joi, 13 noiembrie 2008

Sfinti si pozitii perceptuale

Ganduri de Noiembrie friguros in Bucuresti, dupa o calatorie de 10 zile in Grecia.



Pot spune ca sunt mai mult randuri dintr-un jurnal de calatorie, o calatorie in care au fost imbinate oboseala drumului cu satisfacita curiozitatii istorice, luminare spirituala si trairi launtrice.

O calatorie care a trecut pe la Sfantul Munte Athos, Meteora, Delphi si Athena.



O calatorie cu multe lucruri frumoase dar si cu ceva incercari, o calatorie pe care o sa o repet cu siguranta.

Grecia are farmecul ei, locul musteste de istorie si energie. Grecia este linistita si placuta in extrasezon, aproape ca m-as fi mutat acolo. Calator fiind, am avut impresia ca pentru greci timpul trece altfel, este mai dilatat si mai relaxat, dar nici pe ei nu i-au ocolit mizeriile lumii actuale (stersul muncii, tristetea si oboseala din ochi, drogati in piata Omonia, pakistanezi saraci care vand nimicuri in centru pentru a intretine multe alte guri, etc).


Dar nu despre asta vroiam sa scriu ci cateva randuri despre oamenii intalniti pe muntele Athos, mai bine spus despre cei care sunt aproape de sfinti, despre cei care au decis ca dezvoltarea spirituala este cu mult mai importanta decat cea materiala.



Am avut sansa sa discut cu parinti calugari de la schitul romanesc Prodromul dar si cu alti calugari sau frati romani (schitul Lacu, manastirea Sf.Pavel, etc.) de pe muntele Athos si am descoperit cu uimire si respect cum acestia folosesc pozitiile perceptuale din NLP (normal, fara sa le denumeasca asa). Ei sunt ancorati mult mai mult in pozitia 3 (pozitia de observare) si intra usor in pozitia 2 (in locul celuilalt). Acesti oameni au un exercitiu firesc de a se pune in locul altuia si de a vedea lucrurile de la o anumita distanta, de a extrage din viata si din intamplarile ei esenta si spiritul. Au un mod natural de a comunica si de a transmite experiente prin metafore. Am fost foarte impresionat de abilitatea lor de a asculta, de a intra in rapport cu interlocutorul si de "a citi" din acesta ca dintr-o carte deschisa. Am apreciat calitatea unui schimb de informatii (trairi si experiente) cu putine cuvinte, dar puternice.



Placut impresionat am fost si de strategia pe care acesti parinti o folosesc sa se orienteze in "harta" lumii lor. Pe nivelurile lor neurologice, la nivelul spiritual semnificatiile pentru ei (dar si pentru cei care intra in contact cu ei) sunt atat de puternice, pure si adevarate. Sunt strans legate cu identitatea lor, cu credintele, abilitatile si comportamentele lor. Sunt puternici si frumos de simpli, te poti adapa la izvorul credintei lor, credinta pe care am vazut-o nu in partea ei dogmatica, ci in partea ei profund spirituala. Parte spirituala cladita prin traire si simplitate.



Pe muntele Athos am redescoperit si am inteles mai profund cateva lucruri, pe unele din ele le voi impartasi si cu voi:
  • Lucrurile sunt mult mai simple decat le percepem noi. Noi le facem complicate, le adaugam complexitate si valoare falsa de multe ori. Viata are multe frumuseti pe care ochii nostrii nu le vad, urechiile nu le aud si inima nu le traieste, chiar daca sunt aici langa noi, cum ar fi: un peisaj frumos, mancarea simpla, meditatia si spiritualitatea; Dumnezeu si semenii nostri; familia si prietenii nostrii; frumusetea unui drum doar pentru ca este o calatorie nu o nebunie a cumparaturilor si o alergare dupa a obtine cat mai mult si a atinge cat mai multe "varfuri".


  • Oamenii sfinti iti pot darui liniste, energie, echilibru. Este bine ca din cand in cand sa bem apa vie a meditatiei si apropierii de Dumnezeu.

  • Lupta launtrica cu propriile mele rautati, ambitii, egoisme si orgolii, chiar daca sunt zgandarite de mediul extern, este mai grea decat cea cu un "dusman" din afara. Dar aceasta lupta te ejuta sa evoluezi daca o castiga partea cea buna. Am trait si am inteles profund ce inseamna sa hranesti lupul cel bun din inima ta (vezi povestea).

  • O echipa si un lider se cladesc si se sudeaza in conditii de stres, am inteles cum nu as vrea sa fiu si stiu cum imi doresc sa devin.
O inscriptie de pe un craniu omenesc (din osuarul schitului Progromu, osuar ce contine oasele calugarilor stinsi pe acele meleaguri) spune:

Ce sunt eu, vei fi si tu. Ce esti tu, am fost si eu !

Si cu riscul de a fi catalogat drept mistic inchei cu un citat: "Cea mai mare inselatorie a diavolului este aceea de a ii face pe oameni sa creada ca el nu exista."

Deci, tine usa pazita si fa curat in casa sufletului tau, nu se stie ce mizerie iti poate intra sub pres !

2 comentarii:

Vasile Andreica spunea...

foarte fain scris textul si minunata experienta in sine.

Costi Balan spunea...

Multumuesc mult Vasile. Sa sti ca experienta continua sa faca schimbari in mine. Dumnezeu le aranjeaza pe toate. Eram intr-o perioada de cautare a unui punct de sprijin pentru sufletul meu si excursia pe Athos a iesit la iveala exact in momentul oportun, cand aveam bani si cu cine sa merg. Dupa aceea am avut o perioada mai crunta de cautari si nelinisti, pana la urma apele s-au linistit si au intrat pe o noua matca. Ne schimbam si ne transformam, asta este bine, mai putin bine este cand nu se intampla.
Acum realizez adevartul inteles al cuvintelor: Am nevoie de un punct de sprijin, daca il am, voi rasturna pamantul.
Punctul l-am gasit si incet, incet incep sa invart lumea din interiorul meu, cea din exterior vine dupa ea.