Tot cu Ion si cu Maria si tot cu sex

Dar de data asta nu sunt misogine :-)

O cearta in familie.
Maria il loveste pe Ion.
Acesta cu un ochi vanat, se ascunde sub pat.
Maria incearca sa-l scoata:
- Iesi!
- Nu ies!
- Iesi ma!
- Nu ies!
- Iesi ma, ca vin dupa tine!
- Auzi fa cine e stapan in casa?! Daca am spus ca nu ies - inseamna ca nu ies, n-auzi!!!

Ion primeste sfaturi de la tata-su pentru noaptea nuntii:
- Mai flacau, si cand va duceti voi la culcare, o iei pe Marie frumos in camera, stingi luminile, o mangai, o dezbraci, o pupi, o mangai, te dezbraci si tu, o maingai, o pupi, o intinzi despuiata in pat si de acolo te descurci tu, faci ce trebuie facut !
Ion cu Marie in noaptea nuntii: merg in camera, sting lumina, se mangaie, se pupa, se despoaie, se mangaie, se pupa, se intind despuitati in pat si........
Maria gafaind incet observa ca Ion statea intins si despuiat langa ea in pat si se uita concentrat in tavan.
- Ei Ioane ce este !?
- Nu stiu fa Marie, ma intreb ce o sa facem noi acum, in continuare ?
- Stiu eu ma Ioane !? Asteptam pe unu care sa vina si sa ne-o traga la amandoi !

Jazz si Rock Electronic pe animatie

Iata ceva de vazut, ceva ce a minunat vizual-auditivul din mine (de la http://www.animusic.com/), merita vazut-ascultat:

Cu Ion si Maria si cu sex

Ion moare.
La inmormantare preotul o intreaba pe Maria:
“Vrei sa-l pupi inainte sa-l bagam inauntru?”
Ea explodeaza in lacrimi:
”Asa imi spunea mereu si el, saracul..."

Sex is like Nokia(conecting peolpe), like Nike(just doo it), like Pepsi(dare for more), like Samsung(everyoane is invited),
And like me(Too Good Too Bee True)

Maria: 'Daca eu as muri, te-ai recasatori?'
Ion: 'Nu draga mea, niciodata!'
Maria: 'De ce, ai ceva impotriva casatoriei?'
Ion: 'A, nu, nu am nimic impotriva...'
Maria: 'Si atunci, de ce sa nu te recasatoresti?!'
Ion: 'Bine, m-as recasatori... asta doar ca sa-ti fac placere!'
Maria: 'A, deci te-ai recasatori...' (cam trista)
Ion: 'Pai, da...'
Maria: 'Si te-ai culca cu ea in patul nostru?'
Ion: 'Pai unde ai vrea sa ma culc?'
Maria: 'Si ai inlocui fotografia mea cu a ei?'
Ion: 'Pai, e normal...'
Maria: 'Si ar conduce masina mea?'
Ion: 'Nu, ca nu stie sa conduca...'

Doua prietene erau atât de intime ca-si povesteau tot ce faceau ori încetau de-a mai face…
Una dintre ele se casatoreste si pleaca în luna de miere.Când se-ntoarce o întreaba cealalta:
- “Cum e? Povesteste-mi!”
- “Prima data este oribil, doare de nu-ti imaginezi; dar apoi enemaipomenit!”
Prietena sa, intrigata, întreaba:
- “Cam cum doare? Ca durerea de cap, de stomac?”
- “Nuu!!”- “Atunci cum? Ca durerea de spate, de masea, de urechi?”
- “Da! E ca durerea de masea!”
- “De ce ca durerea de masea?”
- “Pentru ca te doare dar nu vrei sa ti-o scoata!”

Disectie pe creier viu

Da, ma uit si cred ca am scris bine.
Disectie faci pe ceva mort, dar poti face si pe ceva mort intr-un fel dar viu in alt fel.
Este foarte ciudat cum poti sa descoperi cum moartea este impletita in viata.
Este foarte frumos sa descoperi cum viata este impletita in moarte.

De multe ori imi vine sa deschid ceva in piept si sa scot de acolo tot ceea ce ma chinuie.
Le-as pune ca la o disectie, frumos aranjate si pe categorii: vise moarte, planuri de viitor, persoane dragi si iubite care nu mai sunt, persoane dragi si iubite care sunt si pe care le astept sa vina, momente frumoase, momente de fericire, dureri grele cand pierzi ceva drag, nisip uscat de prin colturi de regrete ale inimii, pamant viu in care incoltesc si cresc sperante si vise, planuri si obiective, tinte atinse, tinte ratate, griji si sperante, temeri si fobii, placeri si vicii, haos si ordine, inceputuri si sfarsituri.
Daca ma uit la ele vad ca unele sunt vi si altele sunt moarte. Din unele moarte isi trag seva unele pline de viata, iar altele pline de viata incep sa se usuce prin unele parti.

Asta este misterul vietii, ma minunez si ii multumesc creatorului ca pot sa traiesc si sa mor, sa ma nasc si sa ma transform in fiecare zi. Ca pot sa fac o disectie pe un creier viu sau ca imi pot simti inima.

Acum te poti bucura de dulcea asteptare a unui copil si in acelasi timp te poti intrista de posibila umbra a mortii sau a unei boli grave asupra mamei tale.
Poti fi plin de fericire si intristat de necazuri in acelasi timp, te uiti in stanga si vezi viata, te uti in drepata si vezi moartea. Auzi in tine si simti in altii cum pulseaza minunea viului dar in acelasi timp speranta sanatatii cade la un prieten drag.

Totul este sa iei lumea asa cum este, pentru ca viata este asa cum este ea, punct.
Nici mai mult nici mai putin, nici mai buna, nici mai rea.
Contextul este asa cum este, nu este potrivnic nici oportunist, doar este.

Totul este ca la disectia pe creierul tau sa gasesti speranta si credinta vie, palpitand si hranindu-se cu viata. Pentru ca in acelasi timp viata te impinge pe tine catre capatul zilelor tale.
Partea cea mai frumoasa si bogata este ce traiesti pe drum pana ajungi la destinatie.

Ciudat, nu !?

Viata si moartea sunt doua fete ale aceleasi monede, iar noi oamenii suntem exact la mijlocul lor, de fapt suntem metalul din care este batuta aceasta moneda.

Rational/emotional sau blocul motor intern

De multe ori ne chinuim cu balanta nebuna si echilibrul fragil pe care vrem sa il obtinem intre partea noastra rationala si cea emotionala. "Rotita" inimii si cea a ratiunii vor sa functioneze perfect una cu alta. Isi doresc ca zimtii lor sa se intrepatrunda perfect si sa obtina lucru mecanic una de la alta: una sa o invarta pe cealalta si cealalta la randul ei sa ii transfere energie primei.

In viata de zi cu zi folosim mai mult una din rotite, majoritatea cupleaza "motorul" ce da energia catre rotita ratiunii si o folosesc pe aceasta mai des.

Si eu am impresia ca daca rotita ratiunii se invarte bine, atunci si "rotita" inimii se invarte la fel de bine.
Si o las sa mearga, ma concentrez pe ea, pe ratiune.
Si roata se invarte.
Se invarte.
Mai face ceva zgomote, ceva vibratii, dar merge si merge bine.
Ii dau numai ei energie si concentrare.
Si roata ratiunii merge.

Am si uitat ca ea este in angrenaj cu alta. Dar oricum nu realizez in acel moment, si imi focalizez atentia si energia pe rotita asta. Acum vibreaza mai des si se aud ceva zgomote ciudate, parca si miroase a ceva incins.

Si simt un pietroi in stomac si rationez.
Si iar rationez.
Si iar rationez.
Dar nu realizez, pe moment de unde pietroi !?
De unde in stomacul meu !?
De ce asta si de ce aici !?

Acum imi aduc aminte ca roata ratiunii este in angrenaj cu cea a emotiilor. Roata emotiilor care sta mai mult in baia de ulei a subconstientului.
Si ea, saraca, este uzata si ciupita, are lagarele tocite si zimtii ciobiti. Pentru ca am uitat de ea !
Pentru ca am focalizat atentia si energia pe ratiune, dar ambele sunt parte ale aceluiasi sitem: Blocul Motor al sistemului Costi Balan.

Ca un mecanic ce sunt, atunci, ma mai opresc si verific ambele rotite, le studiez, le calibrez, le sterg, le acord atentie. Cateodata mai si vorbesc cu ele, asa fac mecanicii :-)

Devin brusc constient ca mintea rationala si cea emotionala sunt elemente ale aceluiasi sistem. Se influenteaza reciproc, daca cred ca o uzez doar pe una, ma insel, ambele sunt in sarcina.

La fel spiritul si corpul formeaza un sistem. Ele sunt expresii diferite ale aceleasi persoane. Persoana Costi Balan.

Si mai mult decat atat: elementul care controleaza sistemul nu este constientul !

Tu ce zici ? La tine cum crezi ca este ?