Ziua eradicarii saraciei si Fetita cu chibrituri

Ieri a fost o zi, as spune eu, hilara si ireala: Ziua Internationala a Eradicarii Saraciei.
Te uiti in jur si prima reactie este sa te pufneasca rasul si imediat plansul.

Ieri mi-am adus aminte de basmul lui Andersen: Fetita cu chibrituri si am avut un sentiment ciudat de deja-vu: parca eram in poveste si toata lumea era cu chibrituri in mana, le aprindeau si isi ardeau visurile pe care nu le pot implinii.

Cand eram mic ma impresiona enorm povestea si imi intrebam parintii cum poate muri un copil de frig si de foame ca aceasta fetita. Ce fac parintii ei, scoala, vecinii, prietenii, statul, de au lasat-o sa moara!? Pur si simplu in mintea mea nu exista aceasta posibilitate. Pe atunci nu intelegeam ca asa ceva se poate intampla si refuzam sa cred. Ai mei imi explicau, ca unui copil, ca este o poveste veche pe care noi o citim ca sa nu-i uitam pe cei saraci si sa apreciem  ceea ce avem asa cum le are fiecare, mai mult sau mai putin. Dar nu era nimeni ca Fetita cu chibrituri si eu nu stiam pe nimeni asa de sarac. A ramas doar o poveste pana am mai crescut.

Realitatea crunta te loveste si unii chiar o iau razna ca acel fotograf ce s-a sinucis dupa ce a fotografiat copilul   mort de foame din Africa, care era mancat de pasari.

Ieri nu a fost Ziua Internationala a Eradicarii Saraciei, ieri a fost ziua "Fetitelor cu chibrituri" din toata lumea. Macar sa aprindem o lumanare pentru ei, ca de eradicat am eradicat siguranta, traiul minim necesar si omenia. Era sa uit, am eradicat si mila dar si empatia.

Dar eu mai sper si mai aprind un chibrit de speranta pentru un vis in care cred cu tarie, aceea zi va sosi si vom eradica saracia, nu cu aceasta generatie, dar sigur cu una care o sa vina. Omul, in esenta, este o fiinta buna si minunata, trebuie doar sa ii dai ocazia sa descopere asta!