Metafora - Lada cu piersici

Buna sa va fie inima,
Zilele astea am primit o povestioara frumoasa pe mail, care m-a pus pe ganduri...Multe dintre aceste povestioare le am de la sotia mea si ea, la randul ei, primeste multe din ele de la Cristina Levitchi (un bun psihoterapeut). De data asta am primit povestioara din alta parte si am trimis-o si eu altora.

Dar, ca sa nu va ametesc, iata despre ce este vorba:
"Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare urmatoarele: sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si nu pot sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau numele oamenilor pe care ii intalneau si care, considerau ei, ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie,etc. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt... si ce ai de gand sa faci cu ele??"

Ca metafora si ca exemplificare a felului in care ne ingreunam mintea si sufletul cu astfel de lucruri este foarte graitoare, ciudat a fost cand am realizat ca aceasta greutate o poti simti chiar fizic.
Una din presupozitiile NLP spune ca: "mintea si corpul sunt parti ale aceluiasi sistem, ele se influenteaza reciproc", de ce spun asta? Practic, dupa ce am citit aceasta parabola am realizat ce ma apasa asa mult pe piept (fizic vorbind) de ceva timp incoace: greutatea "laditei". Aceasta greutate a plecat de la o discutie cu o persona, legata de faptul ca nu sunt apreciat, nu imi este recunoscut efortul (cel putin asa credeam eu) si reprosul ca nu sunt sprijinit destul in atingerea obiectivelor. In discutie era vorba de multe EU-ri, NOI si ORGANIZATIE.
Raspunsul primit si inteles de mine a fost unul de genul: ASTA ESTE!, NU AVEM CE FACE!, etc...Era ceva de neiertat!!! Interesant este ca aveam asteptari mult prea mari de la persoana in cauza si am fost profund deceptionat de acele raspunsuri. Asta a dus rapid la aparitia unei "piersici" cu eticheta aferenta pusa in "ladita". Numai ca aceasta "piersica" a generat si alte lucruri: pesimism, descurajare, refulare pe acasa, dezorganizare, timp pierdut, nemultumire, o durere de stomac de cateva zile, etc.
Dar, a venit momentul in care am primit povestirea si am inceput sa constientizez ce se intampla cu mine. Am stat un pic stramb si am judecat drept, la rece, cat timp si energie pierdem datorita acestor "piersici" pe care le tot adunam in "ladita" sufletul nostru (cazul meu cu ultima piersica: cam 2 saptamani). Ce influenta mare au asupra relatiilor cu cei din jur, asupra vietii noastre!

Ce bine este cand constientizam propriile emotii si stari, sa le intelegem, astfel incat sa nu adunam prea multe "piersici" si sa ne uitam din cand in cand in "ladita" si sa facem curatenie (sa luam oamenii si situatiile asa cum sunt, sa incercam sa fim inteligenti emotionali, sa IERTAM, sa cautam solutia in locul problemei, sa ne concentram pe ceea ce este important pentru noi, pentru sufletul nostru). Sa nu uitam ca ceea ce ne afecteaza emotional are o rezonanta imediata si in trup.

Va doresc ganduri frumoase !

Sa nu uit.... daca va doare stomacul, capul sau cine stie ce, daca cei din jur va tot intreaba ce aveti de sunteti bosumflati si suparati, daca va apasa ceva pe piept, daca nu mai radeti asa des, daca nu mai este soare pe strada voastra....si simtiti "miros de ceva fructe stricate", vedeti si verificati LADITA, este ea curata!? are in ea acele lucruri fumoase care va fac sa radeti, sa fiti fericiti, motivati si optimisti!?