Cele trei circuite ale inimii

Un dialog interesant pe teme anatomice şi nu numai.

-Va să zică ai venit pentru fericirea veşnică? - întrebă Judecătorul.
-Da. - îi răspunse spiritul proaspăt dezîncarnat.
-Ai greşit adresa. - continuă Judecătorul, cu un zâmbet ambiguu în jurul gurii.
-Staţi… nu-i aici raiul? - întrebă omul nostru, proaspăt trecut prin graniţa morţii.
-Ba da. - îi răspunse Judecătorul.
-Jos, pe Pământ mi s-a promis că aici, în Rai, voi primi în dar, fericirea veşnică.
-Ne pare rău, ai fost informat greşit.
-Am fost informat gresit?! Dar, preotul mi-a spus că dacă mă rog regulat, dacă respect cele zece porunci, voi ajunge în rai şi voi fi fericit veşnic!
-Eşti în rai, eşti binevenit, dar trebuie să mănânci din merindele tale: să trăieşti fericirea pe care ai adus-o de pe Pământ!
-Nu este corect: pe Pământ n-aş putea spune că am fost fericit…
-Îmi pare rău…
-Şi nu se poate să primesc aici fericirea?
-Îmi pare rău: Nu.
-De ce Nu?
-Fiindcă aşa e regula.
-Care regulă?
-Cea instituită de la începuturile timpului.
-Cum aşa?
-Există următoarea regulă: fiecare trebuie să-şi construiască propria sa fericire.

-Cum adică?
-Simplu: aşa cum un culturist îşi clădeşte muşchii, tot aşa cel care caută fericirea, trebuie s-o construiască singur.
-Nu mi se pare corect!
-Treaba ta.
-Totuşi, ce pot face acum?
-Poţi să te duci înapoi, deoarece corpul tău se află încă în stadiul morţii clinice.
-Bine, şi ce fac dacă merg înapoi!?
-Exersezi fericirea.
-Exersez fericirea? Şi cum fac asta?
-Trebuie să găseşti propriile tale metode. Cei mai mulţi încearcă prin iubire. Poţi să-ţi îndrepţi iubirea spre ceruri. Sau spre o fiinţă dragă ţie. Dar poţi să exersezi şi iubirea de sine.
-Iubirea de sine… n-am înţeles-o niciodată…
-Îţi pot explica prin funcţionarea inimii biologice. Îţi aminteşti probabil că inima pompează sânge în trei direcţii: are un circuit care alimentează partea corpului care se află mai jos de inimă, un alt circuit care irigă tot ce se află mai sus decât inima, şi un al treilea circuit prin care trimite sânge în propriile sale ţesuturi.

Vezi, funcţionarea inimii este simbolul modului în care este indicat să-ţi administrezi energia şi iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decât iubirea direcţionată spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poţi comunica cu fiinţele mai evoluate decât tine, incluzand Spiritele Celeste. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigură energia necesară propriei sale funcţionări, este iubirea de sine.
Când ajungi să conştientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poţi să redirecţionezi o parte din ele spre tine însuţi.
Este indicat să păstrezi proporţiile definite de inima ta biologică. Prin circuitul mare, cel care porneşte spre partea de jos a corpului, trimiţi energie şi iubire spre toţi ceilalţi. Prin circuitul mic, cel care porneşte în sus, comunici cu fiinţele mai evoluate decât tine. Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decât reuşeşti să le oferi tu lor. Şi ai dreptul şi la cel de-al treilea circuit, ca să poţi funcţiona şi tu…
-Oh, ce simplu e!
-Da, e simplu ca bună ziua!
-Şi ce-mi mai recomandaţi să fac când ajung jos?
-Identifică ce anume îţi produce bucurii reale. Lărgeşte această listă. Bine, îţi recomand să te ţii în limita bunului simţ. Dacă o treci, rişti să-ţi strici fericirea. Şi exersează cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.
A..era să uit...încă un lucru: să zici “Te iubesc” cât mai des, dar întotdeauna din toată inima.
-Deja mă simt fericit!
-Mă bucur pentru tine! Însă totuşi m-aş bucura mai mult dacă te-ai duce înapoi şi ai exersa acolo jos, ca să te întorci fortificat aici sus, când îţi vine rândul.
-Mulţumesc - mă simt atât de fericit!
-Fericirea ta este şi fericirea mea şi îţi mulţumesc pentru că mi-o dai - incheiase Judecatorul.
Spiritul dezîncarnat se umple de încredere în viitor şi plonjă înapoi în corpul său aflat pe cearşaful alb al clinicii de reanimare.
Aparatele electrice conectate la corpul său începuseră să semnalizeze reapariţia vieţii. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vânt. Tiptil-tiptil, inima începea să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului încă nu se deschiseseră, dar pe faţa lui se aşternu o linişte divină.
Doctorii răsuflaseră uşuraţi. Se gândeau la marea minune: viaţa. Un pacient reîntors din înalt valora pentru ei cât un nou-născut.
-Tipul ăsta, mai mult ca sigur a învăţat ceva, acolo Sus! - zise unul dintre doctori.
-Păi da… nu cred că s-a întors datorită electroşocului, la un moment dat îmi pierdusem încrederea în el. - adaugă un alt halat alb.

 De multe ori vrem să oferim apă celor însetaţi, dorim să ostoim setea de iubire prin iubirea noastră. Dar uităm să verificăm dacă inima noastră are rezerve. Cum poţi să potoleşti setea cuiva dacă ciubărul tău este gol şi secătuit!? Antrenează circuitul intern ca să ai apă de dat!