Postare de Luni

Lunea este o zi.
O zi de inceput de saptamna.
O zi ca oricare alta.
O zi mai depresiva pentru unii, mai plina de energie pentru altii.
Lunea este o zi in care eu imi pun intrebari.

Imi pun intrebari despre ce voi face in saptmana care se asterne in fata, imi pun intrebari despre cum ma simt, imi pun intrebari despre ce am facut saptamana care a trecut. La unele am raspuns, la unele ma mai intreb si Marti.

Duminica alerg in parc si ramn singur cu mine insumi, descopar cate ceva despre mine tot timpul. In cap se invart multe cuvinte si in corp se simt multe emotii. Peste noapte ma agit si iata, ca Luni am capul mare de intrebari.

O intrebare se invarte de Lunea trecuta in capul meu: Care este calea?
Calea catre ce?
Calea pe care trebuie mergem!
Si imi dau seama ca in mintea mea sunt multi de trebuie, acesti multi de trebuie sunt chinuitori, te imping si trag de tine pentru ca sunt multe care trebuiesc terminate, multe care trebuiesc facute, multe care trebuiesc planificate, trebuiesc si trebuie.

Atunci imi mai pun o intrebare: Chiar trebuie?
Pacat ca o pun mai rar si de multe ori raspunsul nu prea il iau in serios, pentru ca sunt lucruri care trebuie......

Uite asa am ajuns eu (filosofand aiurea sau poate nu) ca multe rele mi se trag de la acest trebuie.
Lumea spune ca trebuie sa te porti intr-un anumit fel !
Cine spune si de ce trebuie?
Asta... trebuie facuta, exact asa....!
Cine spune si de ce trebuie?
Ca sa...., trebuie sa.... !
Si uite asa ma scald in generalitati, echivalente complexe si alte chesti NLP-iste, care vin din interiorul meu dar si foarte multe din exterior.
Ma tensioneaza si ma robotizeaza.

Dar azi m-am ingrozit !
Lunea e ziua in care imi pun intrebari.
Mi-am pus o intrebare:
Ce ai trait cu adevarat toata saptamana trecuta?
M-am oprit...........
Am stat si m-am gandit...., m-am gandit....
Cat timp si ce imi aduc aminte ca am trait in clipa prezenta si cu toata fiinta ?
Din 7 zile a 24 de ore, adica 168 de ore, eu am trait cu adevarat....4 sau 6 ore ?

Lunea asta m-a luat groaza!

De atatia trebuie, uiti sa mai traiesti !

Si culmea, trebuie sa traiesti !