Despre vointa si libertate

"Cei mai multi oameni sunt liberi: pot sa mearga unde doresc si sa faca lucrurile pe care se simt inclinati sa o faca. Dar prea multi oameni sunt, in acelasi timp, sclavii impulsurilor lor. Au devenit reactivi, mai curand decat proactivi. Asta inseamna ca sunt ca spuma marii ce se sparge de un tarm stancos, mergand in orice directie o duce fluxul. Daca sunt acasa cu familia si-i suna cineva de la serviciu in legatura cu o problema, ei alearga grabiti fara a se opri niciodata sa se gandeasca care dintre activitati este mai importanta pentru bunastarea lor globala si pentru scopul vietii lor. Pot spune ca acesti oameni au independenta, dar le lipseste libertatea. Le lipseste un ingredient esential pentru o viata iluminata, plina de sens: libertatea de a vedea padurea dincolo de copaci, libertatea de a da intaietate lucrurilor cu adevarat importante, in locul acelor lucruri care par sa nu sufere amanare."

Fragment din Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul, de Robin S.Sharma, editura Excalibur 2007

De multe ori ma uit in jur si dau de oglinzi sau de pereti, cum spune Andrea intr-unul din comentariile la un post al meu. Ma uit la cei din jur si ma oglindesc in ei, unii se oglindesc in mine, ii judec, dar in fapt ma judec pe mine.

Ma las dus uneori de apa murdara a zilelor pe care le traim, este ca o spuma unsuroasa si calduta, care te acopera si te leagana atat cat sa nu iti fie scarba de ea dar si cat sa stai in ea. Esti ancorat de lantul consumismului si al grijilor care te tin in mal atat cat sa nu te ineci, dar nici nu iti dau drumul.

Vointa noastra de multe ori face minuni. Un licar te trezeste, te ilumineaza, dar tine putin, iti doresti sa se intoarca, vrei sa traiesti dupa un tel si ai nevoie de vointa. Vointa sustinuta si antrenata ca sa ai parte de acele clipe de realitate pura si adevarata. Vointa aplicata bolovanului din minte, ca sa se rostogoleasca si sa se faca stanca ce isi croieste singura drum in vale.

"Libertatea este asemenea unei case: o construiesti caramida cu caramida. Prima caramida pe care ar trebui sa o pui este puterea vointei. Aceasta calitate te inspira sa faci ce este bine in orice moment. Iti ofera energia de a actiona cu curaj. Iti ofera controlul pentru a trai viata pe care ti-ai imaginat-o, mai curand decat viata pe care o ai."

Fragment din Calugarul care si-a vandut Ferrari-ul, de Robin S.Sharma, editura Excalibur 2007

O cruce iti este data sa o duci pana la capat, drumul pe care o duci il alegi tu. Si tot tu alegi orasele in care te opresti si locurile prin care treci pe acest drum.

Evita sa lasi pe altii sa iti traseze acest drum, de multe ori este drumul pe care duci mai mult decat meriti, deoarce ceea ce iti sta in spate nu este ceea ce trebuie sa duci ci ceea ce iti pune altcineva.

Daca nu ai un drum si crezi ca stai ca viata sa te duca acolo unde trebuie, fi prevazator si trezeste-te. Nu stai, ci mergi, ai doar impresia ca stai, in fapt tu mergi catre capatul zilelor tale. Si cand vei ajunge la ultima, habar nu ai cum ai ajuns acolo, te uiti in urma, te uiti la tine si iti dai seama ca nu ai crescut!

Si ca sa inchei o voi cita pe Andrea:

Cred ca e sanatos sa te compari cu ceea ce poti tu sa fii, cu maximul tau. Adica, sa te cunosti, sa stii de ce esti capabil si cand ai caderi, sau sari calul, sa stii unde incepe normalitatea ta. Dupa mine, fiecare suntem un puzzle viu, ne recompunem in fiecare zi. In jur, poti da de oglinzi sau de pereti ..