Marioneta - Gabriel Garcia Marquez

Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar fi uitat că eu sunt o marionetă din cârpe şi dacă mi-ar fi dat un pic de viaţă, probabil că nu aş spune tot ceea ce gândesc dar aş gândi tot ceea ce spun. Aş da valoare lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează dar pentru ceea ce înseamnă. Aş dormi un pic, aş visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare clipă în care ţinem ochii închişi pierdem 60 de secunde de lumină. Aş pleca când toţi se distrează, aş sta treaz când cei mai mulţi dorm. Aş asculta când cei mai mulţi vorbesc, şi cum aş gusta o îngheţată bună de ciocolată.

Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat cadou un pic de viaţă, m-aş îmbrăca subţire, m-aş întinde la soare lasându-mi neacoperit nu numai corpul dar şi sufletul.

Dumnezeul meu, dacă aş avea o inimă, mi-aş însemna ura în gheaţă şi aş aştepta venirea soarelui. Aş picta un poem de Benedetti pe stele cu un vis de-al lui Van Gogh, şi un cântec de-al lui Serrat ar fi serenada pe care aş oferi-o lunii. Aş uda cu lacrimile mele trandafirii pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul încarnat al petalelor lor.

Dumnezeul meu, dacă aş avea un pic de viaţă....N-aş lăsa să treacă nici o zi fară să spun oamenilor că iubesc, că îi iubesc. Aş convinge orice femeie şi bărbat că sunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aş demonstra cât de mult greşesc dacă cred că nu te mai îndrăgosteşti când îmbătrâneşti, fară să ştie, că de fapt îmbătrâneşti când nu mai iubeşti. Unui copil i-aş da aripi dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare. Pe cei în vârstă i-aş învăţa că moartea nu vine odată cu îmbătrânirea, ci odată cu uitarea.

Atâtea lucruri am învăţat de la voi oamenii... am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi de munte, fară a şti că adevărata fericire constă în felul în care urci povârnişul. Am învăţat că atunci când un nou născut apucă pentru prima dată cu pumnul său mic degetul tatălui îi va prinde sufletul pentru totdeauna. Am învăţat că un om are dreptul să-l priveasca pe altul de sus doar cand trebuie să-l ajute să se ridice. Sunt atât de multe lucruri pe care le-am putut învăţa de la voi, dar într-un final nu-mi vor servi prea mult pentru că atunci când mă vor repune în aceasta valiză, eu voi muri...pentru că nu sunt decât o marionetă.

Gabriel Garcia Marquez a fost un scriitor columbian de excepţie, la noi este cunoscut în special pentru romanul Dragostea în vremea holerei, Aceste rânduri sunt scrise în ultimele zile de  luciditate înainte să îl doboare un necruţător cancer limfatic.....