Customer Service Vodafone Romania

Zilele trecute sun la Vodafone sa imi schimb abonamentul. Primisem un SMS ce facea reclama la noi abonamente ce pot fi modificate din MyVodafone.

Aveam un cont vechi pe serviciul lor.Mai aveam username-ul si parola.
Intru pe MyVodafone si dau sa imi accesez contul....imi spune ca parola nu este buna, mai incerc de vre-o 2 ori, la fel.
Merg pe link-ul de uituci sa imi reaminteasca parola, bag datele cerute, se potrivesc, imi da cod de schimbare, intru iar, modific parola si.....canci !

Tot nu merge !

Mai incerc de 2 ori.

Nimic !

Ma uit disperat pe monitor si caut butonul de "Check user face". Am zis: Mai nene am eu fata de prost si am butonul ala activat si de aia nu ma lasa ?!

Am scapat, sau cel putin butonul nu era activat, dar am aflat mai tarziu cand am reusit sa vorbesc cu ei. Pana atunci stima mea de sine era in rahat si inghitea.

Asa ca mi-am luat inima in dinti, m-am inarmat cu multa rabdare si am sunat la *222.

IVR-ul lor = varza cu carne. Daca nu ai mai sunat de ceva timp este foarte greu sa te prinzi care este meniul de unde iti poti schimba abonamentul sau de unde poti afla de ce nu merge MyVodafone (ca sa il schimbi de acolo).

Eram nauc de informatia in jargon Vodafone si ma simteam ca ciobanul la cercul de franceza (Nu stiu nene ce spun da parca canta cand vorbesc !).

Am ascultat robotelul (IVR-ul) de 3-4 ori si tot nu m-am prins. Asta in conditiile in care am lucrat la ei mai demult chiar in Customer Service, dar pe vremea aia se numea Connex/Mobifon si profesionistii colcaiau pe acolo (nu ma refer la mine, dar am avut sansa sa invat multe de la profesionisiti acolo).

Ma gandeam si deja imi faceam scenariul de cat de porc (natural-sic!) am sa fiu cand imi va raspunde CSRp-ul. Dar mi-am adus aminte ca si eu ma fost odata ca ei si am injurat cu naduf desteptul sau desteapta care a facut meniul de la IVR-habar nu are sa se puna in locul clientului.

In sfarsit printr-o sansa mare reusesc o combinatie care imi suna in ureche: Tastati 0 pentru a intra in legatura cu unul din reprezentantii.......

Uraaaaa !!!! Pot sa vorbesc cu cineva !!!!

Tastez infrigurat 0 si astept... Minune, raspunde o domnisorica, cu o voce un pic speriata.

Nu apuc sa imi spun bine oful ca si replica: Legat de MyVodafone stati linistit este o chestie azi ca nu functioneaza !
Intreb ce chestie si raspunde: O chestie de natura tehnica !
Trec repede peste asta ca eram fericit ca nu sunt eu prost !

Ii spun don'soarei ca vreau sa imi schimb abonamentul, bla, bla, bla....
Imi face o prezentare frumoasa a unui abonament promo pentru clientii vechi ca mine si surpriza o face la sfarsit: pentru acest abonament trebuie prelungit contractul cu 2 ani !
Fac scandal si batem palma la prelungire doar pe 1 an.

Ma ia apoi dra. ca la tribunal, la depunere de marturie, cu un acord verbal ce tine loc de clauza contractuala (nu stiu cat de legal este chestia asta, dar o sa ma interesez). Ma pune sa zic DA la afirmatiile ei si imi spune ca ma inregistreza:
-Ati solicitat schimabrea de abonament ?
-DA
-Doriti un abonament ...... ?
-DA
-Abonamentul nou este .... si a fost activat cu ......
-DA
-Contractul a fost prelungit cu 1 an, sunteti de acord ?
-DA

Am zis la DA-uri ca lumea din jurul meu credea ca ma casatoresc civil prin telefon cu vre-o 10 fete !

Ii spun sa activeze si factura prin e-mail, sa mai verifice ceva chestii si inchid.

Ieri incerc MyVodafone-le si merge , stima de sine este sus si tipa tare : Vezi ca nu esti tolomac, ei sunt tolomacii !!!

Ma uit in cont sa vad ce servicii am si stupoare vad ca am abonamentul schimbat numai ca acolo apare end date peste 2 ani. Sper sa nu fie prelungit contractul pe 2 ani ca nu mai am chef sa pierd inca 1 ora cu ei.

Dar zambesc si imi aduc aminte de discutia cu d-ra, care la un moment dat dupa ce ii spun eu adresa mea de e-mail: ........ et yahoo punct com, ea zice:

Stiti dl.Balan, adresele de e-mail trebuie sa fie cu coada de maimuta sau a rond nu cu et !!!!!!

Ehe , uite de aia este Orange leader de piata acum, ca ei stie ca et = a rond = coada de maimuta !

Gripa porcina si panica colectiva

A inceput primavara si cu acesta ocazie si programul de panicare in masa. Parca este programul de propaganda al araturilor de primavara din fostul regim !

Am inceput sa ma obisnuiesc cu asta, de parca este ceva normal. Acum imi pare ceva anormal sa nu aud/vad in mass-media ceva care sa induca teama si nesiguranta. A trecut vremea cand radeam la celebra replica a unui mogul de presa: O stire buna, este o stire rea pentru noi ! Acum o vad ca pe o parte obligatorie din strategia de business a trusturilor mass-media.

Sa facem o mica istorie a panici colective si induse din ultimii 20 de ani:

• Bomba atomica si bomba chimica a lui Saddam-fas, flatula, gaze, etc. De negasit, de nevazut. Lume panicata. Firme de armament si de petrol care isi freaca mainile. Azi soldati americani si britanici (majoritari) isi freca dorsalul de usturimea tepei (cel care il au, ca unii au cate o buca lasata in Irak).
• Atentatele teroriste din USA - neclare, controversate, unii zic ca aranjate, altii ca pe bune. Cert este ca lume moare inca pentru asta. Incepand din 9/11 pana acum, in USA si Afganistan. Firme de armament, de petrol si trafcanti de droguri fericiti. Ceva soldati straini si romani imbracati in haina metalica a sicriului de plumb. Bin Laden o fantoma in erectie ce ofera sex oral tuturor celor "care baga botu'".
• Boala vacii nebune, gripa aviara, scrisori cu Antrax, calendarul Maya si sfarsitul lumii in 21.12.2012, cometa, planeta si bicicleta chinezeasca-alte lucruri la fel de periculoase. Lumea in panica. Blog-uri, site-uri incinse, mii de carti vandute. Afaceri bune pentru unii, secte si provaduitori mesianici fericiti, psihoterapeuti pe val, etc. Lumea panicata, speriata si disperata dar satisfacuta: au avut parte de sex, cam pidosnic si usturator dar au fost "finalizati".
• Criza alimentelor, criza ecologica si acum MAREA CRIZA FINANCIARA. Iar niste baieti si fete isteti/istete s-au umplut de voturi, bani si putere. Sarantocul lovit, panicat, in fundul gol, il ustura spatele si habar nu are ce se mai intampla cu el. Dar uita ca cineva il fura, ca cineva il "violeaza" si crede ca asa este normal.
• Alte multe fapte/intamplari/zvonuri care nu mai vreau sa le enumar ca deja parca am o iritatie undeva in spate.

Acum, Tugulanu' abea dezmeticit si in plina CRIZA, este lovit puternic cu GRIPA PORCINA !

Domnule, da asta este atentat la valoarea adanca a romanului. La cum spune el: Nu e pasare mai buna ca porcu ! La micii si salamul lui, la gratarul cu prietenii si familia. La baza alimentatiei noastre! Asta este deja atentat la natiune, nene Iancule !

Se uita lumea cu suspiciune la Ghita din cotet si inghite in sec. Se panicheaza si iar se teme, se vorbeste de asta si de cutremur de parca lumea se va sfarsi si ne va prinde cu un mic gripat in gura intre caramizile blocului daramat de cutermur.

Stau si ma intreb:

1. In folosul cui sunt toate astea? Cine beneficieaza de toata aceasta panica? Cine se va erija in salvatorul nostru si ce urmareste el ?
2. Oare vom ajunge si noi ca cei din New Orleans cand a fost uraganul Katrina? Stateau inchisi in dom, se omorau intre ei, se violau si sufereau, crezand ca sunt blocati inauntru de puhoaiele de ape-doar asta le spunea TVe-ul. Cu ochii in TVeu-ul care nu le mai spunea sa iasa afara (afara apa fiind doar pana la genunchi) mureau ca mustele. Asta da efect de panica!

Adevarul este ca o gloata speriata, tematoare si needucata este cu mult mai usor de strunit decat una mai curajoasa, netematoare si cu un anumit nivel de educatie.

Sunt curios care va fi urmatoarea spaima, cea care va evolua in timpul verii ? Ciuma pisicii nebune, boala vrabiutei ucigase, cocoselul contaminat sau pasarica carnivora ?

Daca nu iese ceva, nu-i nimic, putem produce, doar avem de unde! Trebuie si mass-media asta sa traiasca cu ceva. Pacat ca unele chestii chiar distrug. Dar...

Zambeste, maine va fi mai panica ca azi !

Lectii de la un catel

Merg concentrat pe drumul de munte si urc gafaind cararea. Deseori ma surprind ca sunt cu ochii in jos, atent la pietrele si gropile drumului si uit ca muntele si viata sunt in jurul meu. Arde in mine dorinta sa ajung de parca asta ar fi tot. Trec prin iarba si nu simt ca miroase a verde, trec pe langa copac si nu vad ca in el creste viata. Gandul merge ca nebunul si sare sprinten in fata mea, ce mi-ar place sa il prind si sa il leg de ceva, poate asa pot sa mai fur ceva viata!

Ma opresc si ma uit la varful pe care vreau sa ajung: este in nori, ii vad cresta cu zapada.


Ma uit aproape si vad cararea si dealul pe care sunt: iarba da in colt si pomii dau sa faca frunze. De la deal la creasta este ceata. Oftez, ma opresc, trag aer in piept si merg mai departe.



Ce pacat ca nu vad cararea pana la creasta! Parca e si frig si se lasa noaptea, dar gandului nu-i pasa, el sare nebun sa prinda cati mai multi fluturi ce zboara prin jur.



Mai vad, cateodata, alti oameni ce trec pe langa mine, dar fiecare trudeste dupa gandul sau pe carare. Cate unul se uita curios la un fluture prins, dar se satura repede de el si vrea sa prinda altul. De altul trage gandul sau ca de un catar incapatanat, omul vrea sa stea sa se uite si gandul il tareste prin munte. Altii se opresc si gandurile lor stau cuminti si se hranesc impreuna, dar tot la fluturi se uita.



De unde pisici sunt atatia fluturi, prea sunt multi si gandul meu alearga dupa ei !


Ce as vrea sa fiu si eu ca Eli, sa stau si sa ma bucur de peisaj, sa traiesc in el si sa ma bucur de panorama cararilor de munte. Dar gandul asta ca nebunul tot imi arata alti fluturi.



Ma opresc, este seara acum, vreau sa ma odihnesc undeva si caut un adapost. Ma uit pe drepata si vad ceva lumina, imi miroase a cald si paine. Imi chem gandul incetisor si pornesc catre casa veche de lemn de langa carare. Nu stiu a cui este dar simt ca pot sa stau acolo peste noapte.

Deschid usa incet si intru. Un foc de lemne arde mocnit intr-un colt, semiobscur si o cuvertura indiana grena atarna intr-un colt, pe perete o parte si pe jos o mare parte. Este cald si bine, ceva paine pe un colt de masa si doua scaune goale, atat.

Trag usa dupa mine. Aici nu sunt fluturi ! Ce chestie. Gandul a disparut, nu imi fac griji, apare el de undeva, exact cand trebuie.

Ma intind pe un colt de cuvertura si abia atunci observ cum ceva se misca si un ghem de blana cu gluga de vrajitor casca si se intinde catre mine. Era in coltul obscur al cuverturii. Aud o voce de sub gluga:
- Salut nene! Ai obosit sa alergi dupa fluturi !?
- Salut nene! zic si eu. Da am obosit!
- Ei, mie sa imi spui Ozy, nu sunt nene ! zice ghemul incetisor.

Atunci vad ca era un catel blanos si ciufulit, sculat din somn. Avea o mina serioasa dar coda care se misca vesel sub pelerina ii trada bucuria de a avea oaspeti.

- Eu sunt Ozy, sfetnicul lui Eli! mai zise. Unii imi spun si Blanosul lui Panicello sau a lui Lucia. Ce te aduce pe aici, nene?

Si ii spun de gand, ii spun de fluturi, ii spun de una de alta, ma lasa sa ii fac o poza (prea era simpatic), ne-am sfatuit pana am adormit.

Dimineata m-am sculat cand gandul ma trezea si ma impingea afara sa mai prindem fluturi. Am iesit afara si aerul era proaspat si limpede. Fara fluturi! Ma uit in jur, Ozy pe nicaeri ! Am plecat, cararea era la picioarele mele si admiram panorama.

Atunci mi-am adus aminte ceva din lectiile lui de cu seara:

• Fluturii vin din sufletul meu care vrea sa vada tot, sa auda tot, sa simta tot. Ei sunt lucruri-experiente ce imi ies in cale. Nu trebuie sa ii prind, doar sa ii las sa zboare, sa ii privesc si sa ma joc. Atunci gandul nu va mai alerga ca nebunul dupa ei.
• Sa ma bucur acum. Sa nu pierd prea mult timp cu planuri despre cum sa ma bucur peste 5 sau peste 10 ani. Eli are grija de timp, toate vin cand este timpul lor sa vina, eu sa am incredere ca vin.
• Cararea ca si planul sunt bune, numai ca sa am grija sa nu ratacesc prea mult pe munte. Cu cat ratacesti prea mult cu atat creasta se pierde in ceata.
• Un catel iubeste neconditionat, se bucura cand isi vede prietenii, este fericit cand se ghemuieste langa ei sau cand se joaca cu ei, imparte ce are cu ei si ii apara la nevoie.
• A zis si o chestie cam ciudata: Sa nu iti fie frica sa fi caine !

Ciudat Ozy asta si ce sa zic, lectii de la un catel ! Auzi sa nu imi fie frica sa fiu caine ! Merg pe carare, rad si ma uit in jur: sunt fluturi dar gandul meu este acum la un catel cu gluga ! Acum merg prin iarba si miroase a verde, iau in brate un copac si simt cum creste viata.

Paste fericit

Omul se uita in sufletul sau.

Printre scene prafuite si obiceiuri vechi, printre dorinte arzatoare si spaime, printre lucruri murdare si picaturi de bucurie, a vazut ceva mic, cald si care abia lumina.

A luat acel lucru in mana, l-a scuturat de praf si uitare, i-a placut si parca ceva in amintirea lui ii canta a viata si frumos.

Omul, curios, la strans la pieptul sau, mai mult din instinct. A simtit caldura si protectia. Inima lui a inceput sa bata mai tare si sa se inmoaie de iubire. Atunci si-a adus aminte ca EL il iubeste si este mandru de FIUL SAU si de creatia sa: omul.

Atunci omul, a plans pentru moarte, s-a infiorat pentru sacrificiu si a fost fericit pentru inviere.

A pus lucrul acela la loc in sufletul lui si si-a strans in brate semenii, era fericit. Stia ca face parte din ceva. Din marea lucrare a LUI.

Atunci a auzit si cuvintele ce erau spuse de acel lucru din sufletul sau: Iubeste-i pe ceilalti ca pe tine insusti !

Paste fericit, lumina si pace !

Sistemul si schimbarea

Va aduc in vedere o traducere din Peter Joseph, despre ce trebuie sa facem acum. Ii multumesc lui Buster pentru faptul ca a trimis-o.

Peter Joseph este omul care a facut documentarul Zeitgeist. Un documentar pe care il recomand cu caldura celor care vor sa isi deschida un pic mintea in legatura cu ceea ce se intampla in zilele noastre.

Dar iata si traducerea:

Am fost condiţionaţi de societate să gândim că incorectitudinea, corupţia şi crima sunt inevitabile şi că vor fi întotdeauna oameni care vor să abuzeze, să rănească sau să profite de ceilalţi.
Realitatea este că trăim într-o societate care produce lipsuri, deficite. Consecinţa acestor lipsuri este că fiinţele umane trebuie să se comporte într-un mod egoist, mergând până la înşelăciune sau furt pentru a obţine ceea ce vor. Cercetările au dus la concluzia că aceste lipsuri reprezintă una dintre cauzele fundamentale ale comportamentului uman aberant, provocând de asemenea, pe diverse căi, forme complexe de nevroză. Analiza statisticii a dependenţei de droguri, a delicvenţei şi a detenţiilor, arată că sărăcia şi condiţiile sociale precare formează o bună parte din viaţa celor care au astfel de comportamente.

Fiinţele umane nu sunt bune sau rele ... ele trăiesc, în permanenţa combinând experienţele de viaţă care le-au influenţat. Calitatea unei fiinţe umane (dacă se poate vorbi de aşa ceva) depinde în principal de educaţie şi deci, de sistemul de valori în care a fost crescută.
Acest simplu fapt a fost neglijat cu desăvârşire şi oamenii de azi cred în mod primitiv că lăcomia, competiţia şi corupţia sunt elemente definitorii ale comportamentului uman şi, în consecinţă, că avem nevoie de închisori, poliţie şi de o întreagă colecţie de metode de control pentru a contracara aceste tendinţe. Această opinie este falsă.

Este clar că, pentru a rezolva într-adevăr problema, trebuie să te ocupi de adevăratele ei cauze. Societatea actuală foloseşte moduri de corecţie antice, inumane şi ineficiente. Când un criminal în serie este prins, majoritatea oamenilor se agită cerând condamnarea la moarte a acelei persoane. Este anormal. O societate cu adevărat normală, care înţelege ce suntem şi modul în care sunt create sistemele noastre de valori, ar studia persoana respectivă pentru a determina care sunt motivele reale ale violenţelor sale. Ar folosi după aceea informaţiile obţinute pentru a cerceta modul în care, prin educaţie, astfel de comportamente pot fi evitate.

Este timpul să oprim ineficienţa. Este timpul să dezvoltăm o abordare sociala nouă, adaptată cunoştinţelor actuale. Din păcate, societatea rămâne în continuare bazată pe mentalităţi superstiţioase şi metode antice.

Este important să precizăm că nu există utopii sau rezolvări definitive. Toate dovezile demonstrează că schimbarea este continuă la toate nivelele. Acţiunile noastre însă, tind permanent să perpetueze sistemele sociale deja existente. La rândul lor, influenţele acestor sisteme sunt cele care, paradoxal, ne modeleaza percepţiile şi opiniile. În consecinţă, adevărata schimbare se va produce nu doar modificând propriile opinii şi decizii, ci şi schimbând în aceeaşi măsură structurile sociale care influenţează aceste opinii.

Sistemele politice elitiste sunt prea puţin afectate pe termen lung de metodele tradiţionale de protest sau activism politic. Trebuie să trecem dincolo de metodele standard de rebeliune şi să folosim un instrument mult mai puternic:Vom înceta să mai susţinem sistemul.

Intrebarea este cum vom inceta sa mai sustinem sistemul? mi-a spus un prieten dupa ce a citit textul.

Pentru mine este simplu: imi voi sustine propriul set de valori si stil de viata !

Pentru tine cum poate fi ?

Ceva la care sa ne gandim in saptamana mare

Am cerut....


Am cerut putere
Si Dumnezeu mi-a oferit dificultati pentru a ma face puternic.

Am cerut intelepciune
Si Dumnezeu mi-a oferit probleme de rezolvat.

Am cerut prosperitate
Si Dumnezeu mi-a oferit brate si minte sa muncesc.

Am cerut curaj
Si Dumnezeu mi-a oferit primejdii de depasit.

Am cerut rabdare
Dumnezeu m-a pus in situatii unde eram fortat sa astept.

Am cerut dragoste
Si Dumnezeu mi-a oferit oameni tulburati pe care sa-i ajut.

Am cerut favoruri
Si Dumnezeu mi-a oferit oportunitati.

Nu am primit nimic din ceea ce am cerut
Am primit tot ceea ce-mi era necesar

RUGACIUNILE MELE AU FOST ASCULTATE

Poveste despre scopul vietii

Chiar daca am mai citit-o si chiar daca nu stiu cine a scris-o imi place foarte mult, de aceea va las si pe voi sa o cititi:

Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi.

Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
- Foarte putin, a raspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul.
- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
- Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.
- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii.
- Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.

- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pecare-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, laNew York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.

- Si cat va dura sa fac toate astea , senor ? intreaba pescarul.
- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
- Si apoi ?
- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat , ai lua cateva milioane.
- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?

- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cucopiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara....

Eliberarea

Acum cateva saptamani am fost la inmormantarea nasului meu. S-a stins dupa un chin lung la o varsta, sa zicem nu prea potrivita, in urma necrutatorului cancer. Boala asta ca un blestem a ucis multi in jurul meu: tatal, soacra, bunica, parintii unor prieteni si colegi, copii unora din ei, etc. Dar nu despre asta vreau sa scriu.

Orice boala incurabila este ca un blestem pentru cel ce o are, pentru Aurel (nasul meu) a fost ca o penitenta. El a fost un om care si-a trait viata din plin si cred ca in ultimele luni din viata s-a impacat cu gandul asta. Era un om caruia ii placea sa traiasaca, a iubit multe femei (sau cel putin asa se lauda), a construit o familie, ii placeau petrecerile si pescuitul. Era un nonconformist si genul de om care daca isi dorea ceva se zbatea si obtinea (in limita posibilitatilor). A facut si bune, a facut si rele.

La inmormantare, preotul a tinut slujba noastra ortodoxa si a citit cateva pasaje (spre rusinea mea nu stiu care din Biblie sau din Psalmi). Unul din ele se referea la momentul mortii in care personajul isi lua adio de la lumea noastra, spunea ceva de genul: "Unde sunt odoarele si lucrurile mele de pret ? Cum ma mai bucur eu de ele acum? Unde sunt surlele si chimvalele care imi cantau dulce la ureche? Unde sunt turmele si robii mei? Unde este puterea mea ? Toate sunt acum pierdute, pentru ca eu mor si nu am cum sa le iau cu mine! Din tarana am venit, in tarana ma intorc si le las pe toate in urma mea!"

Alt pasaj vorbea despre cat de implacabila este moartea: "Ma uit pe acest camp plin de oase. Cine poate sa imi spuna care sunt ale robului, care sunt ale stapanului? Care sunt oasele imparatului sau ale osteanului? Cine poate sa faca diferenta cand moartea ia totul dupa ea si nu ne lasa nimic!"

Pe urma mi-am adus aminte de o vorba a tatalui meu, care imi spunea de multe ori: "Costele tata, cu o moarte suntem toti datori pe lumea asta! Asta este o datorie de care nu scapa nimeni, orice ar face! Fiecare o sa o plateasca mai devreme sau mai tarziu!"

Toate astea au fost pentru mine atat de evidente atunci si le-am simtit adanc in trupul si mintea mea incat m-am eliberat! Am inteles intr-un fel in care nu pot sa il explic adevaratul sens al celor spuse de preot la slujba de inmormantare.

Mi-am dat seama ca oricat voi alerga, oricat ma voi consuma si oricat voi strange, toate sunt desertaciune. Cand voi plati datoria toate se vor risipii !

Asta nu inseamna ca, gata, ma calugaresc sau trec la budhism. Dar a schimbat ceva in mine si apreciez altfel ceea ce am acum, exerientele pe care le traiesc, dragostea din jur si micile bucurii. Lupt pentru mine si pentru cei care conteaza pentru mine, dar in alt fel!

Am mai fost eliberat si de o piatra de pe suflet. Piatra care se facea din ce in ce mai grea odata cu trecerea zilelor in aceasta lume nebuna, violenta, rea si amagitoare. La sfarsit oasele mele nu se vor deosebi de cele ale celui ce vrea puterea, nu se vor deosebi de cele ale celui ce ne doreste si ne face rau, nu se vor deosebi de cele ale bogatului sau saracului, toate vor fi oase mancate de timp.

Asta m-a eliberat de puterea lor asupra mea sau poate de puterea lupului rau din sufletul meu !

Noaptea Iguanei

Aseara am revazut cu mare placere la TVeu pe TCM filmul Noaptea Iguanei, cu Richard Burton si Ava Gardner. Un film etalon pentru cinematografie, roluri de exceptie, actori fenomenali, script si regie extraordinare.

Richard Burton joaca rolul unui fost reverend, Larry Shannon, care nu a putut rezista unei adolescente, vrea sa recastige increderea grupului de turisti pe care ii conduce in Mexic. El ii obliga sa se opreasca la un hotel izolat, condus de Maxime, o fosta iubita. Aici ii va intalni pe Hannah, o tanara pictorita, si pe tatal acesteia. Larry, este dat afara de seful lui si se afla in pragul disperarii.

Povestea este frumoasa si are si niste dialoguri interesante. La un moment dat Richard Burton spune, intr-un dialog cu pictorita: "Traim adesea in 2 planuri, unul imaginar si unul real. Cu cel imaginar ma descurc foarte bine si acolo ma simt cel mai conformatbil. Dar, din cand in cand trebuie sa cobor si in cel real. Aici cateodata lucrurile nu ies chiar asa cum as vrea eu, dar trebuie sa fac fata acestuia pentru a putea reveni la cel imaginar!"

Daca sunteti curiosi sa vedeti personaje bine construite, zbaterea unor suflete intre lumea dorita si cea reala, va recomand cu caldura acest film.

Nebunia - o normalitate ?

Este intrebarea pe care mi-o pun in ultima vreme.

Oamenii incep sa fie din ce in ce mai nervosi, mai furiosi, mai salbatici si extremisti. Parca o disperare neagra le-a cuprins mintile. De multe ori si eu ma simt prins intr-o toropeala vascoasa plina de temeri, spaime si griji ce naste furie si violenta. Ii multumesc bunului Dumnezeu ca am reusit in ultima vreme sa imi pastrez calmul, nu intotdeauna, dar in marea majoritate, am reusit sa fac un pas lateral si sa ma detasez un pic de nebunia cotidiana. Uneori ma uit parca la un film, cu care mai interactionez din cand in cand.

Totul incepe dimineata devreme de cand deschid geamul, inca de la ora 6 se aud claxoanele nervosilor din intersectie, iar intersectia din capatul strazii mele nu este una aglomerata, se claxoneaza incontinuu pana la ora 08:00 cand plec la servici. Sotia spune ca asa este pana pe la pranz. Seara este aceeasi nebunie cam pana la ora 19:00.

Masini care merg pe contrasens, altele care depasesc periculos, pietoni grabiti si furiosi, santiere mai mari sau mai mici peste tot si muncitori care se cearta cu toata lumea. Se arunca cu nepasare gunoaie pe jos, pusti negriciosi cu apucaturi de cocalari sa iau de fetele ce trec grabite catre scoala. Pitipoance de maxim 16 ani scuipa si iti sufla in fata fumul de tigara.

Urmeaza toata sarabanda drumului prin Bucuresti pana la servici si inapoi unde toata lumea este grabita, la toate semafoarele se claxoneaza si se injura, trebuie sa fi foarte atent la trecerea de pietoni sa nu dea vre-un berbec sau caprita peste tine. Oamenii au priviri incrancenate, furioase sau fete tampe, adormite.

Lumea de pe strada este la fel de adancita in cosmarul propriu interior, incat te lovesti de ei si unii nici nu baga de seama, iar altii mai au un pic si iti sar la gat.

Ieri, la o mica trecere de pietoni semaforizata aflata pe o straduta ce da in Banu Manta, soferi nervosi claxonau ca apucatii, de ce nu stiu. Se vedea clar ca intersectia era blocata si masinile din fata nu aveau ce sa faca decat sa astepte, nu era loc nici macar de intors (locul de acolo pana la intersectia cu Grivita este un santier continuu de ceva ani). Unul dintre cei mai nervosi era un nene cam la 55-60 de ani intr-un VW alb vechi cu 2 usi. Claxona si injura de mama focului si ambala masina nervos pe mijlocul trecerii de pietoni. Se pune rosu pentru el si verde pentru pietoni. Lumea incepe sa traverseze strada. Pe el nici macar nu cred ca il interesa ca se afla chiar pe trecere si fara sa se uite in oglinda retrovizoare, baga cu scrasnet in marsarier si da inapoi. Noroc ca harbuletu' nu avea demaraj ca ii culca pe bietii oameni la pamant, asa nu a reusit decat sa ii impinga cu bara din spate pe un barbat si pe o femeie (care a plecat si plina de noroiul harbului pe haine). Ei au trecut, au bombanit ceva si au plecat grabiti mai departe.

Nenea cu masina nici nu a vazut (sau nu l-a interesat), chestia este ca s-a oprit la cativa cm de mine. Toate astea s-au petrecut repede, m-am speriat cand am vazut berbecu' ca da cu harbu peste noi si i-am batut in geamul de la spate sa il fac atent. De spaima si nervi am insotit gestul meu si cu fraza: "Uita-te nene in oglinda cand dai cu spatele, ca lovesti ca boul lumea pe trecere de pietoni cand este verde !" Asta a fost scanteia care a aprins butoiul cu pulbere. Greseala mea ca am cam tipat la el (dar nu auzea daca nu faceam asta) si ca am jignit neamul cornutelor facand-ul pe el bou.

Ce s-a intamplat in continuare parca a fost desprins dintr-un film prost ! Nenea foarte nervos (rosu la fata, cu venele umflate pe gat, ochi inrositi) a inceput sa urle la mine ca de ce il injur si ca imi arata el mie. Foarte repde s-a dat jos din masina si efectiv s-a repezit la mine sa ma paruiasca !

Eu am ramas blocat si cum nu imi venea sa cred!
Nenea era ferm pornit sa imi dea o mama de bataie si sa ma invete minte sa nu mai deschid gura daca da el cu masina peste mine pe trecerea de pietoni.

Dragilor, eu nu sunt un pispirel chiar daca am 39 de ani, inca am 1.82 m, cam 90 kg, ma duc regulat la sala, am facut ceva rugby si ceva karati (cum se zice acum) la viata mea. Am eu ceva burtica dar nu ma sperii asa usor, mai ales de un nene trecut de 50 de ani si cam de 1,60 m. Culmea ca asta m-a lasat perplex !

Am simtit efectiv in piept un val de violenta, ura, nervi si furie ce se descarcau dinspre el inspre mine. omul incepuse sa danseze ca la box in fata mea pregatit sa imi dea una in mecla. Am vazut cum privirea lui se concentra catre punctul de pe fata mea in care vrea sa loveasca. Atunci vechile reflexe s-au activat, l-am asteptat si l-am lasat sa dea in gol.

In momentul in care am vrut sa ripostez un om de pe strada mi-a strans bratul o singura data. Ii multumesc din suflet, deorece gestul sau m-a scos din transa incaierarii. Mi-a soptit la ureche: "Lasa-l ca nu mai judeca, nu vezi !?". Atunci am reusit sa fac iar un pas lateral in realitate si sa vad situatia cu alti ochi. Chiar era hilar ceea ce se petrecea, pe langa ridicolul situatiei. M-am stapanit si doar i-am mai spus lui nenea sa fie atent sa nu mai dea peste oameni pe trecere.

Nenea cred ca a interpretat gestul ca pe o slabiciune a mea si s-a pregatit sa mai dea odata, m-am ferit si a doua oara, dar de data asta si-a luat avant prea tare, a cazut pe jos si in cadere l-a lovit pe domnul care ma atentionase pe mine. Acesta l-a ridicat de jos si era gata sa o fure si el. Atunci mi-am dat seama ca este momentul sa renunt si sa plec, altfel nenea era in pericol sa o fure de la cineva sau sa faca infarct de nervi si furie. El tot tipa ca nu il fac eu bou pe el, i-am replicat ca nu eu il fac ci mama lui il facuse si am plecat.

Dupa 10m, m-a apucat bataitul de nervi dar si rasul. Mergeam pe strada zambind ca prostu'n balci si bataind din corp de surescitare. Situatia o vedeam atat de ridicola si ma gandeam cat de nebun am fost sa ma bag in ea. Cat de anormala si aiurea! Atunci m-a pocnit luminarea, poate situatia este normala in vremurile pe care le traim, poate nebunia este o stare obisnuita in aceasta lume, poate anormali suntem noi cei ce credem ca astea sunt anormalitati.

Tu ce zici cititorule, pentru tine cum este ?

PS: ma bucur mult ca nu am dat curs invitatiei de chelfaneala a acelui nene orb de furie, chiar daca aveam dreptate si taurasul o merita cu varf si indesat ! O sa am grija sa nu ii mai provoc, pana la urma sanatatea lor este in joc, nu a mea.
Vreau sa fiu anormal intr-o lume de aceasta normalitate !

Relativitatea timpului

Gigi arestat, alegeri parlamentare, trezire spirituala in blogosfera, trezire spirituala in cei de langa mine, evolutie, zile frumoase, zile de incercare pe muntele Athos, concediu, mare si magia muntelui, nervi, stres, serviciu, casa, dragoste, familie, metafore, NLP, Dumnezeu, criza,"smecheri'', trafic de Bucuresti, anul nou in familie, evenimente, nasteri, moarte, viata, visare, obiective, maimuta din capul meu, lada cu piersici, catel, lupii din sufletul meu, ganduri, cele trei porti, visare si realitate cruda.

Cateva cuvinte despre un an care a trecut in blogosfera din 22 martie anul trecut. Parca au fost multe, parca au fost prea putine!

Orice am face bun, rau, mic, mare, sau nu am face, timpul in neclintirea lui trece. Ma opresc si ma uit in urma, daca vad ceva pe langa urmele din carne ale trecerii lui Cronos atunci stiu ca am castigat si eu ceva si nu i-am dat lui totul. Cronos este un zeu nemilos si rece, de multe ori ia totul. Nu iti lasa decat experienta, ca sa inveti ceva din ea !

Cand m-am uitat in urma am vazut ca timpul nu a luat totul, mi-a lasat experienta si castigul unui an cu multe lucruri interesante, prieteni, cunostinte, trairi si sentimente, dar cel mai important mi-a lasat placerea de a scrie cate o nebunie/prostie/reverie pentru tine cel ce cauti, esti curios si intrebi cu ochii printre aceste randuri.

Tie iti multumesc draga prietene, m-ai salvat de timp !

Gigi Becali arestat - Politia este de c_ _ _ t !

Pentru ca sunt un cetatean al cetatii si politichia fierbe uneori in mine si de cele mai multe ori da in cloclot in rarele momente cand ma uit la stirile de la TVeu, am pus in titlu o lozinca strigata de manifestantii din fata arestului lui Gigi Becali.
Asistam la o demonstratie de forta a celor care au tot interesul sa dea o lectie altora, de teapa lor dar mai mici in grad, despre ce inseamna sa iesi din front si sa nu mai asculti de "gasca".

Nu sunt un fan al lui Becali dar nici unul impotriva lui. Gigi a facut multi bani din specula, frauda si afaceri uneori oneroase, a fost baiat "descurcaret", machedon din sfera fotbalului si a oilor. A facut o avere frumusica la care nu putea ajunge daca nu era in "gasca". Gasca nu te lasa sa scoti capul prea sus, daca nu joci cu ei si nu mai faci ceva "blaturi" cu ei. Asadar dl.Becali nu este un sfintisor si este cam manjit.

Ceea ce il diferentiaza pe el de "gasca" este faptul ca este unul din oamenii cu bani care in mod constant face ceva si pentru cei saraci. Este un om care are un Dumnezeu si il are pe cel Crestin si Ortodox. Am fost pe muntele Athos si am vazut multe schituri si manastiri ridicate din donatiile sale. Am cunoscut oameni care le-au luat apele casa si au case acum ridicate din banii lui Gigi. A reusit sa faca pentru victimele inundatiilor mai mult decat guvernul si dl.Basescu (pe care il "ocroteste" atat de mult). In fine lista este lunga si indelug mediatizata chiar de el.

In esenta Gigi Becali este pentru mine un om ca toti oamenii, dar care a vrut sa se dea rechin in tara balenelor ucigase. El tot spera ca Basescu o sa ii intinda o aripioara de salvare, dar cred ca a omis faptul ca si Base face parte din "gasca" (doar si el a fost promovat de ei). Dar poate asta nu este important pana la urma, fiecare decide singur cu cine face gasca, timpul o sa ii demonstreze alegerea.

Ideea este ca in ziua de azi trebuie sa ne aparam si de polite domnule! Nu care cumva sa fi pe faza cand borfasii iti umbla la masina si sa te dai la ei, ca vine politia de nu te vezi !!

Borfasul trebe' sa lucreze in liniste si protejat de organ, domle'! Nu cumva sa te bagi pe treaba lui ca vine Garcea cu trupele speciale si te face nene' ! De cipat o sa ne cipeze pe noi, sa stam linistiti si sa nu intervenim in munca linistita a borfasului, ca altfel monitoru' mami lui de cetatean !

Ce ma bucura pe de alta parte este ca acum "gasca" a iesit cam prea pe fata si cu "facatura mancati-as" ! Asta inseamna ca ori nu mai au personal calificat ori sunt in mare graba si ceva ii zoreste sa puna presu pe ceva rahat ce pute rau. Iar Gigi, ca bulangiu, mai face vant sa vina putoare si pe la nasul cetateanului, acu' in prag de electorale nene ! Se poate!?!.. Curat murdar, nene Iancule !

Numai ca "gasaca' omite ceva foarte important din ecuatie, nene, cetateanul nu mai este cel turmentat ca pe vremea lui nenea Iancu ! Este si el informat, are si el cutitu'n gat, de datorii, de criza si de lipsa de p_ _ _ a ca munceste prea mult ! Cetateanu este mai atent acu', nu mai este tugulan sa inghita gulgute asa ca papaciocu !

Gigi o sa iasa, ca ageamii nu au macar probe bazate, Smarandescu o sa se sacrifice un pic si noi o sa avem grija pe cine o sa punem votu', nene. Eu sigur o sa pun votu pe Tepes sau pe Cuza, dar am auzit ca era unu mai tare Genghis parca ii zicea, el era mai artist: ii rupea cu caii !

PS, pentru nenea Gigi: daca este un crestin adevarat cred ca o sa ii faca bine un pic de arest, sa fie un pic mai umil in fata lui Dumnezeu si mai aprig cu dusmanii sai !

In rest, dai nene drumu din parnaie, omul nu este cremenal, este doar mai tupeist !