Bacnota de 500 EUR-sau care este valoarea ta ?

Am primit pe e-mail o metafora frumoasa si chiar daca unii din voi ati mai citit-o, cred ca merita sa mai fie citita, mie mi-a placut mult. Ma face sa ma gandesc la ceea ce am citit din Eckhart Tolle-Puterea Prezentului, de felul in care suntem ancorati in trecut si prinsi in viitor, astfel incat uitam de clipa prezenta, de faptul ca ACUM traim. Fac o combinatie cu NLP-ul si sistemele de valori, pe care de multe ori le aplicam inconstient si impotriva noastra.

Dar iata povestea:

Paul, cu o fata abatuta si ganditoare, se intalneste cu prietena lui, Laura, intr-un bar, sa bea o cafea.
Deprimat, se descarca spunandu-i despre toate problemele lui... cu munca, cu banii, relatia cu iubita lui, cu vocatia sa...Totul parea ca merge rau in viata sa......

Dupa ce-l asculta cu atentie, Laura baga mana in geanta si scoase o bancnota de 500 de Euro si-i spuse:
- Vrei bancnota asta?
Paul, un pic confuz, i-a raspuns:
- Binenteles... sunt 500 de Euro.
- Ai vrea sa-i ai?
- Cine nu i-ar vrea?

Atunci Laura lua bancnota si-o mototoli pana cand facu din ea o mingiuta...Aratandu-i mingiuta mototolita, l-a intrebat pe Paul:
- Si acum o mai vrei?
- Sunt tot 500 de Euro. Binenteles ca-i vreau daca mi-i dai.

Laura desfacu bancnota, o arunca pe jos si o calca in picioare, apoi o ridica murdara si insemnata:
- Tot o mai vrei?
- Laura, tot nu inteleg unde bati, dar este o bancnota de 500 de Euro si atata timp cat nu o rupi, are aceeasi valoare...
- Paul, trebuie sa stii, chiar daca uneori nu iese cum vrei, chiar daca viata te mototoleste sau te calca in picioare, tu continui sa fii la fel de valoros cum ai fost mereu... Ceea ce trebuie sa te intrebi este cat valorezi in realitate si nu cat esti de lovit la un moment dat...

Paul ramase tacut, privind-o pe Laura, gandindu-se la ceea ce tocmai ii spusese...
Laura a pus apoi bancnota mototolita pe masa si cu un zambet complice a adaugat:
- Pastreaz-o, sa-ti amintesti de asta cand te simti pierdut... dar imi datorezi o bancnota noua de 500 de Euro pentru urmatorul prieten care va avea nevoie.
L-a pupat pe obraz si s-a indreptat spre iesire.
Paul a privit din nou bancnota, a zambit, a pus-o bine si cu o energie noua a chemat ospatarul sa plateasca nota...

De cate ori nu ne indoim de propria noastra valoare, de ceea ce meritam intr-adevar mai mult si de faptul ca putem reusi daca ne propunem?
Bine-nteles ca nu ajunge doar sa-ti propui...Trebuie trecut la actiune si exista multe cai...

Incearca sa raspunzi la aceste intrebari:
1. Numeste cele mai bogate 5 persoane din lume.
2. Numeste ultimele 5 castigatoare ale concursului Miss Univers.
3. Numeste 10 castigatori ai premiului Nobel.
4. Numeste ultimii 5 actori castigatori de Oscar.
Cum este?
Rau?
Nu-ti fa probleme. Nici unul dintre noi nu-si aminteste. Aplauzele vin si se duc! Trofeele se prafuiesc! Castigatorii se uita!

Acum raspunde la acestea:
1. Numeste 3 profesori care te-au ajutat in formarea ta.
2. Numeste 3 prieteni care te-au ajutat in momente dificile.
3. Gandeste-te la o persoana care te-a facut sa simti ceva special.
4. Numeste 5 persoane cu care-ti place sa-ti petreci timpul
Cum este?
Ti-a fost mai bine?

Persoanele care fac o diferenta in viata ta nu sunt acelea cu cele mai multe bunuri, cu multi bani, sau cu cele mai bune premii......Sunt acelea care se preocupa de tine, care te ingrijesc, care in multe feluri sunt langa tine. Gandeste un moment... Viata este foarte scurta... Tu? Pe ce lista esti?

De multe ori suntem prinsi in panza de paianjen a perfidelor etichetari si a lucrurilor negative, stam si privim lumea numai printr-o singura fereastra. Ne uitam in spate si vedem tot ce am patit rau, ne uitam inainte si vedem cat de rau o sa ne fie. Asa reusim sa ocolim faptul ca incaperea are o infinitate de ferestre prin care putem privi lumea, uitam ca traim acum, aici si pierdem prezentul.

Eu unul nu sunt un adept infocat al lui Tolle, dar sunt de acord ca de multe ori trecutul ne leaga strans si ne face sa tot asteptam un viitor care nu ne multumeste asa cum ne-am fi dorit, deorece nu am trait viata ci am asteptat. Realitatea este ca trecutul ne determina sa fim ceea ce suntem, face parte din noi si este al nostru. Si tot real este ca noi avem controlul asupra prezentului, eu aleg pe ce ferestra sa ma uit din cele de peste un infinit. Chiar daca aceea fereastra da in afara la lumea din jur sau poate da in interior, in lumea sufletului meu.

Oricum ar fi, eu raman acelasi ca valoare, restul este viata !