Femeia, eterna balanta si echilibru al vietii

Era un cantec frumos, cantat la Cenaclu, dar des cantat la focul de tabara de cate un "menestrel" pasionat de muzica folk. Era cantata o poezie de dragoste de Omar Khayam, poezie care imi vine in suflet de 8 Martie, ziua in care femeia este zeita recunoscuta a vietii si balanta frumosului.

Ma inclin in fata femeii si o onorez! Pentru ea, femeia din viata noastra, soata, mama, sora, iubita, colega sau prietena:

Ulciorul

 

Ramai sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentr-un vin si pentru tine
Mai am in san trei pungi cu aur
Ramai sa ne-alungam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare

Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfanta
Din taina unui trup de fata
L-a faurit candva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau

Inmiresmeaza-te frumoaso
Ca pe-un altar de mirodenii
Cand zarea-i plina de albastru
Cand lumea-i plina de vedenii
Si-atat cat darurile noastre
Mai au pe margini bucurii
Caci maine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii

Ca maine-om putrezi-n morminte
Uitati nepomeniti de nimeni
Caci maine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime
Si trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri