Aici este foarte importantă valoarea individului. Fiecare copil este diferit, prin urmare trebuie să apreciezi fiecare copil pentru ce a fost creat să fie. Nu uita, nu poţi face mazăre din seminţe de dovleac doar prin imbunătăţirea solului în care le plantezi. Calitatea solului poate să producă dovleci mai mari sau mazăre mai dulce, dar nu va transforma un soi de legumă în altul!
Atenţie, nu creşti copii pentru a-ţi îndeplini aspiraţiile personale neîndeplinite. Dacă ţi-ai fi dorit să fii balerină, nu insista ca fetiţa ta să ia lecţii de balet dacă nu pare interesată de ele. Introvertitul sensibil şi cu înclinaţii artistice trebuie apreciat şi încurajat la fel de mult ca extrovertitul cel vorbăreţ. Părinţi, asiguraţi-vă că vă bucuraţi de unicitatea fiecărui copil, în timp ce îşi dezvoltă acea combinaţie unică de talente şi aptitudini.
Afirmarea este expresia acceptării. Copii trebuie să se simt acceptaţi fără a fi comparaţi.
Fragment din cursul Trusa cu Instrumente pentru Părinţi ce va fi lansat de Corporeanima sub licenta Parents Inc. - New Zealand
De multe ori se întâmplă căte o scenă în public, copilul tău face o criză de nervi şi tu ca părinte foloseşti comparaţia: "Uite, vezi pe alt copil că face aşa ca tine!? Te rog să te potoleşti imediat, eşti singurul care zbiară aşa!" Poate să meargă sau nu, depinde de copil. Dar, copilul tău poate rămâne cu impresia că tu, iubitul lui părinte, îi apreciezi mai mult pe ceilalţi copii decât pe el. Unde mai pui că ai dat şi din controlul tău, el va trebui să facă lucrurile pentru că aşa fac şi ceilalţi nu pentru că aşa il sfătuieşte mama sau tata.
O altă ipostză, un pic mai dură zic eu, este când părintele, aflat cu copilul la un concurs de desenat, se apucă şi îşi certe copilul: " Nu eşti în stare să faci ceva bun, uite ce floare frumoasă a desenat fetiţa de lângă tine! Hai nu fi mototoală şi fă una mai frumoasă ca ea, ca să fiu mândră de tine!" Îţi dai seama ce "stimă de sine" se clădeşte în acest copil!!!???
Copii au nevoie să le fie satisfăcute cele 5 nevoi umane de bază, sau să le oferi tot timpul cei 5 Aşi, cum supnem noi la Corporeanima: Acceptare, Apreciere, Atenţie, Afecţiune si Atitudine Responsabilă.
Despre afecţiune am să-ţi povestesc printr-o mică întâmplare cu tâlc:
Este vorba de un tătic care avea 2 fetiţe, una de 5 ani iar cealaltă de 2 ani. Timp de mai mulţi ani, tăticul a scos-o pe fiica lui cea mare în oraş, dar până cu puţin timp în urmă nu a luat-o şi pe cea mică. La prima ieşire cu cea mică, tăticul a scos-o la masă la un restaurant.
Tocmai îşi terminase clătitele, iar tăticul a decis că ar fi un moment bun să-i spună fetiţei cât de mult o iubeşte şi o apreciază.
"Jenny" îi spune tăticul "vereau să îţi spun cât de mult te iubesc şi cât de specială eşti pentru mine şi pentru Mami. Acum, că ai devenit o fetiţă mare atăt de minunată, suntem extrem de mândri de tine."
După ce a spus asta, s-a oprit şi a început să mănânce. dar nici n-a apucat să-şi ducă furculiţa la gură. Fiica lui a pus mânuţa pe mâna lui şi, cu o voce rugătore, i-a spus: " Mai mult, tati...mai mult".
El a pus furculiţa jos şi a continuat să-i spună alte motive pentru care o iubesc şi o apreciază, după care a vrut iar să ducă furculiţa la gură. Din nou...şi din nou...şi din nou, fiica lui i-a spus "Mai mult, Tati....mai mult".
Tăticul nu a reuşit să mănânce prea mult la aceea masă, dar fiica lui a primit hrana afectivă de care avea atât de mare nevoie. Câteva zile mai târzi, fetiţa s-a dus la mama ei şi i-a spus:
"Mami, sunt o fetiţă specială. aşa mi-a spus Tati!"
Lăsaţi lumina aprinsă - John Trent
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu