Am primit de la cineva pe email, articolul de pe
dollo.ro publicat peste tot si care a facut mare valva in asa fel incat Mircea Badea a facut o parte de emisiune cu el. Postul in cauza este:
De ce a fost mai bine în iarna lui 54.
Postare pe care am citit-o cu placere si chiar am aderat la cateva idei din ea. Imi place cum scrie Dollo, asa ca sa crape de ciuda Mircea Badea! Dl.Badea s-a apucat sa latre la luna pe tema asta denaturand postarea, dintr-un punct de vedere pe un blog intr-o actiune politica! Rusinica! Imi este sila in ultima vreme de astfel de "luptatori" ai dreptatii si adevarului. Aveam ceva stima pentru dl.Badea (micuta-micuta dar mai era ceva), dar acum nu m-as sterge nici undeva cu ea. Pentru mine a intrat la categoria Becalisme-macar asta este bolnav de megalomanie si cand esti dus cu pluta ai o scuza.
Dureros este ca asta se vinde acum: Badisme, Basisme, Becalisme, Boc-o-poponete, Capatopisme, si alte isme. Dar, sa-i lasam pe caini sa latre, caravana oricum trece si sa revenim la situatia inzapezitilor.
In anii respectivi (la care face referire postarea) erau alti oameni, cu alte obisnuinte si cu alte comprtamente. Razboiul, foametea si schimbarile sociale din aceea perioada au dus la o responsabilizare accentuata a oamenilor din Romania. Conditiile de trai i-au fortat pe oameni sa se descurce cat mai mult prin fortele proprii, sa fie mai gospodari si mult mai voluntari. Statul era unul socialist, care actiona pe baza principiilor socialiste: unele foarte bune, unele foarte rele, dar cu finalizare sociala.
Situatia de azi este diferita: dependenta de tehnologie este mai mare, confortul si uneori lenea sunt mai accentuate, statul iti ia mai multe taxe care sunt foarte prost folosite de catre guvernanti, etc.
Ideal ar fi sa avem o resonsabilitate si un voluntariat ca cel al bunicilor nostri intr-o societate cu un stat puternic si guvern capabil, dar realitatea este alta. Ceea ce se intampla azi in judetele calamitate de zapada si iarna asta grea este o rezultanta a proastei guvernari din '90 incoace, a incapacitatii autoritatilor in fata calamitatilor (lipsa de organizare, proceduri, exercitii si simulari, infrastructura deficitara sau prost folosita, legi proaste sau prost aplicate, etc) combinata cu obisnuinta oamenilor de a depinde de alte sisteme decat cele proprii cum ar fi: canalizarea proasta a comunei in loc de fantana din curte, nu mai cresc animale si nu mai fac provizii (este mai simplu sa cumperi paine decat sa o faci in casa, deci la ce am nevoie de saci de faina?), tinerii de la tara muncesc in orase de multe ori sub valoarea lor decat sa munceasca si sa faca bani pe pamantul de la tara, etc. Toate astea sunt obisnuinte formate in ultimii 20 de ani: guvernele si alesii s-au obisnuit sa se prefaca ca fac ceva pentru tara si noi oamenii ne-am obisnuit sa ii lasam de capul lor, unii s-au obisnuit sa fie salvati tot timpul si altii s-au obisnuit sa nu faca nimic pentru cei care i-au ales, oamenii sunt mai obisnuiti cu confortul, "modernismul" a patruns in fiecare coltisor din tara, etc.
Dar obisnuinta de a te lasa in voia sistemelor pe care le influnetezi cel mai putin este cea mai periculoasa. Asta poate duce la o anumita "
familiaritate" cu astfel de situatii si reactia noastra sa fie din ce in ce mai ineficienta. Daca ajungem sa ne fie "familiare" astfel de situatii putem sa patim ca cei din New Orleans cand i-a lovit Katrina sau ca broasca fiarta in oala -
explicatii aici, intr-un post mai vechi pe teme de NLP.
Sa dea Bunul Dumnezeu ca oamenii cu probleme din zonele sinistrate sa treaca cu bine prin asta si "oficialii" sa traga invataminte pe viitor. Obisnuintele sunt bune, dar pot crea o zona de confort inselatoare uneori. In situatii in care mediul se schimba foarte mult si rapid, cei flexibili, care pot renunta mai usor la zona de confort, au sanse mai mari de supravietuire.
