luni, 6 iulie 2009

Despre credinta si valori, Catedrala Mantuirii Neamului

Cu greu m-am hotarat sa scriu acest post si asta datorita crezurilor si convingerilor mele limitative, dar cred ca ratiunea, bunul simt si spiritul crestin sunt mai valoroase decat acestea si iata-ma in fata PC-ului.

Fac si eu ca personajul lui Creanga: amu', tare ma minunai, ca vitelu la poarta noua de noul plan al mai marilor nostri din ortodoxie: Catedrala Mantuirii Neamului sau cum cred ca mai bine ii sade: Catedrala Rastignirii Bunului Simt Crestin.

De ceva timp urmaresc subiectul si ma minunez de cat de departe a ajuns omul de invatatura crestina si cum se apropie el de prea materialele ponoase lumesti.

Citeam undeva o declaratie a patriarhului nostru (il consider si al meu deorece sunt un ortodox declarat si botezat) ca poporul roman are nevoie de asa ceva (chiar daca poporul nu a fost intrebat ce are nevoie) ca sa fie mantuit dupa atatia ani in care credinta a fost prigonita (care ani si care prigoana?). Ma minunez cum ne cautam justificari pentru propriul ego si pentru a construi temple/palat aici pe pamant si nu in ceruri.

Declaratii de sume de 400.000 milioane EUR care te duc cu gandul la investitii serioase si la foamea pe care o face jumatate din tara.

Ma uit la televizor si vad protestele oamenilor si lehamitea patriarhului fata de ei si fata de turma pe care o conduce. Se manifesta ca un inalt demnitar, cu garda si onoruri. Dar asta este, tara arde si baba se piaptana.

Oare de un camin de batrani, de un camin de orfani, de un asezamant de intrajutorare a saracilor nu este nevoie? Oare de o scoala si de un internat pentru copii din familii nevoiase cu care sa se mantuiasca neamul asta nu este nevoie? Oare de paine si educatie pentru nevoiasi si oropsiti in loc de paine si circ pentru votanti nu avem nevoie?

Noi avem nevoie, ei nu au ! Pentru ca un neam de prosti si de oropsiti este mai usor de manevrat si stors decat unul de crestini educati.

Dar o sa ne mantuim in 110 m inaltime urcand pana la Dumnezeu cu 12 lifturi. Parcari, restaurante si sali de conferinta pentru cler si falsa credinta a guvernantilor.

Dar ce sa ne mai mire, au cheltuit ei cu ajutorul doamnei Ridzi o gramada de bani pe ochi frumosi, ce mai conteaza niste bani din donatii pentru cauze nobile.

O sa iau sa recitesc Noul Testament poate am uitat eu invataturile lui Isus sau poate nu mai stiu eu cum sa interpretez cele scrise acolo si de fapt fariseii sunt de gasca !!!

Bine ca mai sunt preoti crestini si ortodocsi adevarati ca altfel treceam la budism fara sa stau pe ganduri. Pe langa asta am incredere in Dumnezeu sau in forta de echilibru a naturii, depinde in ce crezi, ca aceste lucruri au o plata si intotdeauna balanta se echilibreaza.

Parca incet, incet vad cum unele lucruri din Protocoalele Inteleptilor Sionului incep sa se indeplineasca! Dar puschea pe limba, privim inainte, atat timp cat mai este speranta si nu avem inca buletine cipate mai avem o sansa !

2 comentarii:

Vasile Andreica spunea...

Costi, 2 cuvinte: Matei 23.
Si eu chiar am trecut la buddhism.

Costi Balan spunea...

Asa este Vasi, precum spune Matei:
"Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.
Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.
Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor."

Am avut cateva experiente si lectii de la Dumnezeu (care dupa parerea mea este unul si acelasi indiferent de religia pe care o adoptam) si cred ca deja mi-am creeat un canal de comunicare catre el prin biserica noastra si prin cativa preoti adevarati. Altfel Budhismul ar fi fost o optiune buna.