La o discutie cu prietenii a aparut subiectul
TRANSA. Ne intrebam, daca nu cumva, tot timpul noi rulam in cap
programe si gandurile noastre sunt concentrate pe acel
program, restul fiind automatism. Asta ar insemna ca traim tot timpul intr-o transa autoindusa. De cateva ori m-am surprins in ceva de de genul asta: veneam acasa de la servici (am marele noroc sa stau aproape de job si fac 20 min pe jos pana acasa), trec printr-o zona verde cu multe vile frumoase. Ma trezesc undeva la peste jumatatea drumului si nu pot sa spun cert pe langa ce am trecut, daca a fost vre-o modificare la o anumita casa sau cate persoane au trecut pe langa mine. Majoritatea drumului in capul meu se mai invart problemele de la servici, ma gandesc la ele, vad solutii sau ce piedici pot sa apara, etc. Practic, programul
Maimuta, sare de la un subiect la altul fara sa fiu atent constient la drum (programul
Maimuta este denumirea pe care o dau eu atentiei mele interne, gandurilor, care uneori sar de la un subiect la altul, ca o maimuta ce sare din craca in craca si nu sta prea mult la ceva). Noroc ca suntem inzestrati cu o capacitate enorma de absortie a informatiilor, mare parte din ele (peste 80%) sunt procesate inconstient si asta face ca de multe ori sa traversez cateva strazi, sa merg fara sa ma lovesc, sa imi pastrez integritatea fizica pana la tinta. Chiar daca, constient, gandurile mele sunt in alta parte, atentia mea constienta in mare parte este orientata catre interior, catre ceea ce gandesc in acele momente.
Atunci imi dau seama ce fiinta mareata a creat Dumnezeu (sau cine credeti voi) cand a facut omul. Ce capacitate extraordinara avem de prelucrare a informatiilor, analiza si decizie. Imi dau seama de ce avem nevoie de
harta din capul nostru si imi mai dau seama ca scriu acest articol si sunt in transa lui, ca de fapt discut dar nu sunt treaz, sunt in TRANSA subiectului discutat!
Vine intrebarea normala: Cand sunt treaz, sau ce inseamna sa fi treaz ?
Astept cateva sugestii de la tine, cel ce citesti asta ! Ce zici te incumeti ?
2 comentarii:
Si eu am ajuns la un moment dat la concluzia ca mai tot timpul suntem intr-o stare de autohipnoza datorata multitudinii de ganduri care mai tot timpul ne tulbura. Noi, de fapt traim cumva in interior, in lumea gandurilor si interpretarilor noastre nu in exterior. Nu vedem, gandim si interpretam.
Poate pe unii ii sperie, dar in realitate cam asa stau lucrurile. Traim in lumea gandurilor, care este de multe ori o lume mai mare decat realitatea pe care o precepem noi. Dar sa sti ca totusi suntem si prezenti in realitate. Dovada stau frumoasele poze de pe blogul tau. Transa asta ne si ajuta de multe ori-atunci cand suntem concentrati sa facem ceva sau cand doar stam intinsi in iarba: suntem in transa obiectivului urmarit sau in transa de relaxare a contactului cu natura. De multe ori am remarcat, sunt sigur ca si tu, ca realitatea are inca multe surprize pentru noi.
Trimiteți un comentariu