Ce ar putea avea în comun aceste 3 lucruri sau care ar fi coordonatele lor
comune?
Păi cam au, ar zice nea Mărin şi nu trebuie să facem o cercetare filozofică.
Dacă ne uităm în majoritatea companiilor de pe piaţă
este un puternic vid de leadership. Nu mai zic de politică şi crizele din
Comunitate. Leul se aşteaptă ca puii de lup să fie lupi dar se poartă cu ei ca
un măgar, iar atunci apare problema.
Poza alăturată este grăitoare, dar nu asta ar fi problema cea mai mare, că
le dai alune şi primeşti maimuţe. Asta este o rezultantă naturală pe dulcele
nostru plai mioritic. Românul îndură multe.
Din fericire maimuţa poate fi dresată şi pentru alunele tale să presteze la
un nivel comod pentru tine sau pentru conducerea companiei. Problema apare
atunci când te apuci să zbieri ca măgarul, să dai din copite, în stânga şi
dreapta, să faci multă balegă pe toţi cei care sunt sub coada ta şi să te
aştepţi ca maimuţa să facă ca lupul. Şocul mare este că nu vei auzi un lup
mârâind la concurenţă şi vânând clienţii in haită si nici realizandu-si
sarcinile cu responsabilitate. Vei primi răgete răguşite de frică, nasuri
aburinde pe lângă coada ta şi multă balegă în loc de profit. Başca că unii
lupişori nu mai suportă mirosul şi pleacă la alta haită, iar maimuţele rămân la
tine şi se transformă încet, încet în măgăruşi.
Povestea, tristă, este la nivel naţional, nu numai
într-o amărâtă de companie. Transcende gardul firmei şi graniţele tării şi se
plimbă prin Europa. Este năucitor să vezi că acum, după minim 50 de ani de
studii şi cercetări, descoperiri şi modele de business, metoda biciul şi
morcovul este încă cea mai des folosită. Am observat ca discret si cu multe justificari de eficientizare costuri/criza morcovul dipare, dar biciul nu.
Este năucitor şi dezastruos pentru un mediu de business fragil ce se desfasoara într-un mediu politico-economic schimbător.
Năucitor este că şi numărul profesioniştilor scade vertiginos. Te loveşti de
acest lucru la frizer, la service-ul auto, la medici şi în spitale, în şcoli şi
grădiniţe şi în multe companii de stat sau private. Un prieten haios spunea că
poate au facut ruşii un virus să elimine profesioniştii din ţară! Partea
proastă este că îi elimină şi prin alte părţi. Ce mă îngrozeşte pe mine este că nu mai ai speranţă nici
in ţările europeene pe care le credeai cu capul pe umeri. Este bătaie pe o învăţătoare bună, abia găsesti un medic bun, abia mai gasesti o tara normala in care sa muncesti cinstit si sa te bucuri de asta. Profesioniştii
devin rara avis.
Cum o vorbă românească spune ca: „Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii!”,
mă uit mai aproape în grădina noastră şi le spun „leaderilor”:
„Dacă o persoană merge într-o direcţie şi, după o vreme, se uită în spatele
lui şi acolo sunt oameni, atunci este un leader! Dacă nu este nimeni, atunci a
făcut o plimbare...” Daca un politician crede ca poate fura fara ca nimeni sa il vada, se inseala. La fel de mult se inseala daca crede ca romanul este vesnic prost si nepasator.
Un leader are viziune, responsabilitate şi este ca lupul alfa ce are grijă
de toată haita. Trăim vremuri interesante şi mai sunt oameni buni, înca se pot
creşte leaderi din ei. Lucrurile se mişcă cand de jos încep să se mişte.
Ar fi frumos să avem un cap luminat
şi leader charismatic în acelasi timp, dar nu îl vad eu acum, sper să apară.
Până atunci hai să mai lăsăm biciul şi să ne uitam la lupişorii din haită,
sunt lupi sau măgăruşi?
Dacă sunt măgăruşi, oare leaderul rage sau mârâie?
