Am sa impartasesc cu voi cateva din ideile interesante vizionate dar si din gandurile mele. In general este pusa in dezbatere ideea ca schimbarile din mediul (clima, tehnologie, social, spiritual, etc) se produc foarte repede, ca viteza acestor schimbari creste pana o sa ajunga la un punct culminant (2012 zice Hughes) care va forma o singularitate (element din fizica cuantica, asemanator unei gauri negre). In termeni filosofici, tehnologici sau sociali, singularitatea respectiva este un punct in evolutia omenirii la care se pare ca vom ajunge foarte repede (dupa unele calcule), punct de cotitura, sa ii zicem asa, la care, odata ajunsi, ne vom schimba radical fata de cum suntem acum si ne vom transforma in ceva atat de diferit incat ne este foarte dificil sa intelegem in ce, in acest moment. Ceva de genul cum o furnica percepe omul modern.
Conform unor renumiti savanti (matematicieni, fizicieni, sociologi - vezi Wikipedia), schimbarile rapide si succesive de natura tehnologica (de ex. calculatoarele vor depasi ca putere de calcul creierul omenesc in cateva decenii), sociala si de mediu, vor duce la crearea acestei singularitati, acestui punct unic de schimbare, unde noi, ca fiinte umane, vom suferi o schimbare majora.
Intrebarea se pune vis a vis de ce facem noi pana atunci relativ la asta, cum suportam modificarile din ce in ce mai rapide si cum ne asiguram ca dupa singularitate vom deveni/ne vom transforma in ceva mai bun decat acum sau in ceva mai rau. Din acest punct pleaca prezentarea ideiilor lui Hughes.
Cu totii putem recunoaste ca schimbarile din jurul nostru sunt din ce in ce mai rapide si cuprind cat mai multe aspecte din viata noastra:
- stiinta evolueaza mult mai rapid decat evoluam noi spiritual.
- schimbari climaterice si de mediu importante se petrec rapid in aceste zile ale vietilor noastre.
- societatea evolueaza cu pasi mari catre ceva de care multora dintre noi ne este frica, ceva ce simtim ca nu este chiar ceea ce ne dorim si nici ceea ce meritam; mai ales ceva ce nu este liber, adevarat si spiritual.
- noi insine ne schimbam mult mai repede si profund (in bine sau in rau), cei din jurul nostru par sa treaca prin aceleasi procese.
- ne agatam cu disperare de momente efemere pe care le dorim stabile dar ele se schimba si se schimba rapid si ireversibil.
In astfel de situatii este cam dificil sa iti pastrezi echilibrul interior, toate in jurul tau se schimba, te simti ca un titirez care se invarte la viteza mare si cineva te atinge si te dezechilibreaza des, fortandu-te sa iti schimbi pozitia si sa cauti o noua stare de echilibru. Cam asa se intampla lucrurile cu sistemele care sunt oamenii. Sisteme ce fac parte din alte sisteme: familie, colegi, prieteni, oras, tara, societate. Si cum aceste sisteme se influenteaza reciproc schimabrile/dezechilibrarile sunt dese, de intensitati si directii diferite, in concluzie complexe. Sistemul OM va incerca (ca toate sistemele) sa atinga o noua stare de echilibru, adica se transforma, se schimba si el in cautarea echilibrului.
De multe ori ma surprind, cand ma analizez un pic si vad ca noua stare de echilibru nu imi place, deorece m-am transformat in ceva ce nu este tocmai bun si atunci provoc schimbari/dezechilibrari in sistem din interior, eu provoc schimbari in mine, in cautarea balantei dintre "presiunea" exterioara si cea interioara.
Ca sa nu ne titirezam prea mult, ca ne apuca ameteala cu atatea schimbari si dezechilibrari ma opresc aici cu enumerarea.
Ei, ca sa avem o privire gen big picture, in acest joc sunt incluse si alte forte/persoane care induc schimbari in sisteme cu scopul de a influenta aceste sisteme in folosul propriu. Mai sunt si legi ale naturii si alte influente de tip spirituale de nivel mult mai inalt (pozitive sau negative). Toate aspectele mentionate accelereaza sistemul catre punctul de singularitate pentru a incerca sa ajunga la transformarea acestuia (dupa ce se trece de acest punct) intr-o anumita stare dorita de ei (buna sau rea-depinde cum vedem lucruile acum).
In aceasta prima parte si poate in cea de a 2-ua, voi discuta de cum ne adaptam noi acestor schimbari rapide pana la singularitate (daca va fi asa apocaliptica sau cand va fi, deocamdata nimeni nu ne poate da ceva concret).
Personal imi cautam echilibrul interior, ca reactie a schimbarilor exterioare, in situatii/lucruri/feluri de a fi care au fost si in care am avut un foarte placut echilibru. Dar am descoperit ca alerg dupa himere, ceea ce a fost a fost, mi-ar place sa le am iar, dar nu se mai poate deorece a trecut timp si m-am schimbat. Mi-a luat ceva timp sa imi dau seama de asta si poate nici acum nu am ajuns sa o inteleg pe deplin, de aceea inca mai am probleme, ca orice om al zilelor noastre.Cum spunea Hughes, problemele apar in marea lor majoritate ca viziuni interioare (raspunsuri) la dorintele noastre:
- Vrem ceva ce nu avem.
- Am avut ceva, dar am pierdut.
- Avem ceva ce nu ne dorim.
Eu personal impart cele 3 categorii in 2 mari arii: probleme cu impact pozitiv si probleme cu impact negativ. Pentru mine cand vocea interioara (maimuta din capul meu :-)) spune ca am o problema, se declanseaza o echivalenta complexa care imi spune ca am de rezolvat ceva si drept urmare trebuie sa actionez. Consecintele actiunii (sau inactiunii) mele pot fi negative sau pozitive pentru mine. De aici si cele doua arii, iata cateva exemple:
- Vrem ceva ce nu avem: pozitiv daca este vorba de o imbogatire spirituala si negativ daca actiunea de rezolvare inseamna provocarea de durere sau nedreptate (sa iau ce apartine altuia).
- Am avut ceva dar am pierdut: pozitiv daca am avut conditie fizica si doresc sa o recapat, negativ daca am avut mult succes la femei si acum imi distrug familia ca sa il recapat.
- Avem ceva ce nu ne dorim: pozitiv daca am burta cam mare si doresc sa scap de kg in plus si negativ daca am o boala.
Vedeti, oricum ar fi aceste probleme ele au de a face cu Timpul si Schimbarea. Ca sa il citez pe Hughes, acestea sunt probleme Universale. Da, aceste probleme sunt legate de timp, deorece ele apar in urma trecerii timpului si sunt legate de schimbare, deorece ele apar ca urmare a schimbarilor ce se petrec in orice sistem dinamic. Suntem sisteme in continua schimbare, ceea ce inseamna ca suntem sisteme in continua evolutie si ca si titirezul trebuie sa ne invartim, sa ne dezechilibram/schimbam si sa avem un punct de sprijin pentru a functiona/invarti si in acelasi timp sa nu stam intr-un singur loc.
Dar cum putem face, totusi, sa ne gasim puncte de echilibru pentru a putea merge mai departe ?
In fond noi avem nevoie de momente de echilibru static pentru a ne odihni, pentru a merge mai departe avem nevoie de puncte de sprijin care sa ne ofere un echilibru dinamic. Avem nevoie de puncte de sprijin pe care sa stam si "sa ne invatim" dar si "sa rulam"-un titirez nu se invarte si nici nu se deplaseaza pe o suprafata moale, el are nevoie de ceva tare, puncte de sprijin pe care sa se invarteasca si pe care sa ruleze.
Unde sa gasim aceste puncte de sprijin ?
Unii le cauta in asigurarea unei bunastari materiale, altii le cauta in acumularea de titluri si recunoasteri, unii le cauta in obtinerea unei cat mai mari puteri si a unui control total, altii le cauta in placerile trupului, dar sunt si unii care le cauta in interiorul lor.
Sunt adeptul unei bunastari materiale, imi place cand sunt recunoscut, ador sa am controlul si sa detin puterea, sunt satisfacut cand imi multumesc trupul, dar am inceput sa inteleg ca punctele mele de sprijin cand am avut toate astea, intr-un mod echilibrat cu sufletul, a fost in interiorul meu.
Atunci cand am gasit in interiorul meu puncte de sprijin si au fost de natura spirituala/sufleteasca, au fost adevarate; multe le mai am inca si cred ca le voi avea pana la capat.
Cunosc oameni cu stare materiala foarte buna, dar neimpacati cu viata lor. Cunosc oameni care au pereti intergi acoperiti de titluri, dar care si-au pierdut placerea de a impartasi cu altii cunoasterea. Am vazut oameni care se acopera de etichete (haine de firma, masina de fite, cool, marfa si smecher) dar atat de goi si nefericiti pe dinlauntru. Cunosc oameni care detin putere si controlul si sunt fericiti atunci, dar atat de nefericiti si mizeri cand nu le mai au. Am vazut oameni disperati sa isi multumeasca trupul, crezand ca asa isi vor multumi si sufletul, dar care au cazut prada unor mari dezamagiri.
Am avut norocul si fericirea sa fiu indrumat in viata de un inger bun, care s-a aflat intotdeauna in preajma mea si in sufletul meu si pe care l-am ascultat, acolo inlauntrul meu, ori de cate ori mi-a dat un sfat. Am incercat sa hranesc lupul bun din inima mea, cu toate ca nu am cum sa il omor pe cel rau. Daca as face-o, de unde am sa stiu ca cel ramas este totusi bun, cu ce il mai pot compara !?
Hughes spune ca modul de a trece peste probleme, modul de a cuceri Timpul si Schimbarea, este acela de a ne ancora in Eternitate.
Dar despre asta in postul viitor. Pana atunci, incearca si vezi daca punctul tau de sprijin se afla in exteriorul tau sau in interior, daca el depinde numai de tine sau de alte lucruri trecatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu