Toma si taietorul de lemne

Toma, baiat bun de felul lui, a reusit sa scape din padurea intrebarilor, unde se ratacise. Ca sa vezi cum a facut asta citeste aici.
Si-a adus aminte ca avea mobilul la el si a sunat un prieten vechi. Acesta l-a ascultat, l-a inteles si i-a oferit incredere. Pe langa asta i-a trimis un taietor de lemne ca sa-i faca o carare prin padure, de la poarta pana la casa, eventual sa il ajute pe Toma sa invete singur cum sa mai rareasca din copaci. Cum sa-i selecteze pe cei de care are nevoie si cum sa-i taie pe cei de care nu mai are nevoie si lemnul obtinut sa il transforme in ceva folositor.

Astfel, Toma a invatat singur sa isi gaseasca uneltele necesare (le avea de o viata intreaga numai ca uitase de ele), smecherul de taietor le spunea resurse. Taietorul asta, cu sapca lui de antrenor pe cap, ii cam vorbea in dodii uneori, dar el intelegea mai tot timpul. Ciudat, parca auzea nu numai cu urechea ci cu ceva mai adanc din el , taietorul ii spunea subconstient.

La inceput Toma nu dorea sa taie din pomi, dar era prea ingrozit ca se mai putea pierde inca o data in padurea deasa a intrebarilor. Ceva din capul lui ii tot spunea, pe un ton ferm, cu un ritm de parca era vocea matusii Irina (cea care il iubise pe Toma ca pe copilul ei, dar se prapadise cand Toma avea 14 ani):
"Toma, trebuie sa faci ceva, esti constient ca nu se mai poate asa, vrei iar sa te pierzi !?"-vocea era la inceput slaba si trebuia sa se concentreze sa o auda, dar in timp se facea auzita din ce in ce mai bine.
Iar Toma ii raspundea cu vocea pitigaita a unui copil speriat, cateodata amestecata cu vocea unuia din parinti atunci cand il impingeau de la spate sau cu vocea vreunui profesor de la scoala care il botezase Branza buna in burduf de caine. Vocea asta raspundea:
"Nu, nu vreau sa ma mai pierd, imi este frica sa raman singur cu padurea, dar padurea este a mea, este crescuta de mine si are ceva bun pentru mine, ma simt in siguranta in ea si stapan pe mine!"

Of, of, saracul Toma, nu mai stia pe cine sa asculte! Se amestecau atatea voci si semtimente in capul lui, vedea multe imagini cu parinti, profesori, prieteni si iubite, tot felul de situatii, ba bune, ba rele, ii era cam frica.

Noroc cu taietorul de lemne. Acesta l-a ajutat pe Toma sa vada care sunt pomii buni si care sunt pomii de taiat. Interesant era ca Toma lua decizia si taietorul doar il lua de mana si il plimba prin padure, ii punea cateva intrebari si cam atat. Cateodata stateau impreuna pe veranda (la fel ca in prima zi cand l-a ajutat la constructia cararii catre casa) si vorbeau, iar Toma isi imagina cat de frumos este viitorul lui. Se vedea pe el acolo, in viitor, cu multa lumina si caldura, in culori calde si frumoase, ii auzea pe prieteni si simtea mirosul de iarba proaspata. Vedea gradina curatata, lumea cum il saluta din strada si se simtea in siguranta, linistit si impacat.

A trecut ceva timp, cu pasi mici si victorii marunte, dar Toma acum alegea singur pomii. Pe unul l-a taiat si din lemnul lui a facut cateva scaune si o masa mica la care sa stea cu prietenii. El stia acum ca in fiecare pom era ceva bun pentru el care putea fi transformat in asa fel incat sa il ajute. Din alti pomi taiati a facut un foisor sa il apere de soare vara si de ploaie in restul anului, asta i-a adus siguranta si liniste. Pe unii pomi i-a folosit sa faca leagane si tot felul de chestii haioase cu care sa se bucure impreuna cu oamenii importanti din viata lui si care sa ii dea un plus de creativitate.

La un moment dat nu a mai avut nevoie de taietorul de lemne cu sapca lui de antrenor. Se descurca singur cu pomii intrebarilor.

Acum Toma avea o gradina frumoasa, in care creste flori de speranta si incredere.
Colo erau si cateva tufe haioase de creativitate.
Mai pe la gard cresteau murele sigurantei, dar mai avea si pomi. Pomilor le crescusera fructele raspunsurilor si Toma ii tinea in curte.
Unii aveau doar frunze de intrebari. Pe acestia Toma nu i-a taiat deorece vroia sa isi aduca aminte de padurea in care s-a ratacit si a invatat o lectie.
Se mai uita la ei si rade ghidus in gand, ceva in capul lui spune:
"Cine mai are nevoie de raspunsurile alea, daca nu avem ce face cu ele! Acum avem un tel, hai sa fim curiosi si sa vedem cum este, frumos o sa fie drumul !"