marți, 5 mai 2009

Ce accept si ce nu accept

"Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen.

Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.

Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza.


Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima.


Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai.

Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:

- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?

- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.

- Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.

- La fel si cu orice manie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."



Un preot spunea la un cuvant dupa slujba:


Grija mare ai cui deschizi usa sufletului tau, pe cine lasi si ce lasi sa intre pe aceea usa!


Ca orice intrat odata acolo, greu mai scoti afara si orice lasi sa intre te transforma pe tine dupa felul sau !

Am stat in pragul sufletului meu si m-am uitat inlauntru. Am inceput sa matur acum cativa ani si inca mai am de curatat, dar stiu un lucru: eu sunt cel care accept sau nu accept "darurile' ce mi se ofera !

Tu ce faci ? Ai un paznic la usa ?

5 comentarii:

Vasile Andreica spunea...

bine zis. povestea asta "circula" despre Buddha insusi.

Mikka spunea...

Superbe amandoua, si povestea si spusa preotului.
Multumim de impartasire!
Stii, chiar saptamana asta am vut asa o intalnire, prin telefon. Si am stat cu usa deschisa, cu sabia -cristal a mintii acolo in prag. Dupa invatatura lui O-Sensei (Morihei Ueshiba). Cel care varsa otrava, avea de varsat... Am taiat cu sabia santz in pamant, sa se scurga veninul ala. Omul avea un vechi bagaj greu de frustrari. Nu erau ale mele. M-a batut vantul in fata un pic, da' am stat cu usa deschisa. Caci de data asta puteam sa ofer. Calmul si tacerea. Si locul ala, din pamanta, sa verse. Nu era de replicat acolo, omul nu auzea decat ce voia el. Voia sa-si faca numarul. Da' s-a dus din otrava. E treaba lui daca a scos tot. Eu am multe alte chestii mai bune de facut cu timpul vietii mele. Slava Domnului, de data asta am fost pe faza!

Costi Balan spunea...

Mulatm de comentariu Vasi !
Foarte bine ai facut Mikka. Eu am scris-o si pentru mine. Ca sa nu uit sa nu ma mai incarc cu emotiile si energiile negative ale altora. Chiar acum am avut o "infruntare" de acest gen si faptul ca am vazut comentariile voastre m-a ajutat sa descarc veninul. Fi pe faza Mikka si nu te incarca. Bunica mea avea o expresie cand ma vedea cat de suparat sunt de "veninul" altora: "Maica nu te mai supara atata, lasa sa planga mama lor nu mama ta !"

Katiusa spunea...

Ba sa nu planga nici o mama! Stiu vorba asta dar nu-mi place. Ce treaba au mamele?? cunosc eu cativa oameni plini de negativitate, ale caror mame s-au straduit din rasputeri sa-i invete cele bune. si atunci, de ce sa arunci cu vorbe in mame si sa le doresti sa planga? Sa nu spuneti "E, e doar o vorba". Orice vorba are o incarcatura care ajunge la destinatar.....

Costi Balan spunea...

Asa este Katiusa, este mai bine sa nu planga nici o mama. Eu am folosit mai mult expresia cu gandul ca leaga suferinta mamei de suferinta noastra cand acceptam ca raul sa ne intra in "casa sufletului".

Poti folosi orice mantra pozitiva. Cea cu sa planga mama lui este doar o figura de stil.

Multumesc pentru observatie !