miercuri, 5 septembrie 2012

Învingător sau învins în războiul cu tine însuţi ?

Pentru  mine răspunsul la întrebarea din titlu este: În acest război ambele tabere pierd :-))

Scriu acest post pentru a îi ajuta pe cei furioşi să îşi conştientizeze adevărata cauză a furiei şi să capete controlul vieţii lor. Furia este ca un animal sălbatic, setos de sânge şi gata să sară la bătaie, odată scăpat din lanţ nu îl mai poţi controla decât după ce a ai obosit destul de mult. Animalul ăsta se hrăneşte cu energia ta negativă. Este ca un Phoenix creşte-arde-oboseşte-aproape moare-reînvie cu şi mai mare putere, acumulează emoţii şi sentimente rele (energie negativă) şi explodează ca o bombă cu napalm, arde tot, indiferent cât de luminos, bun şi valoros este pentru tine. Când oboseşte este o flacără mică care a consumat toul din tine, ai crede că nu va mai avea forţă, dar poate izbucni oricând cu şi mai mare putere, nu are nevoie decât de declanşatorul cu care este obişnuită. Furia ştie că eşti chiar tu în război cu tine însuţi, îţi confiscă raţiunea şi pune stăpânire pe suflet, îl roade şi îl putrezeşte mai rău ca un cancer, iar trupul este supt de orice urmă de energie. Asta este cam ce îţi face ţie, pe scurt, pe foarte scurt....Ce face celor din jurul tău? La întrebarea asta este simplu de răspuns dacă te uiţi cu inima în jurul tău, după un acces de furie..."Oamenii vor uita ceea ce spui, vor uita ceea ce ai făcut, dar niciodată nu vor uita felul în care i-ai făcut să se simtă!"
Lao Tzu spunea:
"Dacă eşti în depresie, înseamnă că trăieşti în trecut,

Dacă eşti anxios, înseamnă că trăieşti în viitor,
Dacă eşti senin şi împăcat, înseamnă că trăieşti în prezent!"
Eu aş adăuga: Dacă eşti furios, înseamnă că nu eşti împăcat cu tine însuţi! Este momentul să schimbi ceva, să te asculţi, să te observi, să te iubeşti, să te înţelegi, să faci ceva pentru tine care să stingă conflictul intern.

Am avut pe cineva la o şedinţă de coaching care a atins punctul sensibil în obiectivul lui de a îşi controla furia. Cu vocea ridicată, faţa congestionată, pumnii strânşi, aproape ţipa: "Da, mă enervează la culme cei care mă judecă, care se iau de mine să mă pună la punct, care cred că eu nu sunt capabil să....şi care.....etc". La întrebarea mea: "Tu ce crezi despre toate astea, ce crezi despre tine atunci când oamenii te judecă?" a avut momentul de conştientizare: "Cred că toate astea sunt de fapt judecăţi ale mele despre mine! Eu chiar sunt foarte furios pe.....mine!!?!!" Da, chiar era foarte furios pe el şi făcea foarte mult rău celor dragi din jurul lui, acum lucrează la asta, este în proces de schimbare şi viaţa lui tinde către pace şi echilibru.

Pentru el şi pentru toţi cei care vor să facă pace cu ei însuşi le dedic poezia lui Orah, cea care are ca motto, proverbul chinezesc: "Dacă ţin în inima mea o crenguţă verde, privighetoarea va veni să stea pe ea şi să cânte!"


Nu mă interesează cum iţi câştigi existenţa,
Vreau să ştiu pentru ce suferi, şi dacă
Îndrăzneşti să visezi întâlnirea
cu ceea ce inima ta îşi doreşte.
Nu mă interesează ce vârstă ai, vreau să ştiu
Dacă încă rişti să arăţi ca un îndrăgostit
De visul tău, de aventura de a fi viu.

Nu mă interesează ce planete ai în pătrar cu luna.
Mă interesează să aflu dacă ai atins centrul tristeţii tale
Dacă ai fost deschis către trădările vieţii, sau dacă te-ai ascuns
De teama unei noi dureri. Vreau să ştiu
Dacă poţi să înduri suferinţa, a mea sau a ta, fară sa te ascunzi de ea
Şi fară să îi cedezi, fără să o colorezi. Vreau să ştiu

Dacă poţi fi doar bucurie, a mea sau a ta, dacă poţi dansa
Cu naturaleţe şi dacă poţi lăsa încântarea să te umple
Până la vârful degetelor de la mâini şi de la picioare,
Fară sa te îngrijorezi şi fără să-ţi aduci aminte de limitările
fiinţei umane.

Nu mă interesează dacă povestea ta este adevarată.
Vreau să ştiu dacă poţi să dezamăgeşti pe altul
Pentru a-ţi fi fidel ţie însuţi, dacă poţi să porţi o acuzaţie de trădare
Fară să îţi trădezi propriul suflet.
Vreau să ştiu dacă eşti credincios, şi prin urmare demn de crezare

Vreau să ştiu dacă poţi vedea frumuseţea,
Chiar dacă nu arată bine în fiecare zi,
Dacă poţi să îţi aduni viaţa, când stai pe malul lacului,
Şi dacă poţi să o strigi către luna argintie.

Nu mă interesează să ştiu unde trăieşti sau câţi bani ai.
Vreau să ştiu dacă poţi să te trezeşti după o noapte de jale si tristeţe
Slăbit şi ameţit până în măduva oaselor,
Şi apoi să faci ce este nevoie să faci pentru copii.

Nu mă interesează cum ai ajuns aici.
Vreau să ştiu dacă poţi să rămâi în centrul focului
cu mine, fară să dai înapoi.

Nu mă interesează unde, sau ce sau cu cine ai studiat.
Vreau să ştiu ce te susţine din interior,
Atunci când orice altceva pică în jurul tău.

Vreau să ştiu dacă poţi fi singur cu tine însuţi,
Şi dacă te încântă propria ta companie
În acele momente de goliciune...

de Oriah Mountain Dream

6 comentarii:

Zim spunea...

Observații interesante despre emoțiile umane. Observații interesante despre emoțiile umane. Salutări din Polonia.

Costi Balan spunea...

Salutări din România Zim şi mulţumesc pentru aprecieri!

Anonim spunea...

Oare cei care ne judeca, chiar ne vor raul???? ne sunt dusmani????
Pe cei care ne pun la punct, ii intereseaza cat de putin de noi?????
De ce oare ne pun la punct??????
De ce ii aducem in starea de a ne pune la punct???????
....O leoaica isi pune puiul la punct printr-un raget puternic sau pur si simplu luandu-l in bot si punandu-l la adapost....si ea il pune la punct, nu?
Si Dumnezeu ne judeca!!! Oare El nu ne iubeste???

Anonim spunea...

Eu personal le multumesc tuturor celor care m-au pus la punct in viata mea. Ei m-au format. Si celor care m-au judecat...daca au facut-o inseamna ca am meritat-o. Doar lasii fug de judecata!!!!!!
Oamenii care nu sunt pusi niciodata la punct de nimeni si nu sunt judecati de nimeni, sunt ai nimanui...

Costi Balan spunea...

Salutare Anonim,
Ai pus foarte multe întrebări la care nu îţi pot da răspuns. Sunt personale-legate numai de tine şi relaţia ta cu cei din jur, experienţele tale-şi aici numai tu îţi poţi răspunde. Eu personal cred că este o mare diferenţă între a judeca pe cineva şi a face educaţie. Pentru mine educaţia semnifică mai mult îndrumare, împărtăşire de experienţă, grijă şi atenţie faţă de persoana care este educată. De multe ori ori când judecăm pe cineva, pentru mine asta înseamnă că emitem valori cu titlu de adevăr absolut faţă de aceea persoană. Eu nu cred că deţinem adevărul absolut şi cred cu tărie că fiecare om de pe lumea asta are un sâmbure de lumină în el, deci are şansa să se schimbe. Dar cred că m-am abătut de la esenţa articolului, care nu este despre faptul că e bine sau nu să judecăm oamenii. Clientul meu de la şedinţa de coaching avea accese de furie când credea că oamenii il judecă. Asta îl rănea în identitatea şi valorile sale, dar nu erau decăt oglinda propriilor judecăţi. Dacă nu eşti împăcat cu tine însuţi cum crezi că eşti împăcat cu ceilalţi? Dacă nu te iubeşti pe tine, cum crezi că te vor iubi ceilalţi? Furia îţi aruncă praf în ochi şi te afundă în cercul vicios al regretului-furie-frustrare. În rest îţi doresc numai bine şi este alegerea fiecăruia să se lase condus sau să îşi conducă viaţa. Dumnezeu nu este implicat aici, el te lasă să alegi.

Anonim spunea...

De acord cu ce spui.
Eu am pus aceste inrebari pt ca persoana respectiva, sa-si respunda si sa o poata impaca cu sinele sau cu cei care au "judecat-o sau au pus-o la punct".
Sa-si dea poate seama ca senzatia de "judecata" este putin exagerata. Probabil cine a facut-o in viata sa, nu a stiut cum sa o faca, nu ca i-ar fi fost dusman, sau ca nu i-a vrut binele.
Nu am vrut decat sa sugerez ideile,probabil tu, ca si coach, cunosti mai bine lucrurile astea.
Cat despre ideea cu Dumnezeu, m-am referit la chiar judecata de apoi cum se spune, da, Dumnezeu ne lasa sa alegem dar pt pacatele care le facem aici pe pamant si pe care noi alegem sa le facem sau nu, dam socoteala intr-un fel sau altul. La asta m-am referit. Am vrut sa dau o mana de ajutor!
Si eu iti doresc mult succes si tie si persoanei in cauza... poate caci chiar sufera saraca!