Iata cine reprezinta Romania

Mai tare ca Iliescu, mai la inaltimea limbii lui Basescu, al mai tareee din parcareeeee !
Nu este cometa, nu este o stea, e mai mult decat atat este el Mister Univers venit din constelatia de paparude a Roamniei!!!!

Da, unicul si inegalabilul, fostul si actualul tare in limba, dar nu engleza !!!!!!!!

Va las sa priviti, sa ascultati si sa va minunati, lume, lume !!!!!



Daca a baut apa dupa Hormonica, se pare ca si-a pus geanta cu blana nu in cap ci pe limba !

Ilici si Base sunt mici copii la limba engleza fata de baiatul asta, care reprezinta Romania handicapatilor care citesc carti de joc !!!!!!
Ai riad dama, popa si valetul, meni cards !!!!

Ha, ha, ha.............sau mai bine plang !
Vorba romaneasca:
'Nalt ca bradu', prost ca gardu!'

Protestez, nu el reprezinta Romania !!!!!!!

Decizia, Toma si povestea Taietorului de lemne

Dupa intamplarea cu padurea intrebarilor, Toma a ramas prieten cu Taietorul de lemne. Acesta purta nelipsita sapca de antrenor si Toma incepuse sa ii zica, mai in gluma , mai in serios: Antrenorul.

Intr-o seara frumoasa de primavara, stateau la o sueta in pavilionul cel nou din curte. Discutau si sorbeau pe indelete din vinul rozaliu cu gust dulceag si parfum de struguri copti. Din cand in cand Toma cadea pe ganduri, ochii lui se miscau de la stanga la drepata privind in sus si coborau pe urma in jos in stanga si dreapta. Toma ofta si nu era atent la conversatie. Taietorul de lemne a observat asta si l-a intrebat pe Toma: "Ce te munceste Toma, ce iti este greu sa faci?". Toma a zambit si i-a spus: "Hei Antrenorule, chiar asa de usor pot fi citit ?!" Taietorul a zambit si el si i-a raspuns: "Ei Toma, hai spune-mi ce se intampla, ce vrei sa faci ?"

Asa a inceput Toma sa ii povesteasca despre decizia pe care o avea de luat si nu putea sa se hotareasca. Parca era vorba de ceva legat de o slujba noua, de cumparat ceva pentru el, de un cadou, de o investitie, de ceva important legat de viata lui, nu mai conteaza-important era ca nu reusea sa se decida si nu stia cum sa faca sa treaca peste acest obstacol !

Atunci taietorul de lemne i-a povestit o intamplare auzita de el la o intalnire a taietorilor de lemne. Iata despre ce era vorba:

Langa Padurea Neagra, unde toata lumea stie ca este cea mai buna scoala de taietori de lemne, era un sat care avea o pasune. Pe aceasta pasune, un biet magarus statea lihnit de foame in fata a doua capite de fan. Ambele erau atat de apetisante si frumoase si ambele la discretia magarusului. Dar el, sarmanul, statea priponit in fata lor si se uita cand la una, cand la alta, ii era greu sa se decida din care sa manance. Isi facea tot felul de ganduri in cap: daca una este mai buna decat cealalta, daca face o alegere care nu o sa ii convina, daca se intampla ca alta data si gresea, etc. Magarusului ii era teama , foame dar tot nu se putea decide.

Din intamplare, pe acolo a trecut un grup de taietori de lemne veniti la scoala impreuna cu Maestrul Taietor, profesorul lor. L-au vazut pe magarus si au observat situatia. Atunci maestrul i-a intrebat pe discipoli: "Ce ar trebui sa faca magarul in situatia data? Ce sfat ii putem da, daca el ne-ar cere ajutorul?"

Atunci discipolii, ca niste buni si scoliti taietori de lemne ce erau, au inceput sa analizeze, sa aplice tot felul de tehnici invatate si sa scoata la iveala recomandari. Unii spuneau ca dupa culoarea si mirosul fanului ar trebui ca magarul sa guste din capita din stanga. Altii spuneau ca dupa orientarea copacilor din zona si miscarile lunii, ar trebui ca magarusul sa manance din cea din dreapta. Altii au facut o analiza a starii magarusului si o masuratoare a aurei energetice si i-ar recomanda magarusului sa manance din cea care se simte cel mai atras. Asa au tot vorbit, au argumentat, chiar s-au aprins un pic-deh, erau taietori de lemne cu experienta. Chestia este ca nu au ajuns la o concluzie comuna. Singurul lucru cu care au cazut toti de acord a fos ca magarusul trebuia sa se decida, altfel lesina de foame si asta trebuia sa o faca in urmatoarele 2 ore si 37 de minute - conform observatiilor.

Maestrul a zambit si le-a spus ce sfat i-ar da el magarusului: "L-as sfatui pe sarmanul magarus sa ia o gura de fan din prima capita. Sa o mestece incet, sa o rumege si sa se bucure de ea. Pe urma sa ia o gura de fan din cealalta capita, sa o mestece, sa o rumege si sa se bucure de ea. Dupa asta va sti cu siguranta din care va dori sa manance, care ii va place mai mult!"

Discipolii au mai invatat o lectie si cand au terminat scoala au primit toti cate o sapca de antrenor.

Asa s-a terminat povestea Taietorului de lemne.
Toma a ramas relaxat pe scaun si gandul lui era la decizia pe care dorea sa o ia.
Ochii lui se miscau la fel, chiar daca nu in aceeasi ordine, dar respira mai profund si vorbea cu un alt ton. Trupul ii era relaxat si avea o senzatie de bine in zona pieptului.

Unii din voi s-ar putea intreba cum a facut Toma de s-a decis?
Pai, a gustat si el (chiar daca uneori a facut-o imaginar), s-a bucurat de fiecare optiune si s-a decis catre cea pe care a asociat-o unui semtiment de bine si placere.
Alti carcotasi ar intreba: "Si daca avea de ales intre ceva care nu ii prea facea placere?"
Este acelasi raspuns: ar gusta si ar alege-o pe cea asociata cu un sentiment mai confortabil decat cealalta.
Totul este sa gusti din fiecare: sa te asociezi ca si cum ai fi luat deja decizia, sa te "imbarci" in situatia respectiva, sa vezi ce vezi acolo, sa auzi ce auzi acolo, poate sa dai atentie la mirosuri si temperatura. Atunci poti sa simti, ce simti si poti lua o decizie mai usor.

Toma si taietorul de lemne

Toma, baiat bun de felul lui, a reusit sa scape din padurea intrebarilor, unde se ratacise. Ca sa vezi cum a facut asta citeste aici.
Si-a adus aminte ca avea mobilul la el si a sunat un prieten vechi. Acesta l-a ascultat, l-a inteles si i-a oferit incredere. Pe langa asta i-a trimis un taietor de lemne ca sa-i faca o carare prin padure, de la poarta pana la casa, eventual sa il ajute pe Toma sa invete singur cum sa mai rareasca din copaci. Cum sa-i selecteze pe cei de care are nevoie si cum sa-i taie pe cei de care nu mai are nevoie si lemnul obtinut sa il transforme in ceva folositor.

Astfel, Toma a invatat singur sa isi gaseasca uneltele necesare (le avea de o viata intreaga numai ca uitase de ele), smecherul de taietor le spunea resurse. Taietorul asta, cu sapca lui de antrenor pe cap, ii cam vorbea in dodii uneori, dar el intelegea mai tot timpul. Ciudat, parca auzea nu numai cu urechea ci cu ceva mai adanc din el , taietorul ii spunea subconstient.

La inceput Toma nu dorea sa taie din pomi, dar era prea ingrozit ca se mai putea pierde inca o data in padurea deasa a intrebarilor. Ceva din capul lui ii tot spunea, pe un ton ferm, cu un ritm de parca era vocea matusii Irina (cea care il iubise pe Toma ca pe copilul ei, dar se prapadise cand Toma avea 14 ani):
"Toma, trebuie sa faci ceva, esti constient ca nu se mai poate asa, vrei iar sa te pierzi !?"-vocea era la inceput slaba si trebuia sa se concentreze sa o auda, dar in timp se facea auzita din ce in ce mai bine.
Iar Toma ii raspundea cu vocea pitigaita a unui copil speriat, cateodata amestecata cu vocea unuia din parinti atunci cand il impingeau de la spate sau cu vocea vreunui profesor de la scoala care il botezase Branza buna in burduf de caine. Vocea asta raspundea:
"Nu, nu vreau sa ma mai pierd, imi este frica sa raman singur cu padurea, dar padurea este a mea, este crescuta de mine si are ceva bun pentru mine, ma simt in siguranta in ea si stapan pe mine!"

Of, of, saracul Toma, nu mai stia pe cine sa asculte! Se amestecau atatea voci si semtimente in capul lui, vedea multe imagini cu parinti, profesori, prieteni si iubite, tot felul de situatii, ba bune, ba rele, ii era cam frica.

Noroc cu taietorul de lemne. Acesta l-a ajutat pe Toma sa vada care sunt pomii buni si care sunt pomii de taiat. Interesant era ca Toma lua decizia si taietorul doar il lua de mana si il plimba prin padure, ii punea cateva intrebari si cam atat. Cateodata stateau impreuna pe veranda (la fel ca in prima zi cand l-a ajutat la constructia cararii catre casa) si vorbeau, iar Toma isi imagina cat de frumos este viitorul lui. Se vedea pe el acolo, in viitor, cu multa lumina si caldura, in culori calde si frumoase, ii auzea pe prieteni si simtea mirosul de iarba proaspata. Vedea gradina curatata, lumea cum il saluta din strada si se simtea in siguranta, linistit si impacat.

A trecut ceva timp, cu pasi mici si victorii marunte, dar Toma acum alegea singur pomii. Pe unul l-a taiat si din lemnul lui a facut cateva scaune si o masa mica la care sa stea cu prietenii. El stia acum ca in fiecare pom era ceva bun pentru el care putea fi transformat in asa fel incat sa il ajute. Din alti pomi taiati a facut un foisor sa il apere de soare vara si de ploaie in restul anului, asta i-a adus siguranta si liniste. Pe unii pomi i-a folosit sa faca leagane si tot felul de chestii haioase cu care sa se bucure impreuna cu oamenii importanti din viata lui si care sa ii dea un plus de creativitate.

La un moment dat nu a mai avut nevoie de taietorul de lemne cu sapca lui de antrenor. Se descurca singur cu pomii intrebarilor.

Acum Toma avea o gradina frumoasa, in care creste flori de speranta si incredere.
Colo erau si cateva tufe haioase de creativitate.
Mai pe la gard cresteau murele sigurantei, dar mai avea si pomi. Pomilor le crescusera fructele raspunsurilor si Toma ii tinea in curte.
Unii aveau doar frunze de intrebari. Pe acestia Toma nu i-a taiat deorece vroia sa isi aduca aminte de padurea in care s-a ratacit si a invatat o lectie.
Se mai uita la ei si rade ghidus in gand, ceva in capul lui spune:
"Cine mai are nevoie de raspunsurile alea, daca nu avem ce face cu ele! Acum avem un tel, hai sa fim curiosi si sa vedem cum este, frumos o sa fie drumul !"

Toma si intrebarile

Toma este un baiat nici prea rau, nici prea bun; istet, dar nu urla stiinta in capul lui; nici urat dar nici frumos din cale-afara. Daca te uiti asa la el nici nu sti cati ani sa ii dai, poate 28, poate 30, cateodata zici si 35 sau chiar 25. Toma este un baiat obisnuit, poate este casatorit si are un copil, poate are doar o iubita cu care vrea sa se casatoreasca sau este singur acum. Are un serviciu normal si castiga ca toata lumea.

Baiatul asta are o casuta ramasa de la bunici, undeva intr-un cartier de case din cine stie ce oras. Casuta este chiar in mijlocul curtii mari si daca te uiti la ea arata ca un nasture rosu lipit pe burta gogonata a unui om de zapada. El iubeste casuta asta si se gandeste la ea ca si cum ar fi casa sufletului sau. Toma locuieste acolo si ii place sa se ocupe de pomi in timpul liber. De multe ori iese in curte si sta singur printre pomii lui. Isi misca mainile pe scoarta elastica a pomilor, rupe cate o crenguta uscata, taie cate o craca, curata locul de la radacina si isi pune intrebari.

Pe Toma il asalteaza multe intrebari, ca pe multi dintre noi. De ce se intampla ceea ce se intampla? Care este motivul pentru care asta provoaca asta? De ce lumea nu imi da dreptate? Oare cum va fi ziua de maine? De ce m-a parasit atunci? Oare nu ma mai iubeste? De ce mama s-a purtat asa cu mine atunci? Daca imi vorbeste asa, oare nu inseamna ca ascunde ceva? Unde s-au dus zilele alea frumoase? De ce trebuie eu sa sufar asa mult acum? Oare cum sa fac sa nu se supere? Unde pleaca dragostea dupa un timp?
De ce ? De ce? ........ multe, multe intrebari.
Cateodata se apuca cu mainile de cap si ii vine sa urle! Cateodata sta, asa, pe loc, ca prostit sau ca un catatonic prins de criza. Se enerveaza, sau cade in depresie..
Dar asta este viata si asta este Toma. Un om obisnuit, ca tine, ca mine, ca oricare altul.

Intr-o zi Toma a luat o decizie: a citit el undeva, parca pe internet, parca intr-o carte, nu mai stie unde, ca ii va fi mai usor daca externalizeaza problema si asa va gasi mai usor ceea ce cauta. Cum o fi inteles el asta, nu stiu, dar stiu ca si-a pus in cap ca pentru fiecare intrebare la care nu are un raspuns sa planteze cate un pom.

A inceput Toma al nostru sa se puna pe plantat. Un pom pentru intrebarea asta, unul pentru cealalta, altul pentru intrebarea aceea si inca unul pentru alta intrebare si asa mai departe. In anume timp, poate un an, poate mai putin sau poate mai mult avea in curte o intreaga padure. Pe langa asta a mai plantat ceva si prin fata curtii, in strada, chiar a ajuns sa planteze asa multi incat aleea mare ce ducea de la poarta la casa era acum o potecuta printre pomi. Stia Toma fiecare pom si povestea lui in detaliu, cand il ingrijea rumega cu placere intrebarea la care nu are raspuns. O soptea duios in capul lui si o intorcea pe toate partile, mai rupea o crenguta uscata, mai uda pomisorul si astfel intrebarea crestea, evolua si se facea copac in toata legea. Incet, incet crestea in Toma credinta ca numai cand va afla toate raspunsurile el isi va gasi linistea, va fi implinit ca om si va avea controlul total asupra vietii sale. Dar nu stia ca pomii pusi de el ii dadeau siguranta si liniste, ca ii iubea si ii acaparau incet toata viata. El credea cu tarie ca acolo este esenta vietii lui, minunea si iluminarea. Se rupea cu greu de pomii lui, abia baga de seama casa si familia, mergea la servici doar ca sa isi asigure traiul, era retras si cu gandul la pomi toata ziua.

Acum Toma era cam singur, unii se uitau la el pe furis si sopteau in spatele lui, zilele treceau greu cand era la servici sau plecat de acasa, nu avea energie si totul era trist. Bucuria lui era in curtea cu pomi.
Ciudat este ca acesti pomi au crescut repede si puternici. Era o adevarata padure la Toma in curte!
Vecinii vorbeau pe la colturi ca pamantul din curtea lui Toma era iradiat si de aceea cresteau pomii in asa hal. Ce nu stiau vecinii era ca doar dragostea lui Toma pentru pomi si intrebari ii faceau sa creasca ca in poveste.
Oricum pe el nu il interesa ce ziceau vecinii, de barfele colegilor ca a ramas singur si este un ciudat, sau de faptul ca oamenii pe strada se uita la el cand sopteste incet, ca un murmur, cate o intrebare sau mangaie un pom imaginar.

A venit o zi de joi, cand Toma venea grabit de la servici catre casa. A deschis poarta cu cheaia, a impins cu umarul in ea (erau cativa pomisori care ocupasera locul si blocau poarta), s-a strecurat usor si a intrat in curte. Ochii lui s-au luminat cand a vazut pomii mari si frumosi. A inchis poarta cu grija si a mers printre pomi si crengi, mangaind o craca, ascultand soapta unei intrebari, curatind ceva de pe scoarta altui pom.
Geanta i-a alunecat usor din mana la radacina unui pom mare (pesemne unul plantat de mai multi ani).

A mers ce a mers printre pomi cale de ceva ceasuri, se inserase deja si ii cam ghioraiau matele, ii era foame si frig. Atunci a vrut sa merga in casa, dar s-a uitat in jur si nu mai stia incotro sa o ia !
A stat asa ceva timp ca prostit ! Nu-i venea sa creada, s-a pus jos incet si in ochi prima a fost panica care a lucit taios, pe urma ceva umezeala de lacrimi.
Pentru prima oara Toma a realizat ca s-a pierdut ! Da, acum el este ratacit in padurea intrebarilor sale !
Odata ce a realizat asta, zvacneste tare in sus si striga din tot corpul:
-Unde este casaaaaa meeeeaaaaaaaa !!!!!!!!
Tipa tare si zgaltaie pomii, racaie coaja lor cu unghia si se se uita haituit in jur dupa casa lui.

Dar pe Toma nu l-a auzit nimeni, padurea din curtea lui era prea deasa si mare.
Pomii fosneau incet in vant, parca zambind la gandul ca Toma este al lor acum.
Pentru totdeauna !

Femeia - floarea vietii

Mama, sotie, iubita, fiica, nepoata, matusa, bunica, colega, prietena, sora, invatatoare....... oricum i-am spune, femeia este echilibrul lumii si floarea vietii.

La multi ani femeie frumoasa, buna si vesnic tanara !

Odata cu primavara te celebram pe tine, floare a vietii: sa ai lumina si putere ca sa scalzi lumea in iubirea ta !

Despre coaching

Iata mai jos un filmulet metafora foarte frumos despre coaching. Adrian m-a ajutat sa il gasesc si ii multumesc.

Are prinsa in el esenta coaching-ului si orientarea acestei tehnici catre rezolvarea problemelor si atingerea obiectivelor. Pentru cei care se intreaba care este diferenta dintre coaching si terapie le poate da o idee-terapia clasica este orientata catre gasirea cauzei problemei si constientizarea acestora (cauza si problema).

Interesanta este abordarea NLP. Parctic un coach sau terapeut, bun in NLP, poate ajuta clientul in ambele sensuri.

Dar va las sa savurati filmuletul:



PS:

Motivul pentru care am scris mai rar in ultima vreme (pe langa multe pe la servici si pe acasa), este pregatirea intensa pe care o fac in coaching la Master Practitioner NLP Coaching. Multe de invatat, oameni cu care fac coaching, rezultate si satisfactii mari, etc. Cred ca timpul pentru o noua evolutie a venit.

Fiti curiosi si cu urechile mintii ciulite !