luni, 30 iunie 2014

O scrisoare despre...mici decizii, obisnuinte si consecinte

Scrisoare de la un prieten bun....

"Draga prietene,

  Nu ne-am mai vazut de ceva timp si imi pare rau ca am neglijat relatia noastra frumoasa si curioasa. Dar nici eu nu am avut vesti de la tine, decat in ultima vreme. Sper ca aceste randuri sa te gaseasca sanatos si drept pe drumul vietii tale. Stiu ca si tu imi doresti asta si esti curios sa cunosti motivul acestui silentium subitum. Este o poveste mai lunga, dar voi incerca sa fiu succint, este vorba despre obisnuinte, mici decizii si consecinte. Nu ca cele din acest desen, dar pot fi si acestea.

Dar hai sa nu o mai lungesc, O persoana draga mie a fost grav bolnava din luna Noiembrie a anului trecut. Am stat mult pe langa ea cu speranta ca o pot ajuta si ca se va intampla minunea de a se face bine.
Sperantele mele au fost mult mai mari si pana la urma inselate.Dorinta mea de mai bine era doar la mine, persoana in cauza a cazut iremediabil in capcana propriilor obisnuinte si a suferit consecintele deciziilor sale. Acele mici decizii pe care le luam cu totii in fiecare zi, ascultand aceea falsa voce care ne spune ca noua nu ni se poate intampla. Din pacate, daca tu nu esti atent la viata, viata este atenta la tine, de multe ori intr-un mod pe care nu il doresti. Pe scurt, persoana in cauza avea o varsta, avea un sir de afectiuni inlantuite (boala de inima, diabet, guta) si a avut o sansa. Spun ca a avut, deorece acum mai are doar o cruce frumoasa, intr-un cimitir linistit, pusa la cap.Nu intru in detalii, as fi prea plictisitor sau anodin pentru tine, dar ce as vrea sa sti draga prieten, sunt urmatoarele:

  • miciile decizii din viata, iti pot aduce rezultate regretabile daca este vorba de mici si "frivole" obisnuinte proaste.
  • tot ceea ce se spune de nutritia sanatoasa si cat mai naturista este adevarat si merita sa platesti pretul unei mici obisnuinte bune pentru o viata sanatoasa si energica.
  • stilul tau de viata iti da socoteala anilor: mananca sanatos, odihneste-te, razi mult, fa multa miscare si iubeste cat poti de tare si de mult pe cei din jurul tau.
  • antreneaza-ti copilul pentru drum, nu construi un drum pentru el deoarece ii vei distruge si ii vei fura orice sansa de viata implinita.
  • intotdeauna lasa lucrurile descurcate in urma ta, daca maine mori, cei de langa tine sa isi aduca aminte cu drag de tine, nu cu stomacul strans.
  • fi vesel si relaxat, Dumnezeu ne da aceleasi sanse tuturor si daca deschidem bine ochii le vedem si ne folosim de ele.
  • daca iubesti pe cineva, spune-i cat mai des asta si daca ii gresesti sa nu fi orgolios si sa uiti sa ceri iertaciune, scapa de aceasta greutate.
  • sa crezi cu adevarat si sa vrei cu toata inima, indiferent cat de frica iti este si indiferent de ce zic cei din jur. Poate sa faca diferenta dintre a fi viu sau mort, dintre a fi fericit sau napastuit, dintre a fi sanatos si plin de energie si suferind si plin de regrete.

Ce sa iti mai zic, timpul este unul singur si clipele nu se intorc, miciile decizii si micile obisnuinte te pot duce intr-un loc sau altul. Asa ca la incheierea acestei scrisori ma rog tie sa fi atent o secunda la ce obisnuinte ai si ce decizii iei. Nu este pre tarziu sa schimbi ceva daca doresti draga prieten.
                                                                                                  Cu stima si cu ganduri bune, al tau......."

Fiecare om cand ia o decizie, ia la pachet si consecinta, cand creste o obisnuinta, creste si un rezultat.
Am aflat asta si eu asta pe pielea mea si in suferinta mamei mele.
Dar, o lectie, este lectie pentru cel ce vede lectia.
Eu am invatat.

2 comentarii:

Ionut spunea...

Mersi pentru articol!

Unknown spunea...

....draga fostule prieten,ne-am cunoscut undeva prin 1984,eram la inceputul liceului(ce ani frumosi...si in acelasi timp naivi!),te-am iubit,ti-am iubit parintii,sotia si pe micuta(atunci)"Dini",finuta mea,iti mai aduci aminte??!!...ca ai luat impreuna cu Adina decizizia sa nu mai fim prieteni(foarte"stansi") de familie...acum inca incerc sa o inteleg,dar de ce nu a-ti avut curajul sa ne-o spuneti in fata,chiar nu pot intelege nici acum...dupa aproape 18 ani,va doresc tot binele din lume,sa va ajute Bunul Dumnezeu si Maicuta Domnului!!!...scri fff.frumos,bravo tie,pacat ca nu o pot vedea macar pe Dini,cred ca ei nu i-am gresit cu nimic....daca intre familile noastre a fost(desi nu-mi amintesc ceva)...cu drag,poate cem mai loial (fost) prieten Dan Nita.