foite de ceapa si sa descopar cateva obiceiuri, intamplari si mesaje ce s-au transformat in credinte limitative. Nu o sa le spun, deorece sunt ale mele si sunt foarte posesiv, sic ! Dar daca ai avut rabdare sa citesti pana aici, hai ca iti spun macar una: "Banii se fac greu si trebuie sa muncesti foarte mult ca sa ii ai!"- sa vezi cat de mult o sa muncesti si cat de greu o sa ti se para sa faci mai multi bani, in cazul in care crezi asta ! Asadar este bine sa fim atenti la "ceapa" noastra si sa desfacem din cand in cand "foitele"

Alt lucru ce imi pare interesant este legat de ciclul vietii si cele 7 tipare care ne guverneaza viata. In spirala evolutiva a vietii noastre trecem in mod ciclic prin cele 7 tipare si pentru fiecare din actiunile/obiectivele noastre suntem, la un moment dat, intr-unul din cele 7 tipare. Acest ciclu care este numit ciclul vietii sau Ciclul Universal al Schimbarii (detalii in link) ne ajuta sa avem o viziune asupra noastra fata de stagiul in care suntem si cum putem actiona mai eficient in atingerea obiectivelor pe care le dorim pentru noi. Ne ajuta sa intelegem anumite stari si sa facem economie de energie dar sa si canalizam atentia (automat si energia) acolo unde ne dorim, nu unde suntem "programati". Eu am trecut printr-o faza de Turbulenta, am gustat un pic din Haos, de unele lucruri m-am Eliberat, dar mai am sa ma eliberez de multe, sunt in general intr-o Hibernare si incerc sa imi ordonez ideiile pentru o noua Creatie.

Mai interesant este ca trairile noastre interne (credintele noastre, valorile noastre, starile noastre interne, etc) influenteaza evenimentele din jurul nostru, oamenii din jurul nostru, actiunile noastre, la fel cum exteriorul ne influenteaza pe noi. Ca un fractal lucrurile se propaga: cum este in mic este si in mare - cum este in mare este si in mic; cum este in interior este si in exterior; marele este construit din mai multi "mare" de dimensiuni mai mici - asta ca sa intram in transa fractalilor- sic!

Ce vedem in noi, vedem si in afara - ce gandim noi apare in realitate ! Sunt lucruri vechi de cand lumea dar noi pentru intodeauna daca le descoperi. Nu degeaba si in cartile sfinte (si preotul la biserica spune asta des) este subliniata importanta curatarii intai a gandurilor, de acolo ni se trag multe.

Iata un exemplu (pe care sunt sigur ca intr-o forma sau alta fiecare din voi l-a incercat): mergi grabit la o intalnire pentru ca esti in intarziere si te gandesti foarte intens ca se poate intampla ca masina sa fie blocata in trafic si tu sa intarzii si mai mult.

Daca ai imaginatie incepi cahiar sa vezi cum se intampla in fiecare detaliu, daca te crezi si un pic ghinionist, chiar se adevereste si ramai blocat in trafic, intarzii la intalnire si se intampla tot ceea ce gandesti si crezi ca se va intampla. Deoarece "ochii si inima ta" asta vad si asta inteleg. Energia evenimentelor "curge" catre "locul" in care iti este indreptata atentia.

Asa se intampla sa avem parte de barfe de la colegul despre care credem si ne gandim ca ne barfeste, sa avem parte de latraturi/amenintari/muscaturi de la cainii pe care credem si ne gandim ca se vor da la noi, oamenii pe care ii vedem "strambi" si ii credem "strambi" sa se "strambe" mai rau si datorita faptului ca nu iertam oameni din trecutul nostru sa proiectam "pacatul" acesta in jurul nostru prin furie si repetarea acelorasi greseli.

Asa ca iubitii, frumosii, desteptii, darnicii, inteleptii si inimosii mei trecatori cu gandul printre aceste randuri, fiti frumosi, destepti, darnici, intelepti si inimosi; iubiti-va pe voi si pe cei din jurul vostru; iertati-va pe voi, pe cei care v-au gresit vreodata si pe cei care o sa va greseasca vreodata si o sa va eliberati; desfaceti "foitele" cepei voastre si puneti-le curate si luminoase la loc.

Crezurile, valorile si gandurile noastre ne "formeaza" si ne "deformeaza" la interior dar influenteaza si tumultul exteriorului care este viata noastra, iar viata noastra este asa cum credem si o vedem noi ca este !

marți, 26 august 2008

Mare, impresii si contorsionisti

Mare, frumoasa, calda, nisip firebinte, apa curata, fara manele si house, oameni obisnuiti, aer sarat, bere rece !

Nu va mirati ! Exista asa ceva si pe la noi, de exemplu pe plaja din Mangalia !

Plimbari pe dig si pe faleza, masa de peste la Pescarul vesel din 2 Mai, clatite: Ciori zgribulite, ciufulite; Banana in scutec in Vama; tot in Vama bratari din piele, genti din panza, rokeri, folkeri si fuckeri, atmosfera relaxata, oameni relaxati, pustani beti si exaltati-dar cuminti-traiesc si lasa si pe altii. Do you folk with me, man !?

Mancare buna si ieftina la Terasa Galbena de pe faleza din Saturn, mancare proasta si scumpa la fostul Rosu si Negru din Mangalia (actual la Nasul). Hamsii si guvizi superi buni la bazarul din Saturn. Bazarul plin de chinezisme, turcisme si alte isme.

Nemti, englezi, rusi si ungurii de pe la noi, fitze si mimoze de noapte.
Multi romani de prin toata tara. Pizza la cuptor foarte buna la pizzeria din Saturn (Rustic parca).


Voie buna si mult ras in sala oglinzilor din parcul de distractii.
Agitatie, soare prea arzator, foarte cald, zapuseala la pranz.
Alergari cu catelul pe plaja, lectii de curaj si invatarea patrupedului ca marea nu mananca caini, iubire si dragoste in locuri stiute. Saruturi furate in noapte !
Vapoare si port, farul vechi, acrobatii aeriene cu vizionare de pe plaja.
Obositor dar incitant. Am uitat de NLP, de obiective, de stresul serviciului.
M-am intins pe nisipul fierbinte, am bagat mana adanc in el si l-am lasat sa se scurga incet printre degete, am ascultat soaptele marii si colcaitul vietii din jurul meu, am tras adanc in piept mirosul de mare, nisip, sare, lotiune de plaja si corpuri incinse la soare. Am gustat vantul de plaja. Incet, incet carapacea emotiilor incepea sa se desfaca in piept. Puteam sa ma topesc si sa ma visez ca sunt o plaja pe o insula in care soarele rade pentru totdeauna.
Am luat energie si am furat vise, a fost scurt, prea scurt, m-am intors un pic frustrat. Imi doream mai mult ! Drumul incins de Dobroge arsa de soare si copil cu febra, suparat, pe bancheta din spate !
Sotie iubitoare si intelegatoare, stie sa imi mangaie orgoliul si sa imi imbalnzeasca lupul din piept, ne-am promis cateva zile la munte doar pentru noi doi. O sa hranesc doar lupul bun din inima mea si il las pe cel rau sa flamanzeasca, sa slabeasca, sa ma lase in pace un timp.
Cateva zile nu ma mai uit la politica, voi fi flexibil si curios.
Apropos de flexibilitate iata un exemplu concret-Femeia Sarpe din Africa:

video

miercuri, 13 august 2008

Despre calculatorul din capul meu

Ultima oara am ramas la nivele neurologice. Acolo m-am oprit si o sa reiau subiectul un pic mai incolo.

Maimuta din capul meu este un pic dornica de vacanta si cam bulversata. A inceput sa integreze in starile ei lucruri invatate si practicate la NLP. A vazut cateva chestii nealiniate cum trebuie in nivelele neurologice fata de cateva obiective.

Asa ca am luat decizia sa ma aliniez, sa incarc experienta, sa incep sa integrez. Pe urma, impreuna cu maimuta bezmetica sa termin articolul.

Maimuta rade scurt in barba, deja s-a gandit cum sa reprogrameze anumite rutine de executie, sa umble pe la partea video si audio, etc.

Sunt curios ce o sa iasa si am sa va povestesc.

Pana atunci, nu va certati cu perechea si nici cu altii, fiti cetateni ai cetatii, practicati miscarea si iubirea-niciodata nu este destul !

Razboi in Georgia

Summit NATO la Bucuresti.

Prezenti: tarul, marinarul, Bush si canisul sau (presedintele bling bling), multi alti sefi de stat si de aplaudat.

Discutii secrete, impartiri de zone de influenta, acorduri finale, stabilire detalii declaratii de presa.

NATO se extinde putin, mana de fier a tarului se intinde putin, se pune in practica ceea ce s-a discutat.

2 zone separatiste se inarmeaza brusc mai bine si prind curaj. Se agita si incep sa muste.

Georgia scoate batul, trimite ceva resturi din fosta armata URSS sa puna la punct cainele care musca.

Cainele urla si vine tata ursul sa il salveze, tot cu ceva din fosta armata URSS dar mult mai antrenta si inarmata.

Batul ajunge nuiele si surcele care se retrag catre groapa. Ajung in capitala. Ursul se opreste si vine canisul lui Bush.

Canisul face bling-bling-bling asa cum erau vorbiti de la Summit si ceva mai de demult. Georgia va incheia o "pace" (a se citi capitulare) exact asa cum era prevazut de catre puternici.

Concluzie:
  • Civili morti, speriati, socati si gata pregatiti sa accepte "protectia" ursului.
  • Cateva orase zdruncinate bine, saracite si folosite ca poligon.
  • Vedem la TVeu orori din razboi, dar cam filtrate si cenzurate. Buna campanie de informare/dezinformare.
  • Frica ne intra in oase, simtim cum ursul ne sufla in ceafa, ne arata ghearele tuturor dupa aceasta demonstratie de forta.

Totusi majoritatea romanilor nu prea au realizat ceva, sunt in concediu, stirile nu au fost foarte mediatizate, ii simt pe rusi cam departe, au incredere in NATO si alte chestii de astea. Au uitat ca americanii ne-au lasat balta de multe ori in ultimii 60 de ani.

Romanasii au amortit de atatea manele si jucarele de pe la TVeu si de prin ziare. Mult mai interesante pozele cu "vedete", lectii de cum se rade parul pubian, olimpiada playback si alte lucruri importante. Atat timp cat il duce cineva de nas, ii da cu bere, cu ceva gratar si cu multa circareala totul e bine, e foarte bineee !

Daca este CIRCUM ET PANEM atunci asta este, care este ! Avem in ochi praful pe care il dorim, o sa ne usture un pic dorsalul din cand in cand, dar daca vedem degetele atunci e bine, mai cerem praf, ca ne place!

Dar poti alege, poti alege sa fi curios, sa te implici, sa traiesti si sa lasi si pe altii sa traiasca. Poti multe, numai sa vrei si sa te speli pe ochi din cand in cand, mai ales atunci cand te jeneaza ceva praf !

marți, 5 august 2008

Puterea internetului si rautatea oamenilor

Saptamana trecuta, cred ca Vineri 01 August, am primit un mail cascada care avea in campul subject: NOUA NE PASA - apel umanitar si in continut ceva de genul:

Pentru ajutorarea victimelor inundatiilor din tara. Noua ne pasa. Voua ?
Flashmob umanitar! Insa nu chiar atat de flash.
ESTI PIETON ? Vino cu o sticla de apa plata
ESTI CU MASINA ? Vino cu un bax de apa plata.
UNDE ? In piata din fata Casei Poporului- Palatul Parlamentului .
CAND ? Duminica 03 August orele 10:00-13:00
DE CE ? PENTRU MARAMURES BUCOVINA SI MOLDOVA. APA NOASTRA FACE MAI MULT DE 300 DE LEI (ATAT CAT LE DA GUVERNUL) Pentru ca NE PASA ! VII, DEPUI APA SI PLECI. ANONIMI, UMANITARI CUM POT FI ROMANII CAND LE PASA. CITESTE SI DA MAI DEPARTE ! FORUMURI, EMAIL, BLOGURI ! AVEM trei zile sa aratam ca INTERNETUL ROMANESC ESTE O FORTA !!!

Super interesant si motivator pentru cei care cred ca internetul este un mod cinstit si nevinovat de comunicare !

Romanu' ca romanu', sufletist si dornic de ajutor: a mers, a lasat (chiar mai mult decat se cerea in mail) a stat, a asteptat si....

Canci! (vorba gipsanului), nimic nu s-a intamplat !

De ce !?

De gaia, de aia, de oaia balaia ! Ca nu a venit nimeni sa le ridice, ca cel/cea care a initiat acest mesaj a avut in cap doar cativa cm cubi de aer ! De una, de alta !

De cine stie, sa ne zica si noua !

Cert este (dupa cum s-a vazut si la TVeu) lumea a reactionat si aici zic BRAVO !!!!! Denota ca nu ne-am pierdut calitatea de oameni, arata ca romanul este tot acelasi om cu suflet si a adus, nu numai apa, dar si ulei, conserve, haine, faina, orez, etc.

La fel de cert este faptul ca cineva a dat teapa (initiatorii acestui e-mail) si i-au lasat pe oameni cu apa in soare, ca sa zic asa. Parca il si vad pe Base razand, ca la vizita de la Tamaseni si cantand cunoscuta melodie: Ce bine imi pare ca ai luat teapa !

Iata si concluziile mele dupa acest nefericit eveniment:
  1. Fratilor si fetelor, netu' nu este folosit de maicute si sfinti, ci si de dracusori ci lepadaturi, asa ca atentie unde bagi botul si verifica informatia !
  2. Unii devin din ce in ce mai odiosi si vor sa experimenteze pe necazul altora. Mai, mai, ca imi vine sa cred chestia aia cu decembrie 2012, calendar Maya, alinierea planetelor si alte abracadabrisme de genul asta.
  3. Oamenii au mai multa incredere intr-un e-mail cascada decat in autoritati. Bile negre si multe in capul lor. Nu ma mira, dupa cum s-a incheiat vizita lui Base si altercatia lui cu bolsevicul.
  4. Internetul si mailul chiar au putere si a fost demonstrata. Sunt unele persoane care cred mai mult in ce apare pe mail sau pe net decat in alte mijloace de informare. Bile albe pentru net (unde de multe ori mai gasesti si informatie reala si buna).

Asadar dragi cetateni ai cetatii, se pare ca trebuie sa mai iesim din birou, sa mai scoatem nasul din PC, din net si e-mail, sa dam cu el pe afara in lumea reala! Nu-i nimic daca mai nimerim cu nasul in flatula altuia, face parte din viata si nu tot ce este in lume miroase frumos. Riscam sa le adulmecam numai virtual si sa ne lasam pacaliti de tot felul de sarlatani.

Posibil sa ne ajute sa cantarim mai bine deciziile pe care le luam, ca sa nu ajungem ca cei din USA cand a trecut uraganul peste ei si sarmanii oameni asteptau ca TVul si net-ul sa ii salveze ! (vezi articolul).

Astept curios parerea ta la comentarii !

miercuri, 30 iulie 2008

Basescu la inundatii Tamaseni, rusinea si bolsevicul

Aristotel, mentorul lui Alexandru cel Mare, marele filozof grec, spunea in una din lucrarile sale ca omul care nu face politica nu este considerat un cetatean cu drepturi depline in societate. Cel care se implica in politica este pe treapta superioara de evolutie si un cetatean al cetatii.

Asadar, ca un bun cetatean al cetatii care se numeste Romania, atent la cel care conduce destinele cetatii, iau atitudine si spun (ca in piesele lui nenea Iancu):
RUSINE ! RUSINE ! si iar RUSINE ! Asa nu se mai poate !

Va las pe voi cetateni ai cetatii sa privit filmarea, mie acum imi este RUSINE ! Da, am ochii plecati si inima trista, nu ca l-am votat, nici ca l-am simpatizat, nici ca l-am antipatizat (motive am cu carul), nici pentru ca a reusit sa pacaleasca o multime de oameni, ci pentru ca este roman. Eu credeam ca romanii au inima si suflet, dar se pare ca in cazul lui m-am inselat !
Fratilor este gol pe dinlauntru, gol ca o nuca gaunoasa, suna sec !


A ajuns necazul omului de rasul si circul lui Basescu. A ajuns un sarman roman care se plange si el presedintelui (ca doar in asa conditii are ocazia), se plange ca nu mai are cui, se plange pentru ca munca, sperantele si ceea ce pentru el inseamna acasa sunt sub ape, ajunge sa fie gratulat cu apelativul: Bolsevic de ultima speta !

Da, iata si un bau-bau rasuflat: bolsevicul de speta ultima, tata puiului de comunist, ruda cu c__va imputita, traitor in zona Moldaviei, in apele dulci si revarsate, prin care se plimba marinerul. Marinerul este o specie pe treapta mai inalta in lantul trofic, din ramura sacaliadelor, merge ca sfantul pe ape si papa speciile mai sus metionate!

Apoi se rade un pic si cearta cetateanul ca de ce vrea asa de multe intr-un an: si salarii, si pensii, si diguri !!!! Eeee, asta este culmea, da ce este el Mos Craciun !? El este un biet mariner ce vrea doar "sa aiba grija" de comorile corabii nu de prapaditii de marinari care populeaza corabia si iau si ei apa in barcile lor gaurite !

Sa il mai lase in pace acesti mici si insignifianti traitori pe pamanturile stapanite de el ! Oricum astia fac parte din procentele PSD-ului, ce treaba are el cu ei, el cu TARA are treaba - si inca ce treaba !!


Vreau sa fiu treaz, cu urechile ciulite si ochii mari. Sa fiu atent sa il votez pe Mos Craciun, sa ne aduca tot ceea ce avem nevoie, noi cei cu stampila in mana. Sa rada cu pofta impreuna cu noi, nu de noi!


Data viitoare imi voi exercita dreptul de cetatean si voi pune votul unde trebuie numai pe rasul sadic si prostesc al lui Basescu nu ! Asta ca macar sa nu mai vad la televizor:

  • Oameni disperati, oameni in necaz care sunt vizitati si ironizati doar ca un presedinte sa fie filmat si dat pe post ca a fost acolo (campania electorala a inceput) numai ca adevarata lui fire a iesit, iar, la iveala;
  • Romani pacaliti de imaginea made in USA a unui om care nu are nici macar pe departe ceva comun cu tara pe care o conduce, o conduce in directia in care alegatorii pierd si alesii castiga;
  • Oameni fara coerenta si viziune care sunt depasiti de situatie si le dau cu tifla celor care ii cer socoteala;
  • Oameni miniaturizati de orgoliile lor meschine;
  • Acest circum et panem al zilelor noastre.

Gata, atat ! Cu rusine dar si cu vointa trebuie sa fim hommo politicus, este dreptul nostru!

Pe cine lasam sa ne conduca, acela ne reprezinta si respectul pe care il arata politicienii este respectul pe care noi il cerem de la ei si il meritam, altfel nu puneam stampila pe numele lor, nu !?

joi, 10 iulie 2008

Calculatorul din capul meu-partea VI

Ma uit de ceva zile la ingredientele pe care le-am aranjat in partea itermediara si nu eram hotarat sa ma apuc de ceva anume, nu se materializa in mintea mea reteta, doream sa fac o combinatie de arome, gusturi si trairi. Nu imi dadeam seama de ce nu gaseam impulsul necesar sa incep. M-am tot invartit in jurul ingredientelor ca bucatarul ce doreste sa inceapa dar nu este convins.

Deodata mi-am dat seama! Am realizat despre ce era vorba! Ceea ce doream sa fac nu era aliniat cu trairile mele interioare. Eu am nevoie de ordine si structura, de un punct de unde sa incep si de unul unde trebuie sa ajung. Daca le am pe acestea si o idee despre pasi/structura atunci ambalam motoarele si ii dau drumul catre obiectiv.

Asa ca am stat un pic sa ma gandesc unde vreau sa ajung (de unde plec stiu-de la ingredientele retetei) si ce pasi sa fac. Incet, incet se contureaza o "harta" in mintea mea, unde vad locul in care vreau sa ajung, locul unde sunt, vad traseul pe care pot merge si cateva variante, ma uit si studiez obstacolele ce pot aparea, incep sa caut resursele de care am nevoie sa merg prin harta ca sa ajung acolo unde doresc. Este ceva ca si calatoriile negustorilor care cerceteaza bine harta mai inainte sa porneasca.

Mai stau si ma gandesc cum este in locul de unde pornesc, ce ma face sa plec mai departe, ce am bun si pretios acum si pot sa iau cu mine ca sa ma ajute in calatorie.

Ma uit cu ochii mintii la locul unde vreeau sa ajung si la "bogatiile" pe care le gasesc acolo, pe urma ca si Dorothy din "Vrajitorul din Oz" stau si contemplu cu bucurie inceputul drumului, calea pana acolo si tot ceea ce am de urmat, alaturi de "resursele" mele. Ma gandesc la primul pas, la urmatorul, ma pregatesc de drum, si ma imaginez in cele mai mici detalii cum este cand voi ajunge la destinatie.

Aud un chichot infundat in spatele meu, ma intorc iritat sa vad cine rade de harta mea. Ma uit si vad programul Maimuta care rade cu mana si coada la gura. Ma incrunt la ea si ridic sprancenele a semn de intrebare!? Ea imi arata cum m-am indepartat de scopul initial al articolului si zice ca si eu sunt maimuta uneori. Bine, bine, ai dreptate hai sa ne intoarcem la reteta noastra !

Hai sa vedem: metafora am pus, cred ca si transa isi face efectul....., da, da, un pic de strategie cu vise, dar o sa mai punem un pic. Hai sa vedem cum facem sa preparam ceva cuvinte care schimba minti si nivele neurologice. Maimuta a luat deja ceva nivele si se joaca cu ele, unele se aliniaza, altele nu, ea le inavarte, le mirose, le asculta atent, le SCUTURA !!!

Nu bestie paroasa, lasa-le in pace !!! tip la ea, Nu vezi cum imprastii cu credintele si valorile mele peste tot !!! Si ce daca daca unele sunt limitative, sunt ale mele!!! Lasa-ma pe mine sa le schimb si sa le aranjez !

Uf... si Maimuta asta, ce isi baga ea nasul pe unde nu trebuie ! O sa incerc sa ii arat ceva legat de reteta mea ca sa fie atenta la un lucru si sa imi lase credintele in pace.

Ia sa vedem care-i treaba cu aceste cuvinte care schimba minti. Lucrurile stau cam asa: cuvintele chiar daca nu au in comunicare un rol foarte mare (cam 7% este participatia lor in comunicare, restul se impart in 38% limbaj paraverbal-tonul, ritmul vocii si 55% limbaj nonverbal-postura, gestica, limbajul trupului) totusi ele influenteaza mintea nostra, chiar o poate schimba. Si aici ma refer nu numai la cuvintele pe care le auzim din exterior sau le spunem cu voce tare ci si la dialogul nostru intern-la ceea ce auzim in capul nostru si la ce ne spunem in gand (nu sunt nebun, uneori auzim in capul nostru vocea cate unu miniEU ce tot ne spune niste lucruri, de genul: Un barbat este responsabil si dur! sau O fata buna este supusa si ascultatoare!), acest dilog intern este generat de diferite situatii, credinte, valori, experiente, poate fi o reactie la stimului externi (in marea majoritate a cazurilor) sau interni.

Asa ca ori de cate ori auzim cuvinte sau le spunem in gand, acestea genereaza in noi trairi si scot la suprafata cu o viteza uimitoare (de cele mai multe ori nici nu suntem constienti de asta) imagini, sunete, mirosuri, senzatii si experiente legate de semnificatia lor. Genereaza in capul nostru o serie de exercitii ale creierului, un fel de antrenament sa retraiasca semnificatia acelor cuvinte. Daca ne aducem aminte de ce am vorbit in alte articolele precedente legate de Perceptie si Harta realitatii, prin care vedem lumea si verbalizam experiente, o sa ne dam seama despre ce este vorba.

Sa va dau un exemplu:

Ca ocupatie de baza sunt trainer si imi place foarte mult asta! In training folosesc asa numitele name-tag-uri (foi de hartie sau carton indoite pe care participantii isi scriu prenumele, le lasa pe masa in dreptul lor in asa fel incat toata lumea sa vada cum ii cheama). Acestea sunt folositoare pentru mine ca sa ma pot adresa pe nume participantilor rapid si cu eforturi minime, dar si celorlalti participanti ca sa se cunoasca mai usor. Cred ca ati inteles despre ce este vorba. Pana acum 2-3 ani cand rugam participantii sa isi scrie prenumele pe name-tag le spuneam ca imi este mie mai usor si asa le voi retine numele mai repede. Si totul era OK.

Dar de vre-o 2-3 ani incoace am folosit o alta formulare, era ceva de genul: Va rog sa va scrieti prenumele pe aceste etichete de nume, ne este de folos tuturor ca sa stim cum ne apelam unii pe altii, dar mai ales mie, deorece sunteti multi si imi este greu sa retin numele tuturor! Am folosit aceasta expresie cam 2 ani la rand la fiecare curs, in forme asemanatoare condimentate cu ceva autoironie (ca sunt mai batran, etc). Si am avut foarte multe cursuri! Stiti care a fost efectul !? Incet, incet imi era din ce in ce mai greu sa retin numele cursantilor, pe urma numele persoanelor pe care le cunosteam. La un moment dat chiar puneam asta pe seama varstei. Dar, totusi, am doar 38 de ani, nu cred ca ma sclerozez asa de repede !

La un moment dat, de cand am inceput sa studiez NLP, am avut o revelatie, mi-am dat seama ca sunt cuvinte care schimba minti! Si eu am folosit astfel de cuvinte cu mine si am reusit sa imi schimb incet, ceva in mine, de imi era greu sa retin numele persoanelor pe care le intalneam. Practic ori de cate ori spuneam lucrurile respective, in inconstientul meu se declansau acele trairi, experiente cand eu uitam numele persoanelor intalnite, chestii care ajungeau in creier si scoteau de acolo strategia mea de a uita. A functionat perfect, doar faceam exercitii foarte des si creierul meu a ajuns foarte bine antrenat sa faca asta: sa ii fie greu sa retina numele persoanelor.

Acum am revenit la formula: Imi va fi mai usor sa va retin numele! si intr-adevar imi este mult mai usor sa retin numele persoanelor pe care le intalnesc. Inconstientul meu stie cum sa faca asta!

La fel se intampla si atunci cand cineva care are influenta asupra ta iti spune: Nu esti in stare sa faci asta... ! Esti un nimeni ! Nu vezi cum ceilalti fac asta.... si asta.... !?. Uite asa, daca o repeta destul de des, ajung astfel de cuvinte sa fie un bun antrenor al creierului tau si inconstientul tau le va prelua ca pe niste comenzi. El va aduce la suprafata toate acele experiente in care nu ai fost in stare, nu ai putut sa faci asta... si asta.... Atunci inconstientul tau, care stie cum sa faca sa nu fi in stare va executa comanda. IAR TU CHIAR NU VEI MAI FI IN STARE !


Poti sa cazi in mlastina vrajitoarei rele ! La fel se intampla cand parintii isi molesteaza verbal copii, cand partenerii reproseaza si critica sau cand tu iti vorbesti in capul tau si iti spui: Nu o sa iasa, este prea destept pentru mine!, sau Nu cred ca se va uita la mine, este prea frumosa si are atatea alte alegeri, nu cred ca ma va alege pe mine !, sau Of, iar mi-a iesit pisica neagra in cale, o sa am ghinion !, sau Eu sunt prea sarac sa imi pot permite vreodata asa ceva ! si multe, multe altele. Toate aceste cuvinte sunt ca niste vraji urate, ce incearca sa te traga in jos, in mlastina programelor neuro-lingvistice negative! Mai multe de atat, unele din ele ne creaza credinte puternice, care actioneaza ca niste programe puternice si carora ne supunem neconditionat uneori (vezi superstitiile, conditionarile din copilarie, conditionarile religioase, etc).

Hei, nu te intrista Maimuta bleaga! Uitasem ca Maimuta din capul meu era atenta la ce scriam! Nu toate cuvintele schimba mintea in ceva ce nu dorim. Doar sti si tu ca sunt multe altele care schimba minti in bine ! Acelea sunt cele care te imping sa fi vesel, curios, multumit, in siguranta, fericit !

Putem sa fim noi vrajitorii cei buni si sa folosim cat mai des acele cuvinte care ne schimba, in sensul in care dorim sa ne schimbam si care ne programeaza neuro-lingvistic cat mai bine pentru a ne atinge scopurile noastre. Doar fiecare este animat de un scop in viata, numai ca se intampla ca uneori sa nu il zarim foarte clar.
Putem sa fim atenti la ce vorbim, sa fim selectivi la ce auzim si mai ales sa ne alegem cu grija cuvintele si intelesul lor pentru noi, in dialogul nostru intern. In loc sa spunem: O ce nasol este azi ! putem spune Azi cred ca este o zi misto si provocatoare !, sau Cred ca o sa imi iasa acum ! in loc de Nu mai am nici o speranta !, etc. Ne putem programa singuri ca sa gasim fericirea, mintea noastra stie cum sa o faca, numai sa o lasam sa o faca !


Data viitoare vom lasa Maimuta sa se joace un pic cu nivelele neurologice, mai ales cu cel de Credinte/Valori. Va iesi o prajitura buna pana la sfarsit, o sa vedeti !

Dar pana atunci, hai sa fim ca Dorothy si impreuna cu ce ne este drag noua, sa ne uitam la frumosul drum ce se asterne in fata noastra, drum ce duce la telul pe care il dorim acolo in adancul minunatei noastre fiinte.

vineri, 4 iulie 2008

Despre Ingeri si Maimute

Se spune ca intr-o padure mare, de la inceputurile timpului, unde ideea de om nici nu se nascuse, daramite tehnologia lui mai avea sute de mii de ani pana sa apara, Dumnezeu daduse puterea si inteligenta Maimutei.


Regele Maimuta era un iscusit luptator, inteligent si devotat supusilor sai. Avea o coroana din aurul pur al vietii fara de sfarsit din care isi tragea puterea. Coroana o primise inca de la investire, ca semn al puterii ce ii fuse data in stapanire. Coroana ii dadea forta Regelui Maimuta sa faca toate acele minunate lucruri, pe care acum putine le mai vedem in picturile vechi chinezesti si poate doar le mai citim in povestile lor.


Coroana avea daruri multe si facea sa se implineasca dorintele celui ce o purta. Numai ca Regele, oricat de rege ar fi fost el, era o maimuta, nu ! Doar de aceea se si numea Regele Maimuta ! Si ca orice maimuta atentia lui era atrasa de multe ori de lucrurile usoare, colorate si haioase, curiozitatea lui era mare, dorea sa vada tot, sa auda tot, sa guste tot, sa miroasa tot, sa simta tot ! Era atat de curios si iscoditor ca orice maimuta de vedem acum ca se joaca in padurile Asiei si Africii.


Joca si curiozitatea lui il faceau de multe ori sa uite de coroana, prin cine stie ce creanga, sau cazuta langa culcusul de cu seara facut. El zburda vesel de multe ori din creanga in creanga, se legana cu prietenii in copaci, mergea sa culeaga fructe sau se lupta cu tigrul ce dorea sa ii manance din supusi.
Coroana, de multe ori, era gasita de alte maimute nu prea intelepte care isi doreau tot felul de lucruri ciudate. Asa se face ca in padure apareau din cand in cand tot felul de lucruri si fiinte, care de care mai ciudate sau minunate: unele mai fioroase si rele, altele mai frumoase dar reci si fara suflet, unele urate dar pline de dragoste si multe altele pe care va las pe voi sa vi le inchipuiti.


Pe multe din lucrurile ce apareau in padure cand Regele Maimuta isi uita cine stie pe unde coroana, apasau ganduri negre si setea de sange. Padurea era ingrozita de faptele lor! Regele Maimuta dupa ce ca se ruga la Dumnezeu sa ii gaseasca coroana ii era si cam frica sa dea piept cu fiarele nascocite de altii. Curiozitatea si nestatornicia lui il trageau sa afle alte si alte lucruri noi si interesante din padure. El cam uita repede care era datoria lui. Maimutele se cam suparasera pe el ca erau neglijate, iar celelalte fiinte din regat se tot plangeau: ba ca tara este fara stapan si fiarele isi fac de cap, ba ca Maimuta este cam neserioasa, ba una, ba alta !


Dumnezeu auzind vaietele fiintelor din padure s-a hotarat sa faca o schimbare, asa nu se mai putea ! Dar nu stia ce sa faca, Regele Maimuta ii placea, era inteligent si bun, era curios si invata multe si mai ales era greu de prins. A stat si s-a gandit pana a aflat cum sa faca. Ce credeti voi ca a facut ?! A ales un inger care canta minunat la vioara, Domnul cand il auzea era vrajit de muzica lui ! Cand i-a cantat prima oara, Dumnezeu a vazut cu ochii mintii lumea si i-a fost dor sa o creeze! Asa ca a trimis Domunl ingerul sa cante in padure, dar sa nu se arate Regelui Maimuta, ci sa il atraga, vrajit catre locul pe care Dumnezeu il pregatise.


Ingerul a venit in padure si a cantat razelor de soare, picaturilor de roua, dragostei din fiinte, inimii deschise si adierilor de vant. A cantat florilor si parfumului lor, a cantat dorului si singuratatii, caldurii si sigurantei. A cantat fericirii si implinirii, a cantat tineretii si intelepciunii...a cantat cu un fir de suflet frumos ce atragea orice fiinta din padure. Regele Maimuta a fost vrajit de sunetul viorii Ingerului Albastru. Acesta i-a cantat si l-a dus incet, fermecat pana in pragul Palatului lui Dumnezeu.


Dumnezeu, intre timp, crease omul deorece si el a fost prins in vraja viorii si dorul lui ne-a creat pe noi ca sa fie implinita lucrarea. Si ca sa nu piarda Maimuta, a luat-o, a pus-o in capul omului cu tot cu coroana daruita. De atunci omul a fost curios si dornic sa invete, si-a pus la lucru inteligenta si intuitia. Maimuta sta in capul lui si il indeamna pe unde sa mearga si ce sa faca.

Daca Maimuta uita coroana prin cotloanele mintii umane, se mai intampla sa apara lucruri noi si minunate daca omul asculta cantecul Ingerului Albastru sau lucruri rele si odioase daca este surd la acesta.

De aceea este bine ca din cand in cand sa "curatam" urechile si sa fim atenti sa auzim minunatul cantec al Ingerului Albastru, acest cantec este vocea care are grija de noi si stie sa capteze atentia Maimutei, stie sa deschida portile sufletului astfel ca in el sa intre Raiul !
Fiecare are cate un inger ce ii arata calea, totul este sa il asculti, sa lasi Maimuta din capul tau sa fie vrajita de cantecul ingerului. Vei vedea calea si nu trebuie decat sa mergi pe ea !

luni, 30 iunie 2008

Calculatorul din capul meu-parte intermediara

- Of, Maimuta neastamparata si bezmetica ! Iar nu mai stai locului ! Ce pisici cauti ?! Aha, deci asta era, ai deja planuri si teluri, alergi ca nebuna sa strangi informatii, strategii, sa formulezi obiective ! Asta este bine, dar stai un pic, hai sa ne gandim putin la ce sa scriem mai departe pe blog, legat de acest subiect !?

Nesuferita de Maimuta s-a uitat la mine, a ridicat din umeri si a plecat nepasatoare mai departe. A luat cativa miniEU in maini, acestia se certau aprig, a maimutarit ceva la ei si miniEU-rile s-au impacat, s-au contopit si Maimuta i-a asezat frumos intr-un raft. Cu buzele tuguiate a plecat iscoditoare mai departe, fara sa ma bage in seama, parca nici nu as fi existat! Ei comedie !

Nu-i nimic ! Ma descurc eu si fara ghemul ala de blana ce umbla aiurea prin capul meu.

O sa fac frumos si voi aranja subiectele, ca pe ingredientele unei retete, sa vedem ce mancare va iesi. Deci, ia sa vedem, ce avem noi pe aici:
  • cam 150 g de...mmm ce miros puternic... cuvinte care schimba mintea. La ce aroma puternica au nici nu am nevoie de mai mult !
  • o punga cu strategii si vise, ce ciudat, sunt amestecate, dar au un miros exuberant de mare si vant prielnic.
  • cubulete de....nivele neurologice... da, da, acestea daca nu stau aliniate prind miros si se strica mancarea.
  • cam 500 g praf de metafora si 200 g aroma de transa, dau gust bun si fac bine la digestie.

Deocamdata atat. Vad eu in zilele ce urmeaza ce reteta o sa fac! Ceva sa miroasa bine, sa arate pufos si apetisant, ceva sa faca pofta de viata mai mare !

- Aha, aici erai animal blanos si arogant !

Maimuta nu zice nimic, este fermecata ! A gasit intr-un colt al mintii mele un ungher bine ascuns, de unde rasuna un cantec lin si trist de vioara. Un cantec care face inima sa vibreze la fiecare rasucire a arcusului. Un cantec care suna lin si limpede, ca raza de soare ce urca dimineata prin padurea verde a muntilor falnici, dar un pic trist pentru ca raza este singura si cauta soarele care a zamislit-o. Si totul se transforma in albastru cand o ascult si ochiul abia vede fiinta ce canta !

Iata ca am descoprit ingerul ce a vrajit biata Maimuta !

Am sa stau si eu sa traiesc un pic vraja lui, este atat de bine........

luni, 23 iunie 2008

Povestea celor 3 porti

Iata o metafora frumoasa despre un adevar: Ca sa ii faci pe altii fericiti, invata sa fi tu insuti fericit ! Acest adevar pleaca de la acceptare si impacare: a noastra cu noi insine, cu cei din jurul nostru si cu lumea in care traim. Daca suntem aliniati/echilibrati/impacati cu aceste 3 lumi (lumea interna, lumea apropiata cu care interactionam si lumea care ne cuprinde pe toti), atunci incepem adevarata calatorie prin viata.
Metafora este preluata de pe http://www.damaideparte.ro/, mie mi-a placut foarte mult, cred ca o sa va placa si voua !

Cele 3 porti

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.
-Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?
-Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te… Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.
Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii. Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: “SCHIMBA LUMEA”.
“Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.”

Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.

Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce-ai invatat tu pe acest drum?
-Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
-Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.

Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: “SCHIMBA-I PE CEILALTI”.
“Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.”
El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?
-Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.

-Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:” SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI”.
“Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce ai invatat tu pe acest drum?
-Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.
-Asa este, spuse batranul.
-Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.
-Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.
Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: “ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI”.
Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. “In lupta devenim orbi, isi spuse el.” Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:
-Ce-ai invatat in plus pe acest drum?
-Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

-Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.

Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria “ACCEPTA-I PE CEILALTI”.

Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:
-Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?
-Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.
-Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.
Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: “ACCEPTA LUMEA”.
Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:
-Ce-ai invatat pe drumul acesta?
-Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.
-Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

duminică, 22 iunie 2008

Ganduri de vara

Vara Bucuresteana, calda, sufocanta si vascoasa !
Aerul este lipicios si umed, respir praf si miros de tei, am ganduri de duca, dar fuga este prinsa in elasticitatea aerului. Asa ca mai bine stau si ma las purtat de valul de caldura. Lumina este puternica, din soare curge fierbinteala, gandurile sunt incalcite. Stop cadru!

Transpir pe ceafa si pe frunte cand alerg prin parc, din batista storc apa si ascult muzica in casti, nu imi pasa de cei ce trec pe langa mine, majoritatea sunt tot "alergatori de parc", batranei care ies la plimbarea de dimineata-ocolesc vipia pranzului, tineri ce se saruta pe banca in racoarea diminetii. Putini oameni, liniste in parc.
Alerg si respir, gatul se indreapta , ma simt bine, muschii ma dor, ma simt bine ca sunt viu, sunt in transa alergatului: vad, miros si simt numai ce imi place!
Un caine vine latrand la mine, ma opresc, ma aplec si il mangai, el latra, maraie, da din coada si pleaca. Sunt in transa pacii-cainele nu imi face nimic si alerga dupa altii.
Doi batranei dau nuci unei veverite frumoase si roscate, trec eu, se sperie si fuge. La intoarcere ma asteapta in mijlocul aleii, nu am nuci, dar am dragoste, intind mana, vine, miroase si se uita intr-o parte. Data viitoare imi iau nuci la mine !
Alerg, vantul bate si se rasuceste pe langa mine, am obosit. Merg si respir profund, acum simt durerea din picioare si arsura de la degete. Cred ca baschetii noi m-au ros ! Ah, m-a scos din transa, degetele roase ma frig, parca sunt arse cu fierul ! Simt iar realitatea, dau castile jos si ascult tacerea si linistea parcului, inchid muzica si intru in transa naturii. Asa nu mai simt durerea din degete, incep iar sa alerg. Stop cadru !

Sunt acasa si ma uit mirat la degetele mele, pe cele mici am cate o portiune mare rosa de plasticul baschetilor noi. Simt ceva greu in cosul pieptului, nu o sa mai alerg cateva zile, cel putin pana o sa imi treaca ranile !
Aerul este lipicios si umed, respir praf si miros de tei, am ganduri de duca, dar fuga este prinsa in elasticitatea aerului. Asa ca mai bine stau si ma las purtat de valul de caldura. Lumina este puternica, din soare curge fierbinteala, gandurile sunt incalcite iar ! Sotia mea Adina rade si se uita la mine, ma scoate din transa vascosa a fierbintelii. Adina este frumoasa si vie, ne jucam si ne ancoram in realitate, este bine ! Iar sunt viu ! Am fost vii impreuna o intreaga dupa-amiaza, frumosa, de sambata. Nu mai este parca asa cald si dragostea iti da racoare si viata. Viata curge si iti opreste timpul. Stop cadru !

Acum e parca mai cald, aerul sta si incerc sa trag in piept incremenire!
Adina este suparata pe mine, dimineata sunt morocanos si neviu ! O sa o fac eu sa rada azi! Vreau iar in transa jocului!
Ma ridic deasupra mintii mele, vad harta perceptiei ca si cum as fi intr-un elicopter, ma plimb un pic si aleg. Vad ca sunt si alte cai, DA eu ALEG ! Ziua va fi asa cum va fi, eu aleg cum sa o traiesc ! Stop cadru !

Aerul incepe sa se miste, devine mai fluid, este cald dar nu ma deranjeaza, miros ceva racoare, am gust de proaspat in gura, am iesit dintr-o transa si intru in alta transa, transa pe care mi-o doresc, doar eu am ales-o!

Este mult mai usor sa aleg harta pe care vreau sa o parcurg azi !

Stop cadru !

joi, 12 iunie 2008

Calculatorul din capul meu-partea V

Iata, in sfarsit, am reusit sa imi fac timp si sa studiez un pic ce face programul Maimuta din capul meu. Ultima oara se oprise pe langa niste soft-uri prafuite si vechi, undeva in cotloanele cam neumblate ale mintii mele si a fost fascinata de ce a gasit acolo. A luat unul din obiecte in mana, s-a uitat curioasa la el, l-a mirosit. Cand a incercat sa guste un pic din el, acesta a inceput brusc sa tipe, sa se agite, sa dea din maini si din picioare, sa vorbeasca cu vocea mea si printre suieraturi sa spuna: "Vai, stiam eu ca animalul asta este periculos, doar mi-a zis mama sa am grija cand sunt in preajma lor ! Vreau sa ma lasi jos ! Nu ma manca ! Maimuta afurisita !" Maimuta s-a speriat, l-a aruncat cat colo si s-a uitat uimita in jur ! In acel cotlon al mintii mele, curios ca ea nu l-a observat pana acum, erau mai multe miniEU-uri, unele mai mici - ca acela pe care il aruncase speriata, unele mai maricele, altele mai serioase, unele mai speriate, altele mai vesele ! Ce era ciudat pentru Maimuta, era faptul ca toate se certau pe langa tabloul de control al mintii mele si se pare ca doreau sa controleze macar in parte unele chestii din ea. Daca unul din mini EU-ri spunea: "Atentie, eu stiu clar ca sunt bun in a ordona lucrurile si a vedea inlantuirea lor de aceea vreau eu comanada !" si daca el chiar lua comanda, programul Maimuta era brusc foarte concentrat de cum sa puna ordine in ceea ce face, sa aranjeze tipicar lucruile la locul lor, sa caute legatura logica in ceea ce face ca sa ajunga la rezultatul dorit ! Culmea stiti care este !? In acele momente chiar le face ordonat, logic si bine!

Atunci Maimuta a avut o revelatie ! Si- a dat seama ca ea este ceva asemanator cu Atentia (un soft de baza din sistem) numai ca ceva mai complex si independent si ca se afla de multe ori sub influenta acestor miniEU-ri. Ele de multe ori comanda si Maimuta se executa !

Dar, curiozitatea Maimutei este mai mare, a decuplat cateva circuite de control din interfata ei si a inceput sa studieze aceste miniEU-ri. A vazut ca, la fel ca in metafora Lupii din sufletul Micului Sef de Trib , aceste miniEU-ri sunt cu atat mai puternice si detin controlul cu cat noi le "hranim" cu convingeri si credinte, cu cat le asimilam mai mult in identitatea noastra, le includem in comportamentul nostru, practicam ce ne comanda pana ajunge sa fie o abilitate. Ele pot influenta mediul din jurul nostru, prin comportamente si la randul lor pot fi influentate de mediu si de latura spirituala.

Maimuta a inceput sa zambeasca si chicotii cu ochii lucind la minEU-ri, se gandea la Micul Sef de Trib ! Daca ar sti el cati lupi sunt in sufletul lui ar fugi mancand pamantul ! Numai ca lupii ar ramane tot timpul cu el, nu ar scapa niciodata ! Ha, Ha, Ha !
A stat un pic, s-a mai uitat in jur, pe urma sa cocotat intr-un colt si de acolo, curioasa urmarea activitatea miniEU-rilor. Este interesant pentru Maimuta ! Asa ca o las acolo si scriu mai departe.....

Multe din aceste miniEU-ri se lupta in noi, la fel ca lupii din sufletul Micului Sef de Trib, unul din ei doreste sa scrie si sa inventeze, sa deseneze si sa picteze, sa se joace si sa descopere, sa gaseasca tot timpul lucruri noi, sa filozofeze si sa experimenteze, aceasta parte din mine am numit-o: partea mea interna Creativitate. Ea este curioasa, vrea sa guste din toate, vrea sa riste si sa traiasca la extrem, se plctiseste repede dar la fel de repde cade in fascinantia noului, are cateva convingeri (de genul: invata ceva nou tot timpul, asa descoperi lumea; fii deschis si curios ca sa poti evolua; daca te joci lucrurile sunt mai usoare; fii flexibil si intelegator; etc).

Alta parte este cea care doreste sa fiu in siguranta, sa controleze mediul extern si sa linisteasca apele interne, doreste liniste si armonie (doar pentru mine), nu vrea sa riste ci sa merga pe drumri batatorite, ii place mult rutina si are un set bine pus la punct de reguli, credinte si convingeri (de genul: cel mai scurt drum este cel pe care il cunosti; mai incet dar mai sigur; fi ca o furnica: strange boabe albe pentru zile negre; nu toti oamenii sunt de incredere; sa iti pese mai mult de tine si pe urma de altii; sa fi cu ochii in patru; paza buna trece primejdia rea; ataca tu primul ca sa ai sanse mai mari sa invingi; capul plecat sabia nu-l taie; ai vazut ca atunci cand spui ca ei si faci ca tine iti este mai bine; munca si meseria iti dau de mancare; etc). Aceasta parte am numit-o: partea mea interna Siguranta.

In multe circumstante aceste doua parti se transforma in lupi si se lupta in sufletul meu. Cand una din ele castiga urmez calea dictata de invingator. Atunci inseamna ca programul Maimuta asculta de invingator. Noi urmam atunci calea aleasa si suntem constienti de pretul platit.
Uneori ele se transforma in negociatori si negociaza foarte strans, Maimuta, sta intre ei si se maimutareste ca un judecator ce asculta pledoariile avocatilor, asculta cu atentie ambele parti si decide sa actioneze cu o combinatie satisfacatoare din ambele parti interne si toata lumea este multumita !

Se intampla insa ca aceste doua parti sa se transforme chiar in avocati si sa pledeze cu ardoare pentru cauza lor. Maimuta, se lasa induplecata de argumentele unuia si actioneaza in acel sens, chiar daca cealalta parte sufera si inca se mai opune. Atunci se pot genera conflicte intre partile interne ce pot duce la situatii periculoase pentru noi ! De ce ? Deoarece de acestea nu prea ne dam seama ca exista, acolo, undeva in adancul fiintei noastre ! Conflictul mocnit ne roade incet din interior si se revarsa in afara cu niste comportamente pe care nu le dorim, dar nici macar nu stim de unde vin.

Sa va dau un exemplu:
Un copil cu o copilarie mai dificila, cu situatii conflictuale in familie, situatii care ii genereaza o stare de nesiguranta chiar atunci cand copilul are mai multa nevoie de ea. Urmata de despartirea parintilor si lupta acestora pentru acapararea copilului, pot duce la stari interne de nesiguranta si la dorinta acuta de restabilire a echilibrului intern, atat de necesar copilului. Ca raspuns de siguranta in urma schimbarii mediului extern, acesta poate sa dezvolte o imaginatie bogata si sa creeze o lume interna imaginara foarte puternica. Partea sa interna Creativa este atat de vioaie si de bine antrenata (daca evenimentele nefericite s-au produs inca de la o varsta frageda) astfel incat construieste o lume imaginara cu puteri mari in harta sa. Copilul se simte bine si in siguranta in aceasta lume deoarece adultii de la care asteapta astfel de lucrui nu i le ofera. Partea interna a lui de Siguranta sta linistita in Castelul Palarierului construit de partea lui interna Creativa. Dar, dupa cum stim deja ca Harta nu este teritoriul, acest copil la varsta adulta poate dezvolta comportamente ce intra in conflict cu mediul extern, cu teritoriul, cu realitatea. Va vedea multe lucruri prin prisma lumii interne imaginative si va fugii de multe ori din fata realitatii in lumea creativitatii. Asta nu este neaparat ceva rau, dar poate avea efecte negative pentru adultul respectiv cand sunt generate conflicte cu mediul extern (alti oameni) si mai ales cand sunt generate conflicte interne neconstientizate. Partea lui interna Siguranta "vede" ca anumite lucruri nu sunt aliniate intern cu mediul exterior. Apare un conflict mocnit cu Creativitatea, care incearca sa o atraga in Castel. Acestea pot duce la stari de apatie sau nervozitate, la stari depresive sau la rupere de realitate. Cum se declanseaza acestea ? Simplu si fara sa realizeze, la o cerere din mediul extern la care nu poate face fata (asa crede el) partea lui interna de Siguranta cheama repede partea Creativa sa o apere, aceasta apeleaza la resurse interne creative sau imaginare care aduc o anumita siguranta. Siguranta care este usor destramata de realitate, fara o baza reala aceasta siguranta este greu de mentinut in timp si duce la conflicte cu mediul extern. Mediu care la randul lui reactioneaza si produce noi cereri adultului nostru. Jocul se repeta si il oboseste repede psihic, iar linistea nu o gaseste decat in Castelul Palarierului. Din pacate acesta nu poate sa existe fara realitatea din jur, mintea noastra si corpul nostru sunt elemente ale aceluaisi sistem si se influenteaza reciproc. Mai mult decat atat sistemul om reactioneaza cu sistemul mediu extern care cuprinde si alte sisteme oameni. Influenta este reciproca si are o stransa cauzalitate, la orice actiune raspunde o reactiune, la orice cauza exista si un efect. Daca tu nu vrei sa te integrezi mediului extern, acesta va raspunde ascultator si te va dezintegra :-)), glumeam, te va respinge. Cum noi suntem animale profund sociale si valoarea nostra nu este recunoscuta decat prin valoarea pe care ne-o acorda societatea, vom avea un conflict intern: intre dorinta de a fi in siguranta (poate in Castelul Palarierului) si dorinta de a fi recunoscuti ca o parte din sistemul societate.

Aceste miniEU-ri sunt mai multe, nu doar acestea doua descrise mai sus. De multe ori descopar in mine unele pe care vag le constientizez, altele pe care le stiu foarte bine, parca ar fi piticii lui Alba ca Zapada (un suflet drag mult mie, chiar asa le spune: Pitici), ca de ex: Constiinciosul, Atotstiutorul (unul cam tupeist si bagaret in ultimul timp), Carcotasul (prieten bun cu bagaretul), Cavalerul inimilor frante (se da mare si asculta cu atentie orice inima franta, are magnet la tristete si compatimeste bine), Cavalerul dreptatii (tipa tare si are gura mare cand se produce o nedreptate), Sarpele (aluncos si ia comanda de adaptare cand este vorba de supravietuire, este intelept uneori), Mosul (se da batran si intelept, incearca sa impresioneze), si mai sunt cativa, dar mai bine ma opresc aici !
Vorba unui prieten: "Costi, tata, toti avem cate o pasarica, tu esti mai bogat nene ! Ai un stol !"

Dupa cum vezi, dragul meu cititor/cititoare lucrurile sunt simple si complicate in acelasi timp si tocmai asta le fac atat de frumoase si interesante.

In acest post nu am mai pus poze dar m-as bucura mult sa pui tu cate un comentariu , o poveste sau o intrebare. Poate o discutie, poate o critica sau poate un semn !
Astept curios, curiozitatea ta !