Daca am vorbi de prea multa siguranta (un pleonasm) ar fi bine, dar vorbeam despre lipsa ei si de o combinatie letala: NESIGURANTA si sentimentul SINGURATATII. Persoana sau P, asa ii vom spune, nu este singura, are o familie frumoasa pe care o iubeste si de care este iubita, are prieteni multi si colegi OK, are obiective si este un om de succes. Dar este teribil cand sentimentul de nesiguranta iti da o "certitudine" ca in fata lui esti SINGUR. Da singur, sau cum vrei sa o iei, doar tu cu tine si cu acel sentiment nebun de nesiguranta, in care daca te intreaba cineva unde il simti, duci automat mainile la inima si cand il explici neaparat apare cuvantul GOL, simti un GOL.
Iar P imi tot vorbea de faptul ca nicio slujba nu mai este sigura, ca sanatatea este ceva ce iti poate fi luat oricand, ca altii pot dispune de libertatea ta, samd.......si ca pana la urma nimic nu este sigur.
Am citit un articol interesant, al Deliei, aici. Dupa cum ii spune si titlul-Nimieni nu traieste, simte sau actioneaza in locul tau. Asta a legat discutia mea cu P si cu ce spune Delia in post. Cu P a fost o discutie-interventie mai mult, ramane sa mai lucram, dar atunci dupa prima discutie mi-am adus aminte de Richard Bandler si interventiile lui, in care de multe ori incepe: "Asa cum este sigur ca soarele va rasari maine dimineata....." El incepe in primul rand cu o cladire a sigurantei in cei cu care lucreaza si asta este foarte important.
La sfrasitul discutiei P, m-a luat prin surprindere intrebandu-ma: Costi, tu pe ce esti sigur?
Am inceput sa turui: "Pe dragostea familiei mele si pe iubirea mea pentru ei, pe ceea ce stiu pana acum, pe ceea ce am realizat pana acum, pe credinta mea, pe.......
Dar P a continuat: "Si pe ce ti-ai cladii siguranta daca ai realiza ca esti singur in fata acestei lipse?"
Raspunsul meu spontan, fara sa imi aduc aminte pe moment de Bandler a fost: "Pe faptul ca maine dimineata soarele va rasari, indiferent de ceea ce se intampla pe acest pamant si cu oamenii de pe el!"
Cred ca este un bun inceput si poti construi ceva pe el.
Azi, in drum spre Sibiu, m-am oprit pe valea Oltului la o cafea si admiram frumusetea Dumnezeiasca a peisajului si un sentiment de siguranta a crescut in mine. Muntii o sa fie aici si dupa ce nu o sa mai fiu eu, dar clipa a fost minunat de sigura si minunat de traita, ceea ce pentru mine in acel moment a fost SIGUR. Asa mi-am amintit de P si de golul din inima sa.
Daca simti ca "iti fuge pamantul de sub picioare", intotdeauna va fi ceva cu care poti incepe sa-ti cladesti siguranta in tine, iar clipa prezenta este o ocazie nemaipomenita.
Dupa cum spunea Peter Schultz, profesorul meu de la NLP, un om de la care am invatat multe si pe care il port in suflet: "Primul pas al unui coach este sa cladesca siguranta in clientul sau, daca nu face acest lucru este ca si cum ai planta un brad inalt in nisip: prima pala de vant mai serioasa il culca la pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu