Stabilitate in lumea schimbarilor-Partea 2

De data trecuta am ramas la expresia lui Hughes: modul de a cuceri Timpul si Schimbarea, este acela de a ne ancora in Eternitate. El face referire aici la eternul Dumnezeu si la credinta fiecaruia dintre noi. Are si o metafora frumoasa: daca esti pe mare ce ar fi mai stabil, o barcuta de pescari la voia valurilor vietii, un transatlantic care infrunta furtuna mai indraznet sau o insula care este cu totul stabila.

Si aici introduc o paralela cu a cauta puncte de sprijin in exterior (avere, putere, marire, indestularea trupului si egocentrism) toate astea la primele valuri mai puternice ale vietii te scufunda in neagra groapa a deznadejdei, a depresiei si uitarii de sine.

O insula este un teren solid, pe care chiar daca valurile o matura ea ramane si ceea ce am sadit in pamantul ei rasare iar, indiferent de ce schimbari au loc. Insula se adapteaza mediului: daca are parte de o clima blanda atunci pe ea cresc copaci falnici si inalti, daca ea este supusa furtunilor atunci pe ea se vor dezvolta arbusti mici cu radacini adanci, puternici si rezistenti. Tot asa Dumnezeu a creat pe lumea asta totul, in asa fel incat viata sa se adapteze, sa reziste, sa se transforme, dar sa se pastreze in toata frumusetea sa.

Fiecare dintre noi are parte de furtuni si de incercari, pleaca la drum cu o anumita zestre, mai mare sau mai mica (depinde din ce parte vezi lucrurile), dar Dumnezeu ne-a creat astfel incat sa stam pe insula si sa prindem radacini pe ea. Si tot EL ne-a dat si puterea de a alege, de a ne face cate o barca, sau chiar un transatlantic (fiecare dupa puteri si dorinte) pentru a naviga in oceanul vietii, ne-a dat posibilitatea de a alege.
De a alege sa fim capitani de vas sau ziditori de cetate pe uscat. Dar daca am ales vasul sa nu uitam de EL, ca altfel ne ratacim pe mare, ne pierdem punctele de sprijin, vom fi la voia valurilor si ajungem sa fim capitani pe Olandezul Zburator cel ce este blestemat sa nu mai vada tarmul niciodata.
Hughes spunea ca ancorarea in Eternitate o facem prin credinta si prin ceea ce avem in sufletul nostru mai bun. El mergea mai departe si expunea etapele integrarii experientei mistice, dar las astea pentru cei ce doresc sa vada expunerea-link-ul este in partea 1.

Ce mi se pare interesant este, dupa cum expune Hughes, ceea ce Dumneazeu vrea de la noi si enumera aici dorintele LUI, pe anumite nivele de acceptare si putinta ale omului, pornind de la primul: daruieste-te mie cu trup si suflet (valabil pentru preoti, calugari, etc), trecand prin cel canonic-sa urmezi invataturile din cartile sfinte, ajungand la cel faptic-lucreaza pentru mine. Acesta mi-a placut cel mai mult. Practic face referire la faptul ca printre numeroasele lucruri pe care le facem in fiecare zi sa facem ceva si pentru EL. Sa facem o fapta buna, sa spunem o vorba buna, etc. Hughes fiind budist spunea sa ducem si ceva la templu.

Interesanta viziunea libertina (de fapt budista) a lui Hughes, care lasa loc multor interpretari si alegari personale. El spunea ca Dumnezeu este ingaduitor si daca nu poti sa faci primul lucru (echivalentul cu a te calugarii), EL nu se supara si poate il poti face pe al 2-lea (sa urmezi indeaproape invataturile cartilor sfinte-indiferent de ce religie esti), daca nu poti face asta, atunci EL nu se supara si poti face urmatorul lucru (sa lucrezi pentru el) si daca nici asta nu poti face El tot nu se supara atata timp cat cauti adevarul si cunoasterea.

In fapt toate sunt cai de a il cunoaste pe Dumnezeu sau cai de a cauta in tine acel lucru care iti da echilibrul dinamic necesar, pentru ca noi suntem sisteme alcatuite din alte mici sisteme si pentru ca noi facem parte din alte sisteme mai mari. Cum este in mic asa si in mare, cum este in mare asa si in mic, cum este in microcosmos asa este si in macrocosmos iar omul este la mijloc.
Parerea mea este ca echilibrul nostru, stabilitatea pe care o cautam, in aceasta lume a schimbarilor se afla si in noi, in interiorul nostru dar si in credinta noastra in ceva mai mare ca noi. Practic daca suntem aliniati pe nivelele neurologice din NLP cu baza in mediu si varful in spiritualitate (Dumnezeu, credinta, etc), putem gasi puncte de sprijin pentru acest titirez care este viata.

Ca sa vedeti un exemplu concret, cititi urmatorul post al altui om pe care il admir: Privitor la jocul vietii . Vasi, este un om minunat, care si-a gasit punctele de sprijin, in ciuda valurilor vietii si a corabioarei lui mai aparte. O sa le vedeti pe ale lui si dovada ca stie unde este portul si cetatea sa.

Nu vreau sa va dezamagesc, asta daca credeati ca exista o reteta, un panaceum universalis, o pastila pe care o inghitim si asteptam cuminti sa isi faca efectul. Vai, dar nu exista asa ceva, pentru ca suntem unici, suntem diferiti si fiecare din noi trebuie sa isi caute si sa isi gaseasca singur portul linistii sale.

Asadar dragelor si dragilor: cautati, fiti curiosi, intrebati ! Asa veti fi siguri ca Dumnezeu va iubeste si va puteti gasi puncte de sprijin.

Stabilitate in lumea schimbarilor-Partea 1

Acum cateva weekend-uri am vizionat o prezentare a lui David Bruce Hughes, o prezentare din gama invataturilor ezoterice, despre Singularitatea in matrice. Un pic cam apocaliptica pentru gustul meu, dar cu ceva idei interesante. Pentru curiosi: David Bruce Hughes-Singularitatea in Matrice.

Am sa impartasesc cu voi cateva din ideile interesante vizionate dar si din gandurile mele. In general este pusa in dezbatere ideea ca schimbarile din mediul (clima, tehnologie, social, spiritual, etc) se produc foarte repede, ca viteza acestor schimbari creste pana o sa ajunga la un punct culminant (2012 zice Hughes) care va forma o singularitate (element din fizica cuantica, asemanator unei gauri negre). In termeni filosofici, tehnologici sau sociali, singularitatea respectiva este un punct in evolutia omenirii la care se pare ca vom ajunge foarte repede (dupa unele calcule), punct de cotitura, sa ii zicem asa, la care, odata ajunsi, ne vom schimba radical fata de cum suntem acum si ne vom transforma in ceva atat de diferit incat ne este foarte dificil sa intelegem in ce, in acest moment. Ceva de genul cum o furnica percepe omul modern.

Conform unor renumiti savanti (matematicieni, fizicieni, sociologi - vezi Wikipedia), schimbarile rapide si succesive de natura tehnologica (de ex. calculatoarele vor depasi ca putere de calcul creierul omenesc in cateva decenii), sociala si de mediu, vor duce la crearea acestei singularitati, acestui punct unic de schimbare, unde noi, ca fiinte umane, vom suferi o schimbare majora.

Intrebarea se pune vis a vis de ce facem noi pana atunci relativ la asta, cum suportam modificarile din ce in ce mai rapide si cum ne asiguram ca dupa singularitate vom deveni/ne vom transforma in ceva mai bun decat acum sau in ceva mai rau. Din acest punct pleaca prezentarea ideiilor lui Hughes.

Cu totii putem recunoaste ca schimbarile din jurul nostru sunt din ce in ce mai rapide si cuprind cat mai multe aspecte din viata noastra:

• stiinta evolueaza mult mai rapid decat evoluam noi spiritual.
• schimbari climaterice si de mediu importante se petrec rapid in aceste zile ale vietilor noastre.
• societatea evolueaza cu pasi mari catre ceva de care multora dintre noi ne este frica, ceva ce simtim ca nu este chiar ceea ce ne dorim si nici ceea ce meritam; mai ales ceva ce nu este liber, adevarat si spiritual.
• noi insine ne schimbam mult mai repede si profund (in bine sau in rau), cei din jurul nostru par sa treaca prin aceleasi procese.
• ne agatam cu disperare de momente efemere pe care le dorim stabile dar ele se schimba si se schimba rapid si ireversibil.

In astfel de situatii este cam dificil sa iti pastrezi echilibrul interior, toate in jurul tau se schimba, te simti ca un titirez care se invarte la viteza mare si cineva te atinge si te dezechilibreaza des, fortandu-te sa iti schimbi pozitia si sa cauti o noua stare de echilibru. Cam asa se intampla lucrurile cu sistemele care sunt oamenii. Sisteme ce fac parte din alte sisteme: familie, colegi, prieteni, oras, tara, societate. Si cum aceste sisteme se influenteaza reciproc schimabrile/dezechilibrarile sunt dese, de intensitati si directii diferite, in concluzie complexe. Sistemul OM va incerca (ca toate sistemele) sa atinga o noua stare de echilibru, adica se transforma, se schimba si el in cautarea echilibrului.

De multe ori ma surprind, cand ma analizez un pic si vad ca noua stare de echilibru nu imi place, deorece m-am transformat in ceva ce nu este tocmai bun si atunci provoc schimbari/dezechilibrari in sistem din interior, eu provoc schimbari in mine, in cautarea balantei dintre "presiunea" exterioara si cea interioara.

Ca sa nu ne titirezam prea mult, ca ne apuca ameteala cu atatea schimbari si dezechilibrari ma opresc aici cu enumerarea.

Ei, ca sa avem o privire gen big picture, in acest joc sunt incluse si alte forte/persoane care induc schimbari in sisteme cu scopul de a influenta aceste sisteme in folosul propriu. Mai sunt si legi ale naturii si alte influente de tip spirituale de nivel mult mai inalt (pozitive sau negative). Toate aspectele mentionate accelereaza sistemul catre punctul de singularitate pentru a incerca sa ajunga la transformarea acestuia (dupa ce se trece de acest punct) intr-o anumita stare dorita de ei (buna sau rea-depinde cum vedem lucruile acum).

In aceasta prima parte si poate in cea de a 2-ua, voi discuta de cum ne adaptam noi acestor schimbari rapide pana la singularitate (daca va fi asa apocaliptica sau cand va fi, deocamdata nimeni nu ne poate da ceva concret).

Personal imi cautam echilibrul interior, ca reactie a schimbarilor exterioare, in situatii/lucruri/feluri de a fi care au fost si in care am avut un foarte placut echilibru. Dar am descoperit ca alerg dupa himere, ceea ce a fost a fost, mi-ar place sa le am iar, dar nu se mai poate deorece a trecut timp si m-am schimbat. Mi-a luat ceva timp sa imi dau seama de asta si poate nici acum nu am ajuns sa o inteleg pe deplin, de aceea inca mai am probleme, ca orice om al zilelor noastre.

Cum spunea Hughes, problemele apar in marea lor majoritate ca viziuni interioare (raspunsuri) la dorintele noastre:

1. Vrem ceva ce nu avem.
2. Am avut ceva, dar am pierdut.
3. Avem ceva ce nu ne dorim.

Eu personal impart cele 3 categorii in 2 mari arii: probleme cu impact pozitiv si probleme cu impact negativ. Pentru mine cand vocea interioara (maimuta din capul meu :-)) spune ca am o problema, se declanseaza o echivalenta complexa care imi spune ca am de rezolvat ceva si drept urmare trebuie sa actionez. Consecintele actiunii (sau inactiunii) mele pot fi negative sau pozitive pentru mine. De aici si cele doua arii, iata cateva exemple:

• Vrem ceva ce nu avem: pozitiv daca este vorba de o imbogatire spirituala si negativ daca actiunea de rezolvare inseamna provocarea de durere sau nedreptate (sa iau ce apartine altuia).
• Am avut ceva dar am pierdut: pozitiv daca am avut conditie fizica si doresc sa o recapat, negativ daca am avut mult succes la femei si acum imi distrug familia ca sa il recapat.
• Avem ceva ce nu ne dorim: pozitiv daca am burta cam mare si doresc sa scap de kg in plus si negativ daca am o boala.

Vedeti, oricum ar fi aceste probleme ele au de a face cu Timpul si Schimbarea. Ca sa il citez pe Hughes, acestea sunt probleme Universale. Da, aceste probleme sunt legate de timp, deorece ele apar in urma trecerii timpului si sunt legate de schimbare, deorece ele apar ca urmare a schimbarilor ce se petrec in orice sistem dinamic. Suntem sisteme in continua schimbare, ceea ce inseamna ca suntem sisteme in continua evolutie si ca si titirezul trebuie sa ne invartim, sa ne dezechilibram/schimbam si sa avem un punct de sprijin pentru a functiona/invarti si in acelasi timp sa nu stam intr-un singur loc.

Dar cum putem face, totusi, sa ne gasim puncte de echilibru pentru a putea merge mai departe ?

In fond noi avem nevoie de momente de echilibru static pentru a ne odihni, pentru a merge mai departe avem nevoie de puncte de sprijin care sa ne ofere un echilibru dinamic. Avem nevoie de puncte de sprijin pe care sa stam si "sa ne invatim" dar si "sa rulam"-un titirez nu se invarte si nici nu se deplaseaza pe o suprafata moale, el are nevoie de ceva tare, puncte de sprijin pe care sa se invarteasca si pe care sa ruleze.

Unde sa gasim aceste puncte de sprijin ?

Unii le cauta in asigurarea unei bunastari materiale, altii le cauta in acumularea de titluri si recunoasteri, unii le cauta in obtinerea unei cat mai mari puteri si a unui control total, altii le cauta in placerile trupului, dar sunt si unii care le cauta in interiorul lor.

Sunt adeptul unei bunastari materiale, imi place cand sunt recunoscut, ador sa am controlul si sa detin puterea, sunt satisfacut cand imi multumesc trupul, dar am inceput sa inteleg ca punctele mele de sprijin cand am avut toate astea, intr-un mod echilibrat cu sufletul, a fost in interiorul meu.

Atunci cand am gasit in interiorul meu puncte de sprijin si au fost de natura spirituala/sufleteasca, au fost adevarate; multe le mai am inca si cred ca le voi avea pana la capat.

Cunosc oameni cu stare materiala foarte buna, dar neimpacati cu viata lor. Cunosc oameni care au pereti intergi acoperiti de titluri, dar care si-au pierdut placerea de a impartasi cu altii cunoasterea. Am vazut oameni care se acopera de etichete (haine de firma, masina de fite, cool, marfa si smecher) dar atat de goi si nefericiti pe dinlauntru. Cunosc oameni care detin putere si controlul si sunt fericiti atunci, dar atat de nefericiti si mizeri cand nu le mai au. Am vazut oameni disperati sa isi multumeasca trupul, crezand ca asa isi vor multumi si sufletul, dar care au cazut prada unor mari dezamagiri.

Am avut norocul si fericirea sa fiu indrumat in viata de un inger bun, care s-a aflat intotdeauna in preajma mea si in sufletul meu si pe care l-am ascultat, acolo inlauntrul meu, ori de cate ori mi-a dat un sfat. Am incercat sa hranesc lupul bun din inima mea, cu toate ca nu am cum sa il omor pe cel rau. Daca as face-o, de unde am sa stiu ca cel ramas este totusi bun, cu ce il mai pot compara !?

Hughes spune ca modul de a trece peste probleme, modul de a cuceri Timpul si Schimbarea, este acela de a ne ancora in Eternitate.

Dar despre asta in postul viitor. Pana atunci, incearca si vezi daca punctul tau de sprijin se afla in exteriorul tau sau in interior, daca el depinde numai de tine sau de alte lucruri trecatoare.

La multi ani femeie, suflet intreg !

Cu ceva intarziere dar cu mult suflet si multa dragoste, doresc sa spun: " Iti multumesc femeie, minune a lumii, suflet intreg al unei jumatati ce se numeste barbat, al unei fericiri ce se numeste copil si al unei inimi calde ce se numeste mama!" O poezie pentru toate femeile:

Cântec femeiesc
de Adrian Paunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...

Si ca sa inchei intr-o nota vesela iata si o mica povestioara: Ceasca de ceai…..

Intr-o zi, mama fiind plecata, tata a trebuit sa aiba grija de mine. Aveam cam 2 ani si jumatate. Cineva imi facuse cadou un micut set de ceai si era una dintre jucariile mele preferate.

Tata era in living, concentrat la stirile de seara, cand i-am adus tatei o mica cescuta de ceai, care bineinteles era doar apa... Dupa mai multe cescute de “ceai” si o multime de exclamari din partea tatalui in privinta minunatului meu ceai, mama avenit acasa.

Tata i-a zis mamei sa stea sa ma priveasca cum ii aduc lui o cescuta de ceai, pentru ce era unul dintre “cele mai dragalase lucruri!”.
Mama a stat si m-a privit venind din capatul holului cu o cescuta de ceai pentru tata si l-a privit cum o bea. Apoi a spus:
“Ti-a trecut vreodata prin minte, ca singurul loc unde poate ea sa ajunga pentru a lua apa este wc-ul????”

Omul pe care il admir !

"Moartea este atat de sigura de victoria ei, incat ne da un avans de o viata intreaga !"-citat
Interesant este ce facem cu acest avans si cum decidem sa il traim !- comentariu personal

Am vizionat cateva pasaje din conferintele lui Nick Vujicic, conferinte care se numesc:

Fara maini, fara picioare, fara ingrijorari !

Nick are un discurs de exceptie in ceea ce priveste Perspecitva din care vedem viata, Viziunea noastra asupra ei si Alegerile pe care le facem in viata. Discurs pe care il intareste cu exemplul personal.


Acest OM, care nu are maini si picioare, declara ca o dizabilitate este ceva ce te provoaca, te impinge sa atingi ceva, sa nazuiesti la ceva. Este un om care acorda ajutor si consiliere tinerilor cu probleme, tinerilor intregi la trup dar franti in suflet. Faptul ca nu are maini si picioare nu l-a impiedicat sa devina un analist financiar de succces si un vorbitor motivational.

Nu vreau sa ii fac o prezentare in detaliu acestui OM pe care il admir, ci sa va prezint cateva din ideile lui. De ce ? Pentru ca el vinde SPERANTA si o da gratis prin exemplul personal. Eu, consider ca SPERANTA este unul din motoarele principale ale stabilitatii noastre in aceste vremuri aparent fara de speranta.


El spune ca este recunoscator ca este un om cu dizabilitati ! Si stiti de ce ? Pentru ca asa cum este, a reusit sa ajute foarte multi tineri fara dizabilitati fizice dar cu multe alte probleme. A reusit sa ajute multi oameni care erau in pragul sinuciderii!
Lumea este in cautarea SPERANTEI spune Nick, iar eu voi schimba ceva, le voi da oamenilor SPERANTA !


Mai vorbeste si de obiective si ajunge la o concluzie pe care a si trait-o:
"Stiti ce ne impiedica sa ne atingem scopurile ? Ce ne opreste cu adevarat ?
Mintea noastra !
Felul in care ne vedem viata (PERSPECTIVA) si obiectivele vor determina cat de mare va fi succesul nostru.
Este bine sa nu ne uitam la ce nu putem face, ci sa ne uitam la ce putem face cu ceea ce avem la indemana !"


Este exact ca in stabilirea obiectivelor prin metode NLP: una din conditiile esentiale, la formularea unui obiectiv, este sa apelezi la resurse care sunt la indemana ta, la resurse care depind de tine si nu depind de altii sau de conjuncturi ale mediului exterior.


Nik spune foarte frumos asta: "Ma uit la mine. OK, deci asta sunt EU, ia sa vad ce pot EU face! Stiti care este marele secret: Acordati-va incredere voua insiva !"

Cum pot sa imi maresc increderea in mine? , intreba un cursant nu cu mult timp in urma la un workshop de Credibilizare in care eram facilitator.

Aici sistemul nostru intern de credinte si valori ne poate ajuta sau ne poate pune piedici. Depinde de ce seminte au fost plantate acolo si ce am lasat sa creasca. Unele credinte ne hranesc si sunt ca graul painii din care creste personalitatea noastra, iar altele sunt precum buruienile, ne zgarie, ne otraveste solul si inabusesc alte plante frumoase ce cresc acolo. Odata si buruiana a avut rolul ei, poate de a ne apara de capra ce dorea sa manace toate plantele. Dar sunt momente in care stim sa alungam capra mult mai usor si mai repede, dar nu mai stim sa plivim buruienile.


Cea mai la indemana tehnica este sa ne facem timp si sa privim in interiorul nostru, sa vedem: in contextul respectiv/sau care este contextul/imprejurarea in care nu am incredere in mine, ce comportament am/cum "se vede" asta in jurul meu, ce abilitati se declanseaza (acestea pot fi mecanisme de autoaparare care nu mai sunt actuale), pe ce credinte si valori se bazeaza acestea (care sunt declansatorii) si cine sunt eu in acel moment. Imi tot pun aceste intrebari pana descopar ceva.

De multe ori pot sa am o revelatie, o revelatie ca eu sunt acel eu la varsta de 6-7 ani si toate astea nu mai sunt actuale, sau ca eu sunt eu dar in niste presupuse situatii, etc.

Cand descopar ceva care sa aiba sens pentru mine incep sa inlocuiesc credinta limitativa cu alta potentiatoare. Exact ca la fizica: aplic o forta in sens contrar, de marime mai mare si constant in timp pana misc sistemul in sensul dorit de mine.


Pe langa alte tehnici NLP, pot sa vin acum si cu discursul lui Nick in argumentarea raspunsului dat atunci:

Dialogul interior este foarte, foarte important. Este bine sa stai de vorba cu tine si sa iti acorzi incredere, sa te uiti in oglinda si sa cauti ce este frumos in tine. Nick a gasit ca are ochi frumosi. Tu poate gasesti la fel sau altceva, ceva in care Dumnezeu a pus frumusete, poate sa fie bunatate, inteligenta, frumusete fizica sau spirituala. Poti sa gasesti in tine, intotdeauna, ceva frumos si bun pe care iti poti construi increderea in sine!

Acesta poate fi punctul tau de sprijin de la care poti porni si poti sa iti construiesti si sa iti extinzi viata ta de succes.
Ce spunea un mare astrolog: Daca imi dati un punct de sprijin, am sa rastorn universul !
Gaseste, construieste si intareste punctul tau de sprijin si universul tau se va rostogoli in sesnul in care tu doresti!

De la perspectiva ta de succes iti poti crea viziunea ta de succes. Poti vedea optiunile si poti alege ce sa faci. Sti care sunt telurile tale ? intreaba Nick, Lasa-le sa fie !

Toti stim ca avem optiuni si alegeri, alegeri de a ne imbunatati viata si de a ne pune in pozitii mai bune sau mai rele. Singurele limite pe care le avem in viata sunt cele pe care singuri ni le punem !

Si voi incheia tot cu Nick:

"Ziua in care vei crede ca ti-ai atins intregul potential, este ziua in care vei avea intregul tau potential !
Daca azi crezi ca ti-ai atins intregul potential, atunci azi este ziua in care nu l-ai atins! Deoarece intotdeauna va exista o zi de azi !"

In rest nu este decat discursul unui OM pe care il admir si va invit si pe voi sa il asculati si sa il priviti, la:

Partea I - Conferinta Nick Vujicic

Partea II - Conferinta Nick Vujicic

Partea III - Conferinta Nick Vujicic


PS: Multumesc lui Daniel Deaconu pentru prezentari !

De Martisor

Tuturor fetelor care aduc in viata noastra primavara, le dedic aceasta melodie cantata de Alina Manole - o primavara printre atatea ierni ale muzicii romanesti.