Încrederea-Speranţa-Credinţa

Când mă jucam cu copii mei şi îi aruncam în sus, ei râdeau, pentru că ştiau că îi voi prinde întotdeauna. Aceasta este Încrederea.

 

În fiecare noapte când ne culcăm, nu avem garanţia că în ziua următoare ne vom trezi vii, dar continuăm să punem ceasul să sune pentru a ne trezi. Aceasta este Speranţa.

Datorită secetei prelungite, locuitorii unui sat au decis să se roage ca să fie ploaie. Când s-au strâns să se roage în biserică, un copil a venit cu umbrela. Aceasta este Credinţa.

Trei lucruri esentiale care nu trebuiesc pierdute sau uitate. Impreuna cu Iubirea ne fac inima mai usoara, drumul mai neted si sigur, oameni mai buni si mai nobili.

The Shift, dr Wayne Dyer şi despre EGO

Acum câteva zile, mai precis pe 29 August 2015, un om deosebit a plecat în căutarea fericirii finale. În memoria lui vă scriu acum.

Celor care încă nu i-au văzut filmele şi nu au citit ceva scris de el, le recomand cu mare căldură să îşi aloce ceva timp pentru a îşi răsfăţa sufletul cu filmul The Shift (click aici pentru vizualizare)

El defineşte într-un stil unic EGO-ul, ca fiind Edging God Out=Marginalizarea lui Dumnezeu din sufletul nostru. Cum îngrădim, inconştient sau nu lumina pusă de Divinitate în sufletul fiecărui om şi ce rol are societatea în toate astea.

La rândul său celebrul Ken Blanchard (autorul cărţii The One Minute Manager) preia această expresie şi o exemplifică astfel:

“Cea mai mare dependenţă cu care se confruntă majoritatea preşedinţilor de companii, managerilor, oamenilor de stat şi politicienilor este EGO-ul lor, care îl putem descrie ca fiind Edging God Out, este ca atunci când ei se cred buricul pământului. Când ajung în acest punct, împing şi trag tare pentru bani, recunoaştere, putere şi statut, cu orice preţ. Uită că sunt acolo mai mult să servească decât să fie serviţi!”

Nada pentru film, sunt câteva sfaturi de la acest om deosebit:

·         Atunci când judeci pe cineva, nu îl defineşti pe el, ci te defineşti pe tine.

·         Simte-te prost sau motivează-te! Orice vei face este alegerea ta.

·         Un conflict nu poate trăi fără participarea ta.

·         Nu poţi fi singur dacă iţi place persoana cu care eşti singur.

·         Cum te tratează oamenii face parte din karma lor. Cum le răspunzi face parte din karma ta.

·         Dacă schimbi modul în care vei privi lucrurile, lucrurile la care te uiţi se vor schimba.

·         Cea mai mare formă de ignoranţă este să respingi ceva despre care nu ştii nimic.

·         Să faci ceea ce-ţi place este piatra de temelie a abundenţei tale.

·         Abundenţa nu e ceva ce se obţine, ci ceva la care te racordezi.

·         Când dansezi, scopul tău nu este să ajungi într-un anume loc de pe ringul de dans, ci să te bucuri de fiecare pas al dansului.

Fi curios şi inspirat, lasă lumina sa crească în sufletul tău, Dumnezeu a pus-o acolo!

Sfaturi pentru viata

Inainte sa te rogi - invata sa crezi.


Inainte sa vorbesti - invata sa taci

Inainte sa cheltui - invata sa castigi

Inainte sa scrii - invata sa gandesti

Inainte sa renunti - invata sa incerci

Inainte sa mori - invata sa traiesti

Valorile, gândurile şi viaţa ta

Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viaţa şi schimbă toate întrebările!

Bob Marley

 Dacă rămâi curios până la capăt şi nu cazi în lenea şi păcatul cunoaşterii totale, vei fi mai înţelept şi câştigat - viaţa ta va fi foarte interesantă şi numai bună de trăit. Cunoaşterea este ca o spirală ascendentă către infinit. Deschide ochii, urechiile şi mai ales inima-lumea are atătea să-ţi arate, dar cel mai important este un întreg univers în tine care aşteaptă să fie descoperit, teritoriu virgin până la capătul vieţii.

Veghează-ţi gândurile, ele devin cuvinte.

Veghează-ţi cuvintele, ele devin acţiune.

Veghează-ţi acţiunile, ele devin obişnuinţe.

Veghează-ţi obişnuinţele, ele devin caracterul tău.

Veghează-ţi caracterul, el devine destinul tău !

Lao Tzu 

 Gândurile tale oglindesc plămada lumii interioare şi devin cuvinte, cuvinte care tot repetate le transformi în realitate, în acţiune. Dacă ele devin obişnuinţe, vezi care te ajută să mergi mai departe şi care te împiedică să fi fericit. Fă asta mai înainte ca ele să se integreze sistemului tău de valori şi credinţe, formează-ţi caracterul tot timpul.

Când ai probleme în viaţă întoarce-te şi priveşte iar obişnuinţele, valorile şi credinţele tale, sigur vei vedea o cauză şi vei găsi minim 3 soluţii.

Moşion Gheorghe sau puterea unei convingeri

„Am aflat că resursele de care avem nevoie pentru a ne transforma visele în realitate sunt chiar în noi, aşteptând ziua în care ne hotărâm să ne trezim cu adevărat şi să ne cerem dreptul la strălucire!”

Anthony Robbins-Descoperă forţa din tine

Am promis după Maratonul Regal să scriu câteva vorbe despre Moşion Gheorghe, arădeanul care la 79 de ani aleargă semimartonul cu timpi destul de buni şi pentru cineva care are 30-40 de ani. Îmi place să mă ţin de promisiuni şi am creionat un articol.

Moşion este un om din Arad, modest în purtare dar puternic şi frumos în suflet. Am avut onoarea să alerg împreună cu el la Maratonul Regal din 10 Mai 2012 şi să stăm de vorbă după dineul oficial la care am fost invitaţi de Casa Regală. Are în el ceva care care te duce cu mintea şi inima la bunicii din poveste, o aură de pace şi linişte care te cuprinde imediat ce te apropii de el. Pentru orientalişti ar fi ca un discipol budist ce a aflat echilibrul şi pacea, pentru mine a fost aceea imagine vie a bătrânului împăcat cu sine şi cu cei din jur, sincer şi poate inocent, cu ochii vii şi inima caldă a celui care îi iubeşte pe toţi.

După cursă, cei care nu îl cunoscusem personal dar auzisem de el am tăbărât ca liota de copii pe cel ce împarte acadele. Moşion, modest şi ruşinat un pic de năvala noastră, ne-a ascultat pe toţi, ne-a strâns mâinile şi ne-a zâmbit tuturor, copleşit de atâtea laude, cu ochii umezi de emoţie nu a apucat să zică decât: „Numai cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit. Dacă El vrea, mai alerg şi mai trag şi pe alţii după mine, că tare bine e să fi sănătos!”

Mai târziu, pe înserat, după dineu, am avut ceva timp la dispoziţie numai noi doi şi am avut ocazia să îl descos un pic. Povestea lui pe scurt este cea a unui copil simplu, bolnav la plămâni care a trăit cu frica morţii până a avut o revelaţie la vârsta când alţii aveau deja familie şi copii. Nu s-a însurat deorece, spunea el, nu avea rost să împovăreze şi alt suflet cu boala lui şi lipsa de speranţă. Când era în armată, a fost o perioadă internat într-un sanatoriu TBC. „Acolo, spunea Moşion, am văzut tristeţea oamenilor internaţi. Era un santoriu frumos, la munte, ca în povestea cu un picior de plai, pe-o gură de rai, dar îţi plângea sufletul cand vedeai bolnavii ce nu mai aveau viaţă în ochi şi speranţă în suflet. Atunci mi-am zis că nu vreau să ajung ca ei, morţi vii!” Aşa s-a apucat Moşion de alergat şi a alergat de pe la 40 de ani până când la 52 de ani s-a produs miracolul: boala de plămâni a dispărut ca prin farmec, fără doctori, fără medicamente, fără operaţii. Doar credinţa şi ambiţia unei speranţe de a fi sănătos. Acum, la aproape 80 de ani, Moşion este un exemplu de învingător, care participă la majoritatea evenimentelor sportive din ţară (Maratonul Cluj, Maratonul Regal, Maratonul Internaţional Bucureşti, Maratonul Apusenilor, etc). Poartă după el căteva file dintr-o agendă veche, pe care a scris cu mâna lui vorbe de îndemn la sănătate. Celor curioşi le dă câte o filă, scosă cu grijă din rucsacul de alergător în care Moşion îşi poartă echipamentul. Am primit şi eu una, pe care cu drag o împărtăşesc cu tine, cel ce citeşti aceste rânduri. Iată ce scrie Moşion:

„Vrei să fi sănătos? Umblă şi alergă pe jos!

Vrei să ai bună sănătate? Aleargă mult chiar şi departe!

Nu-ţi fie teamă că te vei rătăci, că tot pe aici ve fi!

De la 12 ani cu un plămân cu sechele până la 52 de ani. Viaţă în saramura iadului, cu transpiraţii şi oboseli nonstop! La 52 de ani stratul la alergări = TRATAMENT. Tratament pentru reducerea kilogramelor peste barem care mă torturau nonstop datorită plămânului bolnav. De la un start la altul tratamentele se prelungeau în kilometrii cu oboseli, transpiraţii dar şi cu kilograme mai puţine. Acum sunt curat şi alerg sănătos să dau dovadă şi altora!

Ghiţu Moşion 78 de ani şi 6 luni, Arad.”

Să trăieşti Moşioane şi să te vadă cât mai multă lume. Lume care să facă sport şi să fie sănătosă după exemplul tău!

Moşion este un exemplu viu de cum poţi face minuni folosind resursele din tine, indiferent de vârstă, de condiţie materială sau de starea sănătăţii. Sportul, alergatul în particular, te ajută să fi sănătos, să ai energie, chiar şi să îţi realizezi speranţele sau visul. Dacă încă nu crezi, întreabă-l pe Moşion Ion, va alerga la Maratonul Apusenilor!

Siguranţa, Riscul şi Preţul

Vorbeam cu o cunoştinţă într-o şedinţă de coaching despre preţul pe care fiecare îl plăteşte în momentul în care face o schimbare. Pentru omul respectiv, orice modificare în viaţa lui era privită ca un risc. Mi-am dat seama repede de asta după cum işi forma propoziţiile:
- Dacă îi spun prea repede cât de mult o iubesc, risc să mă implic prea mult şi tot eu voi suferi până la urmă!
- Dacă mă apuc acum de sport risc să nu mai am timp de casă, prieteni ....!
- Mă gândesc tot timpul că este un risc să fac această schimbare!

Ar fi fost mai multe exemple, dar nu intru în amănunte. Pentru persona respectivă multe acţiuni erau echivalate cu riscul şi avea convingerea că pentru a face ce dorea în viaţă era plătit cu preţul siguranţei sale. Am avut mult de lucru împreună ca să ajungem la aceea cantintate suficientă de resurse pe care persoana în cauză să şi le adune şi să le poată folosi în a produce schimbarea dorită.

Pentru că aceea persoană a reuşit să facă schimbarea îi dedic ei şi celor care au o anumită teamă de schimbări minunatul poem al lui Rudyard Kipling:

Risc

Râzând,
Rişti să pari nebun.

Plângând,
Rişti să pari sentimental.

Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.

Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.

Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi…

Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.

Trăind,
Rişti să mori…

Sperând,
Rişti să disperi.

Încercând măcar,
Rişti să dai greş…

Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic…

Elena, perseverenţa şi succesul

Cu ceva timp în urmă am avut un curs de vânzări la Sibiu şi acolo am avut o discuţie interesantă cu unul din participanţi. Discuţia era legată de rezultatele în vânzări şi cât de mult sunt influenţate acestea de aptitudinile înăscute ale agentului de vânzări (sau de talent mai bine spus).

  Omul spunea că cei talentaţi au rezultate mult mai mari. Experienţa mea şi exemplele pe care le-am văzut cu ochii mei m-au făcut să îl contrazic. În vânzări ca şi în orice altă activitate care funcţionează pe principiul atingerii obiectivelor sunt câteva elemente care primează:

• Perseverenţa
• Dorinţa de evolua
• Capacitatea de a învăţa tot timpul
• Căt de organizat şi disciplinat eşti

....şi, da......un pic de talent (sau noroc) nu strică, dar nu-i bai dacă nu le ai, te poţi descurca binişor şi aşa !

Atunci mi-am adus aminte de următoarea întămplare pe care i-am povestit-o cursantului meu:

"După finalizarea cu succes a unui program de training de Telesales într-o companie, la o anume perioadă de timp au fost făcute evaluările agenţilor de vânzări şi normal, au fost verificate rezultatele fiecăruia. Totul a fost făcut cu tam-tam şi directorul de vânzări (un expat simpatic, irlandez spiritual şi bun vânzător la viaţa lui) a dorit ca rezultatele să fie anunţate într-un cadru festiv şi cei care avea cele mai bune rezultate să fie premiaţi. Oamenii s-au organizat, au închiriat un club în Centrul Vechi, au chemat agenţii de vânzări, i-au omenit aşa cum trebuie, au dat de băut şi de dansat şi au ajuns la partea cu premierea, parte care era tentantă (excursii în Romănia, Bulgaria, Turcia-depinde pe ce loc erai).
S-a închis muzichia, DJ-ul a făcut suspansul de rigoare, domn` Director a luat lista cu preminaţii şi a început să strige:
- Pe locul 3 cu atâtea vânzări...., etc, etc, George B.!!! El va pleca cu  încă cineva, pe cine doreşte el să invite, un weekend la Mamaia la hotelul de 5 stele....!!! Vă rog aplauze !!
Câteva fătuce au oftat, una era chiar să leşine, ţipete, aplauze, tot tacâmul. George era vedeta agenţilor de vânzări: charismatic, frumos (neînsurat!!!), simpatic şi talentat. Irlandezul a continuat:
- Pe locul 2 cu .......vânzări şi atâţia......, etc., etc. Mihai G.!!!! El va pleca cu cine vrea 3 zile în Bulgaria în resortul de 5 stele....!!!! Vă rog aplauze!!!!
Lume a ţipat, da nu aşa tare, au aplaudat, dar au început să şuşotească. Mihai nu era aşa frumos şi talentat, era un pic cam şters, slăbuţ, un pic peltic şi nici aşa haios ca George sau Cristi. De fapt lumea credea că pe locul 2 o să fie Cristi, prietenul lui George, perechea de "frumuşei" din firmă. Dar asta este, poate Cristi este pe locul 1, ziceau unii. Irlandezul a continuat:
- Şi pe locul 1 cu atâtea vânzări şi atâţia bani aduşi companiei, etc., etc. Elena D.!!!! Ea va pleca cu cine vrea 4 zile în Turcia, cu avionul, la resortul.... de 5 stele plus....!!!! Vă rog aplauze!!!! Elena te rugăm să vi pe scenă şi să ne spui câteva cuvinte !!!!
Lumea a aplaudat dar nu mai ţipa nimeni. Şoc, nu a fost Cristi!
-Bă tu o şti mă pe Elena asta? întreba unu aşa aiurea
-Da mă, e aia ştearsă, care stă în spatele lui Radu!
Aşa pe scenă apare o fată un pic durdulie, roşie toată la faţă, cu părul un pic în ochi şi sfioasă. Dacă te uitai la ea bine nu prea ziceai că este om de vânzări. Cum zic nişte prietene, puteai spune că este "O fată obişnuită de birou".Irlandezul merge mai departe:
- Acum Elena, te rugăm să ne spui care este talentul tău, secretul cu ajutorul căruia ai avut rezultate aşa bune?
Elena cu ochii în jos, emoţionată spuse:
- Păi, eu, cred că nu am făcut ceva special, am dat 60 de telefone pe zi.
Lumea a fluierat, aplaudat, chiar a râs, dar Irlandezul a insistat:
- Ei, hai Elena spune-ne, care este secretul?
- Păi, cum spuneam, am dat 60 de telefoane pe zi, în fiecare zi cât am fost la birou.
- Nu ai o tehnică specială, ceva un talent special ca şi Bogdan?
- Păi, cum spuneam, eu am dat 60 de telefone pe zi, în fiecare zi, indiferent de dispoziţie sau de ce se întâmpla în ziua respectivă!"

Întâmplarea asta l-a lămurit şi pe cursantul meu. Elena nu era persoana de la care s-ar fi aşteptat cineva să fie cel mai bun agent de vânzări şi nici nu era, nici pe departe, cea mai talentată, charismatică şi băftoasă fiinţă dintre toţi acei agenţi de vânzări. Dar era perseverentă şi nu un pic, ci un pic mai mult decât media!

Ideea este următoarea:
Talentul nu este o condiţie a succesului, dar perseverenţa cu siguranţă da!

Tot aşa este şi în viaţa personală când doreşti să ai succes în ceva. Dacă îţi cultivi elementele enumerate mai sus: Perseverenţa, Dorinţa de a evolua, Capacitatea de a învăţa, să fi Ordonat şi Disciplinat cu tine însuţi, este imposibil să nu ai succes în ceea ce ţi-ai propus!
Dacă nu faci asta, nu este timpul pierdut, lasă obiceiurile proaste şi apucă-te de cele bune, am şi o vorbă faină despre asta:

La unele lucruri renunţăm mai greu decât la altele. 
Cât de puternic sau cât de slab eşti nu are nicio legătură cu asta.
Este vorba doar despre credinţă şi de faptul că tu şti că va fi bine şi că vei fi mai bun!

Gandul de saptamana asta

Zilele astea am fost atent la fenomenul: eu, lumea interioara si lumea exterioara.

Face bine la neuron sa te mai uiti la tine si prin ochii unui observator care sta cam la 2-3 m de tine si este pus pe curiozitate, glume si critica constructiva de genul: "Da mai taci odata, in puii mei!" si asta spusa cu o voce ferma si destul de tare in capul meu ca sa imi linistesc gandurile debile, demente, defecte.

Am descoperit o cheste interesanta si pentru ca ma mananca limba si nu pot sa nu o spun, am sa o descriu printr-un simplu citat:

" Cel care crede ca le stie pe toate este foarte enervant, mai ales pentru noi, cei care oricum le stim pe toate!"

O chestie interesanta in care ma surprind uneori, eu cel care imi doresc sa fiu curios si deschis. Ok, asta este! Vorba unui prieten psihiatru, psiholog si coach: "Frate, bine ca iti dai seama, sunt unii care nici nu baga de seama asta!" Nashpa nene, nashpa, oare ce mai invata astia !?

Asa am ajuns sa opresc debitul de ganduri aiurea din capul meu, ganduri legate de tot felul de temeri si am bagat in "muschi" alta zicala:

"Esecul nu este garantat, este doar o speculatie despre viitor !"

Grea, adanca, de rahat pot spune unii, dar pe mine m-a pus pe ganduri. Cum pana mea sa nu fie asa, daca stau de multe ori ca babele scoabele si vad cum proiectez in viitor tot felul de chestii nashpa, aud ce se spune si ma simt nasol pentru niste lucruri care oricum nu se intampla dar care poate, DA POATE, se pot intampla in viitor!? Este normal sa fiu orientat, ca vita, catre niste probleme care poate nu vor aparea dar eu le creez in cel mai bun mod cu putinta. In loc sa ma orientez pe ce doresc si pe modul in care imi voi atinge acest obiectiv.

Am vazut ceva la oamenii de succes si am descoperit (pe propia mea piele intr-un proiect de modelare) cateva lucruri foarte bune de felul in care gandesc acesti oameni:

1. Se gandesc ca ei isi ating intodeauna obiectivele, diferenta este cum si in ce conditii (de exemplu daca vor sa alerge un maraton isi spun urmatorul lucru: "Niciodata nu m-am gandit ca nu o sa termin maratonul, nu m-am gandit decat cum si in ce conditii o sa il termin!").
2. Pentru ei nereusitele, ghinioanele intamplate, piedicile aparute nu sunt esec ci doar oportunitati de a invata ceva (de ex. tot legat de maraton: la un timp mare de terminare in conditii meteo vitrege, in loc sa spuna "Nu am reusit sa termin din cauza frigului si ploii!", spun "Am invatat ce echipament sa imi aleg data viitoare si de ce tip de antrenament am nevoie pentru a termina in timpul propus in aceste conditii meteo vitrege.")
3. Doresc sa vada/auda/simta de fiecare data ca sunt mai buni decat data trecuta in majoritatea domeniilor din viata lor (acolo unde fizic este posibil). Aici sunt curiosi si "jucausi" as spune, de felul in care o sa faca asta.

Ceea ce este mai cool, este faptul ca oamenii astia au bagate toate aceste credinte in "muschi", adica au experimentat personal asta, aici este tot clenciul.

Spatiul dintre stimul si raspuns

Am terminat de recitit cartea lui Covey despre cele 7 trepte ale intelepciunii. Pe langa faptul ca acum am alta viziune asupra ei si ca redescopar alte valente in ea, am avut o experienta de tipa "AHA !" la o fraza (pe care si Covey marturiseste ca a citit-o in alta carte):

"Exista un spatiu intre stimul si raspuns".

Practic asta se traduce ca avem la indemana un spatiu de timp si de gandire intre stimul si reactie/raspuns, intotdeauna acest spatiu a fost si va fi acolo, indiferent de "programarile" la care am fost supusi si cred ca marea arta a dezvoltarii personale este sa te folosesti de el.

Vorbeam in pauza de masa cu colegii de la servici de traficul ingrozitor din Bucuresti, de "smecherii" de la volan, de comportamentul agresivo-nesimtit si de cat de mult ne enervam si cum reactionam la astfel de urangutanisme (sa ma ierte bietele animale). Eu sunt o fire colerica si cinstit va spun ca am un "program" foarte bine pus la punct legat de stimul si raspuns la urangutanii din trafic. Merge ca un mecanism bine uns si cu timpi de reactie foarte buni (adica reactionez imediat).

Daca dau de un maimutoi/maimutica care se da in stamba, ma enervez, ma urangutanez si eu si ma tine asa ceva timp. Timp in care imi creste tensiunea, furia este mare, incepe sa ma doara stomacul, etc. Uit repede (de fapt nici nu imi dau seama) ca exista acest spatiu intre stimul si raspuns. Spatiu care imi da posibilitatea sa aleg reactia/raspunsul. Urangutanul ma enerveaza si ma sicaneaza, in 2 min. se descarca sau se simte bine si pleaca mai departe (soriciul lui este gros si tare). Eu ramana si pana la 30 min. intr-o stare deloc productiva si ineficienta, atata fizic cat si psihic. Stare care nu mai bine nu imi face. Cei care aveti carnet si conduceti sau doar sunteti pasageri stiti despre ce este vorba.

Am inceput sa exersez sa vad si sa prind acel timp dintre stimul si raspuns. Daca reusesc asta, atunci ma bucur nespus sa vad ca tot eu am controlul, ca eu sunt cel care decid ce sa fac si ce raspuns sa dau in urma unei interactiuni. Sa aleg o cale cat mai buna pentru mine, cat mai productiva, sanatoasa si eficienta - atat fizic cat si psihic. Uneori imi iese, uneori nu, dar am deja un obiectiv: in luna octombrie voi da o atentie sporita acestui aspect - sa descopar si sa folosesc spatiul dintre stimul si raspuns. O voi face cu acea curiozitate pe care o am ori de cate ori experimentez ceva nou. Vreau si pot sa o fac !

Era sa uit: atentie si la evenimentele interne, cele din mintea si sufletul nostru, multe "programe" se declanseaza ca urmare a unor stimuli si procese interne. Asa am patit eu sambata trecuta cand era sa stric in familie toate pregatirile pe care le faceam pentru botezul fiului meu. Mici stimuli interni, declanseaza procese interne (de retraire a unor false concluzii sau evenimete) ce pot duce la activarea unor "programe" comportamentale total ineficiente pentru toti si cel mai mult pentru mine. Nervii, furia si supararea nu duc la nimic bun si constructiv. Dar noi suntem oameni si de multe ori reusim sa controlam prea putine din reactile noastre. Exista totusi o veste foarte buna: prin antrenament si perseverenta reusim sa vedem si sa simtim spatiul dintre stimul si reactie, sa il folosim: sa tragem pe drepata un pic, sa cumpanim, sa vedem optiuni si variante cu 2-3-4-5.... pasi inainte si sa luam o decizie mai buna, sa avem o reactie de castig pentru noi si pentru cei din jur.

Cand folosesc spatiul dintre stimul si raspuns am o tehnica de vizualizare: ma vad in pozitie de lotus, foarte calm si foarte relaxat dar in acelasi timp cu mintea/ratiunea functionand la nivel maxim. Stau asa pe un cerc suspendat in spatiu, in care vad evenimentele din jurul meu. Stimulul/interactiunea vine catre mine si declanseaza existenta spatiului acesta. Ma uit in jur si vad ca intr-un film posibilitatile de reactie si ce se poate intampla mai departe daca aleg una din ele. Chiar daca dureaza putin, asta ma ajuta sa fac o alegere (in loc sa execut un "program") si sa reactionez intr-un mod mult mai eficient pentru trupul si mintea mea, dar si pentru cei din jurul meu.

Ar fi foarte interesant daca voi aveti o "thenica speciala" legata de acest aspect si sa o descrieti intr-un comentariu !

Will Smith si o filosofie practica

Am vazut mai multe clipuri cu Will Smith si filosofia lui practica. Mi-a placut mult cel cu ALEARGA+CITESTE=CHEIA UNEI VIETI REUSITE. In el, Will, spune despre piticul din capul nostru care uneori ne pune piedici (eu ii zic maimuta din capul meu) si de faptul ca cititul nu a omorat pe nimeni, ba din contra!

Dar va las sa vedeti clipul: