Te invaluie la inceput in patura calda a lucrului bine stiut, este a ta !
Da, este a ta, este ceva din tine, ce iti apartine si iti este foarte familiara. Nu are cum altfel !
Ea stie cum sa se faca dulce si ispititoare, cum sa te ademeneasca si cum sa te invaluie in farmecul ei mortal. Te atrage cu caldura ei si te mistuie pana la urma in focurile tristetei. Gaseste orice oportunitate sa iti sara in fata, sa te ia de mana si sa iti spuna: "Nu ai cum sa scapi de mine !"
Depresia are si anotimpul ei, incepe undeva prin Octombrie, odata cu cerul de plumb a lui Bacovia (poetul ei preferat) si culmineaza undeva de Anul Nou. Te ia de gat si iti sopteste tandra la ureche: "Eu sunt singurul tau EU si voi fi intotdeauna aici, doar pentru tine!"
Te scuturi, vrei sa te smulgi, dar ea te are deja in mreje. Te atrage precum sirenele ii vrajeau pe tovarasii lui Ulise. Nu degeaba grecii ii spuneau si Gorgona, serpii din parul ei erau gandurile negre din mintea noastra.
Of depresie, dulce depresie !
Nu stiu ce se intampla dar din aceasta dulce otrava, gusta din ce in ce mai multa lume. Se vede pe blog-uri, se aude cand vorbesti cu prietenii, se simte cand te gandesti la tine. Poate vremurile sunt de vina, unii spun ca energiile se schimba, eu zic ca doar suntem obositi sau neatenti la ce sarpe se strecoara prin mintea noastra. Nu este dificil, suntem atacati din toate partile: AH1N1, 2012, criza, ecologie, instabilitate, apocalipse, artficialitate si multa, multa frica.
Frica este sora, zic unii, mama, zic eu, a depresiei. Frica deschide usa din sufletul nostru catre negativism, panica si depresie. Frica ne face apatici sau violenti. Frica este dealerul de droguri ce vinde depresie. Depresia este o stare data de frica. Frica de a nu ramane singuri, de a nu ramane in urma, frica de a privi inainte cu speranta si de a privi in urma cu iertare, frica de noi insine !
Cu ce se combate depresia ?
Nu stiu sigur, dar putem incerca un sfat de la Einstein, care spunea:
Omul este o parte a unui intreg, pe care noi il numim Univers, o parte limitata in timp si spatiu. Omul se experimenteaza pe el, gandurile si sentimentele lui, ca pe ceva separat de rest..., ca un fel de iluzie optica a constiintei.
Aceasta iluzie este pentru noi ca o inchisoare ce ne restrictioneaza doar la dorintele personale si la afectiunea doar pentru cateva persoane din apropierea noastra.
Sarcina noastra este de a ne elibera din aceasta inchisoare prin largirea cercului compasiunii astfel incat sa cuprinda toate fiintele vii si natura in toata splendoarea sa !
Asa ca depresie, esti dulce si intima, dar nu te mai vreau !
Nu esti mireasa harazita mie!
Esti o parte din mine careia ii este frica, dar eu nu sunt singur. Fac parte din acest Univers, ce cuprinde toate fiintele vii si natura in toata splendoarea sa.
Oh, Doamne, cat de multe sunt vietile pe care poti sa le traiesti si cat de frumose sunt experientele lor, incat tu dulce otrava, dulce depresie, nu iti mai ai locul in ele.
Si ca sa inchei tot cu Einstein:
Moartea este atat de sigura de victoria ei, incat ne da un avans de o viata intreaga !
Un comentariu:
Nu stiu cat de dulce se poate spune ca este depresia,dar stiu cu siguranta ca daca scopul vietii tale este in mintea si inima ta acela de a-l cauta pe Dumnezeu prin tot ceea ce iti este dat,ei bine atunci depresia sau akedia cum o numesc teologii este chiar necesara pentru a decanta si a te maturiza spiritual.Mi-e dor de acele momente cand blanda orizontala a patului ma invita sa uit de toate, sa ma autoabandonez oricarui scop lumesc si sa las deoparte exigentele si pretentiile personale sau exterioare felurite pentru a demonstra ceva in ochii mei sau ai altora.Cioran avea o obsesie-ca nu stim sa traim fara a fi utili...mereu trebuie sa dam din coate pentru scopuri lumesti stupide de cele mai multe ori,ori sa aratam ceva anume ca sa fim bagati in seama de altii.E fr greu sa impaci omul social cu cel spiritual,primul are trecere mai mare.
Aveti dreptate,traim toata viata stresati de atati factori externi care ameninta pacea si echilibrul interior cautat cu disperare uneori.Dam tribut cat traim:parintilor,profesorilor,familiei,sefilor,bancii,statului,trebuie sa avem constiinta mereu treaza ca si crestini,trebuie sa rezistam ispitelor felurite,sa suportam mitocania,prostia ,invidia ,rautatea etc,etc,etc
Cum sa rezisti astfel?
Ce sa mai spun si de factorii interni si genetici,si uite asa depresia ne confisca identitatea daca nu stim sa ne facem o cruce unde trebuie in asemenea socitate.
Eu in momente de depresie ma rugam mai mult si vorbeam mai mult cu Dumnezeu.Ascultam muzica de suflet cat cuprinde si cautam sa dorm cat mai mult.Evadam cu imaginatia pe taramuri de basm si vorbeam cu natura.Acum nu mai pot!
Straniu, dar ma simteam mai bun, mai curat,mai iluminat in acele momente decat acum cand alerg sanatos de colo colo...si vorbesc mult cu altii ca sa-mi mangai mandra constiinta a sinelui.
Pastrand masura cuvenita ,depresia este ceva firesc pentru cel care simte cu adevarat miezul suferintei acestei lumi.
Trimiteți un comentariu