Încrederea-Speranţa-Credinţa

Când mă jucam cu copii mei şi îi aruncam în sus, ei râdeau, pentru că ştiau că îi voi prinde întotdeauna. Aceasta este Încrederea.

 

În fiecare noapte când ne culcăm, nu avem garanţia că în ziua următoare ne vom trezi vii, dar continuăm să punem ceasul să sune pentru a ne trezi. Aceasta este Speranţa.

Datorită secetei prelungite, locuitorii unui sat au decis să se roage ca să fie ploaie. Când s-au strâns să se roage în biserică, un copil a venit cu umbrela. Aceasta este Credinţa.

Trei lucruri esentiale care nu trebuiesc pierdute sau uitate. Impreuna cu Iubirea ne fac inima mai usoara, drumul mai neted si sigur, oameni mai buni si mai nobili.

Marioneta - Gabriel Garcia Marquez

Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar fi uitat că eu sunt o marionetă din cârpe şi dacă mi-ar fi dat un pic de viaţă, probabil că nu aş spune tot ceea ce gândesc dar aş gândi tot ceea ce spun. Aş da valoare lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează dar pentru ceea ce înseamnă. Aş dormi un pic, aş visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare clipă în care ţinem ochii închişi pierdem 60 de secunde de lumină. Aş pleca când toţi se distrează, aş sta treaz când cei mai mulţi dorm. Aş asculta când cei mai mulţi vorbesc, şi cum aş gusta o îngheţată bună de ciocolată.

Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat cadou un pic de viaţă, m-aş îmbrăca subţire, m-aş întinde la soare lasându-mi neacoperit nu numai corpul dar şi sufletul.

Dumnezeul meu, dacă aş avea o inimă, mi-aş însemna ura în gheaţă şi aş aştepta venirea soarelui. Aş picta un poem de Benedetti pe stele cu un vis de-al lui Van Gogh, şi un cântec de-al lui Serrat ar fi serenada pe care aş oferi-o lunii. Aş uda cu lacrimile mele trandafirii pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul încarnat al petalelor lor.

Dumnezeul meu, dacă aş avea un pic de viaţă....N-aş lăsa să treacă nici o zi fară să spun oamenilor că iubesc, că îi iubesc. Aş convinge orice femeie şi bărbat că sunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste. Oamenilor le-aş demonstra cât de mult greşesc dacă cred că nu te mai îndrăgosteşti când îmbătrâneşti, fară să ştie, că de fapt îmbătrâneşti când nu mai iubeşti. Unui copil i-aş da aripi dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare. Pe cei în vârstă i-aş învăţa că moartea nu vine odată cu îmbătrânirea, ci odată cu uitarea.

Atâtea lucruri am învăţat de la voi oamenii... am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi de munte, fară a şti că adevărata fericire constă în felul în care urci povârnişul. Am învăţat că atunci când un nou născut apucă pentru prima dată cu pumnul său mic degetul tatălui îi va prinde sufletul pentru totdeauna. Am învăţat că un om are dreptul să-l priveasca pe altul de sus doar cand trebuie să-l ajute să se ridice. Sunt atât de multe lucruri pe care le-am putut învăţa de la voi, dar într-un final nu-mi vor servi prea mult pentru că atunci când mă vor repune în aceasta valiză, eu voi muri...pentru că nu sunt decât o marionetă.

Gabriel Garcia Marquez a fost un scriitor columbian de excepţie, la noi este cunoscut în special pentru romanul Dragostea în vremea holerei, Aceste rânduri sunt scrise în ultimele zile de  luciditate înainte să îl doboare un necruţător cancer limfatic.....

O scrisoare despre...mici decizii, obisnuinte si consecinte

Scrisoare de la un prieten bun....

"Draga prietene,

  Nu ne-am mai vazut de ceva timp si imi pare rau ca am neglijat relatia noastra frumoasa si curioasa. Dar nici eu nu am avut vesti de la tine, decat in ultima vreme. Sper ca aceste randuri sa te gaseasca sanatos si drept pe drumul vietii tale. Stiu ca si tu imi doresti asta si esti curios sa cunosti motivul acestui silentium subitum. Este o poveste mai lunga, dar voi incerca sa fiu succint, este vorba despre obisnuinte, mici decizii si consecinte. Nu ca cele din acest desen, dar pot fi si acestea.

Dar hai sa nu o mai lungesc, O persoana draga mie a fost grav bolnava din luna Noiembrie a anului trecut. Am stat mult pe langa ea cu speranta ca o pot ajuta si ca se va intampla minunea de a se face bine.
Sperantele mele au fost mult mai mari si pana la urma inselate.Dorinta mea de mai bine era doar la mine, persoana in cauza a cazut iremediabil in capcana propriilor obisnuinte si a suferit consecintele deciziilor sale. Acele mici decizii pe care le luam cu totii in fiecare zi, ascultand aceea falsa voce care ne spune ca noua nu ni se poate intampla. Din pacate, daca tu nu esti atent la viata, viata este atenta la tine, de multe ori intr-un mod pe care nu il doresti. Pe scurt, persoana in cauza avea o varsta, avea un sir de afectiuni inlantuite (boala de inima, diabet, guta) si a avut o sansa. Spun ca a avut, deorece acum mai are doar o cruce frumoasa, intr-un cimitir linistit, pusa la cap.Nu intru in detalii, as fi prea plictisitor sau anodin pentru tine, dar ce as vrea sa sti draga prieten, sunt urmatoarele:

• miciile decizii din viata, iti pot aduce rezultate regretabile daca este vorba de mici si "frivole" obisnuinte proaste.
• tot ceea ce se spune de nutritia sanatoasa si cat mai naturista este adevarat si merita sa platesti pretul unei mici obisnuinte bune pentru o viata sanatoasa si energica.
• stilul tau de viata iti da socoteala anilor: mananca sanatos, odihneste-te, razi mult, fa multa miscare si iubeste cat poti de tare si de mult pe cei din jurul tau.
• antreneaza-ti copilul pentru drum, nu construi un drum pentru el deoarece ii vei distruge si ii vei fura orice sansa de viata implinita.
• intotdeauna lasa lucrurile descurcate in urma ta, daca maine mori, cei de langa tine sa isi aduca aminte cu drag de tine, nu cu stomacul strans.
• fi vesel si relaxat, Dumnezeu ne da aceleasi sanse tuturor si daca deschidem bine ochii le vedem si ne folosim de ele.
• daca iubesti pe cineva, spune-i cat mai des asta si daca ii gresesti sa nu fi orgolios si sa uiti sa ceri iertaciune, scapa de aceasta greutate.
• sa crezi cu adevarat si sa vrei cu toata inima, indiferent cat de frica iti este si indiferent de ce zic cei din jur. Poate sa faca diferenta dintre a fi viu sau mort, dintre a fi fericit sau napastuit, dintre a fi sanatos si plin de energie si suferind si plin de regrete.
  
  

Ce sa iti mai zic, timpul este unul singur si clipele nu se intorc, miciile decizii si micile obisnuinte te pot duce intr-un loc sau altul. Asa ca la incheierea acestei scrisori ma rog tie sa fi atent o secunda la ce obisnuinte ai si ce decizii iei. Nu este pre tarziu sa schimbi ceva daca doresti draga prieten.
                                                                                                  Cu stima si cu ganduri bune, al tau......."

Fiecare om cand ia o decizie, ia la pachet si consecinta, cand creste o obisnuinta, creste si un rezultat.
Am aflat asta si eu asta pe pielea mea si in suferinta mamei mele.
Dar, o lectie, este lectie pentru cel ce vede lectia.
Eu am invatat.

Haz de necaz

Un banc vechi dar bun si de actualitate:

Șeful pompierilor intră în clădire, încet, relaxat, cu mâinile în buzunare, fredonând uşor o melodie veselă:


- Băieţi, echipaţi-vă încet, încet, sistematic, spălaţi maşina cu foarte multa grijă, să arate ca nouă. Atenţie la toate detaliile! Să fiţi prezentabili şi îngrijiţi. Luaţi ceva apa, nu multă, făceţi-vă siesta şi apoi mergeţi la incendiu cu grijă, fără să aveţi viteză mare, fără să stârniţi praful, fiţi atenţi la stopuri, la trafic, la tot… Arde clădirea guvernului de ceva vreme şi ăia sunt blocaţi cu toţii înăuntru.

Un citat despre atitudine, voinţă şi libertate din cartea soţilor Merrill, Roger şi Rebecca, "Despre lucrurile care contează". Este din capitolul "Valorizează principiile", unde apare o colecţie frumoasă de citate, unul dintre ele este cel al lui Viktor Frankl:

"Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare, ne amintim cu claritate despre aceia care veneau în fiecare baracă, îi încurajau pe ai lor şi le cedau ultima bucăţică de pâine. Poate că erau puţini la număr, dar ei constituie dovada vie că unui om i se poate răpi orice, mai puţin un lucru: libertatea unui individ de a-şi alege calea, iar aceasta reprezintă ultima dintre libertăţile umane."

Sergiu Nicolaescu - un sfarsit la inceput de an

Inainte era o gluma legata de marele nostru regizor si actor:
"Se lanseaza cel mai mare film de Sergiu Nicolaescu, cu si despre Sergiu Nicolaescu, regia: Sergiu Nicolaescu, scenariu: Sergiu Nicolaescu, sunet: Sergiu Nicolaescu, imagine:Sergiu Nicolaescu, costume: Sergiu Nicolaescu, machiaj: Sergiu Nicolaescu,..................., în rolul lui Sergiu Nicolaescu: Jean Constantin!"
Mai in gluma, mai in serios, Sergiu Nicolaescu era si este arhicunoscut si apreciat, atat in Romania, cat si in lumea francofona. Acum, la inceput de an nou, Sergiu Nicolaescu a scapat de sfarsitul lumii din 21.12.2012, dar nu a scapat de sfarsitul lumii personale, de care nimeni dintre noi nu scapa, a platit datoria ultima pe care fiecare din noi o va achita la timpul sau.

  Sergiu Nicolaescu a trecut langa "Nemuritorii" sai, cu "Dacii" alaturi si cu "Mihai Viteazul" in ariegarda. El poate spune acum: "Un fleac, m-au ciuruit!" de acolo sus din Olimpul marilor actori si regizori ai Romaniei.
A plecat dintre noi "Cu mainile curate" şi a ascultat "Ciuleandra" cu "Nea Marin miliardar". Chiar daca a strigat tare: "Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte" dand "Osanda" in "Ultima noapte de dragoste", el a fost "Supravietuitorul" din "Triunghiul mortii" si a purtat "Coroana de foc" a lui "Mircea". Acum a luat ultimul "Orient Express" catre ceruri.

La fel ca un lup singuratic, constient de forta si maretia lui si-a simtit sfarsitul aproape si s-a stins incet ca o lumanare care a ars pana la capat. A plecat cu un gust amar dintre noi, el isi dorea o altfel de Romanie: mandra de ceea ce este, dreapta si frumoasa, far al educatiei si culturii in partea asta a Europei, un picior de plai pe o gura de rai. Dar Revolutia Romana si visul lui Sergiu Nicolaescu au fost pierdute la "Poker" de catre "Ultimul corupt din Romania".

Maestre, te rog sa regizezi cu Sf.Petru un viitor asa cum il doreai pentru noi si trimite-l pe pamant, noi stim ca va fi unul de exceptie !

Referinţe externe versus Referinţe interne

Am văzut azi o declaraţie care mi-a plăcut:

"Cel mai tare sex oral de care am avut parte a fost cel făcut de gura lumii !"

Nu ştiu cine a spus-o, dar înclin să cred că era o femeie călcată rău pe coadă. Nu de alta, dar bărbaţii sunt prea infantili ca să recunoască că sunt afectaţi de "gura lumii". Asta se vede clar în jurul nostru, femeile sunt mai directe şi ştiu să îşi impună punctul de vedere mai simplu şi mai hotărât decât bărbaţii. Femeile sunt mai "teritoriale" în anumite privinţe şi mai curajoase când este vorba de "gura lumii". Ceea ce este de apreciat!

 De multe ori mă surprind, nu fac excepţie de la regulă, că dau prioritate aşa zisei imagini de moment, când sunt cu copii în parc sau la cumpărături. Mie îmi este mai ruşine de "lume" la anumite chestii pe care le fac copii decât soţiei mele şi asta am observat-o la majoritatea oamenilor din jurul meu care au copii.

Diferenţa este la tipul de referinţe pe care le folosim în situaţiile respective, adică cu ce/cine te compari, pe cine vrei să mulţumeşti în acele situaţii şi ce este valoros pentru tine atunci. Dacă ai referinţe puternice interioare legate de situaţia respectivă atunci "gura lumii" îţi poate produce plăcerea descrisă mai sus. O mamă are cu mult mai multe legături şi valori internalizate pentru ea şi copilul ei în situaţiile publice, create prin însuşi actul de concepere şi naştere. Un bărbat dezvoltă astfel de referinţe pentru lucrurile pe care le-a "născut" el: maşină, casă, orice alt obiect achiziţionat/construit de el, etc. Asta este una din cauzele principale ale faptului că mama este mult mai legată de copil şi mai pricepută la creşterea lui decât tata.

Aşadar domnilor, fetele au prioritate la plăcere când este vorba de "gura lumii"!

Siguranţa, Riscul şi Preţul

Vorbeam cu o cunoştinţă într-o şedinţă de coaching despre preţul pe care fiecare îl plăteşte în momentul în care face o schimbare. Pentru omul respectiv, orice modificare în viaţa lui era privită ca un risc. Mi-am dat seama repede de asta după cum işi forma propoziţiile:
- Dacă îi spun prea repede cât de mult o iubesc, risc să mă implic prea mult şi tot eu voi suferi până la urmă!
- Dacă mă apuc acum de sport risc să nu mai am timp de casă, prieteni ....!
- Mă gândesc tot timpul că este un risc să fac această schimbare!

Ar fi fost mai multe exemple, dar nu intru în amănunte. Pentru persona respectivă multe acţiuni erau echivalate cu riscul şi avea convingerea că pentru a face ce dorea în viaţă era plătit cu preţul siguranţei sale. Am avut mult de lucru împreună ca să ajungem la aceea cantintate suficientă de resurse pe care persoana în cauză să şi le adune şi să le poată folosi în a produce schimbarea dorită.

Pentru că aceea persoană a reuşit să facă schimbarea îi dedic ei şi celor care au o anumită teamă de schimbări minunatul poem al lui Rudyard Kipling:

Risc

Râzând,
Rişti să pari nebun.

Plângând,
Rişti să pari sentimental.

Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.

Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.

Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi…

Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.

Trăind,
Rişti să mori…

Sperând,
Rişti să disperi.

Încercând măcar,
Rişti să dai greş…

Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic…

Paşte fericit şi luminos !

Dragă prieten care treci cu ochii pe aceste rânduri îţi spun din inimă să ai lumină, pace şi speranţă de acest Paşte şi îţi dedic versurile lui Coşbuc:

La Paşti -  de George Coşbuc

Prin pomi e ciripit şi cânt,
Vazduhu-i plin de-un roşu soare
Si salciile-n alba floare-
E pace-n cer si pe pământ.
Răsuflul cald al primaverii
Adus-a zilele-nvierii.

Si cât e de frumos în sat!
Creştinii vin tăcuţi în vale
Şi doi de se-ntâlnesc în cale
Îşi zic: Hristos a inviat!
Şi râde-atata sărbătoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Pe deal se suie-ncetişor
Nevaste tinere şi fete,
Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;
Şi-ncet, în urma tuturor,
Vezi şovăind câte-o bătrână
Cu micul ei nepot de mână.

Drumul, pacea şi pavăza - discuţii otrodoxe

În Joia Mare am momente în care sufletul meu este cuprins de amintiri frumoase de pe muntele Athos: flash-uri de imagini şi sunete, mirosuri şi simţăminte pline de pace şi semnificaţie. A trecut ceva vreme de când am fost acolo şi parcă în inimă îmi creşte un dor către pacea locurilor şi a călugărilor români din schiturile de pe Munte.

Pe lânga drumul în Munte de la un schit la altul, slujbele ţinute după ritul vechi parcă de când lumea, am avut şi discuţii initeresante, de suflet cu preoţii călugări. Căteodată, un duh al tristeţii îşi mai face simţită prezenţa în inima mea. Atunci parcă o pavăză căpătată pe Munte se activează şi îmi răsună în urechi vorbele unui înţelept şi bătrân călugăr de la schitul Prodromu:
"Pavăză să pui tu la sufletul tău, după cum spune chiar Domnul nostru Isus Christos. Sufletul este ca o casă, trebuie îngrijit şi curăţat, dereticat şi aranjat ca să faci loc Domnului în el. Să faci loc acelei dragoste pe care el o cere de la tine. Dar degeaba faci cuart şi deretici dacă nu păzeşti uşa să nu intre orice in casa curată şi aranjată. Locul este liber şi frumos dar dacă laşi pe oricine să intre în casă fără să fi atent la cine îi trece pragul, te poţi trezi că te pregăteşti şi te munceşti şi cănd dragostea Domnului îţi bate la uşă, tu deschizi, dar nu mai are loc unde să intre şi să se aşeze deorece casa sufletului tău s-a umplut deja. Toate amăgirile şi deşertăciunea stau la uşă şi abia aşteaptă să se însoţească cu tristeţea, furia, invidia, deznădejdea, răutatea, delăsarea şi alte duhuri viclene să intre în casa sufletului tău, bucuroase să o vadă primenită şi pregatită de musafiri. Dumnezeu trimite îngerul său cu daruri şi Domnul nostru Isus Christos îţi bate des la uşă, aşa că fi harnic şi fă curat dar şi vigilent să păzeşti uşa ca ei să aibă loc unde să intre şi să se bucure în sufletul tău."

Joia Mare sau Joia Patimilor din Săptămâna Patimilor marcheaza 4 evenimente mari:

1. Spălarea picioarelor ucenicilor de către măntuitor - pilda de smerenie.
2. Cina cea de taină - aşezarea Sfintei Cuminecături, taina împărtăşaniei.
3. Rugăciunea cea mai presus de fire, în grădina Ghetsimani.
4. Trădarea Domnului de către Iuda

Azi se vopsesc ouăle în roşu şi la Biserică se citesc cele 12 Evanghelii.

Lumină şi pace în suflet vă doresc, pavăză la suflet să puneţi şi pe Christos cel viu să îl primiţi !

Despre siguranta si unde poti sa o cauti

Zilele trecute stateam de vorba cu o cunostinta, "vorba" care a alunecat incet, incet in sedinta de coaching. Am ajuns sa exploram impreuna siguranta. Nu siguranta asta generala ci SIGURANTA, acel sentiment profund, adanc ingropat in carnea muschilor si oaselor si atat de mult exprimat de inima. Persoana respectiva vorbea de siguranta, se uita in jos si toate gesturile ei aratau inima.

  Daca am vorbi de prea multa siguranta (un pleonasm) ar fi bine, dar vorbeam despre lipsa ei si de o combinatie letala: NESIGURANTA si sentimentul SINGURATATII. Persoana sau P, asa ii vom spune, nu este singura, are o familie frumoasa pe care o iubeste si de care este iubita, are prieteni multi si colegi OK, are obiective si este un om de succes. Dar este teribil cand sentimentul de nesiguranta iti da o "certitudine" ca in fata lui esti SINGUR. Da singur, sau cum vrei sa o iei, doar tu cu tine si cu acel sentiment nebun de nesiguranta, in care daca te intreaba cineva unde il simti, duci automat mainile la inima si cand il explici neaparat apare cuvantul GOL, simti un GOL.

Iar P imi tot vorbea de faptul ca nicio slujba nu mai este sigura, ca sanatatea este ceva ce iti poate fi luat oricand, ca altii pot dispune de libertatea ta, samd.......si ca pana la urma nimic nu este sigur.

Am citit un articol interesant, al Deliei, aici. Dupa cum ii spune si titlul-Nimieni nu traieste, simte sau actioneaza in locul tau. Asta a legat discutia mea cu P si cu ce spune Delia in post. Cu P a fost o discutie-interventie mai mult, ramane sa mai lucram, dar atunci dupa prima discutie mi-am adus aminte de Richard Bandler si interventiile lui, in care de multe ori incepe: "Asa cum este sigur ca soarele va rasari maine dimineata....." El incepe in primul rand cu o cladire a sigurantei in cei cu care lucreaza si asta este foarte important.

La sfrasitul discutiei P, m-a luat prin surprindere intrebandu-ma: Costi, tu pe ce esti sigur?
Am inceput sa turui: "Pe dragostea familiei mele si pe iubirea mea pentru ei, pe ceea ce stiu pana acum, pe ceea ce am realizat pana acum, pe credinta mea, pe.......
Dar P a continuat: "Si pe ce ti-ai cladii siguranta daca ai realiza ca esti singur in fata acestei lipse?"
Raspunsul meu spontan, fara sa imi aduc aminte pe moment de Bandler a fost: "Pe faptul ca maine dimineata soarele va rasari, indiferent de ceea ce se intampla pe acest pamant si cu oamenii de pe el!"
Cred ca este un bun inceput si poti construi ceva pe el.

Azi, in drum spre Sibiu, m-am oprit pe valea Oltului la o cafea si admiram frumusetea Dumnezeiasca a peisajului si un sentiment de siguranta a crescut in mine. Muntii o sa fie aici si dupa ce nu o sa mai fiu eu, dar clipa a fost minunat de sigura si minunat de traita, ceea ce pentru mine in acel moment a fost SIGUR. Asa mi-am amintit de P si de golul din inima sa.

Daca simti ca "iti fuge pamantul de sub picioare", intotdeauna va fi ceva cu care poti incepe sa-ti cladesti siguranta in tine, iar clipa prezenta este o ocazie nemaipomenita.

Dupa cum spunea Peter Schultz, profesorul meu de la NLP, un om de la care am invatat multe si pe care il port in suflet: "Primul pas al unui coach este sa cladesca siguranta in clientul sau, daca nu face acest lucru este ca si cum ai planta un brad inalt in nisip: prima pala de vant mai serioasa il culca la pamant.

Proiectul Kara-demo Quantic Dream

Sunt un impatimit SF si un fan al celor de la Kreative Monkeyz, in diminetile de weekend le urmaresc cu placere posturile la o cafea. Pe ultimul lor MiEZ am vazut un proiect de animatie al celor de la Quantic Dream, un film scurt care i-ar face inima lui Asimov sa cresca de 100 de ori.

Enjoy si sa imi spui daca tu ai fi fost in locul operatorului ce ai fi facut, demontai androidul?

Femeia, eterna balanta si echilibru al vietii

Era un cantec frumos, cantat la Cenaclu, dar des cantat la focul de tabara de cate un "menestrel" pasionat de muzica folk. Era cantata o poezie de dragoste de Omar Khayam, poezie care imi vine in suflet de 8 Martie, ziua in care femeia este zeita recunoscuta a vietii si balanta frumosului.

Ma inclin in fata femeii si o onorez! Pentru ea, femeia din viata noastra, soata, mama, sora, iubita, colega sau prietena:

Ulciorul

 

Ramai sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentr-un vin si pentru tine
Mai am in san trei pungi cu aur
Ramai sa ne-alungam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare

Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfanta
Din taina unui trup de fata
L-a faurit candva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau

Inmiresmeaza-te frumoaso
Ca pe-un altar de mirodenii
Cand zarea-i plina de albastru
Cand lumea-i plina de vedenii
Si-atat cat darurile noastre
Mai au pe margini bucurii
Caci maine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii

Ca maine-om putrezi-n morminte
Uitati nepomeniti de nimeni
Caci maine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime
Si trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri

La multi ani 2012 !

Pentru tine cel care treci pe aici, iti urez un an nou asa cum il visezi, caci visele tale iti dezleaga calea viitorului !

Fi fara grija, probabil mayasului care a sculptat calendarul pana in 2012 i-a fost lene sa viseze mai mult !

Asta nu te tine pe tine, pe mine si pe noi toti sa visam mai departe !

La multi ani 2012 !

Craciun frumos si luminos !

Iata ca se apropie Craciunul in care tragem porcul de coada si ne luptam cu el....













Craciunul, vremea cand spunem colinde si cantam nasterea Domnului....


















Atunci cand ne adunam in familie sa sarbatorim, sa punem sub brad cadouri si mai ales sa ne incalzim sufletele !


Draga trecator prin aceste pagini, iti doresc sa gasesti cadouri frumoase sub brad, cum ar fi: sanatate, dragoste, tihna, multumire si prosperitate!

Craciun fericit !

Il cunosti pe Mugur ?

Eu il cunosc si de multe ori il caut in perioada asta prin cotloane de suflet si amintiri frumoase.
Era un baiat inalt cu ochii ca marea si o coama de par blond zburlit si aricit.
Era un baiat frumos si cald, multe fete din liceul Caragiale si fostul 32 oftau dupa el.
Aveam cu totii 16 ani cand ne-am cunoscut si am fost un grup de zbanghii si visatori adolescenti.
Iubeam lumea, iubeam viata, ne iubeam prietenii si sufeream din dragoste dupa fete frumoase.
Am facut 18 ani, am terminat liceul, am chefuit si am invatat pe rupte ca sa dam admiterea la facultate. Am fost cu totii si ne-am inscris la facultatea de Constructii si am dat examen cu 4 candidati pe 1 loc.
Era anul 1989.
Anul in care la facultatile tehnice s-au dat subiectele de la Balcaniada.
Anul in care toti baietii din gasca au picat admiterea cu note de 6.
Anul in care ne-au luat in armata.
Anul in care cu totii faceam 18 ani.
Anul in care a fost "Revolutia Romana"
Anul in care Mugur a fost impuscat in cap in fata aeroportului Otopeni, impreuna cu multi alti colegi, militari in termen la o unitate MI.
Despre Mugur si toate visele lui, dspre viata lui frumoasa care putea fi, despre niste parinti care au albit intr-o noapte si care nu mai sunt sa isi planga copilul in continuare, despre.... nu mai gasesti decat o urma firava in cimitirul Eroilor si pe ici pe colo, de genul:
"NĂNESCU Victor-Mugurel, născut în 23 ianuarie 1970, slt. p.m., a fost împuşcat la Bucureşti în 23 decembrie 1989."
Despre ce a fost atunci si cine este vinovat pentru atatea tinereti furate, nimic...
Despre Lovitura de stat din '89, nimic....
Despre 22 de Craciunuri fara un prieten, fara un frate, fara un tata sau fara un fiu la masa, nimic...

Eu il stiu pe Mugur, ii stiu si pe altii, tu ii cunosti ?

Daca da, atunci aprinde si pentru ei o luminare, gandeste-te la ei si la acei minunati oameni care puteau deveni !

Au trecut 22 de ani de la "Revolutia Romana", au trecut 22 de ani in care Dreptatea are tot capul spart !

Aprecierea si recunostinta

Esti prins in valtoarea vietii cotidiene, proiecte si sarcini de servici, traiul de zi cu zi si goana nebuna dupa bani (nu ca sa te imbogatesti ci ca sa supravietuiesti la limita decentei), tot felul de "chestii" si "lucrusoare" de rezolvat pe acasa, planuri si actiuni personale de dezvoltare....

Ce mai, esti pe PILOT AUTOMAT! Ai impresia ca cei din jurul tau graviteaza si relationeaza asa cum ar trebui si.... si esti pe pilot automat, adica: impersonal, robotizat, doar tu cu gandurile tale, sentimentele si emotiile tale, dorintele si sperantele tale. Nevoile TALE de energie si descarcare nervoasa, iei ce iti trebuie din jur si de la persoanele de langa tine si arunci gunoaiele....tot pe ei, doar sunt ai tai, te inteleg si te iubesc.....si mergi mai departe....fara sa vezi mai incolo de tine...
dar..
.....mai incolo de tine sunt EI!

Ei care te iubesc si au nevoie de tine, ei care au nevoie de energia ta, ei care ar vrea sa le cari din gunoiul lor dar nu o fac deoarece stiu ca esti ocupat, ca lucrezi, ca te zbati, ca.....

Ei, ca si tine, au nevoie atat de mult sa le spui ca ii iubesti, ca ii apreciezi ca sunt langa tine.
Au si ei nevoie sa ii iei in brate si sa ii strangi cu drag la piept, sa ii lasi sa planga pe umarul tau cat timp ii mangai pe cap...
Au nevoie sa razi si sa plangi impreuna cu ei, sa ii asculti si sa le iei gunoiul strans din fata sufletului, sa-i incurajezi si sa le intanzi o mana chiar atunci cand nu o cer, sa le spui vorbe frumoase si simple din suflet!

Ei ca si tine au nevoie sa simta ca traiesc impreuna cu cineva, ca fac parte din ceva si ca cineva stie ce inseamna sa fi iubit si sa iubesti. Au nevoie de sangele care hraneste celulele, acel sange care se numeste dragoste impartasita. Daca sangele este viciat si numai unele celule se hranesc si nu actioneaza complementar si reciproc, celulele sufera, se imbolnavesc si organul pe care il compun nu mai functioneaza. Asa este si cu oamenii, uita uneori ca sunt celulele unui organ si ca sangele trebuie sa circule de la celula la celula.

Asa ca acum ma intreb:
Cand i-am spus sotiei mele ultima oara te iubesc? Cand i-am aratat cat de mult o apreciez?
Oare copii mei stiu ce inseamna ei pentru mine, cand au auzit asta ultima oara de la mine?
De unde stiu ei oare cat de mandru sunt de ei?
Cand am luat-o pe mama ultima oara in brate?
Cand am ras si m-am bucurat impreuna cu fratele si sora mea?
Oare de unde stiu prietenii mei ca au un loc special in sufletul meu?
Colegii mei stiu oare cat de mult ii apreciez pentru lucrurile minunate facute impreuna?

Am lasat acest sange sa circule sau am tinut tot pentru mine, ca un vampir lacom si zgarcit?

Oare cate ocazii de a le arata celor din jur aprecierea mea am pierdut pentru efemeritatea unor momente cheltuite pe lucruri care nu ma reprezinta cu adevarat?

Acum ceva timp, cineva ma intreba daca este posibil sa fi in acelasi timp un manager bun, un coleg bun, un parinte bun, un sot bun, un prieten bun, o persoana valorizata si apreciata, un om de succes profesional si multe altele in acelasi timp? In mod spontan si inconstient i-am raspuns ca daca imparti fiecarei bucati din tine, fiecarui EU din cele de mai sus, atentia, energia si timpul necesare de care are nevoie ficare este posibil. Persoana respectiva, a ridicat ochii cu speranta catre mine si m-a intrebat cum o sa isi dea seama ca a reusit? Un alt reflex m-a facut sa ii raspund tot cu intrebare: Sa presupunem ca ai atins deja aceasta stare, care ar fi acele indicii care ti-ar spune sau arata ca esti aceea persoana? Printre multe lucruri ce tin de personalitatea sa unica si de trairile sale interioare, persona in cauza mi-a spus ca vede in jurul sau: subordonati multumiti, colegi zambitori, sotia iubitoare, copii fericiti, etc. si l-am intrebat:
De unde sti ca ei sunt asa datorita faptului ca tu esti acum un manager bun, un sot bun, un parinte bun, s.a.m.d.?
Stiti ce mi-a raspuns !?
-Pentru ca le-am spus si le-am aratat la fiecare cat de mult ii apreciez. Pentru ca le multumesc ca au fost langa mine si ca m-au ajutat sa ajung omul bun care sunt acum si ca fara ei nu as fi reusit asta!
Instinctiv persoana in cauza realiza ca succesul nostru, pacea si linistea noastra interioara tine si de sistemul in care evoluam si de relatiile pe care le avem cu acesta.
Daca vrei armonie, echilibru si energie pe spirala evolutiei tale lasa ca sangele curat si hranitor al aprecierii si recunostintei sa circule liber intre toate celulele sistemului.....
DARUIESTE SI VEI PRIMI !

Conexiune

A trecut cam mult timp de cand nu am mai simtit fiorul naturii care isi ia in stapanire mediul si genereaza viata. Azi dimineata in drum spre servici am prins o fereastra de soare si claritate in atmosfera si am fost lovit de explozia de verdeata din jurul meu. Probabil si de la ploile din ultima vreme, sau poate atentia mea a fost concentrata pe plantele din jur de data asta, dar efectiv am simtit natura din jur. Copacii cu frunzele deodata mari, primele corcoduse verzi abia mijite, mirosul reavan si proaspat de plante si iarba, muzica linistita a frunzelor miscate de un vanticel jucaus.

Pentru un moment am fost transpus in mijlocul unei paduri, departe de grijile cotidiene si cu o pace adanca in suflet. Am tras aerul curat pe nas cu toate senzatiile de proaspat si verde inundandu-mi plamanii. Mersul parca era mai elastic si ochii mai linistiti dar cu mai multa viata, in muschii de pe maini si picioare simteam conectarea cu mediul vegetal.

Nu au fost decat cateva clipe, cale de 100 m, dar m-am surprins in lucirea de oglinda a unei ferestre de casa cu un zambet pe fata si pace pe chip.

Atunci mi-am dat seama de ce se uitau oamenii la mine un pic contrariati cand treceau pe langa mine. Fete ursuze si adormite, sau plate cu ochi de peste, sau efectiv atente pe unde merg, dar in orice caz subconstientul meu le inregistra ca fiind in rutina aproape robotica a drumului catre munca. Oamenii erau contrariati de faptul ca unul care se vede clar ca merge la munca zambeste aiurea cu ochii prin copaci si tufe.

Ce mi-a placut cel mai mult este faptul ca si ei se uitau pe urma in tufe si copaci sa vada la ce ranjea ala cu sapca pe drum. Ma uitam in urma lor si mersul lor se schimba, era mai elasitc, mainile se miscau pe langa corp si umerii se relaxau, sunt sigur ca zambeau si ei.

Doar o clipa sa dai voie frumosului si viului sa te atinga si ti-ai umplut bateriile pe ziua respectiva, nu trebuie decat sa deschizi ochii si inima, nimic mai mult!

Cand am ajuns la destinatie, in orasul agitat, praful deja incepuse sa se ridice si masinaria grea a spatiului incepe sa te inghita. Cu capul in jos, dau sa traversez o straduta mica si ingusta, un om cu lumina jucausa in suflet a scris mare pe trotuar cu vopsea alba: Priveste cerul !
Instinctiv am ridicat ochii la cer si am zambit cu gura pana la urechi de micul joc al conditionarii. Senzatia buna mi-a revenit ! Dupa 20 m, probabil tot omul jucaus a scris : Nu-i asa ca acum zambesti !
Asa era si in gand i-am multumit pentru darul facut fiecarui calator care trecea prin acel loc, i-a daruit o bucata de cer !

Ganduri in saptamana mare

Mai este un pic si Saptamana Mare, a Patimilor, se termina, dar in fiecare zi te ingrozesti de ce citesti prin media.
Vantu isi da arama pe fata de mare mafiot in inregistrarea facuta de Sebastian Ghita, citeste si asculta pe Hotnews aici.

Ministrul munncii (fostul) Ioan Nelu Botis face afaceri bune pentru el si sotia lui pe bani din fonduri UE, pe fata si fara jena. Asta dupa ce ii face pe toti romanii lenesi - eu unul ma uit in jur si toata lumea munceste de rupe, dar banii adevarati se duc in buzunarele lor.
Base da cu mucii in fasole, ca intotdeauna, prin declaratiile oficiale.....
Si multe alte porcarele marunte care scot in fata parca toata partea urata, murdara si neagra a oamenilor.

Dar cum orice lucru nu poate exista fara contrariul lui: lumina fara intuneric, bunatatea fara rautate, albul fara negru, iubirea fara ura, placerea fara durere, Rai fara iad, Christos fara Satana, etc, mai bine ne intoarcem catre lucrurile de suflet. Sa ne dam sansa de a ne uita la noi, la sufletele noastre, la dorintele si visele noastre, la faptele noastre bune si la pacatele noastre, macar o saptamana pe an, macar in Saptamana Mare.

Imi vin in minte cateva cuvinte din Pildele lui Solomon: "Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine." si "Nu te mânia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi! Căci cel ce face răul n-are nici un viitor, şi lumina celor răi se stinge.", acestea ma indeamna sa nu mai pun la suflet ceea ce se intampla in tara si mai mult sa ma imi intorc ochii la mine. Dar tot Solomon spune: "Dacă zici: “Ah! n-am ştiut!”… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? Asa ca este bine sa stiu dar sa si cantaresc cu acel cantar bun si sa fac cat mai curat in casa sufletului meu ca mizeria sa nu se faca stapana in el.

O alta pilda a lui Solomon buna pentru vremurile pe care le traim este:

Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,
Dacă-ţi spun: «Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre. Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi !»
Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor. Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor! Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.
Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său. Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul:
«Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?»





Acestea fiind spuse, dragi oameni care treceti cu privirea pe aceste randuri, va doresc un Paste plin de lumina in suflete, de invatatura in ganduri si de bunatate in fapte !

Despre directia in care mergem

A inceput in forta sezonul de business si ne mananca timpul vorace. Suntem la mijlocul Postului mare al Pastelui si daca esti atent in jur vezi lectiile pe care Dumnezeu le asterne in calea ta ca sa mai inveti cate ceva. Lectia neinvatata o sa iti iasa in cale pana desavarsesti ce trebuie terminat. O zicala pe care am citit-o zilele astea mi-a ramas in minte: "Daca ameninti un individ, pregatestete sa iti asumi responsabilitatea consecintelor acestui lucru!" Atentatul la siguranta si securitatea fiintei umane nu poate avea decat reactii de aparare, reactii care surprind de obicei pe atentator. Unii se joaca cu asta in acest joc al violentei care ne intra in viata pe toate canalele de comunicare, in incidentele de zi cu zi si din ce in ce mai mult in societate. Mai jos este un mesaj frumos legat de evolutie, nu prea l-am studiat pe cel care il transmite-mie mi-a placut mesajul, dar se pare ca are o concluzie general valabila, enjoy:

Astenie de iarna

E iarna de prea multa vreme, e frig si plumburiu, toate vestile si toate stirile sunt negre cu miros greu de bani imputiti. Avocat si mare consilier de la ANAF arestati pentru mita de 1,8 milioane Euro. Cartofii din Covasna, cu samanta cu tot, atacati de o ciuperca pe care nimeni nu o poate combate. Furturi din bugetul statului de sute de milioane de Euro, pensionari in strada sau morti de foame prin case. Crudu beata moarta prin cluburi si data in ziare, parca ar fi cel putin cea mai importanta persoana publica. Virinel lamurit ce este cu Hormonica si rezultatul unei casatorii de dragul banilor si femeilor frumoase si orientate. USA abia asteapta sa intervina in Libia, nu ca Gaddafi nu ar merita un sut in mecla, dar pacat de poporanii care vor plati asta in petrol contra "democratie" americana.
Metroul de azi dimineata venit dupa 20 de minute de stat in statie si in urma unei garnituri ce ardea mocnit dar cu mult fum deasupra primului vagon, de a intoxicat cu plastic ars tot tronsonul de la Mihai Bravu la Eroilor.

Ma opresc aici ca sunt prea multe de spus.

Cred ca de vina este astenia de iarna sau faptul ca barbatii sunt porci:

Femeile cred ca daca o femeie fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
Femeile cred ca daca un caine fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
Femeile cred ca daca o pisica fuge de acasa este din cauza lipsei de afectiune oferite.
Femeile cred ca daca un barbat fuge de acasa este din cauza ca barbatii sunt porci.