Calculatorul din capul meu-parte intermediara

- Of, Maimuta neastamparata si bezmetica ! Iar nu mai stai locului ! Ce pisici cauti ?! Aha, deci asta era, ai deja planuri si teluri, alergi ca nebuna sa strangi informatii, strategii, sa formulezi obiective ! Asta este bine, dar stai un pic, hai sa ne gandim putin la ce sa scriem mai departe pe blog, legat de acest subiect !?

Nesuferita de Maimuta s-a uitat la mine, a ridicat din umeri si a plecat nepasatoare mai departe. A luat cativa miniEU in maini, acestia se certau aprig, a maimutarit ceva la ei si miniEU-rile s-au impacat, s-au contopit si Maimuta i-a asezat frumos intr-un raft. Cu buzele tuguiate a plecat iscoditoare mai departe, fara sa ma bage in seama, parca nici nu as fi existat! Ei comedie !

Nu-i nimic ! Ma descurc eu si fara ghemul ala de blana ce umbla aiurea prin capul meu.

O sa fac frumos si voi aranja subiectele, ca pe ingredientele unei retete, sa vedem ce mancare va iesi. Deci, ia sa vedem, ce avem noi pe aici:

• cam 150 g de...mmm ce miros puternic... cuvinte care schimba mintea. La ce aroma puternica au nici nu am nevoie de mai mult !
  
• o punga cu strategii si vise, ce ciudat, sunt amestecate, dar au un miros exuberant de mare si vant prielnic.
  
• cubulete de....nivele neurologice... da, da, acestea daca nu stau aliniate prind miros si se strica mancarea.
  
• cam 500 g praf de metafora si 200 g aroma de transa, dau gust bun si fac bine la digestie.

Deocamdata atat. Vad eu in zilele ce urmeaza ce reteta o sa fac! Ceva sa miroasa bine, sa arate pufos si apetisant, ceva sa faca pofta de viata mai mare !

- Aha, aici erai animal blanos si arogant !

Maimuta nu zice nimic, este fermecata ! A gasit intr-un colt al mintii mele un ungher bine ascuns, de unde rasuna un cantec lin si trist de vioara. Un cantec care face inima sa vibreze la fiecare rasucire a arcusului. Un cantec care suna lin si limpede, ca raza de soare ce urca dimineata prin padurea verde a muntilor falnici, dar un pic trist pentru ca raza este singura si cauta soarele care a zamislit-o. Si totul se transforma in albastru cand o ascult si ochiul abia vede fiinta ce canta !

Iata ca am descoprit ingerul ce a vrajit biata Maimuta !

Am sa stau si eu sa traiesc un pic vraja lui, este atat de bine........

Povestea celor 3 porti

Iata o metafora frumoasa despre un adevar: Ca sa ii faci pe altii fericiti, invata sa fi tu insuti fericit ! Acest adevar pleaca de la acceptare si impacare: a noastra cu noi insine, cu cei din jurul nostru si cu lumea in care traim. Daca suntem aliniati/echilibrati/impacati cu aceste 3 lumi (lumea interna, lumea apropiata cu care interactionam si lumea care ne cuprinde pe toti), atunci incepem adevarata calatorie prin viata.

Metafora este preluata de pe http://www.damaideparte.ro/, mie mi-a placut foarte mult, cred ca o sa va placa si voua !

Cele 3 porti

Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

-Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

-Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te… Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii. Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: “SCHIMBA LUMEA”.

“Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.”

Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara.

Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

-Ce-ai invatat tu pe acest drum?

-Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.

-Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.

Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: “SCHIMBA-I PE CEILALTI”.

“Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari.”

El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

-Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum?

-Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.

-Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria:” SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI”.

“Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

-Ce ai invatat tu pe acest drum?

-Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.

-Asa este, spuse batranul.

-Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.

-Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.

Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: “ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI”.

Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. “In lupta devenim orbi, isi spuse el.” Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

-Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

-Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

-Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.

Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria “ACCEPTA-I PE CEILALTI”.

Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

-Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

-Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.

-Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.

Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: “ACCEPTA LUMEA”.

Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

-Ce-ai invatat pe drumul acesta?

-Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.

-Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna.

Ganduri de vara

Vara Bucuresteana, calda, sufocanta si vascoasa !
Aerul este lipicios si umed, respir praf si miros de tei, am ganduri de duca, dar fuga este prinsa in elasticitatea aerului. Asa ca mai bine stau si ma las purtat de valul de caldura. Lumina este puternica, din soare curge fierbinteala, gandurile sunt incalcite. Stop cadru!

Transpir pe ceafa si pe frunte cand alerg prin parc, din batista storc apa si ascult muzica in casti, nu imi pasa de cei ce trec pe langa mine, majoritatea sunt tot "alergatori de parc", batranei care ies la plimbarea de dimineata-ocolesc vipia pranzului, tineri ce se saruta pe banca in racoarea diminetii. Putini oameni, liniste in parc.
Alerg si respir, gatul se indreapta , ma simt bine, muschii ma dor, ma simt bine ca sunt viu, sunt in transa alergatului: vad, miros si simt numai ce imi place!
Un caine vine latrand la mine, ma opresc, ma aplec si il mangai, el latra, maraie, da din coada si pleaca. Sunt in transa pacii-cainele nu imi face nimic si alerga dupa altii.
Doi batranei dau nuci unei veverite frumoase si roscate, trec eu, se sperie si fuge. La intoarcere ma asteapta in mijlocul aleii, nu am nuci, dar am dragoste, intind mana, vine, miroase si se uita intr-o parte. Data viitoare imi iau nuci la mine !
Alerg, vantul bate si se rasuceste pe langa mine, am obosit. Merg si respir profund, acum simt durerea din picioare si arsura de la degete. Cred ca baschetii noi m-au ros ! Ah, m-a scos din transa, degetele roase ma frig, parca sunt arse cu fierul ! Simt iar realitatea, dau castile jos si ascult tacerea si linistea parcului, inchid muzica si intru in transa naturii. Asa nu mai simt durerea din degete, incep iar sa alerg. Stop cadru !

Sunt acasa si ma uit mirat la degetele mele, pe cele mici am cate o portiune mare rosa de plasticul baschetilor noi. Simt ceva greu in cosul pieptului, nu o sa mai alerg cateva zile, cel putin pana o sa imi treaca ranile !
Aerul este lipicios si umed, respir praf si miros de tei, am ganduri de duca, dar fuga este prinsa in elasticitatea aerului. Asa ca mai bine stau si ma las purtat de valul de caldura. Lumina este puternica, din soare curge fierbinteala, gandurile sunt incalcite iar ! Sotia mea Adina rade si se uita la mine, ma scoate din transa vascosa a fierbintelii. Adina este frumoasa si vie, ne jucam si ne ancoram in realitate, este bine ! Iar sunt viu ! Am fost vii impreuna o intreaga dupa-amiaza, frumosa, de sambata. Nu mai este parca asa cald si dragostea iti da racoare si viata. Viata curge si iti opreste timpul. Stop cadru !

Acum e parca mai cald, aerul sta si incerc sa trag in piept incremenire!
Adina este suparata pe mine, dimineata sunt morocanos si neviu ! O sa o fac eu sa rada azi! Vreau iar in transa jocului!
Ma ridic deasupra mintii mele, vad harta perceptiei ca si cum as fi intr-un elicopter, ma plimb un pic si aleg. Vad ca sunt si alte cai, DA eu ALEG ! Ziua va fi asa cum va fi, eu aleg cum sa o traiesc ! Stop cadru !

Aerul incepe sa se miste, devine mai fluid, este cald dar nu ma deranjeaza, miros ceva racoare, am gust de proaspat in gura, am iesit dintr-o transa si intru in alta transa, transa pe care mi-o doresc, doar eu am ales-o!

Este mult mai usor sa aleg harta pe care vreau sa o parcurg azi !

Stop cadru !

Calculatorul din capul meu-partea V

Iata, in sfarsit, am reusit sa imi fac timp si sa studiez un pic ce face programul Maimuta din capul meu. Ultima oara se oprise pe langa niste soft-uri prafuite si vechi, undeva in cotloanele cam neumblate ale mintii mele si a fost fascinata de ce a gasit acolo. A luat unul din obiecte in mana, s-a uitat curioasa la el, l-a mirosit. Cand a incercat sa guste un pic din el, acesta a inceput brusc sa tipe, sa se agite, sa dea din maini si din picioare, sa vorbeasca cu vocea mea si printre suieraturi sa spuna: "Vai, stiam eu ca animalul asta este periculos, doar mi-a zis mama sa am grija cand sunt in preajma lor ! Vreau sa ma lasi jos ! Nu ma manca ! Maimuta afurisita !" Maimuta s-a speriat, l-a aruncat cat colo si s-a uitat uimita in jur ! In acel cotlon al mintii mele, curios ca ea nu l-a observat pana acum, erau mai multe miniEU-uri, unele mai mici - ca acela pe care il aruncase speriata, unele mai maricele, altele mai serioase, unele mai speriate, altele mai vesele ! Ce era ciudat pentru Maimuta, era faptul ca toate se certau pe langa tabloul de control al mintii mele si se pare ca doreau sa controleze macar in parte unele chestii din ea. Daca unul din mini EU-ri spunea: "Atentie, eu stiu clar ca sunt bun in a ordona lucrurile si a vedea inlantuirea lor de aceea vreau eu comanada !" si daca el chiar lua comanda, programul Maimuta era brusc foarte concentrat de cum sa puna ordine in ceea ce face, sa aranjeze tipicar lucruile la locul lor, sa caute legatura logica in ceea ce face ca sa ajunga la rezultatul dorit ! Culmea stiti care este !? In acele momente chiar le face ordonat, logic si bine!

Atunci Maimuta a avut o revelatie ! Si- a dat seama ca ea este ceva asemanator cu Atentia (un soft de baza din sistem) numai ca ceva mai complex si independent si ca se afla de multe ori sub influenta acestor miniEU-ri. Ele de multe ori comanda si Maimuta se executa !

Dar, curiozitatea Maimutei este mai mare, a decuplat cateva circuite de control din interfata ei si a inceput sa studieze aceste miniEU-ri. A vazut ca, la fel ca in metafora Lupii din sufletul Micului Sef de Trib , aceste miniEU-ri sunt cu atat mai puternice si detin controlul cu cat noi le "hranim" cu convingeri si credinte, cu cat le asimilam mai mult in identitatea noastra, le includem in comportamentul nostru, practicam ce ne comanda pana ajunge sa fie o abilitate. Ele pot influenta mediul din jurul nostru, prin comportamente si la randul lor pot fi influentate de mediu si de latura spirituala.

Maimuta a inceput sa zambeasca si chicotii cu ochii lucind la minEU-ri, se gandea la Micul Sef de Trib ! Daca ar sti el cati lupi sunt in sufletul lui ar fugi mancand pamantul ! Numai ca lupii ar ramane tot timpul cu el, nu ar scapa niciodata ! Ha, Ha, Ha !
A stat un pic, s-a mai uitat in jur, pe urma sa cocotat intr-un colt si de acolo, curioasa urmarea activitatea miniEU-rilor. Este interesant pentru Maimuta ! Asa ca o las acolo si scriu mai departe.....

Multe din aceste miniEU-ri se lupta in noi, la fel ca lupii din sufletul Micului Sef de Trib, unul din ei doreste sa scrie si sa inventeze, sa deseneze si sa picteze, sa se joace si sa descopere, sa gaseasca tot timpul lucruri noi, sa filozofeze si sa experimenteze, aceasta parte din mine am numit-o: partea mea interna Creativitate. Ea este curioasa, vrea sa guste din toate, vrea sa riste si sa traiasca la extrem, se plctiseste repede dar la fel de repde cade in fascinantia noului, are cateva convingeri (de genul: invata ceva nou tot timpul, asa descoperi lumea; fii deschis si curios ca sa poti evolua; daca te joci lucrurile sunt mai usoare; fii flexibil si intelegator; etc).

Alta parte este cea care doreste sa fiu in siguranta, sa controleze mediul extern si sa linisteasca apele interne, doreste liniste si armonie (doar pentru mine), nu vrea sa riste ci sa merga pe drumri batatorite, ii place mult rutina si are un set bine pus la punct de reguli, credinte si convingeri (de genul: cel mai scurt drum este cel pe care il cunosti; mai incet dar mai sigur; fi ca o furnica: strange boabe albe pentru zile negre; nu toti oamenii sunt de incredere; sa iti pese mai mult de tine si pe urma de altii; sa fi cu ochii in patru; paza buna trece primejdia rea; ataca tu primul ca sa ai sanse mai mari sa invingi; capul plecat sabia nu-l taie; ai vazut ca atunci cand spui ca ei si faci ca tine iti este mai bine; munca si meseria iti dau de mancare; etc). Aceasta parte am numit-o: partea mea interna Siguranta.

In multe circumstante aceste doua parti se transforma in lupi si se lupta in sufletul meu. Cand una din ele castiga urmez calea dictata de invingator. Atunci inseamna ca programul Maimuta asculta de invingator. Noi urmam atunci calea aleasa si suntem constienti de pretul platit.
Uneori ele se transforma in negociatori si negociaza foarte strans, Maimuta, sta intre ei si se maimutareste ca un judecator ce asculta pledoariile avocatilor, asculta cu atentie ambele parti si decide sa actioneze cu o combinatie satisfacatoare din ambele parti interne si toata lumea este multumita !

Se intampla insa ca aceste doua parti sa se transforme chiar in avocati si sa pledeze cu ardoare pentru cauza lor. Maimuta, se lasa induplecata de argumentele unuia si actioneaza in acel sens, chiar daca cealalta parte sufera si inca se mai opune. Atunci se pot genera conflicte intre partile interne ce pot duce la situatii periculoase pentru noi ! De ce ? Deoarece de acestea nu prea ne dam seama ca exista, acolo, undeva in adancul fiintei noastre ! Conflictul mocnit ne roade incet din interior si se revarsa in afara cu niste comportamente pe care nu le dorim, dar nici macar nu stim de unde vin.

Sa va dau un exemplu:
Un copil cu o copilarie mai dificila, cu situatii conflictuale in familie, situatii care ii genereaza o stare de nesiguranta chiar atunci cand copilul are mai multa nevoie de ea. Urmata de despartirea parintilor si lupta acestora pentru acapararea copilului, pot duce la stari interne de nesiguranta si la dorinta acuta de restabilire a echilibrului intern, atat de necesar copilului. Ca raspuns de siguranta in urma schimbarii mediului extern, acesta poate sa dezvolte o imaginatie bogata si sa creeze o lume interna imaginara foarte puternica. Partea sa interna Creativa este atat de vioaie si de bine antrenata (daca evenimentele nefericite s-au produs inca de la o varsta frageda) astfel incat construieste o lume imaginara cu puteri mari in harta sa. Copilul se simte bine si in siguranta in aceasta lume deoarece adultii de la care asteapta astfel de lucrui nu i le ofera. Partea interna a lui de Siguranta sta linistita in Castelul Palarierului construit de partea lui interna Creativa. Dar, dupa cum stim deja ca Harta nu este teritoriul, acest copil la varsta adulta poate dezvolta comportamente ce intra in conflict cu mediul extern, cu teritoriul, cu realitatea. Va vedea multe lucruri prin prisma lumii interne imaginative si va fugii de multe ori din fata realitatii in lumea creativitatii. Asta nu este neaparat ceva rau, dar poate avea efecte negative pentru adultul respectiv cand sunt generate conflicte cu mediul extern (alti oameni) si mai ales cand sunt generate conflicte interne neconstientizate. Partea lui interna Siguranta "vede" ca anumite lucruri nu sunt aliniate intern cu mediul exterior. Apare un conflict mocnit cu Creativitatea, care incearca sa o atraga in Castel. Acestea pot duce la stari de apatie sau nervozitate, la stari depresive sau la rupere de realitate. Cum se declanseaza acestea ? Simplu si fara sa realizeze, la o cerere din mediul extern la care nu poate face fata (asa crede el) partea lui interna de Siguranta cheama repede partea Creativa sa o apere, aceasta apeleaza la resurse interne creative sau imaginare care aduc o anumita siguranta. Siguranta care este usor destramata de realitate, fara o baza reala aceasta siguranta este greu de mentinut in timp si duce la conflicte cu mediul extern. Mediu care la randul lui reactioneaza si produce noi cereri adultului nostru. Jocul se repeta si il oboseste repede psihic, iar linistea nu o gaseste decat in Castelul Palarierului. Din pacate acesta nu poate sa existe fara realitatea din jur, mintea noastra si corpul nostru sunt elemente ale aceluaisi sistem si se influenteaza reciproc. Mai mult decat atat sistemul om reactioneaza cu sistemul mediu extern care cuprinde si alte sisteme oameni. Influenta este reciproca si are o stransa cauzalitate, la orice actiune raspunde o reactiune, la orice cauza exista si un efect. Daca tu nu vrei sa te integrezi mediului extern, acesta va raspunde ascultator si te va dezintegra :-)), glumeam, te va respinge. Cum noi suntem animale profund sociale si valoarea nostra nu este recunoscuta decat prin valoarea pe care ne-o acorda societatea, vom avea un conflict intern: intre dorinta de a fi in siguranta (poate in Castelul Palarierului) si dorinta de a fi recunoscuti ca o parte din sistemul societate.

Aceste miniEU-ri sunt mai multe, nu doar acestea doua descrise mai sus. De multe ori descopar in mine unele pe care vag le constientizez, altele pe care le stiu foarte bine, parca ar fi piticii lui Alba ca Zapada (un suflet drag mult mie, chiar asa le spune: Pitici), ca de ex: Constiinciosul, Atotstiutorul (unul cam tupeist si bagaret in ultimul timp), Carcotasul (prieten bun cu bagaretul), Cavalerul inimilor frante (se da mare si asculta cu atentie orice inima franta, are magnet la tristete si compatimeste bine), Cavalerul dreptatii (tipa tare si are gura mare cand se produce o nedreptate), Sarpele (aluncos si ia comanda de adaptare cand este vorba de supravietuire, este intelept uneori), Mosul (se da batran si intelept, incearca sa impresioneze), si mai sunt cativa, dar mai bine ma opresc aici !
Vorba unui prieten: "Costi, tata, toti avem cate o pasarica, tu esti mai bogat nene ! Ai un stol !"

Dupa cum vezi, dragul meu cititor/cititoare lucrurile sunt simple si complicate in acelasi timp si tocmai asta le fac atat de frumoase si interesante.

In acest post nu am mai pus poze dar m-as bucura mult sa pui tu cate un comentariu , o poveste sau o intrebare. Poate o discutie, poate o critica sau poate un semn !
Astept curios, curiozitatea ta !

Lupii din sufletul Micului Sef de Trib

Daca tot am vorbit de povestile indienilor din America de Nord, iata si una referitoare la eu-rile interne.

Fiul cel mic al Sefului de Trib Sioux a asistat pentru prima oara la ritualul de initiere al tinerilor ce devin barbati. El a vazut cum unii au devenit razboinici neinfricati trecand probele de foc ale initierii, altii au aratat ca tribul se poate baza pe bratul lor tare si ochiul ager, cum unii isi arata talentul de calauza sau tamaduitor, altii mestesugul in a face arme ascutite si mortale, dar, a mai vazut si cum unii se transforma in fiare sangeroase si se manjesc cu sange nevinovat, cum frica si lasitatea omoara omul din sufletul altora si mai ales cum multi prieteni mai mari se transforma intr-un fel sau altul.

Frica si indoiala au patruns in sufletul sau si a alergat la bunica lui, mama vestitului Sef de Trib. Ea a vazut indoiala din sufletul copilului si l-a intrebat:

"- Oare ce duh rau a atins inima nepotului meu si ii tine curajul legat cu latul indoielii ?"

Baiatul i-a raspuns:

"- Bunico, dupa ceremonia de initiere, am vazut cum unii baieti pe care ii cunosteam au devenit barbati in trib si cum altii au devenit rusine pentru noi! Am ceva in suflet care ma face sa vreau sa fiu un Mare Sef ca tata, dar si ceva ce imi strecoara frica! Te rog sa imi spui cum sa fac sa ajung si eu barbat in trib ?"

Bunica a zambit, a intins mana si a tras baiatul langa ea. L-a mangaiat pe cap si i-a povestit:

"- Uite cum sunt lucrurile: in inima omului salasuiesc doi lupi. Unul este sangeros si las, este cel ce starneste frica si ingheata sufletul, este cel ce se hraneste cu sange nevinovat, este razbunator, inegurat si rau, este cel singuratic si crud, se gandeste numai cum sa ii fie lui bine si niciodata la haita!

Celalalt lup este drept si curajos, este cel ce arata ingaduinta si sare in ajutor, este cel ce se hraneste cu dragoste si mila, este iertator, senin si bun, este cel care are grija de perechea, puii si de haita lui, este viteaz si respectat!

Vezi tu baiatul meu, acesti doi lupi din inima fiecarui om se lupta si se bat pe inima omului in fiecare zi din viata lui. Ei se lupta crancen si nici unul nu se lasa, premiul celui care invinge este mare !"

Micul Sef de Trib care o asculta pe bunica cu sufletul la gura si ochii mari, a sarit in sus si a intrebat-o:

"- Si care dintre cei doi lupi castiga inima omului, bunico !??"

Iar bunica, cu zambetul ei intelept, spuse:

"- Cel pe care il hranesti, baiatul meu, cel pe care il hranesti !"