Calculatorul din capul meu-partea III

Spuneam data trecuta ca voi discuta despre alte presupozitii NLP, una dinte ele este : Harta nu este este teritoriul ! Daca iti amintesti ce spuneam data trecuta despre Perceptie, despre felul in care vedem lumea din jur si cum mintea noastra isi formeaza o harta a realitatii, atunci vei intelege si presupozitia de mai sus.

Intr-o conferinta legata de istoria religiilor, Eliade, spunea cum omul, inca din cele mai vechi timpuri, si-a creat locul sacru, teritoriul sacru si a instituit centrul lumii in centrul acelui loc sacru. Nu intru in amanunte (ele pot fi citite in cartile lui Eliade: Sacrul si Profanul; Ocultism, vrajitorie si mode culturale) dar vreau sa subliniez cateva aspecte prezentate de Eliade: el spunea ca omul nu putea sa isi duca existenta decat in acest spatiu sacru (care era in fapt spatiul cunoscut, lipsit de primejdiile necunoscutului), omul nu isi poate duce existenta decat in spatiul cunoscut si acceptat de mintea sa, de aceea l-a sacralizat.

Curios cat de mult seamana nevoia omului de a trai in spatiul cunoscut si acceptat de mintea sa cu Harta mentala. Intr-adevar fara aceasta harta mentala si fara etichetarea pe care o facem lumii din jur, nu putem trai, sau nu putem functiona normal (acel normal pe care majoritatea noastra il accepta ca model: cultural, religios, social, etic, economic, educational, etc; model de normalitate al timpurilor noastre). Daca nu recunoastem lumea din jur (realitatea) dupa modelele si etichetele din mintea nostra (harta noastra mentala), daca nu putem noi sa ne integram in aceasta realitate, nu putem "functiona normal" avem dezechilibre psihice, de identitate si de integrare in societate, in cazurile grave inebunim sau murim.

De multe ori Realitatea, lumea din jur, nu este ca in harta noastra, totul depinde de Perceptia noastra unica si diferita. Realitatea, in general, este asa cum o percepem, dar exista diferente, care sunt in fapt diferente interne ale modului nostru de perceptie si diferente de harta. Totul depinde din ce punct de vedere vezi ceea ce se intampla, de pozitia din care observi fenomenul.

Sa va dau un exemplu. Zilele trecute eram in parc cu micul meu catelus (un bichon havanese de numai 5 luni). Catelul este foarte jucaus si foarte prietenos, este inca pui si nu realizeaza pericolele, nu si-a dezvoltat agresivitatea. Daca nu il tin in lesa se duce la toata lumea intalnita si vrea sa se joace. Te trage de pantaloni, de sireturile de la adidasi, te latra si alerga in jurul tau ca sa te joaci cu el. Daca intinzi mana la el incepe sa te roada de degete (e in faza in care schimba dintii), daca fugi de el vine dupa tine si este marea lui placere sa te alerge si sa te latre (isi exerseaza din instinct "forta dominatoare"), este micut (are 3 kg. si este cam cat un catel de plus).

Imagineaza-ti "fiara" asta la plimbare prin parc (se vede din poza ca este un pic mai mare decat un caiet studentesc), este un deliciu, pentru unii, pentru altii poate fi un adevarat pericol ! Iata ce sa intamplat: ne jucam cu un bat (incercam sa il invat comanda aport si sa aduca batul) intr-o poienita din parc, totul merge de minune de vre-o 20 de min. La o distanta mica de noi erau 2 copii (11-13 ani) un baiat si o fata (cred ca erau frati) impreuna cu tatal lor. Se jucau cu mingea. O buna perioada de timp fiecare si-a vazut de treaba lui, fetita chiar radea de micul bichon ce facea pe importantul cu batul in gura si dadea vesel din coada cand era laudat. La un moment dat am aruncat batul un pic cam aproape de locul in care era baiatul cu mingea la picior. Catelul a fugit sa il aduca, baiatul in acel moment incerca sa faca niste fente cu mingea. Nimic mai tentant pentru catel ! A vazut miscarile de fenta, ce samanau foarte mult cu joaca noastra acasa-cand incerc sa il prind si s-a dus glont la baiat si la mingea lui (toti cainii au o atractie irezistibila la mingie). Dorinta si comportamentul catelului erau de a se juca cu mingea si cu baiatul acela. Dar nu a fost sa fie asa ! De ce ? Deoarece baiatul avea o alta harta legata de faptul ca vine spre tine un caine in viteza ! Nu conta ca era mai mic decat mingea lui, nu conta ca el avea de gand sa se joace (nici nu avea de unde sa stie, catelul a omis sa ii spuna:-), nu aveau limbaj comun), nu conta ca el era mai mare si mai inteligent. Am vazut reactia lui si am obeservat cu atentie evenimentele (intre timp alergam sa prind "fiara"). Baiatul efectiv s-a speriat de catelul care s-a repezit la mingie, a fost ingrozit de faptul ca "fiara" a incercat sa il agate de pantaloni, a inceput sa tipe (intr-un mod care evidentia groaza) si sa fuga de mica "piseta cea viteaza" (asa ii spunem noi cate o data). Groaza lui era reala, frica se vedea prin tot limbajul lui nonverbal, oricat am incercat eu sa ii spun ca nu este nici un pericol, calculatorul din capul lui rula programul "Panica !-te mananca cainele-scapa cine poate !!!!" Programul era atat de real si de bine ancorat in harta lui incat reusea foarte bine sa transmita panica, era foarte convingator, a reusit sa isi sperie si sora si tatal-care a sarit in apararea copiilor. Lumea din jur radea de se prapadea, ditamai copii alergati de un ghemotoc de blana! Au scapat uracandu-se pe banca, moment in care "inculpatul" a fost capturat si "asigurat ferm" cu lesa din dotare. Degeaba incercam sa le explic ca nu era nici un pericol, catelul dorea doar sa se joace, nu manca pe nimeni, practic nu am avut cu cine sa vorbesc (nici rabdarea necesara-acum imi pare rau ca nu am insistat), harta lor nu cuprindea acest aspect. Harta lor avea doar informatia: Cainii sunt foarte periculosi, indiferent de varsta, marime sau comportamnet ! Nu am stat sa ma interesez care era motivul pentru care s-au comportat asa, ce le-a declansat acest comportament (pot presupune ca educatia data, lipsa de experienta cu animalele si poate ceva experiente neplacute cu alti caini au fixat foarte bine acest program in harta lor). Dar pentru mine a fost un alt exemplu clar si convingator de cum functioneaza harta fiecaruia, ce inseamna sa percepi lucrurile si evenimentele prin aceasta harta si cum poate actiona un program din capul tau la comenzile din harta.

Cum ne duce pe noi acest subconstient, inconstient sau cum ii spun eu "sistem autonom de operare" in diferite ipostaze si mai ales mi-a demonstrat ca de multe ori Harta nu este teritoriul. Realitatea este una singura: catelul s-a repezit la mingea baiatului ! Harta mea a aratat ca el dorea sa se joace cu acel baiat, harta baiatului a aratat ca este atacat de catel, harta unor alti oameni de acolo (observatori fara voie) incercau sa integreze momentul: nu stiau ce sa faca, sa rada sau sa sara in ajutorul baiatului. Am auzit multe comentarii (deorece suntem unici si diferiti) ca nu trebuie lasati cainii liberi, ca acei copii sunt idioti si prosti ("Auzi tu, sa te sperii de un asa catel!"), fiecare in functie de harta.

Dragilor si dragelor "LUMEA ESTE ASA CUM ESTE EA, DAR MAI ALES ESTE ASA CUM O VEDEM NOI !" de aceea de multe ori Este mai usor sa schimbi harta decat realitatea ! Asta este o alta presupozitie de care vom vorbi mai incolo, dupa ce o sa va scriu o metafora, povestita de fata mea, auzita la randul ei la ora de religie.

Pana atunci: Cautati, fiti curiosi, intrebati !