vineri, 4 iulie 2008

Despre Ingeri si Maimute

Se spune ca intr-o padure mare, de la inceputurile timpului, unde ideea de om nici nu se nascuse, daramite tehnologia lui mai avea sute de mii de ani pana sa apara, Dumnezeu daduse puterea si inteligenta Maimutei.


Regele Maimuta era un iscusit luptator, inteligent si devotat supusilor sai. Avea o coroana din aurul pur al vietii fara de sfarsit din care isi tragea puterea. Coroana o primise inca de la investire, ca semn al puterii ce ii fuse data in stapanire. Coroana ii dadea forta Regelui Maimuta sa faca toate acele minunate lucruri, pe care acum putine le mai vedem in picturile vechi chinezesti si poate doar le mai citim in povestile lor.


Coroana avea daruri multe si facea sa se implineasca dorintele celui ce o purta. Numai ca Regele, oricat de rege ar fi fost el, era o maimuta, nu ! Doar de aceea se si numea Regele Maimuta ! Si ca orice maimuta atentia lui era atrasa de multe ori de lucrurile usoare, colorate si haioase, curiozitatea lui era mare, dorea sa vada tot, sa auda tot, sa guste tot, sa miroasa tot, sa simta tot ! Era atat de curios si iscoditor ca orice maimuta de vedem acum ca se joaca in padurile Asiei si Africii.


Joca si curiozitatea lui il faceau de multe ori sa uite de coroana, prin cine stie ce creanga, sau cazuta langa culcusul de cu seara facut. El zburda vesel de multe ori din creanga in creanga, se legana cu prietenii in copaci, mergea sa culeaga fructe sau se lupta cu tigrul ce dorea sa ii manance din supusi.
Coroana, de multe ori, era gasita de alte maimute nu prea intelepte care isi doreau tot felul de lucruri ciudate. Asa se face ca in padure apareau din cand in cand tot felul de lucruri si fiinte, care de care mai ciudate sau minunate: unele mai fioroase si rele, altele mai frumoase dar reci si fara suflet, unele urate dar pline de dragoste si multe altele pe care va las pe voi sa vi le inchipuiti.


Pe multe din lucrurile ce apareau in padure cand Regele Maimuta isi uita cine stie pe unde coroana, apasau ganduri negre si setea de sange. Padurea era ingrozita de faptele lor! Regele Maimuta dupa ce ca se ruga la Dumnezeu sa ii gaseasca coroana ii era si cam frica sa dea piept cu fiarele nascocite de altii. Curiozitatea si nestatornicia lui il trageau sa afle alte si alte lucruri noi si interesante din padure. El cam uita repede care era datoria lui. Maimutele se cam suparasera pe el ca erau neglijate, iar celelalte fiinte din regat se tot plangeau: ba ca tara este fara stapan si fiarele isi fac de cap, ba ca Maimuta este cam neserioasa, ba una, ba alta !


Dumnezeu auzind vaietele fiintelor din padure s-a hotarat sa faca o schimbare, asa nu se mai putea ! Dar nu stia ce sa faca, Regele Maimuta ii placea, era inteligent si bun, era curios si invata multe si mai ales era greu de prins. A stat si s-a gandit pana a aflat cum sa faca. Ce credeti voi ca a facut ?! A ales un inger care canta minunat la vioara, Domnul cand il auzea era vrajit de muzica lui ! Cand i-a cantat prima oara, Dumnezeu a vazut cu ochii mintii lumea si i-a fost dor sa o creeze! Asa ca a trimis Domunl ingerul sa cante in padure, dar sa nu se arate Regelui Maimuta, ci sa il atraga, vrajit catre locul pe care Dumnezeu il pregatise.


Ingerul a venit in padure si a cantat razelor de soare, picaturilor de roua, dragostei din fiinte, inimii deschise si adierilor de vant. A cantat florilor si parfumului lor, a cantat dorului si singuratatii, caldurii si sigurantei. A cantat fericirii si implinirii, a cantat tineretii si intelepciunii...a cantat cu un fir de suflet frumos ce atragea orice fiinta din padure. Regele Maimuta a fost vrajit de sunetul viorii Ingerului Albastru. Acesta i-a cantat si l-a dus incet, fermecat pana in pragul Palatului lui Dumnezeu.


Dumnezeu, intre timp, crease omul deorece si el a fost prins in vraja viorii si dorul lui ne-a creat pe noi ca sa fie implinita lucrarea. Si ca sa nu piarda Maimuta, a luat-o, a pus-o in capul omului cu tot cu coroana daruita. De atunci omul a fost curios si dornic sa invete, si-a pus la lucru inteligenta si intuitia. Maimuta sta in capul lui si il indeamna pe unde sa mearga si ce sa faca.

Daca Maimuta uita coroana prin cotloanele mintii umane, se mai intampla sa apara lucruri noi si minunate daca omul asculta cantecul Ingerului Albastru sau lucruri rele si odioase daca este surd la acesta.

De aceea este bine ca din cand in cand sa "curatam" urechile si sa fim atenti sa auzim minunatul cantec al Ingerului Albastru, acest cantec este vocea care are grija de noi si stie sa capteze atentia Maimutei, stie sa deschida portile sufletului astfel ca in el sa intre Raiul !
Fiecare are cate un inger ce ii arata calea, totul este sa il asculti, sa lasi Maimuta din capul tau sa fie vrajita de cantecul ingerului. Vei vedea calea si nu trebuie decat sa mergi pe ea !

3 comentarii:

Ella spunea...

Eu sunt in zodia maimutei!!!

Costi Balan spunea...

Si pe tine ce cantec te vrajeste? Il auzi si daca il auzi il asculti ?
Eu cred ca DA !

Ella spunea...

Nu stiu ce cantec ma vrajeste. Cred ca mai multe.