Disectie faci pe ceva mort, dar poti face si pe ceva mort intr-un fel dar viu in alt fel.
Este foarte ciudat cum poti sa descoperi cum moartea este impletita in viata.
Este foarte frumos sa descoperi cum viata este impletita in moarte.
De multe ori imi vine sa deschid ceva in piept si sa scot de acolo tot ceea ce ma chinuie.
Le-as pune ca la o disectie, frumos aranjate si pe categorii: vise moarte, planuri de viitor, persoane dragi si iubite care nu mai sunt, persoane dragi si iubite care sunt si pe care le astept sa vina, momente frumoase, momente de fericire, dureri grele cand pierzi ceva drag, nisip uscat de prin colturi de regrete ale inimii, pamant viu in care incoltesc si cresc sperante si vise, planuri si obiective, tinte atinse, tinte ratate, griji si sperante, temeri si fobii, placeri si vicii, haos si ordine, inceputuri si sfarsituri.
Daca ma uit la ele vad ca unele sunt vi si altele sunt moarte. Din unele moarte isi trag seva unele pline de viata, iar altele pline de viata incep sa se usuce prin unele parti.
Asta este misterul vietii, ma minunez si ii multumesc creatorului ca pot sa traiesc si sa mor, sa ma nasc si sa ma transform in fiecare zi. Ca pot sa fac o disectie pe un creier viu sau ca imi pot simti inima.
Acum te poti bucura de dulcea asteptare a unui copil si in acelasi timp te poti intrista de posibila umbra a mortii sau a unei boli grave asupra mamei tale.
Poti fi plin de fericire si intristat de necazuri in acelasi timp, te uiti in stanga si vezi viata, te uti in drepata si vezi moartea. Auzi in tine si simti in altii cum pulseaza minunea viului dar in acelasi timp speranta sanatatii cade la un prieten drag.
Totul este sa iei lumea asa cum este, pentru ca viata este asa cum este ea, punct.
Nici mai mult nici mai putin, nici mai buna, nici mai rea.
Contextul este asa cum este, nu este potrivnic nici oportunist, doar este.
Totul este ca la disectia pe creierul tau sa gasesti speranta si credinta vie, palpitand si hranindu-se cu viata. Pentru ca in acelasi timp viata te impinge pe tine catre capatul zilelor tale.
Partea cea mai frumoasa si bogata este ce traiesti pe drum pana ajungi la destinatie.
Ciudat, nu !?
Viata si moartea sunt doua fete ale aceleasi monede, iar noi oamenii suntem exact la mijlocul lor, de fapt suntem metalul din care este batuta aceasta moneda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu