Unde au ascuns zeii secretul !

Iata o metafora care mie mi-a placut, metafora povestita de fata mea:

" Se spune ca dupa ce Dumnezeu a creat lumea si omul, a tinut sfat cu ceilalti zei (sau ingeri) legat de cum sa pazeasca mai bine MARELE SECRET: secretul despre cum a facut lumea si cum a fost creat omul.

Au stat ei la sfat si zeul marii spuse: Sa il ascundem pe fundul oceanului, acolo omul nu o sa il gasesca! S-au gandit si s-au sfatuit, dar Dumnezeu le-a spus: Nu cred ca este bine, il cunosc pe om, doar este dupa chipul si asemanarea mea, cu firea lui curioasa va scotocii toate ungherele marilor si oceanelor si va da de el !

Atunci zeita pamant a spus: Sa il ascundem adanc sub pamant, il voi ingropa in cea mai adanca tainita a muntilor mei si omul nu o sa il gaseasca! S-au gandit si s-au sfatuit, dar Dumnezeu le-a spus: Nu cred ca este bine, omul cu perseverenta lui va scormoni tot pamantul si va da de el, trebuie sa il ascundem in alta parte!

A venit repede copilul zeu al cerurilor si vazduhului si a spus: Sa il ascundem sus in nori, sau printre lucitoarele stele, acolo omul sigur nu o sa il gaseasca ! S-au gandit si s-au sfatuit, dar Dumnezeu le-a spus: Nu cred ca este bine, omul cu nevoia lui de cunoastere isi va ridica ochii catre ceruri si va trimite soli catre stele pana o sa il gaseasca, cred ca trebuie ascuns in alta parte, dar unde ?

Si cum sta Dumnezeu asa si cauta raspuns, a venit zeita inimii si a dragostei si a spus: Eu zic sa ascundem SECRETUL in inima omului, el nu prea cauta acolo. Se uita numai in afara lui si cauta in lumea ce i-a fost data in stapanire, dar uita sa caute chiar in inima lui!

Atunci Dumneazeu s-a bucurat si a spus: Adevar este in ceea ce spui, omul de multe ori nu cauta in inima sa, de asta nu mai este cu noi acum! El va cauta mult in lumea ce o stapaneste, dar numai in interiorul lui nu va cauta! Acolo o sa ascundem SECRETUL !

Toti zeii s-au bucurat ca au gasit cel mai bun loc in care sa ascunda SECRETUL de om, chiar in inima acestuia. Dupa ce l-au ascuns bine acolo, s-au intors la un ultim sfat. Acolo, mica zeitate a recunostintei spuse: Dar daca, Doamne, omul va cauta si va gasi SECRETUL in inima lui, ce vom face atunci ?

La care Dumnezeu razand ii raspunse: O sa il lasam omului, il va merita! De aceea il ascundem, sa vedem daca intr-adevar merita sa fie ca noi, el este dupa chipul si asemanarea nostra. Daca il gaseste, merita sa stie ca SECRETUL este in el, nu in alta parte. Pana la urma, nu asta este SECRETUL !?"

Calculatorul din capul meu-partea III

Spuneam data trecuta ca voi discuta despre alte presupozitii NLP, una dinte ele este : Harta nu este este teritoriul ! Daca iti amintesti ce spuneam data trecuta despre Perceptie, despre felul in care vedem lumea din jur si cum mintea noastra isi formeaza o harta a realitatii, atunci vei intelege si presupozitia de mai sus.

Intr-o conferinta legata de istoria religiilor, Eliade, spunea cum omul, inca din cele mai vechi timpuri, si-a creat locul sacru, teritoriul sacru si a instituit centrul lumii in centrul acelui loc sacru. Nu intru in amanunte (ele pot fi citite in cartile lui Eliade: Sacrul si Profanul; Ocultism, vrajitorie si mode culturale) dar vreau sa subliniez cateva aspecte prezentate de Eliade: el spunea ca omul nu putea sa isi duca existenta decat in acest spatiu sacru (care era in fapt spatiul cunoscut, lipsit de primejdiile necunoscutului), omul nu isi poate duce existenta decat in spatiul cunoscut si acceptat de mintea sa, de aceea l-a sacralizat.

Curios cat de mult seamana nevoia omului de a trai in spatiul cunoscut si acceptat de mintea sa cu Harta mentala. Intr-adevar fara aceasta harta mentala si fara etichetarea pe care o facem lumii din jur, nu putem trai, sau nu putem functiona normal (acel normal pe care majoritatea noastra il accepta ca model: cultural, religios, social, etic, economic, educational, etc; model de normalitate al timpurilor noastre). Daca nu recunoastem lumea din jur (realitatea) dupa modelele si etichetele din mintea nostra (harta noastra mentala), daca nu putem noi sa ne integram in aceasta realitate, nu putem "functiona normal" avem dezechilibre psihice, de identitate si de integrare in societate, in cazurile grave inebunim sau murim.

De multe ori Realitatea, lumea din jur, nu este ca in harta noastra, totul depinde de Perceptia noastra unica si diferita. Realitatea, in general, este asa cum o percepem, dar exista diferente, care sunt in fapt diferente interne ale modului nostru de perceptie si diferente de harta. Totul depinde din ce punct de vedere vezi ceea ce se intampla, de pozitia din care observi fenomenul.

Sa va dau un exemplu. Zilele trecute eram in parc cu micul meu catelus (un bichon havanese de numai 5 luni). Catelul este foarte jucaus si foarte prietenos, este inca pui si nu realizeaza pericolele, nu si-a dezvoltat agresivitatea. Daca nu il tin in lesa se duce la toata lumea intalnita si vrea sa se joace. Te trage de pantaloni, de sireturile de la adidasi, te latra si alerga in jurul tau ca sa te joaci cu el. Daca intinzi mana la el incepe sa te roada de degete (e in faza in care schimba dintii), daca fugi de el vine dupa tine si este marea lui placere sa te alerge si sa te latre (isi exerseaza din instinct "forta dominatoare"), este micut (are 3 kg. si este cam cat un catel de plus).

Imagineaza-ti "fiara" asta la plimbare prin parc (se vede din poza ca este un pic mai mare decat un caiet studentesc), este un deliciu, pentru unii, pentru altii poate fi un adevarat pericol ! Iata ce sa intamplat: ne jucam cu un bat (incercam sa il invat comanda aport si sa aduca batul) intr-o poienita din parc, totul merge de minune de vre-o 20 de min. La o distanta mica de noi erau 2 copii (11-13 ani) un baiat si o fata (cred ca erau frati) impreuna cu tatal lor. Se jucau cu mingea. O buna perioada de timp fiecare si-a vazut de treaba lui, fetita chiar radea de micul bichon ce facea pe importantul cu batul in gura si dadea vesel din coada cand era laudat. La un moment dat am aruncat batul un pic cam aproape de locul in care era baiatul cu mingea la picior. Catelul a fugit sa il aduca, baiatul in acel moment incerca sa faca niste fente cu mingea. Nimic mai tentant pentru catel ! A vazut miscarile de fenta, ce samanau foarte mult cu joaca noastra acasa-cand incerc sa il prind si s-a dus glont la baiat si la mingea lui (toti cainii au o atractie irezistibila la mingie). Dorinta si comportamentul catelului erau de a se juca cu mingea si cu baiatul acela. Dar nu a fost sa fie asa ! De ce ? Deoarece baiatul avea o alta harta legata de faptul ca vine spre tine un caine in viteza ! Nu conta ca era mai mic decat mingea lui, nu conta ca el avea de gand sa se joace (nici nu avea de unde sa stie, catelul a omis sa ii spuna:-), nu aveau limbaj comun), nu conta ca el era mai mare si mai inteligent. Am vazut reactia lui si am obeservat cu atentie evenimentele (intre timp alergam sa prind "fiara"). Baiatul efectiv s-a speriat de catelul care s-a repezit la mingie, a fost ingrozit de faptul ca "fiara" a incercat sa il agate de pantaloni, a inceput sa tipe (intr-un mod care evidentia groaza) si sa fuga de mica "piseta cea viteaza" (asa ii spunem noi cate o data). Groaza lui era reala, frica se vedea prin tot limbajul lui nonverbal, oricat am incercat eu sa ii spun ca nu este nici un pericol, calculatorul din capul lui rula programul "Panica !-te mananca cainele-scapa cine poate !!!!" Programul era atat de real si de bine ancorat in harta lui incat reusea foarte bine sa transmita panica, era foarte convingator, a reusit sa isi sperie si sora si tatal-care a sarit in apararea copiilor. Lumea din jur radea de se prapadea, ditamai copii alergati de un ghemotoc de blana! Au scapat uracandu-se pe banca, moment in care "inculpatul" a fost capturat si "asigurat ferm" cu lesa din dotare. Degeaba incercam sa le explic ca nu era nici un pericol, catelul dorea doar sa se joace, nu manca pe nimeni, practic nu am avut cu cine sa vorbesc (nici rabdarea necesara-acum imi pare rau ca nu am insistat), harta lor nu cuprindea acest aspect. Harta lor avea doar informatia: Cainii sunt foarte periculosi, indiferent de varsta, marime sau comportamnet ! Nu am stat sa ma interesez care era motivul pentru care s-au comportat asa, ce le-a declansat acest comportament (pot presupune ca educatia data, lipsa de experienta cu animalele si poate ceva experiente neplacute cu alti caini au fixat foarte bine acest program in harta lor). Dar pentru mine a fost un alt exemplu clar si convingator de cum functioneaza harta fiecaruia, ce inseamna sa percepi lucrurile si evenimentele prin aceasta harta si cum poate actiona un program din capul tau la comenzile din harta.

Cum ne duce pe noi acest subconstient, inconstient sau cum ii spun eu "sistem autonom de operare" in diferite ipostaze si mai ales mi-a demonstrat ca de multe ori Harta nu este teritoriul. Realitatea este una singura: catelul s-a repezit la mingea baiatului ! Harta mea a aratat ca el dorea sa se joace cu acel baiat, harta baiatului a aratat ca este atacat de catel, harta unor alti oameni de acolo (observatori fara voie) incercau sa integreze momentul: nu stiau ce sa faca, sa rada sau sa sara in ajutorul baiatului. Am auzit multe comentarii (deorece suntem unici si diferiti) ca nu trebuie lasati cainii liberi, ca acei copii sunt idioti si prosti ("Auzi tu, sa te sperii de un asa catel!"), fiecare in functie de harta.

Dragilor si dragelor "LUMEA ESTE ASA CUM ESTE EA, DAR MAI ALES ESTE ASA CUM O VEDEM NOI !" de aceea de multe ori Este mai usor sa schimbi harta decat realitatea ! Asta este o alta presupozitie de care vom vorbi mai incolo, dupa ce o sa va scriu o metafora, povestita de fata mea, auzita la randul ei la ora de religie.

Pana atunci: Cautati, fiti curiosi, intrebati !

Hristos a inviat !

Pace sa aveti in suflet !

Urmariti colajul (cu sunet) pentru o clipa de echilibru:

Poveste de Pasti

A fost odata OMUL. OMUL care a crezut in oameni si in mantuirea lor.

A fost odata FIUL lui DUMNEZEU si acesta iubea oamenii.

Este OMUL, ISUS, FIUL lui DUMNEZEU care in dragostea lui pentru oameni a fost OM, ne-a aratat CALEA, este viu acum si ne mangaie sufletul !

Sa fim OAMENI, sa murim si sa renastem si noi OAMENI, sa mergem pe CALE, sa avem LUMINA LUI !

Bucura-te, EL a reusit !

Si tu poti !

Calculatorul din capul meu-partea II

Este Luni seara si atractia calculatorului de pe birou asupra calculatorului din capul meu este mare. Cel din cap a cuplat pe modulul "nevoie de exprimare" si a inceput sa ruleze programul. Oboseala din corp ma face sa le las pe alta data, dar programul isi face datoria asa ca imi pun castile pe urechi si ascult la maxim "The Cranberries" si ceva "Red Hot Chilli Peppers". Asta face sa nu se mai auda strigatul de lene din corp si sa mobilizeze "masina" sa lege idei, sa scrie, sa ruleze programul.

Daca iti aduci aminte din partea I, vorbeam de presupozitiile NLP, de analogia dintre creier si calculator, cate ceva de simturi (VAKOG) si de faptul ca suntem unici si diferiti in anumite feluri/ in particular si asemanatori in general. Nu prea am spus multe despre perceptie.

Cuvant mare PERCEPTIA si important, foarte important....... face diferenta dintre anormal si normal (sau ce credem noi ca este normal); ne arata cum vedem noi lucrurile din jur, cum ne vedem pe noi; ne spune ce se aude in jur si in capul nostru, ne face sa ne simtim tari si sa murim de frica; daca nu esti atent iti da acru in gura si miros de sange pe limba; iti plimba un iz de paine coapta pana in adancul matelor; te face sa ai orgasm numai daca te gandesti la ea/el intr-un anume fel; iti arata visele dar te poate adanci in cosmar!

Ufff cam periculoasa perceptia asta, daca pune cineva mana pe ia si ne joaca cum vrem !? Oho, stai sa vezi cand pune laba pe ea un programel din capul tau si te joaca cum vrea el!

Dar hai sa ne intoarcem la oitele noastre si sa spunem alta prezupozitie NLP: Percepem lumea din exterior/din jurul nostru printr-o Harta mentala personala. Practic "perifericele" noastre preiau informatia (VAKOG) din realitatea imediat inconjuratoare, o trimite in "unitatea centrala"-dragutul nostru creieras si acesta, cu ajutorul programului PERCEPTIE, incepe sa o aranjeze, sa o clasifice (la viteze extraordinari de mari), sa o imparta si sa o aseze intr-o Harta mentala care nu este decat felul si modul in care intelegem noi lumea. Daca ceva din informatie lipseste sau este "atenuata" programul "PERCEPTIA" are grija sa il inlocuiasca cu ceva cunoscut sau asemanator.

Cred ca doresti un exemplu, mai exemplu, asa ca sa inteleaga si Gigel, hai sa vedem daca asta merge: daca cineva te leaga la ochi si vrei sa joci ceva de genul Baba-oarba dar cu mai multe lucruri si substante pe langa tine; te leaga la ochi si te duce intr-o camera in care nu ai mai fost; in camera sunt diferite lucruri de care habar nu ai; te lasa sa pipai lucrurile, sa le mirosi, sa le asculti, sa bagi mana in diferite chestii (vase cu apa, lapte, cosuri cu frunze, surcele si pietre), sa atingi diferite obiecte (pene, fulgi, piele de animal, serpi de jucarie, etc) dar sa nu le vezi. Atunci mintea ta va incepe sa "construiasca" si sa identifice obiectele si mediul inconjurator (ceea ce este in camera) conform a ceea ce are in "baza de date" programul PERCEPTIA. Poti pune mana pe frunzele amestecate cu surcele, pietre si pamant si sa o retragi de frica imediat, sau poti confunda sarpele de jucarie cu altceva periculos, laptele s-ar putea sa iti dea senzatii naspa la pipait, depinde ce "vede" mintea noastra si de cum aceasta aseaza informatia in Harta mentala a realitatii pe care o stie ea. Mintea noastra cu ajutorul perceptiei functioneaza precum calculatorul politiei care identifica criminalul cautand amprenta acestuia in baza de date. Acesta ia amprenta si o compara cu alte amprente din baza lui de date; cand mai multe puncte se potrivesc el ia o decizie si afiseaza amprentele cu cea mai mare asemanare. Asa functioneaza si mintea nostra, numai ca ea aseaza "amprenta" intr-un loc din realitatea pe care o stie ea. Daca aceste exemple nu merg si Gigel pricepe cam greu (nu este cazul tau, cel ce ai citit pana aici), poti exerimenta ceva simplu. Daca poti, fa intuneric total la tine in camera. Cand este total intuneric, inchide ochii si invarta-te de cateva ori. Te opresti, pipaie lucrurile din jur si sa vezi cum in mintea ta se formeaza imaginea camerei tale, punctele de reper, chiar daca esti un pic ametit, dupa 10-15 min incepi chiar sa nu te mai lovesti de mobile si sa te descurci binisor (doar este camera ta). Uite asa functionezi cu ajutorul hartii mentale. Daca nici asta nu merge, iata altceva: este imposibil sa nu fi primit mail-uri sau texte in care eau mancate litere sau inverste si tu sa nu le fi citit fara nici o prolbema, si sa nu fi intesles semnifiactia cuvitelor (ca aici de exemplu). Mintea ta, cu ajutorul perceptiei le pune in ordinea recunoscuta de harta ta.

Mai fa ceva haios impreuna cu prietenii tai. Este bine sa fie mai multi de 4-5. Roaga-i sa inchida ochii si sa se concentreze pe ce vad in mintea lor atunci cand tu le spui cate un cuvant. Incepe cu ceva de genul: motor, titirez, pom, acasa, etc. Dupa cate un cuvant, fiecare sa descrie cat mai in amanunt ce a vazut in mintea lui legat de acel cuvant. O sa vezi atunci ca suntem unici si diferiti si ca fiecare atribuim, in mintea noastra, anumite imagini, sunete, sentimente acelor cuvinte, conform felului in care le "vedem" in Harta realitatii personale.

Cam atat pentru azi, data viitoare o sa vorbim despre alte lucruri, tot din NLP si tot presupozitii, de genul: Harta nu este teritoriul, Mintea si trupul fac parte din acelasi sistem si se influenteaza reciproc. Pana atunci poate faceti rost si vizionati filmul What the BLEEP do we know-foarte sugestiv si explicativ referitor la PERCEPTIE si nu numai !(http://www.whatthebleep.com/)

Pentru data viitoare: cautati, fiti curiosi, intrebati !

Noul Mall din Parcul Comercial Baneasa

Azi la insistenta unor prieteni am fost la noul mall din Parcul Comercial Baneasa.

Impresii si observatii:

Aglomerat, prafuit, prost finisat (se observa inca de la intrare pe gresia din hol), neterminat- prima impresie.

Fauna de Mall combinata cu fitze de Baneasa City si Cartierul francez; fete frumoase, fete urate; barbati cu neveste, barbati cu amante; pustani haiosi cu ochii pe pipite; SHOPING la greu, toale misto si chiar de calitate la unele magazine (Peek&Cloppenburg), chinezarie multa si iz de preturi umflate in altele.

Tarani plini de bani dupa pamantul 'arabil' din Snagov, lume buna amestecata cu ei. Uneori putea: a parfum scump, a parfum ieftin; a basini si transpiratie; a sex facut pe fuga pe bancheta din spate. Uneori miroasea a primavara si dragoste frumoasa dintre un el si o ea de 18 ani.

Bucuria cumparaturilor, lehamitea si nervii unuia tarat de nevasta prin multe magazine, nervii mascati ai altuia care era cu amanta, amanta croita pe toale de marca cu pret ultra.

Noua clasa de tigani spalati, plin de bani si aur dar cu aceleasi apucaturi si cu ochii pe orice ocazie de mangleala. Lucratori din zona care se minuneaza la toalele de lux si raman stupefiati de pretul lor.

Obositor, nu ai unde sa mananci ceva sau sa bei o cafea civilizat (poate mai incolo dupa ce il finalizeaza), in multe magazine inca nu poti plati cu cardul, majoritatea vanzatorilor vorbesc frumos, majoritatea oamenilor merg "teleghidati" dupa reduceri, putin chiar gasesc.

Am vazut oameni care afara erau integrati in masa clientilor ce dadaeau buluc inauntru si odata pragul trecut, treceau si ei pe "programul Mall": ochi sticlosi, nasul in vant, mers leganat si atitudine de vampa (ele); intepenire brusca a spatelui (parca brusc simteau parul din fund) mersul "smecher" de baiat cu bani carora li se scurg ochii dpa orice san un pic dezvelit sau dupa un mini mai indraznet (ei); modificari ale fetei (rigiditate) si ale limbajului verbal si nonverbal: brusc se vorbea la plural si afectat, sfidarea imediata si total agresiva a orcui era in apropiere si avea aceeasi atitudine. Radeam de multe ori - imi inchipuiam ca ma plimb printre cocosi si paunite; imi venea sa bat pe cineva uneori cand il auzeam cum si ce vorbeste si cat de badaran este.

Pitoresc si interesant acest nou mall; m-am hotarat sa nu mai fac pe nimeni taran deoarece cred ca jignesc o mare parte din populatia tarii care are bun simt, cred ca badaran, pitipoanca si muhaia este mai nimerit. Am vazut oameni OK, am auzit lucruri OK, am vazut multe familii cu copii, am vazut tineri frumosi, batrani distinsi, am simtit viata si degradare.

Cam asta este cu noul Mall !
A... era sa uit, cand am iesit din parcare m-am interesctat cu 3 Maybach-uri, asta pentru mine inseamna ca romanu' are banu' si ne 'simtem' bine cu totii!

Despre iertare sau un miniprotest pentru ursii din China!

Aseara m-am uitat la televizor pe Animal Planet la un documentar despre salvarea ursilor gulerati (sau luna) din China. Acesti ursi sunt tinuti in conditii mizere si sunt supusi unor chinuri groaznice in ferme de recoltare a bilei. Bila din ficatul lor este considerata in medicina traditionala chineza cu proprietati tamaduitoare. Nu doresc sa descriu conditiile mizere si chinurile lor, dar cateva cuvinte tot am sa va spun, doar ca sa intelegeti contextul. In aceste "ferme" din China (baraci ordinare si insalubre) sunt tinuti si crescuti ursii gulerati asiatici (in libertate ei sunt pe cale de disparitie). Sunt parctic inghesuiti intr-o cusca in care nu se pot nici macar rasuci, aceste custi sunt stivuite ca intr-un depozit pentru a se putea recolta usor fierea de la animalul viu. Inainte de a fi introdus in cusca animalul este intepat in abdomen si i se infige un cateter (furtunel sau teava metalica) din care ii este extrasa periodic bila (fierea). Bila este apoi transformata in praf si vanduta ca medicament. Unii ursi stau si 10-15 ani (depinde cat de rezistent este) in aceste conditii. Ei sufera datorita acestui tratament, sufera de boli provocate de aceea rana din abdomen mereu deschisa, sufera de foame, sufera datorita oamenilor care ii trateaza asa cum ii trateaza in acele asa zise ferme de recoltare, unii dintre ursi ajung acolo dupa ce sunt prinsi in capcane in padure si ajung fara labe sau cu alte rani datorita capcanelor. Puteti vedea si citi mai multe pe site-ul: http://www.animalsasia.org/. Ceea ce m-a pus mai mult pe ganduri a fost urmatorul comentariu al lui Jill de la China Bear Rescue (Jill este initiatoarea unui proiect de salvare a acestor ursi). Jill prezenta toata aceasta grozavie legata de exploatarea ursilor si eforturile pe care le face fundatia pe care o reprezinta pentru salvarea acestor animale. Comentariul era legat de prezentarea catorva ursi ce tocmai au fost adusi la sediul fundatiei (unde au toate conditiile pentru un trai bun) si cat de repede s-au adaptat acestia noilor conditii, la sfarsit a fost o parte care suna cam asa: "Femela pe care abia am adus-o, s-a adaptat atat de repede si ne-a acceptat imediat. A colaborat cu noi si ne-a lasat sa o ingrijim fara nici un pic de agresivitate, cu toate ca si noi suntem oameni la fel ca si cei care au chinuit-o in ultimii 5 ani! Sunt mereu uimita de capacitatea lor de IERTARE. Tot niste oameni i-au facut un mare rau dar ea acum tot cu oameni traieste si nu ii agreseaza in nici un fel!"

Interesant mod de a privi lucrurile si mai interesanta reactia bietelor animale, care dupa ce au indurat atatea chinuri nu au papat nici un om inca, ba se inteleg chiar foarte bine cu noile lor cunostinte bipede.

M-a dus gandul imediat la capacitatea noastra de a IERTA, ca oameni. Ce bine ar fi daca si noi am putea ierta cam in aceeasi masura, ce usoara si plina de frumuste ar fi viata noastra.

Din pacate pentru multi dintre noi masura asta este prea mare, prea greu de ridicat si o caram dupa noi mult timp. Ne lasa golasi inlauntrul sufletului si reci in trup si comportament, ne urateste si ne otraveste (vezi postul http://costibalan.blogspot.com/2008/03/metafora-lada-cu-piersici.html si comenatriile lui).

De multa ori ma intreb care este cauza ce duce la asta?

Raspunsul care mi-a venit cel mai des in minte si pe care l-am probat si a mers, este urmatorul: Daca nu te ierti pe tine mai intai si nu te impaci cu tine insuti este greu si aproape imposibil sa faci asta cu ceilalti ! Daca pe tine nu te-a iertat nimeni (sau tu nu ai fost constient de asta) duce in plus la lipsa cunoasterii actului de iertare. Aici vorbesc de oameni obisnuiti - ii excludem pe cei rai prin fiinta lor sau pe cei bolnavi mintal sau spiritual.

Cine sa ne invete sa iertam daca noi nu stim cum ? Cine sau ce ne poate spune daca am iertat cu adevarat? Cine ne poate lua masura si ne poate pune cantarul la ceea ce iertam si la ce a ramas negru in sufletul nostru? Oare iertarea vine atunci cand uiti sau atunci cand iti amintesti dar nu te mai doare acolo unde te-a durut atunci?

Eu cred ca putem incepe a invata sa iertam de la acesti ursuleti simpatici din adapostul China Bear Rescue, sau de la parintii nostri cand ne iertau, sau de la Isus, sau de la oricine vrea sa ne invete sa iertam, dar va trebui sa invatam sa ne iertam pe noi inainte. Si cel mai simplu este sa ne impacam cu noi insine, sa ne gandim la ce este important pentru noi, sa ne IUBIM si sa ne acceptam. Cred ca asa vom putea sa ii iertam si pe ceilalti si sa ne traim viata fericiti asa cum ne dorim, sa lasam in urma greutatea si sa nu platim acel pret pentru ceea ce nu iertam altora. Sa ne fie noua bine, dar si celor din jurul nostru.

Am avut ocazia de multe ori sa intru in contact cu oameni ce aveau probleme datorita faptului ca puneau la suflet si nu iertau (de cele mai multe ori pe buna dreptate) pe altii. Altii care aveau o influenta nefasta asupra acelor persoane (sefi, fosti iubiti/e, etc.). Problemele ajungeau sa fie de sanatate uneori. Este bine sa ne gandim daca merita platit acest pret! Daca ne iubim pe noi o sa vedem ca nu merita. Atunci putem ierta acele persoane (macar de genul: iarta-i ca atat ii duce mintea si sufletul pe ei!) si influenta lor asupra noastra sa nu fie asa de mare.

Daca ai avut rabdare sa citesti tot pana la capat iti doresc sa te IUBESTI pentru ca atunci vei fi IUBIT si vei IUBI si cu siguranta vei si IERTA!

Calculatorul din capul meu-partea I

In post-ul trecut am pus o imagine care a dat titul acestui articol. Ce chestie si inconstientul asta, daca ii dai ceva sa "rontaie", el adulmeca, gusta, asculta, se uita si incepe sa caute! Gaseste si de multe ori iti arata, chiar daca tu nu te prinzi pe moment. Ma gandeam de mai mult timp sa postez ceva de comunicare legat cu NLP (Programare Neuro Lingvistica, NLP=acronim din engleza, acronimul din romana ar duce la confuzii grave) si alte lucruri citite, auzite si mai ales traite. Toate astea se legau in mintea mea si analogia pe care o faceam mereu era ca mintea noastra functioneaza ca un calculator: ruleaza programe, instaleaza soft-uri, primeste informatii, actioneaza conform acestor informatii si programe, are periferice de intrare si de iesire, face up-date-uri, are sistem de operare, etc.

Sa nu va speriati, nu suntem masini, dar ele semna cu noi (doar sunt facute de oameni, nu!?) si daaaaa, avem suflet si spirit (sau cel putin unii din noi au:)) !

Asa ca, iata-ma aici in fata calculatorului, curios, incercand sa ma disociez si sa ma studiez, ca sa "pun pe hartie" ceea ce am observat, am vazut un calculator in capul meu-ciudat nu ! Mie imi place sa cred ca totusi nu am luat-o razna-dar cine poate garnata asta :), de aceea o sa va povestesc mai departe despre felul in care vad eu lucrurile.

La ce ma poate ajuta aceasta analogie intre minte si calculator? Poate la intelegerea unei mici parti a felului in care mintea noastra functioneaza-limbaj mai apropiat oamenilor "cibernetici' din ziua de azi, poate la ajustarea unor "programe" care ruleaza in capul nostru si ne impiedica sa ne atingem anumite obiective, poate la a fi mai intelegatori cu noi insine si apoi cu cei din jurul nostru, poate pentru a comunica mai eficient si cu siguranta pentru a avea o anumita perspectiva a ceea ce este mintea umana.

Noi , oameni ne folosim de simturi - V A K O G - ca sa preluam informatia din mediul exterior:

V - vaz; A - auz; K - kinestetic (pipait); O - olfactiv (miros); G - gustativ. Avem si organe specializate pentru asta: ochi, urechi, nas, piele, papile gustative, etc - nu intru in detalii de anatomie, dar sunt lucruri pe care le stie toata lumea. Este foarte greu fara ele, deoarece prin intermediul lor noi preluam informatia din mediul exterior. Daca suntem privati de unul din simturi, practic suntem privati de o anumita informatie, stimul din exterior.

Unde este legatura cu un calculator ? Pai, hai sa vedem: un calculator are periferice de intrare: camera video, microfon, tastatura, mouse, modem, scanner, CD-room - cele larg cunoscute, pot fi atasate si o alta multitudine de senzori: de presiune, rugozitate, umiditate, temperatura- mai specializate. Prin toate astea calculatorul preia informatii din mediul exterior, le integreaza in sistemul lui de operare, le prelucreaza cu ajutorul programelor instalate si elaboreaza anumite rezultate.

Cred ca multi dintre voi vad aceste asemanari si este normal sa fie asa deorece calculatorul este (mai ales in zilele noastre) cat mai aproape de "chipul si asemanarea noastra"-acesta este scopul lui: un instrument care sa fie cat mai aproape de noi (mai facil de utilizat si inteles) si mai usor de utilizat de catre noi, care sa ne ajute in viata de zi cu zi.

Dar nu despre asemanarea calculatorului cu omul vreau sa vorbesc ci mai mult sa ma folosesc de "limbajul cibernetic" pentru a scrie cateva idei despre felul in care functioneaza mintea umana. Da, despre mintea umana, despre "sistemele ei de operare", "programele" pe care le rulam tot timpul in cap, despre protectiile noastre mentale-"firewall-urile" si "antivirusii" pe care ii instalam, despre cum ne pot "virusa" altii cu programele lor si cum la randul nostru " virusam" alte minti, despre cum interactioneaza "sistemul nostru integrat" cu alte "sisteme" din grup si din societate, poate despre mai multe.

In teoria si practica NLP sunt cateva presupozitii de care vreau sa va spun. Acestea sunt un fel de axiome din matematica, sau lucruri stabilite din practica, observare si modelare ce formeaza cateva din conceptele ce stau la baza NLP. Ele functioneaza daca le intelegem si le aplicam ca pe niste principii in general valabile. Ce este interesant si incitant in acelasi timp, este ca aceste presupozitii iti starnesc curiozitatea la inceput cand "dai cu ochii" prima oara de ele, te duci la un curs, mai citesti o carte, vorbesti mult cu prietenii, incepi sa le aplici si sa le folosesti, iar discuti cu prietenii, citesti alte multe carti, te duci la alte cursuri, aflii alte lucruri interesante, incepi sa le aplici in mai multe ocazii si brusc la un moment dat, dupa ce treci un anumit prag, ajungi sa fi "observator" a ceea ce se intampla in jurul tau si te "minunezi" cum functioneaza aceste presupozitii si descoperi mereu lucruri noi legate de ele.

Daca te pasioneaza domeniul, la un moment dat incepi sa inveti si alte lucruri asociate cu NLP-ul si psihologia, sa observi mai bine, sa te descoperi pe tine si pe altii, sa "gusti" din spiritualitate, sa afli raspunsuri-nu pe toate dar care iti genereaza mai multe intrebari si alte chestii, dar sa ne intoarcem undem am ramas, la presupozitii (am un "program" in cap pe care il denumesc "Maimuta", acesta "ruleaza" mereu si face ca gandurile mele sa sara de la un subiect la altul asa ca o maimuta care sare din creanga in creanga).

Iata cateva presupozitii NLP care imi plac si cateva comentarii legate de ele:

-Suntem unici si diferiti. Parearea mea este ca suntem construiti ca niste case din aceleasi caramizi dar asezate in mod unic si asta ne face diferiti. Sau, daca fac analogia cu un calculator, avem "configuratii diferite": unii au "hard-ul" mai mare-memoria mai buna, altii au "procesorul" mai puternic-calculeaza si analizeaza mai rapid, unii au "placa video" si "programul de grafica" mai bun-pictorii mari, altii au "placa audio" mai buna-marii muzicieni, s.a.m.d. eu ma consider un "sistem standard" P4 la 3.600 MHz cu 120 GB memorie la 7200 rot./min hard-ul, :)....... ca multi alti semeni de ai mei.

Dar chiar daca suntem unici si diferiti, in general "rulam" cam sub acelasi "sistem de operare", cei care traim in aceeasi tara si vorbim aceeasi limba avem cam acealesi "programe" generale si suntem "programati" in acelasi "limbaj".

Ce ne face unici si diferiti? Suntem diferiti din punct de vedere fizic, psihic si spiritual. Unul este mai scund si mai musculos-mai sportiv, altul este mai inalt si mai osos; unul este rece si calculat, altul este mai sentimental; unul este mai materialist, altul este mai spiritual.

Cum ajungem sa fim unici si diferiti? Diferentele fizice vin din mostenirile genetice diferite si felul in care ne formeaza mediul in care traim, diferentele psihice si spirituale de multe ori au cauze asemanatoare (la chestia cu sufletul nu stiu ce sa va spun). Parintii mei sunt difertiti de ai tai, familia mea m-a crescut intr-un mod unic, diferit fata de familia ta (chiar daca suntem rude si vecini), eu am avut la scoala poate profesori diferiti fata de tine sau mie mi-au placut mai mult unele lucruri, diferite fata de ce ti-a placut tie, eu am avut o gasca de prieteni si am trait alaturi de ei experientie diferite fata de tine, gasca mea din liceu si facultate a fost alta decat a ta si am facut unele lucruri care poate tu nu le-ai facut, colegii mei de servici sunt altii decat ai tai, familia mea de acum este diferita de a ta, s.a.m.d. Toatea astea si multe altele ne fac sa devenim, in felul nostru, fiinte unice si diferite. In concluzie suntem atat de diferiti incat nu imi dau seama cum mai poti citi ceea ce eu am scris acum si daca intelegi ceva !!! ;) glumeam evident !

Dar daca vorbim serios, oare cum de ne mai intelegem, totusi!? Pai, este simplu, in general avem aceeasi "configuratie"-partea Neuro din NLP=creierul nostru este initial si in general cam la fel construit- fizic suntem alcatuiti cam la fel, avem cam aceleasi nevoi (papa, apa, sex, sef, etc); functionam cam cu acelasi "sistem de operare", folosim acelasi limbaj si semnificatiile lui, in general, le intelegem-partea Lingvistica din NLP; facem parte din acelasi "sistem informatic" - gasca, cartier, localitate, tara, rasa-avem cam aceleasi obiceiuri si ne influentam unii pe altii. Daca adaugam si faptul ca ne influentam si pe noi gasim si partea de Programare din NLP.

Ei, dar deocamdata ne oprim aici cu acest post si vom continua cu partea a II-ua, mai incolo un pic. Nu uitati suntem unici si diferiti !-poate asa o sa ii intelegeti un pic mai bine pe cei din jur si o sa ii vedeti cu alti ochi !

Femeia si blog-ul. Anti-reclama blog !

Ca de multe alte ori, primesc pe mail chestii haiose legate de vesnica "competitie" dintre sexe. Am citit una frumoasa si am ras la sfarsit! Mi-a placut, am pastrat-o si peste ceva timp am recitit-o, am zambit iar, dar, in acelasi timp am realizat si ceva interesant, un sambure de adevar, o cale pe care fara sa vrem (chiar acum cand cititi asta, sic!) o urmam de multe ori. Dar despre asta o sa vorbim la sfarsit, dupa ce va las sa cititi: "O scurta istorie a umanitatii " (nu stiu cine este autorul, sper sa am acceptul lui sa o public.)

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange.... Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange.... Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange.... Barbatul descopera toporul, arcul, bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange.... Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange.... Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaia, porcul, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa, cu garnitura de boabe verzi fierte, mancata de pe o frunza. Si plange.... Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange.... Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange.... Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange.... Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie -Femeia plange....), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina....) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin barbatul departe de casa. Femeia plange.... Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga.... Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga.... Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta, nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand !
...peste ani :
Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru! Femeia ar avea asaaaaa...... , un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si .....
Pentru a nu stiu cata oara in istorie, femeia incepe sa planga..... Barbatul inventeaza blog-ul!
Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza !
Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac !
Declaratiile mele: Nu sunt femeie dar totusi scriu pe blog ! Daca barbatul ar plange oare am evolua mai repede !? Daca nu plangea femeia eu nu mai scriam in blog, probaibl in altceva....!

Peste partea haioasa si frumoasa a acestei istorii a umanitatii, a moralei si a declaratiilor, am realizat ca intr-adevar nevoia de comunicare intre oameni este foarte mare (la femeie, poate un pic mai mare:)). Foarte multi dintre noi comunicam pe internet, pe blogosfera, la telefon, samd..., dar din ce in ce mai putin fata in fata, motive sunt multe: nu mai avem timp, suntem prea departe, este mai comod asa, etc. Interesant este ca in momentul in care te intalnesti fata in fata cu persoanele cu care vrei sa comunici, uiti de cele mai multe ori sa spui ce este mai important pentru tine (ce te doare, ca ii iubesti, ce ai vrea de la ei, sa intrebi) si uiti sa asculti! Da asa este, uitam sa ascultam si uitam cum sa comunicam REAL, PREZENT si ADEVARAT!

Ne-am pierdut in banalitati, in chestii de servici, de business...., cand comunicam cu altii vorbim numai pentru noi, intrerupem, nu ii lasam pe ceilalti sa termine ce au de spus, NU ASCULTAM cu inima !

De multe ori asta este calea pe care o urmam-va spuneam de la inceput, poate chiar cand cititi acestea !-comunicam pe blog ca sa vorbim numai noi, sa nu ne intrerupa nimeni, sa nu se vada daca trupul nostru nu cumva spune altceva, sau poate doar aici avem curajul sa spunem mai multe lucruri, poate doar aici avem curajul sa spunem ce gandim.....cine stie, VOI STITI !?

Mie imi place sa cred ca in scris ai ocazia sa iti ordonezi mai bine gandurile si ca scriu pe blog ce simt, ce imi place si mai ales poate ceva care sa le fie de folos si altora. Masura a ceea ce scriu sunteti voi, dragilor, voi cei ce cititi aceste randuri, de aceea daca nu va place ceva sau daca va place si credeti ca vreti sa o spuneti....de fapt, va las pe voi sa faceti asa cum credeti !

Va puteti intreba acum: Stai un pic, unde este antireclama blog-ului ? Am sa va raspund:
De multe ori seara ma las furat de televizor, internet, blog si imi dau seama ca a trecut mult timp. Timp din una din zilele vietii mele. Cei cu care doream cu adevarat sa comunic, ori dormeau, ori erau plecati, ori s-au saturat sa ma astepte! Ce sa le mai spun dimineata cand sunt cu ochii carpiti si nu mai stiu cum sa ajung mai repede la servici, ce sa le mai spun peste zi cand am atata treaba, ce.... Ce sa le mai spun si cand !?
Dar le spun pe fuga, le spun cu nervi, le spun cu oboseala, le spun cand nu trebuie! Uit sa le spun si .... si nu stiu..... Dar stiu sigur ca nu vreau sa raman doar cu ce vad la televizor, cu ce citesc pe blog, cu ce scriu, vreau sa traiesc viata asa cum este ea - TU CE VREI?

Aseara, la televizor (sic!), la o emisiune pe B1 parca, a fost invitat un om de 101 ani ce si-a povestit viata (frumoasa) si la un moment dat moderatoarea i-a pus o intrebare: Ce este fericirea pt.dvs ? omul i-a raspuns: "Abia acum am ajuns sa inteleg ce este fericirea, nu banii, nu alergatura, nu averea si faima, ci bucuria de a trai fiecare zi asa cum este ea, de a o trai cu adevarat, cu bune, cu rele! Asta este fericirea, sa traim viata pe care o avem, sa ne bucuram si sa pretuim cel mai mic si mai banal lucru!"
Hai sa ne traim si noi viata asa cum este si sa incercam sa o facem mai buna asa cum putem !

PS: ma gandesc de ceva vreme sa fac o serie de postari legate de comunicare, de felul in care vedem noi lucrurile, de ce am invatat si am inteles din NLP, din ce descopar impreuna cu oamenii dragi mie, din mai multe. Poate ma ajuta, poate va ajuta....
Cum va suna, cum se vede, ce simtiti si ce ganditi legat de asta?