Lectii de la un catel

Merg concentrat pe drumul de munte si urc gafaind cararea. Deseori ma surprind ca sunt cu ochii in jos, atent la pietrele si gropile drumului si uit ca muntele si viata sunt in jurul meu. Arde in mine dorinta sa ajung de parca asta ar fi tot. Trec prin iarba si nu simt ca miroase a verde, trec pe langa copac si nu vad ca in el creste viata. Gandul merge ca nebunul si sare sprinten in fata mea, ce mi-ar place sa il prind si sa il leg de ceva, poate asa pot sa mai fur ceva viata!

Ma opresc si ma uit la varful pe care vreau sa ajung: este in nori, ii vad cresta cu zapada.


Ma uit aproape si vad cararea si dealul pe care sunt: iarba da in colt si pomii dau sa faca frunze. De la deal la creasta este ceata. Oftez, ma opresc, trag aer in piept si merg mai departe.



Ce pacat ca nu vad cararea pana la creasta! Parca e si frig si se lasa noaptea, dar gandului nu-i pasa, el sare nebun sa prinda cati mai multi fluturi ce zboara prin jur.



Mai vad, cateodata, alti oameni ce trec pe langa mine, dar fiecare trudeste dupa gandul sau pe carare. Cate unul se uita curios la un fluture prins, dar se satura repede de el si vrea sa prinda altul. De altul trage gandul sau ca de un catar incapatanat, omul vrea sa stea sa se uite si gandul il tareste prin munte. Altii se opresc si gandurile lor stau cuminti si se hranesc impreuna, dar tot la fluturi se uita.



De unde pisici sunt atatia fluturi, prea sunt multi si gandul meu alearga dupa ei !


Ce as vrea sa fiu si eu ca Eli, sa stau si sa ma bucur de peisaj, sa traiesc in el si sa ma bucur de panorama cararilor de munte. Dar gandul asta ca nebunul tot imi arata alti fluturi.



Ma opresc, este seara acum, vreau sa ma odihnesc undeva si caut un adapost. Ma uit pe drepata si vad ceva lumina, imi miroase a cald si paine. Imi chem gandul incetisor si pornesc catre casa veche de lemn de langa carare. Nu stiu a cui este dar simt ca pot sa stau acolo peste noapte.

Deschid usa incet si intru. Un foc de lemne arde mocnit intr-un colt, semiobscur si o cuvertura indiana grena atarna intr-un colt, pe perete o parte si pe jos o mare parte. Este cald si bine, ceva paine pe un colt de masa si doua scaune goale, atat.

Trag usa dupa mine. Aici nu sunt fluturi ! Ce chestie. Gandul a disparut, nu imi fac griji, apare el de undeva, exact cand trebuie.

Ma intind pe un colt de cuvertura si abia atunci observ cum ceva se misca si un ghem de blana cu gluga de vrajitor casca si se intinde catre mine. Era in coltul obscur al cuverturii. Aud o voce de sub gluga:
- Salut nene! Ai obosit sa alergi dupa fluturi !?
- Salut nene! zic si eu. Da am obosit!
- Ei, mie sa imi spui Ozy, nu sunt nene ! zice ghemul incetisor.

Atunci vad ca era un catel blanos si ciufulit, sculat din somn. Avea o mina serioasa dar coda care se misca vesel sub pelerina ii trada bucuria de a avea oaspeti.

- Eu sunt Ozy, sfetnicul lui Eli! mai zise. Unii imi spun si Blanosul lui Panicello sau a lui Lucia. Ce te aduce pe aici, nene?

Si ii spun de gand, ii spun de fluturi, ii spun de una de alta, ma lasa sa ii fac o poza (prea era simpatic), ne-am sfatuit pana am adormit.

Dimineata m-am sculat cand gandul ma trezea si ma impingea afara sa mai prindem fluturi. Am iesit afara si aerul era proaspat si limpede. Fara fluturi! Ma uit in jur, Ozy pe nicaeri ! Am plecat, cararea era la picioarele mele si admiram panorama.

Atunci mi-am adus aminte ceva din lectiile lui de cu seara:

• Fluturii vin din sufletul meu care vrea sa vada tot, sa auda tot, sa simta tot. Ei sunt lucruri-experiente ce imi ies in cale. Nu trebuie sa ii prind, doar sa ii las sa zboare, sa ii privesc si sa ma joc. Atunci gandul nu va mai alerga ca nebunul dupa ei.
• Sa ma bucur acum. Sa nu pierd prea mult timp cu planuri despre cum sa ma bucur peste 5 sau peste 10 ani. Eli are grija de timp, toate vin cand este timpul lor sa vina, eu sa am incredere ca vin.
• Cararea ca si planul sunt bune, numai ca sa am grija sa nu ratacesc prea mult pe munte. Cu cat ratacesti prea mult cu atat creasta se pierde in ceata.
• Un catel iubeste neconditionat, se bucura cand isi vede prietenii, este fericit cand se ghemuieste langa ei sau cand se joaca cu ei, imparte ce are cu ei si ii apara la nevoie.
• A zis si o chestie cam ciudata: Sa nu iti fie frica sa fi caine !

Ciudat Ozy asta si ce sa zic, lectii de la un catel ! Auzi sa nu imi fie frica sa fiu caine ! Merg pe carare, rad si ma uit in jur: sunt fluturi dar gandul meu este acum la un catel cu gluga ! Acum merg prin iarba si miroase a verde, iau in brate un copac si simt cum creste viata.