Calugarul care a pierdut lumea

Avea un nume simplu: Gheorghe.
Traia in lumea noastra mondena, moderna si consumatoare de suflete.
A terminat liceul uman, o facultate de litere si un master in filosofie.
A citit peste 1.500 de carti si era un credincios devotat religiei sale.
A iubit 2 femei: pe mama sa care traieste intr-un colt de tara si pe Livia.
Livia l-a parasit. Pentru Gelu care era mai materialist si mai bogat.
A fost 5 ani voluntar la Asistenta Sociala. Ochii, urechile si inima lui au vazut, auzit si au trait toate micile si marile tragedii umane, odata cu cei pe care ii consilia.
Facea parte dintr-un cerc de oameni simandicosi si elitisti. Noaptea se invartea printre "baietii" de bani gata prin cluburi de fite. Ii spuneau "Filosoful", asta nu numai datorita barbii sale ci si felului sau de a fi si de a vorbi. Il primeau printre ei si il luau cu ei, tocmai pentru aparenta culturii.
Pana la 45 de ani a trait, a vazut, a auzit si mirosit, a simtit si a iubit. Practic a trait viata cu bune, cu rele, cu dezamagiri si excese, cu mizerie si lux, cu frica si fericire.
Ajuns la varsta asta ceva din el s-a schimbat si nu a mai vrut sa vietuiasca in aceasta lume mondena, moderna si consumatoare de suflete. A fost scarbit de cata prefacatorie si lacomie era in ea, a fost oripilat de durerea si spaima celor mai multi dintre oameni, a fost cutremurat de falsitatea si orgoliul lor.
A fost la un pas de sinucidere.
Religia lui i-a intins mana. Gheorghe s-a calugarit.
A fugit de lume ca sa isi duca sufletul in pustie si sa caute salvarea. A fugit de lume in lume.
Pe munte a gasit o pestera in care si-a facut locas de rugaciune.
A stat acolo 10 ani fara sa stie de lume, de pacatele ei, de murdaria si necredinta ei. Incet, incet, asa cum dorea, a scos lumea din sufletul si viata sa. A cautat purificarea si inaltarea. A fost singur, un pustnic care isi spala sufletul in apele rugaciunii si postului, un pustnic care dorea ca sufletul sau sa fie mantuit, un pustnic care nu mai vroia sa stie de lume.
Odata, in noaptea neagra ce inchidea anul, a simtit un tremur in stanca de sub capul lui.
Incet, s-a trezit si a iesit afara.
Luna stralucea puternic in vale si totul se asternea limpede sub ochii lui. Luminile orasului din vale au disparut, zgomotele noptii se estompau in fosnetul naturii.
Era pace si liniste, deorece lumea nu mai era.
A trait asa, inca ceva timp. A coborat muntele si lumea nu era, a trecut valea si lumea nu era, a cautat in campie si lumea nu era. A mai mers mult timp si mare distanta, dar lumea nu era.
Trupul sau s-a subtiat si s-a ofilit.
El credea ca este fericit, deorece a pierdut lumea. Asta dorea, sa nu mai stie de ea.
De lume fugise el si acum lumea era pierduta.
Mai inainte sa moara, singur, si-a dat seama ca pierzand lumea si-a pierdut mai mult de jumate din suflet. Pentru ca, atunci s-a uitat in inima lui si a vazut cat de mult pierduse din ea!

Daca stai sa judeci oamenii nu mai ai timp sa ii iubesti !

Maica Tereza

Justificare

Azi m-a intrebat un amic ce am patit de nu am mai scris de asa mult timp ?

Nu stiu ce sa zic, dar am patit multe in aceasta felie de timp si practic am fost ocupat cu probleme de familie si servici de dimineata de la 06:00 pana seara la 22:00 si o sa mai fiu ceva timp.

Cam asta este explicatia.

In acest interval:

• am murit odata cu copilul unei cunostinte, copil care nu a mai apucat sa se nasca viu din cauza unei doctorite incompetente de la Spitalul Universitar Municipal. Inima mi-a ars langa mama care a purtat vise si sperante in pantec timp de 9 luni.
• am inviat odata cu sperantele inviate in urma unei operatii reusite la care a fost supusa mama mea, gratie unui chirurg de exceptie de la spitalul Sf.Pantelimon.
• am muncit, am discutat cu oamenii mei, am organizat si am pus la punct detalii.
• am avut sufletul strans la fiecare control la care a fost sotia mea si acum sunt ca pe jar in asteptarea celui de al 2-lea copil. In cateva zile apare si el pe lume, sa guste din acest vin dulce-amarui care este viata.
• m-am certat cu un nene care facea pipi fara nici o jena la iesirea dintr-o gura de metrou.
• am trait emotiile langa un tata care astepta fericit sosirea pe lume a 3 gemene (mai avea 2 acasa).

Au fost mai multe lucruri, dar care abia acum incep sa le diger dupa ce am inghitit doze mari de VIATA, asa cum este ea cu: moarte, viata, bucurii, necazuri, emotii, frica, plansete, vise, sperante, fericire, deprimare, oboseala..............

PS: o sa va scriu detalii dupa ce ma linistesc cu venirea pe lume a feciorului si toate cele !

Pana atunci luati viata asa cum este si bucurati-va de fiecare clipa a ei !

Despre credinta si valori, Catedrala Mantuirii Neamului

Cu greu m-am hotarat sa scriu acest post si asta datorita crezurilor si convingerilor mele limitative, dar cred ca ratiunea, bunul simt si spiritul crestin sunt mai valoroase decat acestea si iata-ma in fata PC-ului.

Fac si eu ca personajul lui Creanga: amu', tare ma minunai, ca vitelu la poarta noua de noul plan al mai marilor nostri din ortodoxie: Catedrala Mantuirii Neamului sau cum cred ca mai bine ii sade: Catedrala Rastignirii Bunului Simt Crestin.

De ceva timp urmaresc subiectul si ma minunez de cat de departe a ajuns omul de invatatura crestina si cum se apropie el de prea materialele ponoase lumesti.

Citeam undeva o declaratie a patriarhului nostru (il consider si al meu deorece sunt un ortodox declarat si botezat) ca poporul roman are nevoie de asa ceva (chiar daca poporul nu a fost intrebat ce are nevoie) ca sa fie mantuit dupa atatia ani in care credinta a fost prigonita (care ani si care prigoana?). Ma minunez cum ne cautam justificari pentru propriul ego si pentru a construi temple/palat aici pe pamant si nu in ceruri.

Declaratii de sume de 400.000 milioane EUR care te duc cu gandul la investitii serioase si la foamea pe care o face jumatate din tara.

Ma uit la televizor si vad protestele oamenilor si lehamitea patriarhului fata de ei si fata de turma pe care o conduce. Se manifesta ca un inalt demnitar, cu garda si onoruri. Dar asta este, tara arde si baba se piaptana.

Oare de un camin de batrani, de un camin de orfani, de un asezamant de intrajutorare a saracilor nu este nevoie? Oare de o scoala si de un internat pentru copii din familii nevoiase cu care sa se mantuiasca neamul asta nu este nevoie? Oare de paine si educatie pentru nevoiasi si oropsiti in loc de paine si circ pentru votanti nu avem nevoie?

Noi avem nevoie, ei nu au ! Pentru ca un neam de prosti si de oropsiti este mai usor de manevrat si stors decat unul de crestini educati.

Dar o sa ne mantuim in 110 m inaltime urcand pana la Dumnezeu cu 12 lifturi. Parcari, restaurante si sali de conferinta pentru cler si falsa credinta a guvernantilor.

Dar ce sa ne mai mire, au cheltuit ei cu ajutorul doamnei Ridzi o gramada de bani pe ochi frumosi, ce mai conteaza niste bani din donatii pentru cauze nobile.

O sa iau sa recitesc Noul Testament poate am uitat eu invataturile lui Isus sau poate nu mai stiu eu cum sa interpretez cele scrise acolo si de fapt fariseii sunt de gasca !!!

Bine ca mai sunt preoti crestini si ortodocsi adevarati ca altfel treceam la budism fara sa stau pe ganduri. Pe langa asta am incredere in Dumnezeu sau in forta de echilibru a naturii, depinde in ce crezi, ca aceste lucruri au o plata si intotdeauna balanta se echilibreaza.

Parca incet, incet vad cum unele lucruri din Protocoalele Inteleptilor Sionului incep sa se indeplineasca! Dar puschea pe limba, privim inainte, atat timp cat mai este speranta si nu avem inca buletine cipate mai avem o sansa !