Calculatorul din capul meu - partea IV

Hei, iata ca programul Maimuta din capul meu a stat un pic pe cativa neuroni si atentia ei a fost "prinsa" iar de acest subiect. Asa ca nu ratez ocazia sa mai scriu cateva randuri.



Data trecuta am scris despre Harta, Perceptie, despre faptul ca Harta nu este Teritoriul-adica modul in care percepem si vedem noi lucrurile, modul in care sunt ancorate unele valori si credinte ale noastre nu sunt o reprezentare fidela a realitatii, uneori sunt chiar o denaturare a realitatii. De multe ori, lumea din capul nostru este atat de mare si "reala" pentru noi incat nu mai percepem si nu mai intelegem lumea reala, din jur. Alteori, ca in metafora Samanul si Leadershipul sunt unii oameni care au viziuni atat de puternice si vii, incat pot schimba viitorul altor oameni si aici vorbesc despre viziunea leaderilor, a leaderilor mari. Pentru mine, ca un om ce doreste sa se dezvolte, ma straduiesc sa fiu flexibil si sa imi largesc harta si cercul viziunii, astfel incat sa cuprind in ea lucrurile noi, oamenii noi si hartile lor.



De cele mai multe ori este mai usor si eficient pentru noi sa schimbam harta si nu teritoriul, realitatea. Vai, nu stiu daca realizam cat de puternica esta harta noastra si cat de mult ne influenteaza ! Care este motivul pentru care va spun asta? Pai, hai impreuna sa vedem ! Putem sa incepem cu cateva exemple:

1. Intr-o sesiune de training sustinuta de Sid Jacobson pe teme de NLP, la care am avut sansa sa particip, am aflat cateva observatii legate de familiaritate si puterea hartii din capul nostru. El ne spunea de tragedia traita de unii oameni din New Orleans in timpul si mai ales imediat dupa trecerea urganului Katrina. Au fost foarte multi oameni adapostiti intr-un mare complex de cladiri, acolo au suferit mai multe zile de foame, de sete si de lipsa medicamentelor sau a ingrijirilor, fara sa actioneze intr-un mod oarecare pentru a iesi din aceasta situatie. Care era cauza ? Ei erau atat de familiari cu faptul ca ajutorul va trebui sa vina de undeva din afara (guvern, autoritati locale, armata, etc) si ca televizorul este cel ce transmite toate informatiile necesare incat in harta lor nu mai era loc de alta optiune. Harta lor nu cuprindea faptul ca puteau sa iasa din cladire si sa incerce sa caute ajutoare sau macar sa vada starea lucrurilor, sa caute informatii macar. Si asta se intampla intr-o situatie care se inrautatea din ora in ora si nu se intampla unui grup de 10-20 de oameni, se intampla unui grup de cateva sute de oameni. Unii au murit, altii au avut probleme mari de sanatate si altii au scapat. Dar daca cineva iesea din cladire, intra in apa pana la genunchi de pe strada si mergea cca.500 m putea sa vada ca la cateva strazi mai incolo era o parte de oras neafectata, uscata, unde puteau gasi provizii, medicamente si ajutor. Dar harta lor era puternica si ei erau atat de familiari cu niste obiceiuri care sfidau chiar instinctele de supravietuire. Acesta este si motivul pentru care multi oameni au obiceiuri, vicii (alcool in exces, droguri, etc) pe care le practica si le consuma chiar daca le fac rau, chiar daca ii imbolnavesc sau stiu clar ca pot sa moara repede din cauza lor. Ele sunt prea familiare, ei sunt prea obisnuiti cu ele si le ancoreaza puternic in harta lor incat devin mult mai puternice decat realitatea si supravietuirea.
2. Experimentul broastei pusa in oala cu apa, pe aragaz. Daca incalzim apa cu un ritm suficient de lent, broasca se obisnuieste cu apa, chiar daca la un moment dat apa fierbe si ea moare. In acest caz broasca nu sare din apa si se lasa facuta supa. In schimb daca pui broasca direct, fara nici o acomodare in apa fiarta ea va sari imediat din apa. Cam asa este si cu noi, oamenii. Am vazut oameni la sauna care au stat fara probleme cand temperatura a fost ridicata treptat, pana la limite insuportabile de temperatura si umiditate, unde, cand a intrat altcineva acesta era sa faca stop respiratoriu si nu a rezistat mai mult de 1 min. Problema a fost cu cel care a rezistat la temperatura si umezeala aceea mare. Cand a iesit din sauna si a facut greseala vietii lui: a intrat la dus si a dat drumul la apa rece pe el. A murit in drum spre spital. Stop cardiac si vase de sange sparte in creier datorita diferentelor mari de temperatura si a socului termic.
3. Cazuri mai putin tragice dar care creeaza probleme in relatiile interumane. Oameni convinsi ca sunt atat de buni si ca au un grad mare de expertiza pe anumite domenii incat nu pot sa acorde atentia necesara unui feedback: il considera prea personal si prea limitativ. Unele parti din harta lor sunt prea puternice si nu vad realitatea: rezultate discutabile, destramarea unor relatii bazate pe respect si incredere, etc. De multe ori duce la neadaptare, schimbarea frecventa a locurilor de munca, a relatiilor, a grupului de cunostinte, etc. Aici au numai ei de pierdut, ei isi ridica ziduri, ceilalti nu o sa faca decat sa ii ocoleasca. Periculos este daca acesti oameni sunt medici, judecatori, profesori si aceste convingeri ale lor duc la influente negative, decizii eronate si interventii nefericite.

Iata cateva exemplele care imi arata, cel putin mie, ca: Este mai usor si uneori mai eficient sa schimbi harta decat teritoriul! Este mai bine si pentru noi, dar si pentru cei din jurul nostru sa fim flexibili (ca sa adaptam si sa largim mai usor harta noastra) si curiosi (ca sa putem vedea si incet sa cuprindem si lucruri care nu sunt in harta noastra).

Unii pot sa spuna: Lasa domnule abureala, spune ceva concret, practic! Cum imi dau seama ca am harta "intepenita", ca programele care ruleaza in calculatorul din capul meu sunt variante vechi, depasite sau cu bug-uri ? Ce fac daca sunt prea familiar cu anumite "soft-uri" ce imi umple "sistemul" cu "virusi" ?

Dupa umila si poate inca neavizata mea parere, cred ca flexibilitatea, curiozitatea aplicata cu scopul de observare si regalare, receptarea atenta (rationala dar si emotionala) a feedback-ului ne poate ajuta. Verificarea cu noi insine si cu echilibrul nostru interior a comportamentelor celorlalti fata de noi (ca raspuns la comportamentul nostru). Testarea, aplicarea si verificarea reactiilor personale si a celor din jur in urma unor actiuni si comportamente ale noastre.

Nu este simplu sa dai solutii, deorece ele sunt personalizate pe fiecare si fiecare din noi avem resurse interne sa ne atingem obiectivele propuse. Nu sunt decat experiente ale altora si strategii scoase la iveala ce pot fi aplicate si de noi. Acestea pot fi folosite ca in programare, cu metoda TOTE (Test-Operate-Test-Exit). Oricum, sunt multe lucruri ce pot fi spuse, dar ar fi prea mult aici si care nu au valoare decat daca sunt si traite!

Cam atat pentru aceasta parte. Programul Maimuta din capul meu si-a pierdut rabdarea, nu mai poate fi concentrata pe acest subiect, sta agitata pe craca unui neuron si vrea sa sara pe alta craca. A vazut ceva, undeva, intre fisiere si alte soft-uri instalate, ceva ca niste mici ghemotoace de identitate. Este curioasa sa vada ce este, asa ca zboara din craca in craca si ajunge in partea mintii in care sunt unele parti din mine. Maimuta este contrariata, se uita la ele, le ia in mana si se mira ! Ea stia ca este singura care se joaca cum vrea in mintea mea, dar descopera ca mai sunt si alte miniEU-ri ce sar pe acolo. Asa ca o las sa isi satisfaca curiozitatea si data viitoare vom vorbi despre parti interne si ce se poate intampla daca nu sunt in echilibru sau daca sunt in conflict. O sa va scriu si metafora lupilor din sufletul micului sef de trib !

Pana atunci lasa curiozitatea sa zburde si flexibilitatea sa creasca, cauta si intreaba !