Cuvintele toxice – limbaj subversiv – Partea 2

Aşa cum am promis revin cu o urmare la postarea de data trecută. Atunci am aflat cât de toxic este cuvântul încerc şi ce se întâmplă dacă punem negaţia la începutul unei „comenzi”.

  Am citit undeva că este nevoie de minim 15-17 complimente pentru a repara răul făcut de o singură critică distructivă. Gândiţi-vă cât de importante sunt aceste concepte atunci când ne creştem copiii.

Întrebaţi-vă câte complimente daţi zilnic faţă de câte critici. 

Mai ştiu că stai de vorbă şi cu tine însuţi toată ziulica cât este ea de luuungă...

Cu toţii avem acel „stol de păsărele” în cap, numai că nu sunt păsărele ci sunt voci interioare.

  De câte ori vre-o „păsărică” din capul tău nu spune: Ce grasă eşti! Mi-e silă când mă uit în oglindă! sau Ai îmbătrânit, uite cum atârnă pielea pe tine şi ce riduri ai! sau Băiatul ăla este mai tare/frumos/deştept ca mine, de aia are succes la fete şi eu nu! sau Cum să se uite George la mine,când eu sunt o urâţică!?

Sună cunoscut!? Ai şi tu păsărele de genul ăsta?

Dacă da, poate ar fi cazul să le spui: Atenţie la vocabularul subversiv fetelor, eliminaţi cuvintele toxice şi critica în exces!

  Să vedeţi ce fain îi atunci când părinţii câte unui flăcău sau fetişcane îi spun chestii de genul: Nu eşti în stare! sau Împiedicat mai eşti maică/Tăntălăule! sau Eşti o proastă! sau Lasă, tu eşti mai urăţică mamă! sau Toantă mai eşti măi fată! Dacă îi spun asta destul de des, pe o perioadă destul de lungă, au imprimat in viitorul adult un ditamai „programul” de stimă de sine/capabilităţi de viaţă/etc.

Mai jos este o listă de câteva cuvinte toxice. Este interesant să le notaţi când voi sau cei din jurul vostru le folosesc.

dar                                    încerc                  dacă                        s-ar putea/posibil

aş fi avut/aş fi făcut          aş fi putut             nu ai voie/nu fă       ar fi trebuit să

Iată şi chichiţele:

• dar – neagă orice cuvânt care a fost înaintea lui.

Ex. aşa nu: Ai făcut bine ordine, dar nu ai terminat, mai ai şi în dulap.

Ex. aşa da: Ai făcut bine ordine, felicitări. Poţi să te apuci acum şi de dulap.

•  încerc – presupune eşecul-nu mai dau exemple că au fost destule. J

•  dacă – presupune că tu poate nu eşti/nu ai făcut sau nu vei fi/nu vei face.

Ex.: Eşti o fetiţă cuminte, dacă faci ordine în dulap - dacă nu faci înseamnă ca nu eşti cuminte, chiar dacă în cele mai multe situaţii eşti o fetiţă cuminte J) 

•  s-ar putea – nu lasă loc unei bune definiţii, lasă opţiuni la latitudinea ascultătorului.

Ex.: S-ar putea să câştigăm, dacă am juca mai bine. (Dacă jucăm mai bine nu castigam!? Este posibl, nu-i sigur! De ce este doar posibil, ce mai avem nevoie!?, etc).

•  aş fi avut/aş fi făcut - timp trecut, care atrage atenţia asupra unor lucruri care nu s-au întâmplat în fapt.

Ex.: Aş fi făcut o grămadă de lucruri bune pentru familia mea, dar am fost prea ocupat cu serviciul. (în fapt a neglijat familia şi nu a făcut nimic, başca că se umple de regrete şi vină sau este resemnat/ă, în ambele cazuri energia curge către problemă nu către viitor şi către soluţie).

•  nu ai voie/nu fă - aceste cuvinte forţează ascultătorul să se concentreze exact pe opusul a ceea ce vrei. Greşeala asta o fac des părinţii şi coachii, fără să ştie cât de mult dăunează această eroare lingvistică.

Ex. aşa nu: Nu ai voie să bagi cuie în priză! (ce crezi că va face copilul cu prima ocazie, când îi va cade un cui în mână!?). Nu vărsa laptele pe jos! (comanda similară cu ai grijă să nu cazi-din exemplul de la început). Nu te gândi la un şoricel albastru! (cinstit, la ce te-ai gândit? J). Nu te mai gândi că te ceartă şeful iar! (se va gândi şi se va simţi prost L).

Ex. aşa da: Dacă bagi cuie în priză faci bubiţă maree! (cel mai bine este să protejezi prizele, adică copilul, până va înţelege). Ţine bine cutia cu lapte cu ambele mâini şi toarnă încet în pahar! (mai bine explici şi arăţi ce trebuie să facă ca să nu verse lapte pe jos). Gândeşte-te că şeful tău îţi va explica unde ai greşit iar tu vei fi atent doar la aceste explicaţii.

•  ar fi trebuit să - timp trecut, care atrage atenţia asupra unor lucruri care nu s-au întâmplat în fapt şi implică vină.

Ex.: Ar fi trebuit să te ocupi de familia ta în loc să fi atât de ocupat cu serviciul!

 Exerciţiu doar pentru tine

Dă atenţie dialogului tău intern. Ce îţi spui în gând atunci când te cerţi, te motivezi, sau doar aşa ca chestie?

Când ai găsit cuvinte toxice şi limbaj subversiv, ia o foaie de hârtie, notează frazele toxice şi transformă-le într-unele vitalizatoare.

Încep eu cu una, ca exemplu.:-)

Frază toxică:

Dacă ştiam informaţiile din acest articol  mai acum ceva ani, eram departe!

Frazele tale:.................................................................................................................

.....................................................................................................................................

Frază transformată:

Este bine că am aflat azi aceste informaţii, pot să schimb ceva de acum încolo!

.....................................................................................................................................

.....................................................................................................................................

Sunt sigur că ai şi tu câteva fraze interesante, dacă vrei le poţi împărtăşi cu mine printr-un simplu comentariu la articol. :-)

Fi curios şi alege schimbarea!

Cuvintele toxice – limbaj subversiv –Partea 1

  Îmi aduc aminte de o întâmplare de acum ceva vreme, când fata mea avea cam 5-6 ani. Era într-o perioadă în care îşi încerca forţele de mare curajoasă prin căţărarea în copaci. Fiind o zi frumoasă de vară am mers împreună în parcul Herăstrău unde sunt două locuri perfecte pentru copiii care vor să se caţere în copaci. În ambele locuri creşte un soi de copac exotic cu ramuri rotunde şi netede, dezvoltate într-un anume fel datorită multor generaţii de copii ce s-au legănat pe ele.

  Cum era şi normal, fata mea nu era singură la locul cu pricina, mai erau 2-3 copii care se căţărau în copac, se legănau pe crengi, etc. Înălţimea nu este mare şi o căzătură nu ar fi produs mari „pagube”-spun eu, tată uneori incoştient J -aşa zicea soţia mea J.

Atunci a fost prima oară când am observat experenţial, direct pe „subiecţii de studiu” J, forţa cuvintelor toxice.

  Diana, fata mea, era pe o cracă mai sus împreună cu un băieţel de vârsta ei şi se „complimentau reciproc” pentru curaj şi cucerirea crăcii de sus. Un alt băieţel, mai „împlinit” la trup şi vârstă a început cu un strigăt barbar să cucerească copacul. Pe lângă urlete de vigoare, a declanşat un întreg „cutremur” în copac. Până să caut părintele aferent lui dl.Goe, am observat că fata mea şi companionul de cracă se zgâlţîie ca la un cutremur de gradul 7. Am apucat să strig: Diana, ţine-te bine! şi ea s-a apucat strâns de cracă. În acelaşi timp am auzit un: Ooooaaaauuuu, maaamaaa... sunet scos de companion în plină cădere, dup ce mama lui tocmai ţipase: Ai grijă, să nu cazi!. Norocul băieţelului a fost că m-am nimerit sub el şi a căzut „pe moale”, cum se spune. Diana, atărna de cracă cu un rânjet de mare războinic şi striga la mine: Vezi tată cât de bine mă ţin!

  În acel moment mi-a picat şi mie fisa, ambele comenzi parentale au fost ascultate. A mea să se ţină bine şi a mamei băieţelului să cadă – creierul nu prea ştie cum să ia acel nu pus înaintea unei comenzi J.

  De atunci au mai fost momente de acest gen şi la unul era prezent şi soţia mea, care, normal, ce credeţi că a strigat la Diana!? V-aţi prins: Ai grijă, să nu cazi!, dar fata mea cred că a învăţat instinctiv lecţia, nu că ar fi deştepată şi seamănă cu  mine J, şi îi răspundea: Da mamă, mă ţin bine de creangă!

Hai să vedem care este chestia cu nu pus înaintea unei comenzi/rugăminţi/sfat/etc., mai ales în situaţii de urgenţă.

 Mintea noastră are un obicei bun, zic eu, de a vizualiza, în primul rând, atunci când ne gândim la ceva, ca de exemplu un potenţial pericol. Datorită acestui lucru, o comandă care începe cu nu sau ce să nu facă declanşează rapid nişte imagini, uneori asociate cu anumite gânduri care declanşează la rândul lor anumite reflexe. Primul lucru pe care îl face mintea este să ne transpună în situaţia descrisă, în acest caz: să ai grijă şi să cazi, să declanşeze anumite reflexe şi abia pe urmă să înceapă să caute soluţii pentru a nu se întâmpla. La oamenii care gândesc mult în imagini (cum suntem 80% dintre noi), creierul elimină practic cuvântul nu în momentul primelor rutine decizionale (durează ceva până înţelege ce să nu facă). Ia ceva timp pentru un creieraş de băieţel de 5 anişori, mai ales că trebuia să facă ceva foarte rapid, aproape instantaneu. Practic, mama respectivă, cu cele mai bune intenţii din lume, fără să ştie la ce se ajunge, i-a spus/comandat băieţelului să îşi imagineze cum este să cadă şi pe urmă să îşi forţeze creierul să nu facă ce tocmai şi-a imaginat. Până să găsească soluţia, creieraşul lui de 5 anişori, a comandat reflexe inconştiente ce au funcţionat perfect şi şi-a dat drumul la mâini, aterizând spectaculos pe chelia mea J.

  Creieraşul fetei mele a vizualizat imediat cum se ţine strâns de creangă şi nu a căzut. La fel păţesc cei care se chinuie să se lase de fumat. Se imaginează mereu fumând şi cum se chinuie să se lase (care este tot un nu). Fumătorii sunt rareori îndemnaţi să se imagineze cum respiră aer curat şi au plămânii liberi, cum au un gust bun în gură şi un suflu mai bun la sport, cum sunt sănătoşi şi liberi să facă altceva cu banii şi timpul câştigat. Limbajul în sine ajunge să fie o barieră în calea succesului

  Aceste informaţii ne sunt de mare folos atunci când ne dorim să înlocuim un obicei sau când ne setăm obiective.

  Nu te poţi vizualiza/imagina nefăcând ceva. Singurul mod în care te poţi vizualiza nefăcând ceva este să găseşti un cuvânt care să descrie ceea ce vrei să faci şi să îl foloseşti. De exemplu, în liceu am jucat rugby, eram aripă dreapta, adică cel care trebuie să prindă balonul pasat de un coechipier, să îl ţină bine în mâini, şi să alerge cu el în braţe cât mai aproape de linia de marcaj fără să fie placat sau să scape balonul din mână. Când eram la începutul antrenamentelor scăpam foarte des balonul oval din mână. Pe de-o parte datorită experienţei şi antrenamentului puţin dar şi pentru că de multe ori mă vizualizam cum îmi scapă, datorită ţipetelor lui nea Ţuţu, antrenorul. Ori de câte ori primeam o pasă şi reuşeam să ţin balonul în braţe nea Ţuţu striga: „Fugi tare şi să nu cumva să scapi balonul din mână!!!” Mi-a luat ceva timp şi efort să integrez ce trebuie să fac ca să nu scap balonul din mână, norocul meu că nea Ţuţu ştia cum să ne ia şi pe partea asta: „Deschizi palmele bine, primeşti mingea şi amotizezi un pic ca să nu sară şi să stea în braţele tale făcute căuş, uite aşa.....”

  Puteţi folosi următoarea demonstraţie pentru a vă învăţa copii sau prietenii puterea cuvintelor toxice şi a limbajului subversiv. Pe urmă este foarte important să îi faceţi atenţi la ce îşi spun în cap (dialogul intern) sau chiar la ce le iese pe gură în mod obşinuit, oare nu sunt cuvinte toxice!? Pentru demonstraţie aveţi nevoie doar de creioane.

Rugaţii să ia fiecare în mână câte un creion şi să vă urmeze indicaţiile cu foarte mare atenţie. Când fiecare are un creion în mână, spuneţi-le:

Încercaţi să scăpaţi creionul din mână! Majoritatea vor deschide mâna şi vor lăsa creionul să cadă pe jos. Voi să răspundeţi: Fiţi vă rog atenţi, am spus ÎNCERCAŢI să scăpaţi creionul din mână! Acum vă rog să faceţi aşa cum am spus!

Majoritatea vor ridica creionul de jos, prefăcându-se că ar avea o durere arzătoare în mână, vor încerca să scape creionul dar vor eşua. Quod erat demonstrandum. Dacă spui creierului tău să încerce, îi spui de fapt să eşueze.

Am reuşit să îmi impun regula „Fără Încearcă” în interacţiunile mele cu cei de acasă şi nu numai. Uneori devin agresiv la încercarea oamenilor de a mă minţii în faţă când îmi spun că încearcă. Ei cred că eu nu ştiu că îmi telegrafiază clar cuvintele care îmi spun că nu au intenţia de a face lucrul rspectiv. De exemplu, decât să spun că voi încerca să ajung la petrecere, mai bine spun că nu sunt sigur că ajung deorece am şi alte treburi şi în cazul în care ceva pică, voi ajunge, dacă nu, nu voi ajunge. Oamenii apreciază onestitatea, ca şi mine. Dacă nu am starea necesară, spun că nu am starea necesară şi gata.

Dacă spui încerc, subconştientul tău are permisiunea să nu reuşească !

Acesta este un exemplu şi ca să vezi restul poveştii şi cât de subversiv poate fi vocabularul nostru folosind cuvinte toxice, citeşte postarea viitoare.

Dezvoltare personala - valori si credinte

Salutare dragi prieteni,

Timpul trece si ochii care nu se vad, se uita - zice un proverb romanesc. Cu postarea de azi voi redeschide acest canal de comunicare cu cei curiosi, care cauta si mai ales intreaba!

Am inceput un proiect personal legat de dezvoltarea personala, prosperitate, vocatie, etc. Proiect de ale carui rezultate sa beneficiati si voi cei care treceti cu privirea pe aceste randuri. In etapele acestui proiect am trecut prin multe experiente interesante, am acumulat multa informatie, am inceput sa practic anumite abilitati si sa exersez anumite schimbari pe care le doresc in viata mea. Un lucru interesant a fost momentul in care schimbarea dorita de mine s-a lovit de sistemul meu intern de credinte si valori. De atunci studiez si lucrez mai indeaproape la asta.

Ca sa intelegeti, am sa va dau un exemplu- daca una din valorile tale interne este Etica, explicata ar insemna pentru cineva ceva de genul (lucrurile pot fi foarte diferite de la o persoana la alta): apreciz oamenii cinstiti, am incredere in oamenii pe care ii cred cinstiti, eu sunt un om onest si etic, imi este greu sa pacalesc oamenii, nu imi place sa mint, nu imi place sa insel oamenii, ma simt foarte prost cand cineva ma minte sau ma inseala, nu suport sa fiu pacalit, etc.

Pentru o persoana de acest fel un job sau un business propriu in care va fi nevoita sa minta/sa pacaleasca/ sa ascunda adevarul/ sa arate numai partea frumoasa/etc., sa lucreze in echipa cu oameni care l-au mintit/pacalit/etc., sa aiba un sef care l-a mintit/pacalit/ascuns adevarul/i-a aratat numai partile bune cu intentia de a profita/etc. va fi un chin. Aceasta persoana, pe langa faptul ca se chinuie enorm, nu va avea nici succes in ceea ce face, se poate imbolnavi, isi poate strica relatiile cu cei din jur, va pierde bani, timp si sanatate pentru ca face ceva impotriva unei valori interne puternice. Aceasta valoare daca este importanta (pe unul din primele 3 locuri in ordinea importantei) il va impiedica mereu in jobul sau businessul descris mai sus.

Care este concluzia: mai inainte de a te apuca de ceva (o slujba noua, un business nou, o activitate noua) este bine sa sti care iti sunt valorile, care este ordinea importantei lor si ce inseamna ele pentru tine. Aceste valori pot fi acceleratorul prosperitatii tale, ale vietii tale frumoase, ale implinirii tale daca te folosesti de ele si nu lucrezi impotriva lor.

Pentru mine valorile sunt diferite de credinte. Sa va dau un exemplu: Etica este o valoare in sensul celei descrise mai sus si declaratia "Eu cred ca este mai bine sa fi sarac dar cinstit decat bogat si mincinos!" - poate veni din credinta: Oamenii bogati sunt mincinosi/Cei cinstiti trebuie sa fie saraci/Nu poti fi bogat decat daca esti necinstit/Toti oamenii bogati sunt necinstiti.
Credinta se bazeaza pe o valoare dar este diferita, iata cum:

• una este ca tie sa nu iti placa sa minti sau sa fi mintit si alta este sa crezi ca toti oamenii bogati sunt mincinosi.
• una este ca tu sa faci afaceri etice si sa faci si bani din asta si alta este sa nu te apuci sa faci afaceri/bani pentru ca, datorita credintei tale, va trebui sa minti sau sa fi necinstit.
• una este sa nu iti mearga/sa nu ai succes intr-o actiune datorita faptului ca actiunea respectiva este impotriva valorilor tale si alta este ca sa nu actionezi deloc datorita unei credinte care generalizeaza prea mult (echivaleaza experienta unora cu anumite persoane, cu toate posibilele experiente ale tale cu alte persoane).

Cred ca am intrat prea mult in limbaj NLP si am sa ma opresc aici cu diferentele dintre valori si credinte. Aceste 2 concepte sunt strans legate intre ele dar diferite in acelasi timp.

De o vreme incoace, urmaresc cu interes un nou site/blog, cel al lui Pera Novacovici. El are un curs interesant legat de vocatie. Ce mi-a placut este ca a inceput acest curs virtual cu lamurirea si ierarhizarea valorilor interne. Are un exercitiu interesant despre cum sa iti faci ierarhia valorilor aici.

La sectiunea de comentarii am vazut multe raspunsuri ale celor ce au facut exercitiul si am facut o statistica a raspunsurilor de pe site. Cu toate ca multi dintre cei care au raspuns sunt tineri, a iesit ceva interesant. Pera a provocat cititorul sa isi faca ierarhia valorilor interne si a folosit ca exemplu 7 valori: Libertate, Sanatate, Banii, Iubirea, Adevarul, Familia si Prietenii. Am facut o statistica a raspunsurilor si rezultatul m-a surprins un pic, iata valorile in ordinea importantei:

1. Sanatatea - 50% din respondenti
2. Libertatea - 43.5% din respondenti
3. Iubirea - 24% din respondenti
4. Familia - 11% din respondenti
   
5. Banii - 28,3% din respondenti
6. Adevarul - 11% din respondenti
7. Prietenii - 17,5% din respondenti

Adunate nu fac 100%, ci este o statistica evaluata, aici m-am ajutat si de urmatorul clasament: din 100% respondenti 50% au pus Sanatatea pe locul 1 - din acestia, pe locul 2 au pus Libertatea (32.6% din 100%), pe locul 3 au pus Iubirea (15,21% din 100%) si pe locul 4 Familia (11% din 100%).

Interesant cum multi oameni au pus Banii pe ultimele locuri, contra obiceiurilor si societatii in care traim. Pentru mai mult de jumatate dintre ei este mai importanta Sanatatea, Libertatea si Iubirea!

Ca sa vedeti orientarea esantionului, la valoarea Bani, clasamentul este urmatorul:

• au pus pe locul 1 Banii doar 2,17% din respondenti;
• pe locul 2 - 4,34% din respondenti;
• pe locul 3 - 10, 86% din respondenti;
• pe locul 4 - 13,04% din respondenti;
• pe locul 5 - 28,26% din respondenti;
• pe locul 6 - 13,04% din respondenti;
• etc.

Pentru mine este incantator sa vad ca sunt multi oameni cu valori orientate catre principii general valabile: poti sa ai o multime de bani dar ii ai degeaba daca nu ai sanatate si libertate ca sa te bucuri de ei; poti sa ai o multime de bani dar nu vei fi intreg daca nu ai parte de iubire adevarata si de o familie care sa te implineasca.

Alta latura este ca majoritatea ar minti pentru bani (Adevarul este in urma Banilor) si aici ma intorc la exemplele anterioare si pot spune ca daca valoarea Bani este mai importanta si mai tare decat Adevarul/Etica poti functiona si avea rezultate in situatiile descrise. Intrebarea este: Cum influenteaza acest lucru oamenii din jurul tau dar mai ales cum interactioneaza asta cu valorile mai importante pentru tine?

Stiu ca cei care i-au raspuns lui Pera sunt doar o mica parte a celor din jurul nostru, nu toata lumea ii citeste site-ul si nu toata lumea este interesata de dezvoltare personala, dar este o statistica de care m-am folosit.

Pe tine te intereseaza dezvoltarea personala ?

Spatiul dintre stimul si raspuns

Am terminat de recitit cartea lui Covey despre cele 7 trepte ale intelepciunii. Pe langa faptul ca acum am alta viziune asupra ei si ca redescopar alte valente in ea, am avut o experienta de tipa "AHA !" la o fraza (pe care si Covey marturiseste ca a citit-o in alta carte):

"Exista un spatiu intre stimul si raspuns".

Practic asta se traduce ca avem la indemana un spatiu de timp si de gandire intre stimul si reactie/raspuns, intotdeauna acest spatiu a fost si va fi acolo, indiferent de "programarile" la care am fost supusi si cred ca marea arta a dezvoltarii personale este sa te folosesti de el.

Vorbeam in pauza de masa cu colegii de la servici de traficul ingrozitor din Bucuresti, de "smecherii" de la volan, de comportamentul agresivo-nesimtit si de cat de mult ne enervam si cum reactionam la astfel de urangutanisme (sa ma ierte bietele animale). Eu sunt o fire colerica si cinstit va spun ca am un "program" foarte bine pus la punct legat de stimul si raspuns la urangutanii din trafic. Merge ca un mecanism bine uns si cu timpi de reactie foarte buni (adica reactionez imediat).

Daca dau de un maimutoi/maimutica care se da in stamba, ma enervez, ma urangutanez si eu si ma tine asa ceva timp. Timp in care imi creste tensiunea, furia este mare, incepe sa ma doara stomacul, etc. Uit repede (de fapt nici nu imi dau seama) ca exista acest spatiu intre stimul si raspuns. Spatiu care imi da posibilitatea sa aleg reactia/raspunsul. Urangutanul ma enerveaza si ma sicaneaza, in 2 min. se descarca sau se simte bine si pleaca mai departe (soriciul lui este gros si tare). Eu ramana si pana la 30 min. intr-o stare deloc productiva si ineficienta, atata fizic cat si psihic. Stare care nu mai bine nu imi face. Cei care aveti carnet si conduceti sau doar sunteti pasageri stiti despre ce este vorba.

Am inceput sa exersez sa vad si sa prind acel timp dintre stimul si raspuns. Daca reusesc asta, atunci ma bucur nespus sa vad ca tot eu am controlul, ca eu sunt cel care decid ce sa fac si ce raspuns sa dau in urma unei interactiuni. Sa aleg o cale cat mai buna pentru mine, cat mai productiva, sanatoasa si eficienta - atat fizic cat si psihic. Uneori imi iese, uneori nu, dar am deja un obiectiv: in luna octombrie voi da o atentie sporita acestui aspect - sa descopar si sa folosesc spatiul dintre stimul si raspuns. O voi face cu acea curiozitate pe care o am ori de cate ori experimentez ceva nou. Vreau si pot sa o fac !

Era sa uit: atentie si la evenimentele interne, cele din mintea si sufletul nostru, multe "programe" se declanseaza ca urmare a unor stimuli si procese interne. Asa am patit eu sambata trecuta cand era sa stric in familie toate pregatirile pe care le faceam pentru botezul fiului meu. Mici stimuli interni, declanseaza procese interne (de retraire a unor false concluzii sau evenimete) ce pot duce la activarea unor "programe" comportamentale total ineficiente pentru toti si cel mai mult pentru mine. Nervii, furia si supararea nu duc la nimic bun si constructiv. Dar noi suntem oameni si de multe ori reusim sa controlam prea putine din reactile noastre. Exista totusi o veste foarte buna: prin antrenament si perseverenta reusim sa vedem si sa simtim spatiul dintre stimul si reactie, sa il folosim: sa tragem pe drepata un pic, sa cumpanim, sa vedem optiuni si variante cu 2-3-4-5.... pasi inainte si sa luam o decizie mai buna, sa avem o reactie de castig pentru noi si pentru cei din jur.

Cand folosesc spatiul dintre stimul si raspuns am o tehnica de vizualizare: ma vad in pozitie de lotus, foarte calm si foarte relaxat dar in acelasi timp cu mintea/ratiunea functionand la nivel maxim. Stau asa pe un cerc suspendat in spatiu, in care vad evenimentele din jurul meu. Stimulul/interactiunea vine catre mine si declanseaza existenta spatiului acesta. Ma uit in jur si vad ca intr-un film posibilitatile de reactie si ce se poate intampla mai departe daca aleg una din ele. Chiar daca dureaza putin, asta ma ajuta sa fac o alegere (in loc sa execut un "program") si sa reactionez intr-un mod mult mai eficient pentru trupul si mintea mea, dar si pentru cei din jurul meu.

Ar fi foarte interesant daca voi aveti o "thenica speciala" legata de acest aspect si sa o descrieti intr-un comentariu !

Exercitiu pentru emisferele cerebrale

Iata un exercitiu bun pentru emisferele noastre cerebrale. Antrenam asociativitatea si emisfera stanga.

DACA REUSESTI SA CITESTI PRIMELE CUVINTE, CREIERUL LE VA DESCIFRA PE CELELALTE:

0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.

Daca îl citesti si-l intelegi, esti inteligent(ã) si ai emisfera stânga dezvoltata-zice cel care mi-a trimis jocul.
Daca nu reusesti, mai incearca, ca sigur o sa il descifrezi-zic eu !

De la misoginul din mine

Aseara am avut o "revelatie" si acum ma gandesc cum sa o fructific ! Iata despre ce este vorba:

Am descoperit ca femeile au o imperioasa nevoie sa se compare. Se compara cu alte femei (in cele mai multe cazuri sau cu ele la diferite varste si stari), se compara cu ceea ce citesc pe internet/reviste/etc, cauta comparatii in ochii barbatilor, cer sa fie comparate de catre cei din jur, etc. Cred ca genetic sunt inzestrate cu comanda: COMPARA-TE PERMANENT CU CELELALTE !

Sa va dau cateva exemple:

- Cum arat azi draga ?
- Superb, iubita mea !
- In ce fel superb, iubitule ?
- ?!?
- Nu te mai uita asa la mine..., adica sunt mai frumoasa/slaba/tanara/etc ?
- Decat cine, draga mea ?
- Nu stiu, decat femeile pe care le vezi in jurul tau zilnic ?
- Da iubirea mea, tu esti mai frumoasa/slaba/tanara/etc, decat majoritatea celor pe care le vad zilnic !
- Si cele care nu fac parte din majoritate cum sunt, iubitule ?
- !!!????!!!!!
Ehe, daca ai ajuns aici, pe romaneste, "Ai pus-o frate! Esti in deeeeep shit !", oricum ai da-o si ai intoarce-o, vei provoca o mica depresie: ca o minti, ea stie ca sunt altele mai frumoase/slabe/tinere decat ea si ca tu le vezi!
Daca le vezi, inseamna ca te uiti la ele!
Daca te uiti la ele inseamna ca le si doresti, etc, etc, etc, etc, etc, etc (sunt multi de etc-prietenii stiu de ce!).
De aici un val nesfarsit de echivalente complexe !
Ai de munca nene si trebuie sa fi inspirat si concret. Sa faci comparatii in care EA sa fie in avantaj!
EA este zeita de pe piedestalul la care tu te inchini (nu ca nu ar merita, merita din plin), dar trebuie sa si o exprimi. Aici este necesar sa faci multe comparatii in care sa arati efectiv partile ei fermecatoare din trup, minte si suflet vis-a-vis de toate celelalte "matrahuce".
Sa compari bucatica cu bucatica ca si cum ai savura o mancare uluitoare si supergustoasa !

sau,

EA gravida in 5 luni:
-M-am uitat pe Net si am vazut pe un forum ca uneia i-a miscat copilul, tot la 5 luni si spune ca este ceva minunat! Mie de ce nu imi misca ?
- Poate doarme draga mea sau este prea mic sa il simti acum !
- Poate este o problema !?!
- Am fost acum 2 zile la ecografie, era perfect santos, doar nu a murit intre timp !
- Crezi tu asta !?!
Si iata cum te-ai aruncat in fantana impreuna cu ea !
De aici se poate naste o intreaga avalansa de ingrijorari si temeri. De ce ? Pentru ca a mancat-o in degetele si s-a uitat pe Net, sa se compare cu alta.

Of, of, of ! Femeile astea ! Oare ma compara si pe mine !?
Nu cumva mi-a crescut burtica, fata de cei pe care ii vad in jur ?
Oare nu este Gigel mai bun ca mine ?!
:-))

PS: Daca vrei sa le cuceresti, spune-le cat de frumoase/slabe/tinere/destepte/iubitoare/etc/etc/etc, dar numai in comparatie cu ceva, altfel nu merge, nu tine, nu te cred ! Dar le face placere !

Calculatorul din capul meu-parte intermediara

- Of, Maimuta neastamparata si bezmetica ! Iar nu mai stai locului ! Ce pisici cauti ?! Aha, deci asta era, ai deja planuri si teluri, alergi ca nebuna sa strangi informatii, strategii, sa formulezi obiective ! Asta este bine, dar stai un pic, hai sa ne gandim putin la ce sa scriem mai departe pe blog, legat de acest subiect !?

Nesuferita de Maimuta s-a uitat la mine, a ridicat din umeri si a plecat nepasatoare mai departe. A luat cativa miniEU in maini, acestia se certau aprig, a maimutarit ceva la ei si miniEU-rile s-au impacat, s-au contopit si Maimuta i-a asezat frumos intr-un raft. Cu buzele tuguiate a plecat iscoditoare mai departe, fara sa ma bage in seama, parca nici nu as fi existat! Ei comedie !

Nu-i nimic ! Ma descurc eu si fara ghemul ala de blana ce umbla aiurea prin capul meu.

O sa fac frumos si voi aranja subiectele, ca pe ingredientele unei retete, sa vedem ce mancare va iesi. Deci, ia sa vedem, ce avem noi pe aici:

• cam 150 g de...mmm ce miros puternic... cuvinte care schimba mintea. La ce aroma puternica au nici nu am nevoie de mai mult !
  
• o punga cu strategii si vise, ce ciudat, sunt amestecate, dar au un miros exuberant de mare si vant prielnic.
  
• cubulete de....nivele neurologice... da, da, acestea daca nu stau aliniate prind miros si se strica mancarea.
  
• cam 500 g praf de metafora si 200 g aroma de transa, dau gust bun si fac bine la digestie.

Deocamdata atat. Vad eu in zilele ce urmeaza ce reteta o sa fac! Ceva sa miroasa bine, sa arate pufos si apetisant, ceva sa faca pofta de viata mai mare !

- Aha, aici erai animal blanos si arogant !

Maimuta nu zice nimic, este fermecata ! A gasit intr-un colt al mintii mele un ungher bine ascuns, de unde rasuna un cantec lin si trist de vioara. Un cantec care face inima sa vibreze la fiecare rasucire a arcusului. Un cantec care suna lin si limpede, ca raza de soare ce urca dimineata prin padurea verde a muntilor falnici, dar un pic trist pentru ca raza este singura si cauta soarele care a zamislit-o. Si totul se transforma in albastru cand o ascult si ochiul abia vede fiinta ce canta !

Iata ca am descoprit ingerul ce a vrajit biata Maimuta !

Am sa stau si eu sa traiesc un pic vraja lui, este atat de bine........

Calculatorul din capul meu-partea V

Iata, in sfarsit, am reusit sa imi fac timp si sa studiez un pic ce face programul Maimuta din capul meu. Ultima oara se oprise pe langa niste soft-uri prafuite si vechi, undeva in cotloanele cam neumblate ale mintii mele si a fost fascinata de ce a gasit acolo. A luat unul din obiecte in mana, s-a uitat curioasa la el, l-a mirosit. Cand a incercat sa guste un pic din el, acesta a inceput brusc sa tipe, sa se agite, sa dea din maini si din picioare, sa vorbeasca cu vocea mea si printre suieraturi sa spuna: "Vai, stiam eu ca animalul asta este periculos, doar mi-a zis mama sa am grija cand sunt in preajma lor ! Vreau sa ma lasi jos ! Nu ma manca ! Maimuta afurisita !" Maimuta s-a speriat, l-a aruncat cat colo si s-a uitat uimita in jur ! In acel cotlon al mintii mele, curios ca ea nu l-a observat pana acum, erau mai multe miniEU-uri, unele mai mici - ca acela pe care il aruncase speriata, unele mai maricele, altele mai serioase, unele mai speriate, altele mai vesele ! Ce era ciudat pentru Maimuta, era faptul ca toate se certau pe langa tabloul de control al mintii mele si se pare ca doreau sa controleze macar in parte unele chestii din ea. Daca unul din mini EU-ri spunea: "Atentie, eu stiu clar ca sunt bun in a ordona lucrurile si a vedea inlantuirea lor de aceea vreau eu comanada !" si daca el chiar lua comanda, programul Maimuta era brusc foarte concentrat de cum sa puna ordine in ceea ce face, sa aranjeze tipicar lucruile la locul lor, sa caute legatura logica in ceea ce face ca sa ajunga la rezultatul dorit ! Culmea stiti care este !? In acele momente chiar le face ordonat, logic si bine!

Atunci Maimuta a avut o revelatie ! Si- a dat seama ca ea este ceva asemanator cu Atentia (un soft de baza din sistem) numai ca ceva mai complex si independent si ca se afla de multe ori sub influenta acestor miniEU-ri. Ele de multe ori comanda si Maimuta se executa !

Dar, curiozitatea Maimutei este mai mare, a decuplat cateva circuite de control din interfata ei si a inceput sa studieze aceste miniEU-ri. A vazut ca, la fel ca in metafora Lupii din sufletul Micului Sef de Trib , aceste miniEU-ri sunt cu atat mai puternice si detin controlul cu cat noi le "hranim" cu convingeri si credinte, cu cat le asimilam mai mult in identitatea noastra, le includem in comportamentul nostru, practicam ce ne comanda pana ajunge sa fie o abilitate. Ele pot influenta mediul din jurul nostru, prin comportamente si la randul lor pot fi influentate de mediu si de latura spirituala.

Maimuta a inceput sa zambeasca si chicotii cu ochii lucind la minEU-ri, se gandea la Micul Sef de Trib ! Daca ar sti el cati lupi sunt in sufletul lui ar fugi mancand pamantul ! Numai ca lupii ar ramane tot timpul cu el, nu ar scapa niciodata ! Ha, Ha, Ha !
A stat un pic, s-a mai uitat in jur, pe urma sa cocotat intr-un colt si de acolo, curioasa urmarea activitatea miniEU-rilor. Este interesant pentru Maimuta ! Asa ca o las acolo si scriu mai departe.....

Multe din aceste miniEU-ri se lupta in noi, la fel ca lupii din sufletul Micului Sef de Trib, unul din ei doreste sa scrie si sa inventeze, sa deseneze si sa picteze, sa se joace si sa descopere, sa gaseasca tot timpul lucruri noi, sa filozofeze si sa experimenteze, aceasta parte din mine am numit-o: partea mea interna Creativitate. Ea este curioasa, vrea sa guste din toate, vrea sa riste si sa traiasca la extrem, se plctiseste repede dar la fel de repde cade in fascinantia noului, are cateva convingeri (de genul: invata ceva nou tot timpul, asa descoperi lumea; fii deschis si curios ca sa poti evolua; daca te joci lucrurile sunt mai usoare; fii flexibil si intelegator; etc).

Alta parte este cea care doreste sa fiu in siguranta, sa controleze mediul extern si sa linisteasca apele interne, doreste liniste si armonie (doar pentru mine), nu vrea sa riste ci sa merga pe drumri batatorite, ii place mult rutina si are un set bine pus la punct de reguli, credinte si convingeri (de genul: cel mai scurt drum este cel pe care il cunosti; mai incet dar mai sigur; fi ca o furnica: strange boabe albe pentru zile negre; nu toti oamenii sunt de incredere; sa iti pese mai mult de tine si pe urma de altii; sa fi cu ochii in patru; paza buna trece primejdia rea; ataca tu primul ca sa ai sanse mai mari sa invingi; capul plecat sabia nu-l taie; ai vazut ca atunci cand spui ca ei si faci ca tine iti este mai bine; munca si meseria iti dau de mancare; etc). Aceasta parte am numit-o: partea mea interna Siguranta.

In multe circumstante aceste doua parti se transforma in lupi si se lupta in sufletul meu. Cand una din ele castiga urmez calea dictata de invingator. Atunci inseamna ca programul Maimuta asculta de invingator. Noi urmam atunci calea aleasa si suntem constienti de pretul platit.
Uneori ele se transforma in negociatori si negociaza foarte strans, Maimuta, sta intre ei si se maimutareste ca un judecator ce asculta pledoariile avocatilor, asculta cu atentie ambele parti si decide sa actioneze cu o combinatie satisfacatoare din ambele parti interne si toata lumea este multumita !

Se intampla insa ca aceste doua parti sa se transforme chiar in avocati si sa pledeze cu ardoare pentru cauza lor. Maimuta, se lasa induplecata de argumentele unuia si actioneaza in acel sens, chiar daca cealalta parte sufera si inca se mai opune. Atunci se pot genera conflicte intre partile interne ce pot duce la situatii periculoase pentru noi ! De ce ? Deoarece de acestea nu prea ne dam seama ca exista, acolo, undeva in adancul fiintei noastre ! Conflictul mocnit ne roade incet din interior si se revarsa in afara cu niste comportamente pe care nu le dorim, dar nici macar nu stim de unde vin.

Sa va dau un exemplu:
Un copil cu o copilarie mai dificila, cu situatii conflictuale in familie, situatii care ii genereaza o stare de nesiguranta chiar atunci cand copilul are mai multa nevoie de ea. Urmata de despartirea parintilor si lupta acestora pentru acapararea copilului, pot duce la stari interne de nesiguranta si la dorinta acuta de restabilire a echilibrului intern, atat de necesar copilului. Ca raspuns de siguranta in urma schimbarii mediului extern, acesta poate sa dezvolte o imaginatie bogata si sa creeze o lume interna imaginara foarte puternica. Partea sa interna Creativa este atat de vioaie si de bine antrenata (daca evenimentele nefericite s-au produs inca de la o varsta frageda) astfel incat construieste o lume imaginara cu puteri mari in harta sa. Copilul se simte bine si in siguranta in aceasta lume deoarece adultii de la care asteapta astfel de lucrui nu i le ofera. Partea interna a lui de Siguranta sta linistita in Castelul Palarierului construit de partea lui interna Creativa. Dar, dupa cum stim deja ca Harta nu este teritoriul, acest copil la varsta adulta poate dezvolta comportamente ce intra in conflict cu mediul extern, cu teritoriul, cu realitatea. Va vedea multe lucruri prin prisma lumii interne imaginative si va fugii de multe ori din fata realitatii in lumea creativitatii. Asta nu este neaparat ceva rau, dar poate avea efecte negative pentru adultul respectiv cand sunt generate conflicte cu mediul extern (alti oameni) si mai ales cand sunt generate conflicte interne neconstientizate. Partea lui interna Siguranta "vede" ca anumite lucruri nu sunt aliniate intern cu mediul exterior. Apare un conflict mocnit cu Creativitatea, care incearca sa o atraga in Castel. Acestea pot duce la stari de apatie sau nervozitate, la stari depresive sau la rupere de realitate. Cum se declanseaza acestea ? Simplu si fara sa realizeze, la o cerere din mediul extern la care nu poate face fata (asa crede el) partea lui interna de Siguranta cheama repede partea Creativa sa o apere, aceasta apeleaza la resurse interne creative sau imaginare care aduc o anumita siguranta. Siguranta care este usor destramata de realitate, fara o baza reala aceasta siguranta este greu de mentinut in timp si duce la conflicte cu mediul extern. Mediu care la randul lui reactioneaza si produce noi cereri adultului nostru. Jocul se repeta si il oboseste repede psihic, iar linistea nu o gaseste decat in Castelul Palarierului. Din pacate acesta nu poate sa existe fara realitatea din jur, mintea noastra si corpul nostru sunt elemente ale aceluaisi sistem si se influenteaza reciproc. Mai mult decat atat sistemul om reactioneaza cu sistemul mediu extern care cuprinde si alte sisteme oameni. Influenta este reciproca si are o stransa cauzalitate, la orice actiune raspunde o reactiune, la orice cauza exista si un efect. Daca tu nu vrei sa te integrezi mediului extern, acesta va raspunde ascultator si te va dezintegra :-)), glumeam, te va respinge. Cum noi suntem animale profund sociale si valoarea nostra nu este recunoscuta decat prin valoarea pe care ne-o acorda societatea, vom avea un conflict intern: intre dorinta de a fi in siguranta (poate in Castelul Palarierului) si dorinta de a fi recunoscuti ca o parte din sistemul societate.

Aceste miniEU-ri sunt mai multe, nu doar acestea doua descrise mai sus. De multe ori descopar in mine unele pe care vag le constientizez, altele pe care le stiu foarte bine, parca ar fi piticii lui Alba ca Zapada (un suflet drag mult mie, chiar asa le spune: Pitici), ca de ex: Constiinciosul, Atotstiutorul (unul cam tupeist si bagaret in ultimul timp), Carcotasul (prieten bun cu bagaretul), Cavalerul inimilor frante (se da mare si asculta cu atentie orice inima franta, are magnet la tristete si compatimeste bine), Cavalerul dreptatii (tipa tare si are gura mare cand se produce o nedreptate), Sarpele (aluncos si ia comanda de adaptare cand este vorba de supravietuire, este intelept uneori), Mosul (se da batran si intelept, incearca sa impresioneze), si mai sunt cativa, dar mai bine ma opresc aici !
Vorba unui prieten: "Costi, tata, toti avem cate o pasarica, tu esti mai bogat nene ! Ai un stol !"

Dupa cum vezi, dragul meu cititor/cititoare lucrurile sunt simple si complicate in acelasi timp si tocmai asta le fac atat de frumoase si interesante.

In acest post nu am mai pus poze dar m-as bucura mult sa pui tu cate un comentariu , o poveste sau o intrebare. Poate o discutie, poate o critica sau poate un semn !
Astept curios, curiozitatea ta !

Calculatorul din capul meu - partea IV

Hei, iata ca programul Maimuta din capul meu a stat un pic pe cativa neuroni si atentia ei a fost "prinsa" iar de acest subiect. Asa ca nu ratez ocazia sa mai scriu cateva randuri.



Data trecuta am scris despre Harta, Perceptie, despre faptul ca Harta nu este Teritoriul-adica modul in care percepem si vedem noi lucrurile, modul in care sunt ancorate unele valori si credinte ale noastre nu sunt o reprezentare fidela a realitatii, uneori sunt chiar o denaturare a realitatii. De multe ori, lumea din capul nostru este atat de mare si "reala" pentru noi incat nu mai percepem si nu mai intelegem lumea reala, din jur. Alteori, ca in metafora Samanul si Leadershipul sunt unii oameni care au viziuni atat de puternice si vii, incat pot schimba viitorul altor oameni si aici vorbesc despre viziunea leaderilor, a leaderilor mari. Pentru mine, ca un om ce doreste sa se dezvolte, ma straduiesc sa fiu flexibil si sa imi largesc harta si cercul viziunii, astfel incat sa cuprind in ea lucrurile noi, oamenii noi si hartile lor.



De cele mai multe ori este mai usor si eficient pentru noi sa schimbam harta si nu teritoriul, realitatea. Vai, nu stiu daca realizam cat de puternica esta harta noastra si cat de mult ne influenteaza ! Care este motivul pentru care va spun asta? Pai, hai impreuna sa vedem ! Putem sa incepem cu cateva exemple:

1. Intr-o sesiune de training sustinuta de Sid Jacobson pe teme de NLP, la care am avut sansa sa particip, am aflat cateva observatii legate de familiaritate si puterea hartii din capul nostru. El ne spunea de tragedia traita de unii oameni din New Orleans in timpul si mai ales imediat dupa trecerea urganului Katrina. Au fost foarte multi oameni adapostiti intr-un mare complex de cladiri, acolo au suferit mai multe zile de foame, de sete si de lipsa medicamentelor sau a ingrijirilor, fara sa actioneze intr-un mod oarecare pentru a iesi din aceasta situatie. Care era cauza ? Ei erau atat de familiari cu faptul ca ajutorul va trebui sa vina de undeva din afara (guvern, autoritati locale, armata, etc) si ca televizorul este cel ce transmite toate informatiile necesare incat in harta lor nu mai era loc de alta optiune. Harta lor nu cuprindea faptul ca puteau sa iasa din cladire si sa incerce sa caute ajutoare sau macar sa vada starea lucrurilor, sa caute informatii macar. Si asta se intampla intr-o situatie care se inrautatea din ora in ora si nu se intampla unui grup de 10-20 de oameni, se intampla unui grup de cateva sute de oameni. Unii au murit, altii au avut probleme mari de sanatate si altii au scapat. Dar daca cineva iesea din cladire, intra in apa pana la genunchi de pe strada si mergea cca.500 m putea sa vada ca la cateva strazi mai incolo era o parte de oras neafectata, uscata, unde puteau gasi provizii, medicamente si ajutor. Dar harta lor era puternica si ei erau atat de familiari cu niste obiceiuri care sfidau chiar instinctele de supravietuire. Acesta este si motivul pentru care multi oameni au obiceiuri, vicii (alcool in exces, droguri, etc) pe care le practica si le consuma chiar daca le fac rau, chiar daca ii imbolnavesc sau stiu clar ca pot sa moara repede din cauza lor. Ele sunt prea familiare, ei sunt prea obisnuiti cu ele si le ancoreaza puternic in harta lor incat devin mult mai puternice decat realitatea si supravietuirea.
2. Experimentul broastei pusa in oala cu apa, pe aragaz. Daca incalzim apa cu un ritm suficient de lent, broasca se obisnuieste cu apa, chiar daca la un moment dat apa fierbe si ea moare. In acest caz broasca nu sare din apa si se lasa facuta supa. In schimb daca pui broasca direct, fara nici o acomodare in apa fiarta ea va sari imediat din apa. Cam asa este si cu noi, oamenii. Am vazut oameni la sauna care au stat fara probleme cand temperatura a fost ridicata treptat, pana la limite insuportabile de temperatura si umiditate, unde, cand a intrat altcineva acesta era sa faca stop respiratoriu si nu a rezistat mai mult de 1 min. Problema a fost cu cel care a rezistat la temperatura si umezeala aceea mare. Cand a iesit din sauna si a facut greseala vietii lui: a intrat la dus si a dat drumul la apa rece pe el. A murit in drum spre spital. Stop cardiac si vase de sange sparte in creier datorita diferentelor mari de temperatura si a socului termic.
3. Cazuri mai putin tragice dar care creeaza probleme in relatiile interumane. Oameni convinsi ca sunt atat de buni si ca au un grad mare de expertiza pe anumite domenii incat nu pot sa acorde atentia necesara unui feedback: il considera prea personal si prea limitativ. Unele parti din harta lor sunt prea puternice si nu vad realitatea: rezultate discutabile, destramarea unor relatii bazate pe respect si incredere, etc. De multe ori duce la neadaptare, schimbarea frecventa a locurilor de munca, a relatiilor, a grupului de cunostinte, etc. Aici au numai ei de pierdut, ei isi ridica ziduri, ceilalti nu o sa faca decat sa ii ocoleasca. Periculos este daca acesti oameni sunt medici, judecatori, profesori si aceste convingeri ale lor duc la influente negative, decizii eronate si interventii nefericite.

Iata cateva exemplele care imi arata, cel putin mie, ca: Este mai usor si uneori mai eficient sa schimbi harta decat teritoriul! Este mai bine si pentru noi, dar si pentru cei din jurul nostru sa fim flexibili (ca sa adaptam si sa largim mai usor harta noastra) si curiosi (ca sa putem vedea si incet sa cuprindem si lucruri care nu sunt in harta noastra).

Unii pot sa spuna: Lasa domnule abureala, spune ceva concret, practic! Cum imi dau seama ca am harta "intepenita", ca programele care ruleaza in calculatorul din capul meu sunt variante vechi, depasite sau cu bug-uri ? Ce fac daca sunt prea familiar cu anumite "soft-uri" ce imi umple "sistemul" cu "virusi" ?

Dupa umila si poate inca neavizata mea parere, cred ca flexibilitatea, curiozitatea aplicata cu scopul de observare si regalare, receptarea atenta (rationala dar si emotionala) a feedback-ului ne poate ajuta. Verificarea cu noi insine si cu echilibrul nostru interior a comportamentelor celorlalti fata de noi (ca raspuns la comportamentul nostru). Testarea, aplicarea si verificarea reactiilor personale si a celor din jur in urma unor actiuni si comportamente ale noastre.

Nu este simplu sa dai solutii, deorece ele sunt personalizate pe fiecare si fiecare din noi avem resurse interne sa ne atingem obiectivele propuse. Nu sunt decat experiente ale altora si strategii scoase la iveala ce pot fi aplicate si de noi. Acestea pot fi folosite ca in programare, cu metoda TOTE (Test-Operate-Test-Exit). Oricum, sunt multe lucruri ce pot fi spuse, dar ar fi prea mult aici si care nu au valoare decat daca sunt si traite!

Cam atat pentru aceasta parte. Programul Maimuta din capul meu si-a pierdut rabdarea, nu mai poate fi concentrata pe acest subiect, sta agitata pe craca unui neuron si vrea sa sara pe alta craca. A vazut ceva, undeva, intre fisiere si alte soft-uri instalate, ceva ca niste mici ghemotoace de identitate. Este curioasa sa vada ce este, asa ca zboara din craca in craca si ajunge in partea mintii in care sunt unele parti din mine. Maimuta este contrariata, se uita la ele, le ia in mana si se mira ! Ea stia ca este singura care se joaca cum vrea in mintea mea, dar descopera ca mai sunt si alte miniEU-ri ce sar pe acolo. Asa ca o las sa isi satisfaca curiozitatea si data viitoare vom vorbi despre parti interne si ce se poate intampla daca nu sunt in echilibru sau daca sunt in conflict. O sa va scriu si metafora lupilor din sufletul micului sef de trib !

Pana atunci lasa curiozitatea sa zburde si flexibilitatea sa creasca, cauta si intreaba !

Calculatorul din capul meu-partea III

Spuneam data trecuta ca voi discuta despre alte presupozitii NLP, una dinte ele este : Harta nu este este teritoriul ! Daca iti amintesti ce spuneam data trecuta despre Perceptie, despre felul in care vedem lumea din jur si cum mintea noastra isi formeaza o harta a realitatii, atunci vei intelege si presupozitia de mai sus.

Intr-o conferinta legata de istoria religiilor, Eliade, spunea cum omul, inca din cele mai vechi timpuri, si-a creat locul sacru, teritoriul sacru si a instituit centrul lumii in centrul acelui loc sacru. Nu intru in amanunte (ele pot fi citite in cartile lui Eliade: Sacrul si Profanul; Ocultism, vrajitorie si mode culturale) dar vreau sa subliniez cateva aspecte prezentate de Eliade: el spunea ca omul nu putea sa isi duca existenta decat in acest spatiu sacru (care era in fapt spatiul cunoscut, lipsit de primejdiile necunoscutului), omul nu isi poate duce existenta decat in spatiul cunoscut si acceptat de mintea sa, de aceea l-a sacralizat.

Curios cat de mult seamana nevoia omului de a trai in spatiul cunoscut si acceptat de mintea sa cu Harta mentala. Intr-adevar fara aceasta harta mentala si fara etichetarea pe care o facem lumii din jur, nu putem trai, sau nu putem functiona normal (acel normal pe care majoritatea noastra il accepta ca model: cultural, religios, social, etic, economic, educational, etc; model de normalitate al timpurilor noastre). Daca nu recunoastem lumea din jur (realitatea) dupa modelele si etichetele din mintea nostra (harta noastra mentala), daca nu putem noi sa ne integram in aceasta realitate, nu putem "functiona normal" avem dezechilibre psihice, de identitate si de integrare in societate, in cazurile grave inebunim sau murim.

De multe ori Realitatea, lumea din jur, nu este ca in harta noastra, totul depinde de Perceptia noastra unica si diferita. Realitatea, in general, este asa cum o percepem, dar exista diferente, care sunt in fapt diferente interne ale modului nostru de perceptie si diferente de harta. Totul depinde din ce punct de vedere vezi ceea ce se intampla, de pozitia din care observi fenomenul.

Sa va dau un exemplu. Zilele trecute eram in parc cu micul meu catelus (un bichon havanese de numai 5 luni). Catelul este foarte jucaus si foarte prietenos, este inca pui si nu realizeaza pericolele, nu si-a dezvoltat agresivitatea. Daca nu il tin in lesa se duce la toata lumea intalnita si vrea sa se joace. Te trage de pantaloni, de sireturile de la adidasi, te latra si alerga in jurul tau ca sa te joaci cu el. Daca intinzi mana la el incepe sa te roada de degete (e in faza in care schimba dintii), daca fugi de el vine dupa tine si este marea lui placere sa te alerge si sa te latre (isi exerseaza din instinct "forta dominatoare"), este micut (are 3 kg. si este cam cat un catel de plus).

Imagineaza-ti "fiara" asta la plimbare prin parc (se vede din poza ca este un pic mai mare decat un caiet studentesc), este un deliciu, pentru unii, pentru altii poate fi un adevarat pericol ! Iata ce sa intamplat: ne jucam cu un bat (incercam sa il invat comanda aport si sa aduca batul) intr-o poienita din parc, totul merge de minune de vre-o 20 de min. La o distanta mica de noi erau 2 copii (11-13 ani) un baiat si o fata (cred ca erau frati) impreuna cu tatal lor. Se jucau cu mingea. O buna perioada de timp fiecare si-a vazut de treaba lui, fetita chiar radea de micul bichon ce facea pe importantul cu batul in gura si dadea vesel din coada cand era laudat. La un moment dat am aruncat batul un pic cam aproape de locul in care era baiatul cu mingea la picior. Catelul a fugit sa il aduca, baiatul in acel moment incerca sa faca niste fente cu mingea. Nimic mai tentant pentru catel ! A vazut miscarile de fenta, ce samanau foarte mult cu joaca noastra acasa-cand incerc sa il prind si s-a dus glont la baiat si la mingea lui (toti cainii au o atractie irezistibila la mingie). Dorinta si comportamentul catelului erau de a se juca cu mingea si cu baiatul acela. Dar nu a fost sa fie asa ! De ce ? Deoarece baiatul avea o alta harta legata de faptul ca vine spre tine un caine in viteza ! Nu conta ca era mai mic decat mingea lui, nu conta ca el avea de gand sa se joace (nici nu avea de unde sa stie, catelul a omis sa ii spuna:-), nu aveau limbaj comun), nu conta ca el era mai mare si mai inteligent. Am vazut reactia lui si am obeservat cu atentie evenimentele (intre timp alergam sa prind "fiara"). Baiatul efectiv s-a speriat de catelul care s-a repezit la mingie, a fost ingrozit de faptul ca "fiara" a incercat sa il agate de pantaloni, a inceput sa tipe (intr-un mod care evidentia groaza) si sa fuga de mica "piseta cea viteaza" (asa ii spunem noi cate o data). Groaza lui era reala, frica se vedea prin tot limbajul lui nonverbal, oricat am incercat eu sa ii spun ca nu este nici un pericol, calculatorul din capul lui rula programul "Panica !-te mananca cainele-scapa cine poate !!!!" Programul era atat de real si de bine ancorat in harta lui incat reusea foarte bine sa transmita panica, era foarte convingator, a reusit sa isi sperie si sora si tatal-care a sarit in apararea copiilor. Lumea din jur radea de se prapadea, ditamai copii alergati de un ghemotoc de blana! Au scapat uracandu-se pe banca, moment in care "inculpatul" a fost capturat si "asigurat ferm" cu lesa din dotare. Degeaba incercam sa le explic ca nu era nici un pericol, catelul dorea doar sa se joace, nu manca pe nimeni, practic nu am avut cu cine sa vorbesc (nici rabdarea necesara-acum imi pare rau ca nu am insistat), harta lor nu cuprindea acest aspect. Harta lor avea doar informatia: Cainii sunt foarte periculosi, indiferent de varsta, marime sau comportamnet ! Nu am stat sa ma interesez care era motivul pentru care s-au comportat asa, ce le-a declansat acest comportament (pot presupune ca educatia data, lipsa de experienta cu animalele si poate ceva experiente neplacute cu alti caini au fixat foarte bine acest program in harta lor). Dar pentru mine a fost un alt exemplu clar si convingator de cum functioneaza harta fiecaruia, ce inseamna sa percepi lucrurile si evenimentele prin aceasta harta si cum poate actiona un program din capul tau la comenzile din harta.

Cum ne duce pe noi acest subconstient, inconstient sau cum ii spun eu "sistem autonom de operare" in diferite ipostaze si mai ales mi-a demonstrat ca de multe ori Harta nu este teritoriul. Realitatea este una singura: catelul s-a repezit la mingea baiatului ! Harta mea a aratat ca el dorea sa se joace cu acel baiat, harta baiatului a aratat ca este atacat de catel, harta unor alti oameni de acolo (observatori fara voie) incercau sa integreze momentul: nu stiau ce sa faca, sa rada sau sa sara in ajutorul baiatului. Am auzit multe comentarii (deorece suntem unici si diferiti) ca nu trebuie lasati cainii liberi, ca acei copii sunt idioti si prosti ("Auzi tu, sa te sperii de un asa catel!"), fiecare in functie de harta.

Dragilor si dragelor "LUMEA ESTE ASA CUM ESTE EA, DAR MAI ALES ESTE ASA CUM O VEDEM NOI !" de aceea de multe ori Este mai usor sa schimbi harta decat realitatea ! Asta este o alta presupozitie de care vom vorbi mai incolo, dupa ce o sa va scriu o metafora, povestita de fata mea, auzita la randul ei la ora de religie.

Pana atunci: Cautati, fiti curiosi, intrebati !

Calculatorul din capul meu-partea II

Este Luni seara si atractia calculatorului de pe birou asupra calculatorului din capul meu este mare. Cel din cap a cuplat pe modulul "nevoie de exprimare" si a inceput sa ruleze programul. Oboseala din corp ma face sa le las pe alta data, dar programul isi face datoria asa ca imi pun castile pe urechi si ascult la maxim "The Cranberries" si ceva "Red Hot Chilli Peppers". Asta face sa nu se mai auda strigatul de lene din corp si sa mobilizeze "masina" sa lege idei, sa scrie, sa ruleze programul.

Daca iti aduci aminte din partea I, vorbeam de presupozitiile NLP, de analogia dintre creier si calculator, cate ceva de simturi (VAKOG) si de faptul ca suntem unici si diferiti in anumite feluri/ in particular si asemanatori in general. Nu prea am spus multe despre perceptie.

Cuvant mare PERCEPTIA si important, foarte important....... face diferenta dintre anormal si normal (sau ce credem noi ca este normal); ne arata cum vedem noi lucrurile din jur, cum ne vedem pe noi; ne spune ce se aude in jur si in capul nostru, ne face sa ne simtim tari si sa murim de frica; daca nu esti atent iti da acru in gura si miros de sange pe limba; iti plimba un iz de paine coapta pana in adancul matelor; te face sa ai orgasm numai daca te gandesti la ea/el intr-un anume fel; iti arata visele dar te poate adanci in cosmar!

Ufff cam periculoasa perceptia asta, daca pune cineva mana pe ia si ne joaca cum vrem !? Oho, stai sa vezi cand pune laba pe ea un programel din capul tau si te joaca cum vrea el!

Dar hai sa ne intoarcem la oitele noastre si sa spunem alta prezupozitie NLP: Percepem lumea din exterior/din jurul nostru printr-o Harta mentala personala. Practic "perifericele" noastre preiau informatia (VAKOG) din realitatea imediat inconjuratoare, o trimite in "unitatea centrala"-dragutul nostru creieras si acesta, cu ajutorul programului PERCEPTIE, incepe sa o aranjeze, sa o clasifice (la viteze extraordinari de mari), sa o imparta si sa o aseze intr-o Harta mentala care nu este decat felul si modul in care intelegem noi lumea. Daca ceva din informatie lipseste sau este "atenuata" programul "PERCEPTIA" are grija sa il inlocuiasca cu ceva cunoscut sau asemanator.

Cred ca doresti un exemplu, mai exemplu, asa ca sa inteleaga si Gigel, hai sa vedem daca asta merge: daca cineva te leaga la ochi si vrei sa joci ceva de genul Baba-oarba dar cu mai multe lucruri si substante pe langa tine; te leaga la ochi si te duce intr-o camera in care nu ai mai fost; in camera sunt diferite lucruri de care habar nu ai; te lasa sa pipai lucrurile, sa le mirosi, sa le asculti, sa bagi mana in diferite chestii (vase cu apa, lapte, cosuri cu frunze, surcele si pietre), sa atingi diferite obiecte (pene, fulgi, piele de animal, serpi de jucarie, etc) dar sa nu le vezi. Atunci mintea ta va incepe sa "construiasca" si sa identifice obiectele si mediul inconjurator (ceea ce este in camera) conform a ceea ce are in "baza de date" programul PERCEPTIA. Poti pune mana pe frunzele amestecate cu surcele, pietre si pamant si sa o retragi de frica imediat, sau poti confunda sarpele de jucarie cu altceva periculos, laptele s-ar putea sa iti dea senzatii naspa la pipait, depinde ce "vede" mintea noastra si de cum aceasta aseaza informatia in Harta mentala a realitatii pe care o stie ea. Mintea noastra cu ajutorul perceptiei functioneaza precum calculatorul politiei care identifica criminalul cautand amprenta acestuia in baza de date. Acesta ia amprenta si o compara cu alte amprente din baza lui de date; cand mai multe puncte se potrivesc el ia o decizie si afiseaza amprentele cu cea mai mare asemanare. Asa functioneaza si mintea nostra, numai ca ea aseaza "amprenta" intr-un loc din realitatea pe care o stie ea. Daca aceste exemple nu merg si Gigel pricepe cam greu (nu este cazul tau, cel ce ai citit pana aici), poti exerimenta ceva simplu. Daca poti, fa intuneric total la tine in camera. Cand este total intuneric, inchide ochii si invarta-te de cateva ori. Te opresti, pipaie lucrurile din jur si sa vezi cum in mintea ta se formeaza imaginea camerei tale, punctele de reper, chiar daca esti un pic ametit, dupa 10-15 min incepi chiar sa nu te mai lovesti de mobile si sa te descurci binisor (doar este camera ta). Uite asa functionezi cu ajutorul hartii mentale. Daca nici asta nu merge, iata altceva: este imposibil sa nu fi primit mail-uri sau texte in care eau mancate litere sau inverste si tu sa nu le fi citit fara nici o prolbema, si sa nu fi intesles semnifiactia cuvitelor (ca aici de exemplu). Mintea ta, cu ajutorul perceptiei le pune in ordinea recunoscuta de harta ta.

Mai fa ceva haios impreuna cu prietenii tai. Este bine sa fie mai multi de 4-5. Roaga-i sa inchida ochii si sa se concentreze pe ce vad in mintea lor atunci cand tu le spui cate un cuvant. Incepe cu ceva de genul: motor, titirez, pom, acasa, etc. Dupa cate un cuvant, fiecare sa descrie cat mai in amanunt ce a vazut in mintea lui legat de acel cuvant. O sa vezi atunci ca suntem unici si diferiti si ca fiecare atribuim, in mintea noastra, anumite imagini, sunete, sentimente acelor cuvinte, conform felului in care le "vedem" in Harta realitatii personale.

Cam atat pentru azi, data viitoare o sa vorbim despre alte lucruri, tot din NLP si tot presupozitii, de genul: Harta nu este teritoriul, Mintea si trupul fac parte din acelasi sistem si se influenteaza reciproc. Pana atunci poate faceti rost si vizionati filmul What the BLEEP do we know-foarte sugestiv si explicativ referitor la PERCEPTIE si nu numai !(http://www.whatthebleep.com/)

Pentru data viitoare: cautati, fiti curiosi, intrebati !

Calculatorul din capul meu-partea I

In post-ul trecut am pus o imagine care a dat titul acestui articol. Ce chestie si inconstientul asta, daca ii dai ceva sa "rontaie", el adulmeca, gusta, asculta, se uita si incepe sa caute! Gaseste si de multe ori iti arata, chiar daca tu nu te prinzi pe moment. Ma gandeam de mai mult timp sa postez ceva de comunicare legat cu NLP (Programare Neuro Lingvistica, NLP=acronim din engleza, acronimul din romana ar duce la confuzii grave) si alte lucruri citite, auzite si mai ales traite. Toate astea se legau in mintea mea si analogia pe care o faceam mereu era ca mintea noastra functioneaza ca un calculator: ruleaza programe, instaleaza soft-uri, primeste informatii, actioneaza conform acestor informatii si programe, are periferice de intrare si de iesire, face up-date-uri, are sistem de operare, etc.

Sa nu va speriati, nu suntem masini, dar ele semna cu noi (doar sunt facute de oameni, nu!?) si daaaaa, avem suflet si spirit (sau cel putin unii din noi au:)) !

Asa ca, iata-ma aici in fata calculatorului, curios, incercand sa ma disociez si sa ma studiez, ca sa "pun pe hartie" ceea ce am observat, am vazut un calculator in capul meu-ciudat nu ! Mie imi place sa cred ca totusi nu am luat-o razna-dar cine poate garnata asta :), de aceea o sa va povestesc mai departe despre felul in care vad eu lucrurile.

La ce ma poate ajuta aceasta analogie intre minte si calculator? Poate la intelegerea unei mici parti a felului in care mintea noastra functioneaza-limbaj mai apropiat oamenilor "cibernetici' din ziua de azi, poate la ajustarea unor "programe" care ruleaza in capul nostru si ne impiedica sa ne atingem anumite obiective, poate la a fi mai intelegatori cu noi insine si apoi cu cei din jurul nostru, poate pentru a comunica mai eficient si cu siguranta pentru a avea o anumita perspectiva a ceea ce este mintea umana.

Noi , oameni ne folosim de simturi - V A K O G - ca sa preluam informatia din mediul exterior:

V - vaz; A - auz; K - kinestetic (pipait); O - olfactiv (miros); G - gustativ. Avem si organe specializate pentru asta: ochi, urechi, nas, piele, papile gustative, etc - nu intru in detalii de anatomie, dar sunt lucruri pe care le stie toata lumea. Este foarte greu fara ele, deoarece prin intermediul lor noi preluam informatia din mediul exterior. Daca suntem privati de unul din simturi, practic suntem privati de o anumita informatie, stimul din exterior.

Unde este legatura cu un calculator ? Pai, hai sa vedem: un calculator are periferice de intrare: camera video, microfon, tastatura, mouse, modem, scanner, CD-room - cele larg cunoscute, pot fi atasate si o alta multitudine de senzori: de presiune, rugozitate, umiditate, temperatura- mai specializate. Prin toate astea calculatorul preia informatii din mediul exterior, le integreaza in sistemul lui de operare, le prelucreaza cu ajutorul programelor instalate si elaboreaza anumite rezultate.

Cred ca multi dintre voi vad aceste asemanari si este normal sa fie asa deorece calculatorul este (mai ales in zilele noastre) cat mai aproape de "chipul si asemanarea noastra"-acesta este scopul lui: un instrument care sa fie cat mai aproape de noi (mai facil de utilizat si inteles) si mai usor de utilizat de catre noi, care sa ne ajute in viata de zi cu zi.

Dar nu despre asemanarea calculatorului cu omul vreau sa vorbesc ci mai mult sa ma folosesc de "limbajul cibernetic" pentru a scrie cateva idei despre felul in care functioneaza mintea umana. Da, despre mintea umana, despre "sistemele ei de operare", "programele" pe care le rulam tot timpul in cap, despre protectiile noastre mentale-"firewall-urile" si "antivirusii" pe care ii instalam, despre cum ne pot "virusa" altii cu programele lor si cum la randul nostru " virusam" alte minti, despre cum interactioneaza "sistemul nostru integrat" cu alte "sisteme" din grup si din societate, poate despre mai multe.

In teoria si practica NLP sunt cateva presupozitii de care vreau sa va spun. Acestea sunt un fel de axiome din matematica, sau lucruri stabilite din practica, observare si modelare ce formeaza cateva din conceptele ce stau la baza NLP. Ele functioneaza daca le intelegem si le aplicam ca pe niste principii in general valabile. Ce este interesant si incitant in acelasi timp, este ca aceste presupozitii iti starnesc curiozitatea la inceput cand "dai cu ochii" prima oara de ele, te duci la un curs, mai citesti o carte, vorbesti mult cu prietenii, incepi sa le aplici si sa le folosesti, iar discuti cu prietenii, citesti alte multe carti, te duci la alte cursuri, aflii alte lucruri interesante, incepi sa le aplici in mai multe ocazii si brusc la un moment dat, dupa ce treci un anumit prag, ajungi sa fi "observator" a ceea ce se intampla in jurul tau si te "minunezi" cum functioneaza aceste presupozitii si descoperi mereu lucruri noi legate de ele.

Daca te pasioneaza domeniul, la un moment dat incepi sa inveti si alte lucruri asociate cu NLP-ul si psihologia, sa observi mai bine, sa te descoperi pe tine si pe altii, sa "gusti" din spiritualitate, sa afli raspunsuri-nu pe toate dar care iti genereaza mai multe intrebari si alte chestii, dar sa ne intoarcem undem am ramas, la presupozitii (am un "program" in cap pe care il denumesc "Maimuta", acesta "ruleaza" mereu si face ca gandurile mele sa sara de la un subiect la altul asa ca o maimuta care sare din creanga in creanga).

Iata cateva presupozitii NLP care imi plac si cateva comentarii legate de ele:

-Suntem unici si diferiti. Parearea mea este ca suntem construiti ca niste case din aceleasi caramizi dar asezate in mod unic si asta ne face diferiti. Sau, daca fac analogia cu un calculator, avem "configuratii diferite": unii au "hard-ul" mai mare-memoria mai buna, altii au "procesorul" mai puternic-calculeaza si analizeaza mai rapid, unii au "placa video" si "programul de grafica" mai bun-pictorii mari, altii au "placa audio" mai buna-marii muzicieni, s.a.m.d. eu ma consider un "sistem standard" P4 la 3.600 MHz cu 120 GB memorie la 7200 rot./min hard-ul, :)....... ca multi alti semeni de ai mei.

Dar chiar daca suntem unici si diferiti, in general "rulam" cam sub acelasi "sistem de operare", cei care traim in aceeasi tara si vorbim aceeasi limba avem cam acealesi "programe" generale si suntem "programati" in acelasi "limbaj".

Ce ne face unici si diferiti? Suntem diferiti din punct de vedere fizic, psihic si spiritual. Unul este mai scund si mai musculos-mai sportiv, altul este mai inalt si mai osos; unul este rece si calculat, altul este mai sentimental; unul este mai materialist, altul este mai spiritual.

Cum ajungem sa fim unici si diferiti? Diferentele fizice vin din mostenirile genetice diferite si felul in care ne formeaza mediul in care traim, diferentele psihice si spirituale de multe ori au cauze asemanatoare (la chestia cu sufletul nu stiu ce sa va spun). Parintii mei sunt difertiti de ai tai, familia mea m-a crescut intr-un mod unic, diferit fata de familia ta (chiar daca suntem rude si vecini), eu am avut la scoala poate profesori diferiti fata de tine sau mie mi-au placut mai mult unele lucruri, diferite fata de ce ti-a placut tie, eu am avut o gasca de prieteni si am trait alaturi de ei experientie diferite fata de tine, gasca mea din liceu si facultate a fost alta decat a ta si am facut unele lucruri care poate tu nu le-ai facut, colegii mei de servici sunt altii decat ai tai, familia mea de acum este diferita de a ta, s.a.m.d. Toatea astea si multe altele ne fac sa devenim, in felul nostru, fiinte unice si diferite. In concluzie suntem atat de diferiti incat nu imi dau seama cum mai poti citi ceea ce eu am scris acum si daca intelegi ceva !!! ;) glumeam evident !

Dar daca vorbim serios, oare cum de ne mai intelegem, totusi!? Pai, este simplu, in general avem aceeasi "configuratie"-partea Neuro din NLP=creierul nostru este initial si in general cam la fel construit- fizic suntem alcatuiti cam la fel, avem cam aceleasi nevoi (papa, apa, sex, sef, etc); functionam cam cu acelasi "sistem de operare", folosim acelasi limbaj si semnificatiile lui, in general, le intelegem-partea Lingvistica din NLP; facem parte din acelasi "sistem informatic" - gasca, cartier, localitate, tara, rasa-avem cam aceleasi obiceiuri si ne influentam unii pe altii. Daca adaugam si faptul ca ne influentam si pe noi gasim si partea de Programare din NLP.

Ei, dar deocamdata ne oprim aici cu acest post si vom continua cu partea a II-ua, mai incolo un pic. Nu uitati suntem unici si diferiti !-poate asa o sa ii intelegeti un pic mai bine pe cei din jur si o sa ii vedeti cu alti ochi !