Leila se intorcea si zambea, ii placea cand oamenii ii spuneau ca este frumoasa.
-Hei Leila, nu vi sa te joci cu noi la raul ce curge langa castel ? strigau dupa ea copii de pe ulita unde statea. Leila nici nu-i baga in seama, ea statea in fata oglinzii si se aranja ca sa arate cat mai frumoasa. Cum sa isi strice frumusetea in joaca la rau, chiar daca are doar 8 ani
Leila a crescut acum are deja 18 ani, merge prin Zanzibar mandra de frumusetea ei. Este o fata inalta dar nu prea, subtirica dar cu forme bine definite. Parul ei blond se leagana in jurul soldurilor perfecte, ochii ei verzi te duc in raiul mult promis de discursul imamului.
Este Frumoasa ! asta este primul gand si prima vorba care iti vin in minte.
Pielea ei de nuanta aurului, invelita in stamba usoara si colorata a portului fetelor din Zanzibar iti taie rasuflarea, se misca ca o ispita suprema si straluceste in lumina de ingeri.
Iti ia rasuflarea si inima cand trece pe langa tine.
Leila stie asta !
Doar pentru lumea care o admira, ea traieste !
Isi umple sufletul si inima de admiratia oamenilor din Zanzibar, a calatorilor care vin special pe ulita negustorilor si stau ore intregi pana apare EA, trecand agale printre tarabe.
Acasa, cu prietenii sau cu oricine ea se simte bine si creste cand este apreciata frumusetea si felul in care se gateste.
Se pregateste mult pentru asta.
Are deja un ritual zilnic de pregatire, intretinere si aranjare.
Daca o intrebi pe Leila ce isi doreste, ea iti raspunde:
- Sa fiu frumoasa si admirata de cei din jur !
Daca o intrebi pe Leila pe ce pune pret, ea iti raspunde:
- Pe aprecierea si parerea celor din jur, eu pentru ei si admiratia lor traiesc !
La 21 de ani Leila era cea mai frumoasa femeie din Zanzibar si inca vre-o alte 4-5 mandre cetati din jur.
Era sufletul petrecerilor si viata sarbatorilor. Orice nobil sau negustor bogat isi dorea ca Leila sa vina la petrecerile lui si sa fie admirat pentru asta.
Leila pana atunci nu s-a indragostit de nimeni, decat poate de felul in care era admirata.
Leila pana atunci nu il aflase pe Dumnezeu si nu stia ca are o lume frumoasa in interiorul ei, in sufletul ei.
Dar pe ea nu o interesa asta. Ea credea ca tot ce este un om si poate fi se afla in afara lui, in felul in care arata, in felul in care se distreaza, in felul in care este admirat.
Atat si nimic mai mult !
Intr-o noapte, venind de la petrecerea lui Harun Al Rasid, un nobil si bogat om al Zanzibarului, pe ulita, acum pustie a negustorilor, s-a impiedicat de ceva.
Ceva ce s-a rostogolit cu zgomot pe caldaram.
S-a aplecat, a ridicat obiectul si in lumina lunii a vazut ca era ceva, ca o lampa ce lucea in intuneric.
Razand, a ridicat lampa in sus si a strigat:
-Hei Aladin, cred ca ai pierdut ceva pe aici ! Ce zici, ma lasi sa iti folosesc lampa ! Ha, Ha, ha.
Tot razand si glumind, a frecat un pic lampa, spunand:
-Daca iese duhul am sa-i spun sa ma faca si mai frumoasa, sa ma admire toata lumea....daca ma gandesc bine o sa ii cer sa imi faca pielea din aur! Da din aur pur, ca soarele !
Dar nu s-a intamplat nimic.
Suparata a aruncat lampa si a mers cantand mai departe.
Dar incet, chiar in dreptul pietei centrale, irizatii si scantei de lumina aurii au inceput sa se incolaceasca pe bratele si picioarele ei. Toata pielea era o furnicatura si o scanteie, ceva parca o strangea dar ii si placea.
Zorile ce se iveau adormite in piata au inceput sa luceasca ca focul pe pielea ei.
Uimita Leila a vazut ca avea pilea de aur. Aur pur, rupt din soare.
Atunci Leila a spus:
-De as ramane asa sa ma adimre toata lumea, eu sa fiu Leila - fata cu pielea de aur! Asta ar tot ce mi-as dori in viata!
In acel moment soarele a scapat din mreaja marii si a fost sus pe cerul Zanzibarului.
Leila in mijlocul pietei a ramas statuie de aur.
Dumnezeu i-a indeplinit dorinta, dar i-a dat si un dar: a lasat-o statuie de aur ca sa aiba timp sa se uite in interiorul ei, la sufletul si inima pe care Leila nu a stiut ca le are pana atunci.
I-a lasat o eternitate sa invete tot ceea ce nu a vazut in ea !
Leila credea ca omul este masura cu care este masurat de cei din jur, pierduse comoara si frumusetea din interiorul ei, acum avea o vesnicie sa o cerceteze !
Dupa 20 ani, in piata centrala din Zanzibar trece micuta Raisa de mana cu mama ei.
-Hei Raisa, zambeste si la mine fata frumoasa ! strigau negustorii din Zanzibar la ea.
Dar Raisa fugea la o statuie din aur ce intruchipa o femeie frumoasa. O cerceta cu atentie, o ciocanea incet si o mangaia pe zambetul trist de pe buze.
-Mama cine este femeia asta frumoasa ?
-Leila, fata mea, o femeie frumoasa din Zanzibar, dar tu esti mai frumoasa si o sa iti ridice si tie o statuie mai mare si admirata!
-Mama, dar de ce este goala pe dinlauntru, asa se aude cand o ciocanesti ?
-Nu stiu mama, cred ca asa sunt statuile! ii raspunde mama.
Numai zambetul trist al Leilei stia adevarul si atunci, pentru o clipa ochii ei parca inviau.
Era ca si cum statuia isi intorcea privirea din interior si viata aparea in ochi ca sa vada ce se mai intampla in lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu