Calculatorul din capul meu - partea IV

Hei, iata ca programul Maimuta din capul meu a stat un pic pe cativa neuroni si atentia ei a fost "prinsa" iar de acest subiect. Asa ca nu ratez ocazia sa mai scriu cateva randuri.



Data trecuta am scris despre Harta, Perceptie, despre faptul ca Harta nu este Teritoriul-adica modul in care percepem si vedem noi lucrurile, modul in care sunt ancorate unele valori si credinte ale noastre nu sunt o reprezentare fidela a realitatii, uneori sunt chiar o denaturare a realitatii. De multe ori, lumea din capul nostru este atat de mare si "reala" pentru noi incat nu mai percepem si nu mai intelegem lumea reala, din jur. Alteori, ca in metafora Samanul si Leadershipul sunt unii oameni care au viziuni atat de puternice si vii, incat pot schimba viitorul altor oameni si aici vorbesc despre viziunea leaderilor, a leaderilor mari. Pentru mine, ca un om ce doreste sa se dezvolte, ma straduiesc sa fiu flexibil si sa imi largesc harta si cercul viziunii, astfel incat sa cuprind in ea lucrurile noi, oamenii noi si hartile lor.



De cele mai multe ori este mai usor si eficient pentru noi sa schimbam harta si nu teritoriul, realitatea. Vai, nu stiu daca realizam cat de puternica esta harta noastra si cat de mult ne influenteaza ! Care este motivul pentru care va spun asta? Pai, hai impreuna sa vedem ! Putem sa incepem cu cateva exemple:

1. Intr-o sesiune de training sustinuta de Sid Jacobson pe teme de NLP, la care am avut sansa sa particip, am aflat cateva observatii legate de familiaritate si puterea hartii din capul nostru. El ne spunea de tragedia traita de unii oameni din New Orleans in timpul si mai ales imediat dupa trecerea urganului Katrina. Au fost foarte multi oameni adapostiti intr-un mare complex de cladiri, acolo au suferit mai multe zile de foame, de sete si de lipsa medicamentelor sau a ingrijirilor, fara sa actioneze intr-un mod oarecare pentru a iesi din aceasta situatie. Care era cauza ? Ei erau atat de familiari cu faptul ca ajutorul va trebui sa vina de undeva din afara (guvern, autoritati locale, armata, etc) si ca televizorul este cel ce transmite toate informatiile necesare incat in harta lor nu mai era loc de alta optiune. Harta lor nu cuprindea faptul ca puteau sa iasa din cladire si sa incerce sa caute ajutoare sau macar sa vada starea lucrurilor, sa caute informatii macar. Si asta se intampla intr-o situatie care se inrautatea din ora in ora si nu se intampla unui grup de 10-20 de oameni, se intampla unui grup de cateva sute de oameni. Unii au murit, altii au avut probleme mari de sanatate si altii au scapat. Dar daca cineva iesea din cladire, intra in apa pana la genunchi de pe strada si mergea cca.500 m putea sa vada ca la cateva strazi mai incolo era o parte de oras neafectata, uscata, unde puteau gasi provizii, medicamente si ajutor. Dar harta lor era puternica si ei erau atat de familiari cu niste obiceiuri care sfidau chiar instinctele de supravietuire. Acesta este si motivul pentru care multi oameni au obiceiuri, vicii (alcool in exces, droguri, etc) pe care le practica si le consuma chiar daca le fac rau, chiar daca ii imbolnavesc sau stiu clar ca pot sa moara repede din cauza lor. Ele sunt prea familiare, ei sunt prea obisnuiti cu ele si le ancoreaza puternic in harta lor incat devin mult mai puternice decat realitatea si supravietuirea.
2. Experimentul broastei pusa in oala cu apa, pe aragaz. Daca incalzim apa cu un ritm suficient de lent, broasca se obisnuieste cu apa, chiar daca la un moment dat apa fierbe si ea moare. In acest caz broasca nu sare din apa si se lasa facuta supa. In schimb daca pui broasca direct, fara nici o acomodare in apa fiarta ea va sari imediat din apa. Cam asa este si cu noi, oamenii. Am vazut oameni la sauna care au stat fara probleme cand temperatura a fost ridicata treptat, pana la limite insuportabile de temperatura si umiditate, unde, cand a intrat altcineva acesta era sa faca stop respiratoriu si nu a rezistat mai mult de 1 min. Problema a fost cu cel care a rezistat la temperatura si umezeala aceea mare. Cand a iesit din sauna si a facut greseala vietii lui: a intrat la dus si a dat drumul la apa rece pe el. A murit in drum spre spital. Stop cardiac si vase de sange sparte in creier datorita diferentelor mari de temperatura si a socului termic.
3. Cazuri mai putin tragice dar care creeaza probleme in relatiile interumane. Oameni convinsi ca sunt atat de buni si ca au un grad mare de expertiza pe anumite domenii incat nu pot sa acorde atentia necesara unui feedback: il considera prea personal si prea limitativ. Unele parti din harta lor sunt prea puternice si nu vad realitatea: rezultate discutabile, destramarea unor relatii bazate pe respect si incredere, etc. De multe ori duce la neadaptare, schimbarea frecventa a locurilor de munca, a relatiilor, a grupului de cunostinte, etc. Aici au numai ei de pierdut, ei isi ridica ziduri, ceilalti nu o sa faca decat sa ii ocoleasca. Periculos este daca acesti oameni sunt medici, judecatori, profesori si aceste convingeri ale lor duc la influente negative, decizii eronate si interventii nefericite.

Iata cateva exemplele care imi arata, cel putin mie, ca: Este mai usor si uneori mai eficient sa schimbi harta decat teritoriul! Este mai bine si pentru noi, dar si pentru cei din jurul nostru sa fim flexibili (ca sa adaptam si sa largim mai usor harta noastra) si curiosi (ca sa putem vedea si incet sa cuprindem si lucruri care nu sunt in harta noastra).

Unii pot sa spuna: Lasa domnule abureala, spune ceva concret, practic! Cum imi dau seama ca am harta "intepenita", ca programele care ruleaza in calculatorul din capul meu sunt variante vechi, depasite sau cu bug-uri ? Ce fac daca sunt prea familiar cu anumite "soft-uri" ce imi umple "sistemul" cu "virusi" ?

Dupa umila si poate inca neavizata mea parere, cred ca flexibilitatea, curiozitatea aplicata cu scopul de observare si regalare, receptarea atenta (rationala dar si emotionala) a feedback-ului ne poate ajuta. Verificarea cu noi insine si cu echilibrul nostru interior a comportamentelor celorlalti fata de noi (ca raspuns la comportamentul nostru). Testarea, aplicarea si verificarea reactiilor personale si a celor din jur in urma unor actiuni si comportamente ale noastre.

Nu este simplu sa dai solutii, deorece ele sunt personalizate pe fiecare si fiecare din noi avem resurse interne sa ne atingem obiectivele propuse. Nu sunt decat experiente ale altora si strategii scoase la iveala ce pot fi aplicate si de noi. Acestea pot fi folosite ca in programare, cu metoda TOTE (Test-Operate-Test-Exit). Oricum, sunt multe lucruri ce pot fi spuse, dar ar fi prea mult aici si care nu au valoare decat daca sunt si traite!

Cam atat pentru aceasta parte. Programul Maimuta din capul meu si-a pierdut rabdarea, nu mai poate fi concentrata pe acest subiect, sta agitata pe craca unui neuron si vrea sa sara pe alta craca. A vazut ceva, undeva, intre fisiere si alte soft-uri instalate, ceva ca niste mici ghemotoace de identitate. Este curioasa sa vada ce este, asa ca zboara din craca in craca si ajunge in partea mintii in care sunt unele parti din mine. Maimuta este contrariata, se uita la ele, le ia in mana si se mira ! Ea stia ca este singura care se joaca cum vrea in mintea mea, dar descopera ca mai sunt si alte miniEU-ri ce sar pe acolo. Asa ca o las sa isi satisfaca curiozitatea si data viitoare vom vorbi despre parti interne si ce se poate intampla daca nu sunt in echilibru sau daca sunt in conflict. O sa va scriu si metafora lupilor din sufletul micului sef de trib !

Pana atunci lasa curiozitatea sa zburde si flexibilitatea sa creasca, cauta si intreaba !

Discutii cand esti treaz

La o discutie cu prietenii a aparut subiectul TRANSA. Ne intrebam, daca nu cumva, tot timpul noi rulam in cap programe si gandurile noastre sunt concentrate pe acel program, restul fiind automatism. Asta ar insemna ca traim tot timpul intr-o transa autoindusa. De cateva ori m-am surprins in ceva de de genul asta: veneam acasa de la servici (am marele noroc sa stau aproape de job si fac 20 min pe jos pana acasa), trec printr-o zona verde cu multe vile frumoase. Ma trezesc undeva la peste jumatatea drumului si nu pot sa spun cert pe langa ce am trecut, daca a fost vre-o modificare la o anumita casa sau cate persoane au trecut pe langa mine. Majoritatea drumului in capul meu se mai invart problemele de la servici, ma gandesc la ele, vad solutii sau ce piedici pot sa apara, etc. Practic, programul Maimuta, sare de la un subiect la altul fara sa fiu atent constient la drum (programul Maimuta este denumirea pe care o dau eu atentiei mele interne, gandurilor, care uneori sar de la un subiect la altul, ca o maimuta ce sare din craca in craca si nu sta prea mult la ceva). Noroc ca suntem inzestrati cu o capacitate enorma de absortie a informatiilor, mare parte din ele (peste 80%) sunt procesate inconstient si asta face ca de multe ori sa traversez cateva strazi, sa merg fara sa ma lovesc, sa imi pastrez integritatea fizica pana la tinta. Chiar daca, constient, gandurile mele sunt in alta parte, atentia mea constienta in mare parte este orientata catre interior, catre ceea ce gandesc in acele momente.

Atunci imi dau seama ce fiinta mareata a creat Dumnezeu (sau cine credeti voi) cand a facut omul. Ce capacitate extraordinara avem de prelucrare a informatiilor, analiza si decizie. Imi dau seama de ce avem nevoie de harta din capul nostru si imi mai dau seama ca scriu acest articol si sunt in transa lui, ca de fapt discut dar nu sunt treaz, sunt in TRANSA subiectului discutat!

Vine intrebarea normala: Cand sunt treaz, sau ce inseamna sa fi treaz ?

Astept cateva sugestii de la tine, cel ce citesti asta ! Ce zici te incumeti ?

Ganduri, ganduri

Ma gandeam, cred ca ma gandeam, mi-ar fi placut sa ma gandesc..... nu stiu, poate visez sau poate este transa perceptiei..... Sunt unele zile in care imi pare ca aerul este vascos pe langa mine, parca sunt undeva deasupra ochilor mei dar in interiorul craniului si ma comand, imi spun "Hai ma trup vechi, misca din labe si mergi, mai ai de cercetat, mai ai de invatat, mai ai de intrebat.....CAUTA raspunsuri, CAUTA !!!!" Dar nici eu nu stiu ce caut.. De multe ori ma intreb DE CE CAUT? CE CAUT ? si mai ales PENTRU CE CAUT ?

Daca ai vazut filmuletele din Animatrix, uneori ma surprind ca si cum as fi fata care isi cauta pisica intr-un loc viran, parasit, dar plin de anomalii. Ca si ea, intru pe coridoare (ale mintii) in care, daca intind mana, dau de o falie de realitate in care timpul se scurge mult mai incet, alteori parca ies in curte si vad timpul ca trece mult prea repede. Atunci ma intorc spre mine si strig: "Iar nu esti hotarat, iar ai uitat ce iti doresti, veeeezi si timpul treceeeee !"

Acum rad de mine si imi spun: "Nebunule, nu este decat un carusel, nu mai alerga sa prinzi himere, traieste un pic in prezent! Ha ha ha, in prezent.... nu uita: in prezent !"

Uf!.. lasa ca imi trece si raceala asta si atunci voi matura din cap gandurile astea urate, voi asuda cu ele pana ma vor durea oasele, dar ma voi simti bine... Da, da, am sa ma simt bine cand voi sta sprijinit in matura, ma voi uita in jur si mintea mea va fi curata si ochii maimutei vor scanteia de placere si narile ei vor fremata. Programul Maimuta din capul meu va fi ghidus si neastamparat, va cauta iar, va inteba, va fi curios.... Nu conteaza ce va cauta! Cautarea insasi este cea interesanta, ea te face sa te simti viu!

Mi-ar fi placut sa ma gandesc, cred ca ma gandeam,..... ma gandesc acum si ma uit la mine, ma vad, ma simt, ma aud: ce bine ca sunt inca viu!

TU ESTI ?

Samanul si leadershipul

O poveste de la tribul Sioux, preluata si in unele filme mai noi.

"Intr-un trib de indieni Sioux, Samanul lor era pe moarte. El era bucuros ca va plati ultima datorie a vietii la urma anilor sai multi. Mai inainte sa treaca pragul si-a chemat fata, care invatase toate tainele celor doua lumi, sa ii dea amuletele spirite ce deschid usa dintre aceste lumi, asa cum era traditia lor si sa o sfatuiasca cum sa vada cine va fi urmatorul Mare Sef. Acel Mare Sef ce va salva tribul Sioux de plaga Omului Alb.

Fata lui a venit in Cortul Initierii, a primit amuletele sacre si l-a intrebat pe tatal ei Marele Saman:

- Spune-mi tata, cum am sa il vad pe cel de care imi vorbesti, cum sa il descopar pe acela ce va duce tribul acolo unde va putea sa traiasca peste anii acestia multi?

Iar samanul i-a raspuns:

- Fata mea, iata ce spune Marele Spirit: sunt unii oameni ce arata un cerc in jurul lor si in acel cerc ei sunt in stare sa se ingrijeasca pe ei, sa isi aduca foc sa se incalzeasca, sa vaneze ca sa manance, sa isi creasca calul si sa-si deschida inima ca sa se bucure de Marele Spirit. Sunt alti oameni care arata cercul acela mai mare, astfel incat in el intra toata familia sa. Ei sunt in stare sa incalzeasca toata familia, sa vaneze pentru ea, sa ridice cortul lor si impreuna sa isi deschida inima si sa se bucure. Dar fata mea, tu sa il cauti pe acela care poate arata cercul mult mai mare, in cercul acela sa incapa intregul trib si poate chiar mai mult. Pe acela, ai sa il recunosti dupa viziunea lui, dupa cum iti arata el cu ochii mintii cum are grija de tot tribul si cum gandul lui merge inainte in ani si vede copii si nepotii copiilor din trib cum se bucura chiar daca lumea va fi a Omului Alb. Sa te uiti atent sa vezi daca viziunea traieste in el si este vie, daca creste, daca o poate arata tribului si tribul va crede in ea. Asta o vezi pe chipul si trupul lui, o auzi din glasul lui si o simti in inima ta. Acela este omul pe care il cauti, omul care va putea sa bage tot tribul in cercul lui sacru si sa il mentina in anii multi ce vin!

Fata i-a multumit si a fost sigura ca o sa il gaseasca pe viitorul Mare Sef. Samanul a murit cu zambetul pe buze, avea doua motive: primul era impacat si multumit cu el ca a lasat soarta tribului pe maini bune, al doi-lea era faptul ca stia ca nu trece decat un prag catre lumea ce des o aducea in tribul sau."

Metafora, in fapt o poveste veche a indienilor din America de Nord, oglindeste foarte bine calitatiile leaderului si ce inseamna puterea viziunii in leadership. Dar mai oglindeste si notiunea de spatiu sacru, cercul lumii noastre si faptul ca in centrul acesteia suntem tot noi, cei care trasam acest cerc. Totul depinde de cat de mare si flexibil il facem, de cati incap in el si de cat de puternica este viziunea nostra, viziune ce da putere acestui cerc.

Leonardo da Vinci spunea: "Toata cunoasterea noastra isi are originea in perceptia noastra!"

Cercul tau cum este ? Viziunea ta cat de clara si vie este ?

Ce faci ca sa iti cresti viziunea ?

Unde au ascuns zeii secretul !

Iata o metafora care mie mi-a placut, metafora povestita de fata mea:

" Se spune ca dupa ce Dumnezeu a creat lumea si omul, a tinut sfat cu ceilalti zei (sau ingeri) legat de cum sa pazeasca mai bine MARELE SECRET: secretul despre cum a facut lumea si cum a fost creat omul.

Au stat ei la sfat si zeul marii spuse: Sa il ascundem pe fundul oceanului, acolo omul nu o sa il gasesca! S-au gandit si s-au sfatuit, dar Dumnezeu le-a spus: Nu cred ca este bine, il cunosc pe om, doar este dupa chipul si asemanarea mea, cu firea lui curioasa va scotocii toate ungherele marilor si oceanelor si va da de el !

Atunci zeita pamant a spus: Sa il ascundem adanc sub pamant, il voi ingropa in cea mai adanca tainita a muntilor mei si omul nu o sa il gaseasca! S-au gandit si s-au sfatuit, dar Dumnezeu le-a spus: Nu cred ca este bine, omul cu perseverenta lui va scormoni tot pamantul si va da de el, trebuie sa il ascundem in alta parte!

A venit repede copilul zeu al cerurilor si vazduhului si a spus: Sa il ascundem sus in nori, sau printre lucitoarele stele, acolo omul sigur nu o sa il gaseasca ! S-au gandit si s-au sfatuit, dar Dumnezeu le-a spus: Nu cred ca este bine, omul cu nevoia lui de cunoastere isi va ridica ochii catre ceruri si va trimite soli catre stele pana o sa il gaseasca, cred ca trebuie ascuns in alta parte, dar unde ?

Si cum sta Dumnezeu asa si cauta raspuns, a venit zeita inimii si a dragostei si a spus: Eu zic sa ascundem SECRETUL in inima omului, el nu prea cauta acolo. Se uita numai in afara lui si cauta in lumea ce i-a fost data in stapanire, dar uita sa caute chiar in inima lui!

Atunci Dumneazeu s-a bucurat si a spus: Adevar este in ceea ce spui, omul de multe ori nu cauta in inima sa, de asta nu mai este cu noi acum! El va cauta mult in lumea ce o stapaneste, dar numai in interiorul lui nu va cauta! Acolo o sa ascundem SECRETUL !

Toti zeii s-au bucurat ca au gasit cel mai bun loc in care sa ascunda SECRETUL de om, chiar in inima acestuia. Dupa ce l-au ascuns bine acolo, s-au intors la un ultim sfat. Acolo, mica zeitate a recunostintei spuse: Dar daca, Doamne, omul va cauta si va gasi SECRETUL in inima lui, ce vom face atunci ?

La care Dumnezeu razand ii raspunse: O sa il lasam omului, il va merita! De aceea il ascundem, sa vedem daca intr-adevar merita sa fie ca noi, el este dupa chipul si asemanarea nostra. Daca il gaseste, merita sa stie ca SECRETUL este in el, nu in alta parte. Pana la urma, nu asta este SECRETUL !?"

Calculatorul din capul meu-partea III

Spuneam data trecuta ca voi discuta despre alte presupozitii NLP, una dinte ele este : Harta nu este este teritoriul ! Daca iti amintesti ce spuneam data trecuta despre Perceptie, despre felul in care vedem lumea din jur si cum mintea noastra isi formeaza o harta a realitatii, atunci vei intelege si presupozitia de mai sus.

Intr-o conferinta legata de istoria religiilor, Eliade, spunea cum omul, inca din cele mai vechi timpuri, si-a creat locul sacru, teritoriul sacru si a instituit centrul lumii in centrul acelui loc sacru. Nu intru in amanunte (ele pot fi citite in cartile lui Eliade: Sacrul si Profanul; Ocultism, vrajitorie si mode culturale) dar vreau sa subliniez cateva aspecte prezentate de Eliade: el spunea ca omul nu putea sa isi duca existenta decat in acest spatiu sacru (care era in fapt spatiul cunoscut, lipsit de primejdiile necunoscutului), omul nu isi poate duce existenta decat in spatiul cunoscut si acceptat de mintea sa, de aceea l-a sacralizat.

Curios cat de mult seamana nevoia omului de a trai in spatiul cunoscut si acceptat de mintea sa cu Harta mentala. Intr-adevar fara aceasta harta mentala si fara etichetarea pe care o facem lumii din jur, nu putem trai, sau nu putem functiona normal (acel normal pe care majoritatea noastra il accepta ca model: cultural, religios, social, etic, economic, educational, etc; model de normalitate al timpurilor noastre). Daca nu recunoastem lumea din jur (realitatea) dupa modelele si etichetele din mintea nostra (harta noastra mentala), daca nu putem noi sa ne integram in aceasta realitate, nu putem "functiona normal" avem dezechilibre psihice, de identitate si de integrare in societate, in cazurile grave inebunim sau murim.

De multe ori Realitatea, lumea din jur, nu este ca in harta noastra, totul depinde de Perceptia noastra unica si diferita. Realitatea, in general, este asa cum o percepem, dar exista diferente, care sunt in fapt diferente interne ale modului nostru de perceptie si diferente de harta. Totul depinde din ce punct de vedere vezi ceea ce se intampla, de pozitia din care observi fenomenul.

Sa va dau un exemplu. Zilele trecute eram in parc cu micul meu catelus (un bichon havanese de numai 5 luni). Catelul este foarte jucaus si foarte prietenos, este inca pui si nu realizeaza pericolele, nu si-a dezvoltat agresivitatea. Daca nu il tin in lesa se duce la toata lumea intalnita si vrea sa se joace. Te trage de pantaloni, de sireturile de la adidasi, te latra si alerga in jurul tau ca sa te joaci cu el. Daca intinzi mana la el incepe sa te roada de degete (e in faza in care schimba dintii), daca fugi de el vine dupa tine si este marea lui placere sa te alerge si sa te latre (isi exerseaza din instinct "forta dominatoare"), este micut (are 3 kg. si este cam cat un catel de plus).

Imagineaza-ti "fiara" asta la plimbare prin parc (se vede din poza ca este un pic mai mare decat un caiet studentesc), este un deliciu, pentru unii, pentru altii poate fi un adevarat pericol ! Iata ce sa intamplat: ne jucam cu un bat (incercam sa il invat comanda aport si sa aduca batul) intr-o poienita din parc, totul merge de minune de vre-o 20 de min. La o distanta mica de noi erau 2 copii (11-13 ani) un baiat si o fata (cred ca erau frati) impreuna cu tatal lor. Se jucau cu mingea. O buna perioada de timp fiecare si-a vazut de treaba lui, fetita chiar radea de micul bichon ce facea pe importantul cu batul in gura si dadea vesel din coada cand era laudat. La un moment dat am aruncat batul un pic cam aproape de locul in care era baiatul cu mingea la picior. Catelul a fugit sa il aduca, baiatul in acel moment incerca sa faca niste fente cu mingea. Nimic mai tentant pentru catel ! A vazut miscarile de fenta, ce samanau foarte mult cu joaca noastra acasa-cand incerc sa il prind si s-a dus glont la baiat si la mingea lui (toti cainii au o atractie irezistibila la mingie). Dorinta si comportamentul catelului erau de a se juca cu mingea si cu baiatul acela. Dar nu a fost sa fie asa ! De ce ? Deoarece baiatul avea o alta harta legata de faptul ca vine spre tine un caine in viteza ! Nu conta ca era mai mic decat mingea lui, nu conta ca el avea de gand sa se joace (nici nu avea de unde sa stie, catelul a omis sa ii spuna:-), nu aveau limbaj comun), nu conta ca el era mai mare si mai inteligent. Am vazut reactia lui si am obeservat cu atentie evenimentele (intre timp alergam sa prind "fiara"). Baiatul efectiv s-a speriat de catelul care s-a repezit la mingie, a fost ingrozit de faptul ca "fiara" a incercat sa il agate de pantaloni, a inceput sa tipe (intr-un mod care evidentia groaza) si sa fuga de mica "piseta cea viteaza" (asa ii spunem noi cate o data). Groaza lui era reala, frica se vedea prin tot limbajul lui nonverbal, oricat am incercat eu sa ii spun ca nu este nici un pericol, calculatorul din capul lui rula programul "Panica !-te mananca cainele-scapa cine poate !!!!" Programul era atat de real si de bine ancorat in harta lui incat reusea foarte bine sa transmita panica, era foarte convingator, a reusit sa isi sperie si sora si tatal-care a sarit in apararea copiilor. Lumea din jur radea de se prapadea, ditamai copii alergati de un ghemotoc de blana! Au scapat uracandu-se pe banca, moment in care "inculpatul" a fost capturat si "asigurat ferm" cu lesa din dotare. Degeaba incercam sa le explic ca nu era nici un pericol, catelul dorea doar sa se joace, nu manca pe nimeni, practic nu am avut cu cine sa vorbesc (nici rabdarea necesara-acum imi pare rau ca nu am insistat), harta lor nu cuprindea acest aspect. Harta lor avea doar informatia: Cainii sunt foarte periculosi, indiferent de varsta, marime sau comportamnet ! Nu am stat sa ma interesez care era motivul pentru care s-au comportat asa, ce le-a declansat acest comportament (pot presupune ca educatia data, lipsa de experienta cu animalele si poate ceva experiente neplacute cu alti caini au fixat foarte bine acest program in harta lor). Dar pentru mine a fost un alt exemplu clar si convingator de cum functioneaza harta fiecaruia, ce inseamna sa percepi lucrurile si evenimentele prin aceasta harta si cum poate actiona un program din capul tau la comenzile din harta.

Cum ne duce pe noi acest subconstient, inconstient sau cum ii spun eu "sistem autonom de operare" in diferite ipostaze si mai ales mi-a demonstrat ca de multe ori Harta nu este teritoriul. Realitatea este una singura: catelul s-a repezit la mingea baiatului ! Harta mea a aratat ca el dorea sa se joace cu acel baiat, harta baiatului a aratat ca este atacat de catel, harta unor alti oameni de acolo (observatori fara voie) incercau sa integreze momentul: nu stiau ce sa faca, sa rada sau sa sara in ajutorul baiatului. Am auzit multe comentarii (deorece suntem unici si diferiti) ca nu trebuie lasati cainii liberi, ca acei copii sunt idioti si prosti ("Auzi tu, sa te sperii de un asa catel!"), fiecare in functie de harta.

Dragilor si dragelor "LUMEA ESTE ASA CUM ESTE EA, DAR MAI ALES ESTE ASA CUM O VEDEM NOI !" de aceea de multe ori Este mai usor sa schimbi harta decat realitatea ! Asta este o alta presupozitie de care vom vorbi mai incolo, dupa ce o sa va scriu o metafora, povestita de fata mea, auzita la randul ei la ora de religie.

Pana atunci: Cautati, fiti curiosi, intrebati !

Hristos a inviat !

Pace sa aveti in suflet !

Urmariti colajul (cu sunet) pentru o clipa de echilibru: