Este ca în
povestea următoare:
„Un individ stă
în metroul care îl duce către casă. Ca toată lumea din metrou, îşi rumegă
gândurile şi îşi spune în sinea lui:
- - Şi
azi a fost o zi nashpa la servici. Şeful parcă se prosteşte şi se face mai rău
pe zi ce trece. Am nişte colegi... îmi vine să-i dau cu capul de pereţi.
Clienţii ăştia parcă au înebunit. Colac peste pupăză mă mai inghesui şi cu toţi
ţăranii în metrou. Acasă...ce să mai zic...ajung în cartierul ăla cenuşiu şi
trist..în apartamentul întunecat şi rece.. Mă aşteaptă aceeaşi.....
Monolgul din
capul lui continuă cu diferite gânduri în acelaşi ton.
Nevăzut şi neştiut de nimeni, îngerul păzitor
al respectivului stătea în spatele lui şi nota grăbit tot ce îşi spunea omul în
gând. Nota, citea, ridica din umeri şi îşi spunea:
- - Uf,
câte dorinţe are omul ăsta şi cât de ciudate! Dar nu am ce să fac, sunt îngerul
lui păzitor şi trebuie să le îndeplinesc pe toate!”
De cele mai multe ori, modul în care noi
gândim ne aşează pe ochi ochelarii percepţiei. Ne uităm în jurul nostru şi nu
mai vedem decât ceea ce ne arată şi filtrează aceşti ochelari. Iar creierul
nostru funcţionează pe rolul îngerului păzitor, nu comentează ci execută
ordinele primite. Dacă aceşti ochelari ne arată doar partea negativă şi urâtă a
vieţii noastre de zi cu zi, ne-am ales cu un antrenament
eficient către o „frumuseţe” de depresie.
Personal, am învăţat până acum ceva foarte
important din experienţele mele de viaţă şi mai ales de la cursele de maraton
la care am participat: Totul ţine de antrenament!
Te antrenezi
constant, ai şanse mari şi dorinţele se îndeplinesc!
Acum, dacă cumva,
din întâmplare ne trezim că povestea de mai sus este şi a noastră, nu trebuie
să disperăm şi să începem să ne „coafăm venele”J, adică să le tăiem pentru că sunt prea
lungi şi se poartă scurt. Aşa cum individul din poveste se antrena foarte bine
să trăiască o viaţă nefericită şi să atragă în ea numai evenimente la fel de
negre, tot aşa ne putem antrena să trăim o viaţă fericită şi împlinită în care
să atragem evenimente frumoase, luminoase şi pline de semnificaţie.
Este simplu.
Ajunge doar să
schimbăm „ochelarii” percpţiei.
Cum facem asta?
Şi mai simplu,
dăm alte comenzi creierului/îngerului păzitor.
Este ca antrenamentul pentru o cursă de
alergare. Nu trebuie să alergăm maratonul, este îndeajuns o alergare uşoară,
veselă şi plină de curiozitate. Dacă o facem zilnic, după 21 zile (atâta timp
au nevoie neuronii) devine o mică obişnuinţă, După 45-90 de zile, deja
sunt bine antrenat, obişnuinţa mea are „suflu şi ceva rezistenţă” şi chiar pot
să mă bag la un semimaraton. Dar după 6-9 luni, când obişnuinţa mea are o
legătură neuronală puternică, sunt foarte bine antrenat şi pot să alerg lejer Maratonul pentru Fericire.
Practic, aleg să
urmez 3 paşi:
1. Dau atenţie dialogului meu interior. Ce îmi spun în cap? Ce dorinţe transmit
îngerului meu păzitor?
2. Fac zilnic 2-3-4 sau toate exerciţiile
pentru fericire de mai jos. Unul este obligatoriu de făcut minim 21 de zile-cel în care scriu în
Jurnalul Fericirii.
3. Aleg să îmi activez energia şi disciplina
pentru acest antrenament
pe o perioadă lungă.
Despre o parte
din exerciţii am mai scris, acum enumăr mai multe (pot fi şi mai multeJ), pentru ca fiecare să îşi aleagă ce
crede că îi este mai la îndemână şi mai uşor să practice. Mă bazez pe curiozitatea voastră
că până la sfârşitul primelor 45 de zile să le încercaţi pe toate.
- Exprimă 3 recunoştinţe zilnic-minim 3 lucruri pentru care eşti recunoscător (lui Dumnezeu, mamei, partenerului/partenerei, vieţii, EU-lui tău interior, etc-sunt sigur că poţi găsi minim 3 în fiecare zi). Antrenăm creierul să caute pozitivul înaintea negativului.
- Scrie în Jurnalul Fericirii – deschide un jurnal în care să treci în fiecare zi câteva experienţe plăcute din ultimele 24 de ore. Îi permiţi creierului să o trăiască din nou, indiferent cât de simplă este ea. Poţi trece în Jurnalul Fericirii cele 3 recunoştinţe şi faptele bune conştiente pe care le faci. Eu mai trec descoperirile despre mine şi visele mele. Scrisul este primul pas al creaţiei
- Fă conştient fapte bune –poţi începe atunci când deschizi emailul şi îi trimiţi o laudă sau o mulţumire cuiva din reţeaua ta socială. Poţi să o ajuţi pe femeia care urcă scările la metrou cu câteva sacoşe grele. Poţi să laşi locul tău unui bătrân sau poţi să dăruieşti o pungă cu bomboane copiilor care se joacă în faţa blocului.
- Gândeşte-te la ceva plăcut care se va întâmpla în viitorul tău. Visează. Numai dacă te gândeşti că te vei uita la serialul tău preferat, că îţi vei vizita prietenii cei mai buni, că vei avea o întâlnire amoroasă sau orice ţi-ai planificat şi îţi va face plăcere îţi poate creşte nivelul endorfinelor cu 27%. Este ca în dragoste, partea cea mai plăcută este anticiparea. Gândeşte-te la visele şi dorinţele tale şi imaginează-ţi ca deja sunt împlinite. Îţi spun care este secretul şi de ce funcţuinează aşa de bine: circuitul neuronal al amintirilor este acelaşi cu cel al imaginaţiei.
- Practică mişcarea fizică – mişcarea fizică eliberează endorfine, menţine tonusul, aduce energie şi îmbunătăţeşte sănătatea. Pe lângă toate astea, mişcarea fizică ne îmbunătăţeşte motivaţia, ne întăreşte senzaţia că deţinem controlul şi are o putere incredibilă de a îmbunătăţi starea de spirit cu efecte durabile. Mersul pe jos, pedalatul, aleragatul, practicarea oricărui sport este benefică atâta timp cât faci mişcare. Eu fac în ficare dimineaţă 15-20 minute de exerciţii fizice, pe lângă alergare şi alte tipuri de mişcare-este o diferenţă foarte mare in calitatea vieţii, faţă de perioadele din viaţa mea când nu făceam asta.
- Meditează – permite creierului să treacă de ADHD-ul cultural pe care l-am învăţat încercând să facem mai multe lucruri în acelaşi timp. Meditaţia antrenează creierul să se concentreze asupra sarcinii actuale. Meditaţia îţi dă şansa să fi atent la vocile din capul tău, să le linişteşti şi încet, încet să le dai pauzăJ. Nu trebuie să fi yoghin sau integrat în absolut ca să meditezi. Câteva minute cu tine însuţi, în linişte, în care urmăreşti cum inspiri şi expiri sunt îndeajuns. Dacă simţi că mintea dă fuga în altă parte, o iei uşurel de mână şi o aduci înapoi la punctul de concentrare. Poţi căuta pe net diferite fişiere audio de relaxare şi meditaţie care pot fi ascultate lejer la căşti.
- Ocoleşte ştirile şi „gunoiul mediatic” – ştirile şi tot gunoiul mediatic sunt special construite să se vândă, iar frica se vinde cel mai uşor şi cel mai bine. Selectează ştirile şi programele pe care le urmăreşti. Este important să fi la zi cu ce se întâmplă, dar fi selectiv, nu lăsa „gunoiul” să îţi umple mintea. Nu tot ce vezi la ştiri se întâmplă obligatoriu şi în viaţa ta şi în general lumea nu este atât de neagră, rea şi proastă cum o arată ştirile.
- Insuflă sentimente pozitive în jurul tău – zâmbeşte, încurajează, mulţumeşte, iubeşte. Dă şanse egale oamenilor să realizeze dar şi să greşească. Iartă, şi ocoleşte autoînvinovăţirea. Iartă-te întâi pe tine şi repară cât poţi din greşeli. Am zis să zâmbeşti? Deci, zâmbeşteJ. Întunericul nu este decât lipsa luminii, iar frigul nu este decât lipsa căldurii.
- Investeşte mai mult în experienţe decât în
bunuri – cheltuirea
banilor pentru a trăi experienţe, mai ales împreună cu alţi oameni, produce
emoţii pozitive cu mai mult sens şi mai durabile decât acumularea de bunuri.
Cunosc copii care au ajuns adulţi nefericiţi şi care îmi spun: „Aş fi preferat
ca tata să stea cu mine şi să jucăm baschet împreună 30 de minute pe săptămână
decât să îmi fi cumpărat maşina de 10.000 EUR!” La fel cunosc oameni care vin
la coaching şi îmi spun cât de singuri se simt în casa lor mare de 150.000 EUR
dotată cu tot ce trebuie şi cât de reci au ajuns relaţiile lor cu familia. Iar
când îi întreb când au petrecut ultima oară timp de calitate împreună cu familia nu îşi aduc aminte.
Dar mai cunosc oameni care sunt fericiţi atunci când se întorc dupa un weekend
plin şi solicitant petrecut la azilul de bătrâni sau la căminul de copii unde
au ales să fac voluntariat. Mai cunosc oameni care preferă să meargă la munte
împreună cu prietenii chiar dacă stau în chirie şi sunt mai fericiţi decât
alţii.
- Adoptă poziţii corporale de putere – tot din neuroştiinţe ştiu şi am
experimentat personal că mintea
- Practică activităţile tale preferate – acordă-ţi timp să te gândeşti care sunt acele activitţi care îţi pun în valoare punctele forte, fiecare are un talent special şi se pricepe mai bine la ceva. De fiecare dată când ne folosim un talent, oricare ar fi el, trăim o intensificare a fericirii. Dacă ai nevoie de un impuls, foloseşte-ţi un talent pe care nu l-ai utilizat în ultima vreme. Acesta este unul din motivele pentru care nu mă opun atunci când soţia mea doreşte să facă o prajitură sau ceva bun de mâncare oricât de obosită ar fi. Se pricepe foarte bine şi când termină este mai fericită chiar dacă tot obosită. Nu mai spun cât de fericiţi suntem noi, cei din casă, pentru că ne bucurăm de ceva bun J.
La mine a avut un efect puternic, benefic pe toate planurile, după numai 30 de zile de practică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu