Ti-ai spus in gand:”Ah, de as fi avut timp, sa vezi ce mai joaca trageam cu asta mic!”?
De multe ori, noi ca parinti, mai ales parinti de prescolari, avem senzatia ca ar trebui sa ne jucam mai mult cu copilul nostru. Iti pare cunoscuta formularea:
„Daca nu ma joc acum cu el, cand este mic, atunci cand voi avea timp cand este mai mare si are si scoala pe cap!?”
Daca, da, atunci sa nu te sperii!
Esti un parinte normal, produs al societatii anilor pe care ii traim, dar care vrea sa faca ceva in acest sens-iar asta este de apreciat!
Bucăţi mari de timp dedicate jocului cu
copilul tau prescolar este dificil sa gasesti in ritmul vietii de azi, dar
toata lumea poate profita de un moment de joaca cu copilul in viata obisnuita
de zi cu zi. Cantecele si folosirea vocilor caraghiose pot transforma momentul
banal intr-un moment de bucurie impartasita cu copilul tau cel mic. Sa faci
pantofii sau periuta de dinti sa vorbesca in timp ce sunt folosite, soptind sau
cantand cu voce joasa si multe, multe altele, pot umple rapid „rezervorul de
joaca si fericire” al copilului tau.
Amintiti-va ca obiectele obisnuite pot fi
cele mai bune jucarii. Un set de bucatarie redus perfect la scara sau masinuta
de jucarie sunt minunate, dar nu stimuleaza imaginatia in acelasi mod ca si
cateva cutii de diferite dimensiuni, o farfurie de plastic si ceva linguri de
lemn. Cu jucarii care se pot „preschimba” in orice, optiunile de joaca sunt cu
adevarat nelimitate.
Imi amintesc cand
fata mea avea cam 4-5 anisori si am mers impreuna cu ea si cu sotia la
restaurant. Luase dupa ea vre-o 2 papusi Barbie si ceva hainute de papusi, dar
pana sa vina comanda de mancare se plictisea ingrozitor. Cum nu aveam prea mult
timp de joaca cu ea, ma gandeam sa profit de acesta ocazie. Am incercat sa ma
joc cu ea cu papusile, a prins dar nu pentru mult timp si plictisul s-a intors.
Am inceput sa ma uit pe masa si am vazut chiflele din cosul cu paine. In acel
moment mi-am amintit de „dansul painisoarelor” al lui Charlie Chaplin. A fost
un moment foarte haios si doua furculite infipte in chifle au fost vedetele
serii pentru cat timp am stat la restaurant. Dar cel mai bine imi aduc aminte
momentul in care, seara la intoarcere acasa, fata mea somnorosa dar fericita,
m-a luat de gat, m-a strans si mi-a soptit la ureche: „A fost o seara de
neuitat, tare bine ne-am distrat impreuna! Te iubesc tati!”
