Omul se uita in sufletul sau.
Printre scene prafuite si obiceiuri vechi, printre dorinte arzatoare si spaime, printre lucruri murdare si picaturi de bucurie, a vazut ceva mic, cald si care abia lumina.
A luat acel lucru in mana, l-a scuturat de praf si uitare, i-a placut si parca ceva in amintirea lui ii canta a viata si frumos.
Omul, curios, la strans la pieptul sau, mai mult din instinct. A simtit caldura si protectia. Inima lui a inceput sa bata mai tare si sa se inmoaie de iubire. Atunci si-a adus aminte ca EL il iubeste si este mandru de FIUL SAU si de creatia sa: omul.
Atunci omul, a plans pentru moarte, s-a infiorat pentru sacrificiu si a fost fericit pentru inviere.
A pus lucrul acela la loc in sufletul lui si si-a strans in brate semenii, era fericit. Stia ca face parte din ceva. Din marea lucrare a LUI.
Atunci a auzit si cuvintele ce erau spuse de acel lucru din sufletul sau: Iubeste-i pe ceilalti ca pe tine insusti !
Paste fericit, lumina si pace !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu