Elimină toxinele din viaţa ta

Se spune ca în viaţă, printre multe lucruri importante, trei ies în evidenţă:

1. Cât de frumos trăieşti;
2. Cât de mult iubeşti;
3. Cât de elegant te-ai dat la o parte din faţa lucrurilor care nu îţi erau destinate.

Este bine să fi atent la nivelul de "toxicitate" psihică la care eşti expus. 

Ca şi orice altă obişnuinţă este foarte posibil să nu realizezi câte toxine înghite psihicul tău şi să te trezeşti când este prea târziu. 

Dacă eşti prea încordat, reacţionezi prea des cu emoţii negative la anumite persoane sau situaţii, cerul sufletului tău are prea des nori şi furtuni cu tunete şi fulgere, fi atent!

Uită-te cu atenţie la tine şi în jurul tău. 

Este momentul să schimbi ceva.

Poate iei prea multe asupra ta, lucruri care nu îţi erau destinate: furie, supărări, probleme, etc ale celor din jurul tău.

Poate nu îţi acorzi prea multe şanse să te relaxezi, să faci mişcare, să râzi, să faci dragoste, să iubeşti şi să te iubeşti, să dormi, să faci ceea ce îţi place.

Poate mediul în care lucrezi este toxic pentru tine şi nu te mai hrăneşte ci te otrăveşte.

Poate carterierul şi vecinii nu îţi mai plac.

Orice ce ar fi, ai grijă la nivelul de toxicitate - să nu devină ireversibil!

Pentru ca avem o singură viaţa - Actioneaza!

Perspectivă

Azi este cea mai proastă zi din viaţa mea!

Şi nu încerca să mă convingi că

Este ceva bun în fiecare zi

Deorece, dacă te uiţi mai atent

Aceasta lume seamănă cu iadul.

Chiar dacă

Ceva bun mai străluceşte din când în când

Fericirea şi împlinirea nu ţin prea mult

Şi nu este adevărat că

Totul este în mintea şi inima noastră

Deorece

Adevărata fericire poate fi obţinută

Doar daca eşti înconjurat de bine

Nu este adevărat că binele există

Sunt sigur că poţi fi de acord cu asta

Realitatea

Creează

Atitudinea mea

Totul este în afara controlului meu

Nici într-un milion de ani nu mă vei auzi spunând

Azi este cea mai bună zi din viaţa mea!

Acum citeste de jos în sus...

O scrisoare despre...mici decizii, obisnuinte si consecinte

Scrisoare de la un prieten bun....

"Draga prietene,

  Nu ne-am mai vazut de ceva timp si imi pare rau ca am neglijat relatia noastra frumoasa si curioasa. Dar nici eu nu am avut vesti de la tine, decat in ultima vreme. Sper ca aceste randuri sa te gaseasca sanatos si drept pe drumul vietii tale. Stiu ca si tu imi doresti asta si esti curios sa cunosti motivul acestui silentium subitum. Este o poveste mai lunga, dar voi incerca sa fiu succint, este vorba despre obisnuinte, mici decizii si consecinte. Nu ca cele din acest desen, dar pot fi si acestea.

Dar hai sa nu o mai lungesc, O persoana draga mie a fost grav bolnava din luna Noiembrie a anului trecut. Am stat mult pe langa ea cu speranta ca o pot ajuta si ca se va intampla minunea de a se face bine.
Sperantele mele au fost mult mai mari si pana la urma inselate.Dorinta mea de mai bine era doar la mine, persoana in cauza a cazut iremediabil in capcana propriilor obisnuinte si a suferit consecintele deciziilor sale. Acele mici decizii pe care le luam cu totii in fiecare zi, ascultand aceea falsa voce care ne spune ca noua nu ni se poate intampla. Din pacate, daca tu nu esti atent la viata, viata este atenta la tine, de multe ori intr-un mod pe care nu il doresti. Pe scurt, persoana in cauza avea o varsta, avea un sir de afectiuni inlantuite (boala de inima, diabet, guta) si a avut o sansa. Spun ca a avut, deorece acum mai are doar o cruce frumoasa, intr-un cimitir linistit, pusa la cap.Nu intru in detalii, as fi prea plictisitor sau anodin pentru tine, dar ce as vrea sa sti draga prieten, sunt urmatoarele:

• miciile decizii din viata, iti pot aduce rezultate regretabile daca este vorba de mici si "frivole" obisnuinte proaste.
• tot ceea ce se spune de nutritia sanatoasa si cat mai naturista este adevarat si merita sa platesti pretul unei mici obisnuinte bune pentru o viata sanatoasa si energica.
• stilul tau de viata iti da socoteala anilor: mananca sanatos, odihneste-te, razi mult, fa multa miscare si iubeste cat poti de tare si de mult pe cei din jurul tau.
• antreneaza-ti copilul pentru drum, nu construi un drum pentru el deoarece ii vei distruge si ii vei fura orice sansa de viata implinita.
• intotdeauna lasa lucrurile descurcate in urma ta, daca maine mori, cei de langa tine sa isi aduca aminte cu drag de tine, nu cu stomacul strans.
• fi vesel si relaxat, Dumnezeu ne da aceleasi sanse tuturor si daca deschidem bine ochii le vedem si ne folosim de ele.
• daca iubesti pe cineva, spune-i cat mai des asta si daca ii gresesti sa nu fi orgolios si sa uiti sa ceri iertaciune, scapa de aceasta greutate.
• sa crezi cu adevarat si sa vrei cu toata inima, indiferent cat de frica iti este si indiferent de ce zic cei din jur. Poate sa faca diferenta dintre a fi viu sau mort, dintre a fi fericit sau napastuit, dintre a fi sanatos si plin de energie si suferind si plin de regrete.
  
  

Ce sa iti mai zic, timpul este unul singur si clipele nu se intorc, miciile decizii si micile obisnuinte te pot duce intr-un loc sau altul. Asa ca la incheierea acestei scrisori ma rog tie sa fi atent o secunda la ce obisnuinte ai si ce decizii iei. Nu este pre tarziu sa schimbi ceva daca doresti draga prieten.
                                                                                                  Cu stima si cu ganduri bune, al tau......."

Fiecare om cand ia o decizie, ia la pachet si consecinta, cand creste o obisnuinta, creste si un rezultat.
Am aflat asta si eu asta pe pielea mea si in suferinta mamei mele.
Dar, o lectie, este lectie pentru cel ce vede lectia.
Eu am invatat.

Oglinda din coaching-o privire subiectiva

Cred într-o filozofie a coaching-ului, într-o filozofie a relaţiei coach-client. Iar filozofia mea personală despre coaching, mai ales de ramura dezvoltării personale, sună aşa:
  Procesul de coaching este un dans al oglinzilor. Coach-ul joacă rolul unei oglinzi care se arată clientului din mai multe perspective. Scopul este de a construi cele mai bune resurse pe care clientul le poate utiliza să îşi trăiască viaţa în echilibru şi în acord cu propria-i viziune.

Coaching-ul este o relaţie de încredere şi sprijin între coach şi client. Oglinzile pe care le arătăm clienţilor ca şi coach, sunt din dorinţa de a arăta clientului unghiuri diferite de perspectivă a vieţii lui aşa cum o trăieşte şi aşa cum îşi doreste să o trăiască acesta. Dar, mai important este să scoatem la lumină resursele pe care le are clientul. "Magia" se produce atunci când clientul "întinde mâna" şi ia resursa pe care o credea intangibilă până atunci, o integreză, o foloseşte şi se recunoaşte în imaginea fericită a viitorului său.

  La fel de interesant este faptul  că procesul de coaching este unul evolutiv, atât pentru client cât şi pentru coach. Clientul, la rândul său este o oglindă în care coach-ul priveşte chiar dacă vrea sau nu. Asta este calea unei relaţii de coaching autentice. De aici coach-ul câştigă experienţă şi învaţă de la clientul său, evoluează împreună cu acesta.

   Starea de coach te ajută să urmăreşti procesul şi obiectivul, iar poziţia de observator te ajută să vezi ce este în oglinda arătată de client şi să evoluezi. Cred cu tărie că este un mare câştig pentru coach şi o valoare pe care o au toţi oamenii care sunt cu adevarat buni în acest domeniu.

Dorintele si nevoile fiecarui copil

Sub deviza:

Antrenează-ţi copilul pentru drum în loc să construieşti drumul pentru el!

Fiecare copil vrea ca părintele lui să fie:

• Un antrenor
• Un lider inspiraţional
• Un mentor de încredere
• Cel mai mare fan al lui
• Persoana la care găseşte mereu alinare 

Copiii au nevoie de:

• Securitate
• Căldură sufletească
• Oportunităţi
• Exemple de viaţă
• Experienţa succesului
• Încurajare pentru a-şi pune în practică potenţialul

5 instrumente pentru a îndemna copii să citească

   Este greu să ne oprim atunci când vorbim despre care sunt beneficiile dezvoltării păcerii de a citi la copii noştri. Tu nu crezi asta? Cititul este exerciţiul perfect pentru minţile tinere. Cărţile îi învaţă pe copii despre lumea şi oamenii din jur, stimulează o imaginaţie sănătoasă, încurajează empatia şi creativitatea. Mai mult de atât, cititul….dar stop, deja este greu să ne oprim…vezi, ce ziceam mai devreme!?

  În primi ani ai copilului, crează din lectură mai mult o aventură decât un exerciţiu de dezvoltare a unei abilităţi. Cititul cu voce tare nu este doar o modalitate foarte buna de a motiva “cititorii reticenţi”, este o activitate minunată de familie, chiar dacă copilul tău este mai mare.

Plăcerea de a citi nu vine întotedeauna natural. Începe această călătorie fantastică în lumea cărţilor încă de cand copilul este mic şi fă din acest lucru o parte din rutina zilnică a familiei.

  Aceasta a fost şi filozofia noastră atunci când citeam împreună cu copii noştri.

• Faceţi-o periodic: ora de culcare este evident momentul propice, copii adoră să ştie că unele lucruri se întâmplă cam la aceleaşi ore, zilnic sau săptămânal;

• Construieşte vocile personajelor: poate crezi că nu eşti un interpret înăscut, dar copilul tău va fi încântat să audă încercările tale haioase să vorbeşti cu accent specific sau să imiţi un anume personaj. Asta aduce viaţă poveştilor!

• Intodu în lectură contribuţia personală a copilului: Cititul cu voce tare poate fi minunat de interactiv. Încurajează imaginaţia copilului tău punându-i întrebări ca: “Ce crezi că se va întâmpla în continuare?”, “Tu ce ai face în situaţia asta?”;

• Determină-l să îşi dorescă mai mult: îmi plăcea să îmi “înebunesc”un pic copilul lăsându-l în suspans, atunci când mă opream din citit la momentul cel mai interesant al poveştii ori când refuzam să citesc următorul capitol până la următoarea seară. A mers foarte bine.

• Elimină stresul: Nu am folosit niciodată cititul ca o unealtă de negociere. Chiar dacă am avut o zi deosebit de stresantă cu un comportament dificl al copilului, nu am refuzat sau anulat povestea citită la culcare. Este întodeauna o metodă de a calma şi de a încheia o zi într-o manieră pozitivă.

Sunt sigur că şi tu şti şi multe alte “trucuri” bune de folosit astfel încât să clădeşti în copilul tău dragostea de citit. Care sunt acelea? Ai încrecat să le aplici cu copilul tău?

Antrenează-ţi copilul pentru drum în loc să construieşti un drum pentru el!

Cum sa te joci cu copilul tau prescolar si sa te bucuri de asta!

Ai avut pana acum acel sentiment de vinovatie, ca nu aloci destul timp de joaca impreuna cu copilul tau?  
Ti-ai spus in gand:”Ah, de as fi avut timp, sa vezi ce mai joaca trageam cu asta mic!”? 

  De multe ori, noi ca parinti, mai ales parinti de prescolari, avem senzatia ca ar trebui sa ne jucam mai mult cu copilul nostru. Iti pare cunoscuta formularea: 
„Daca nu ma joc acum cu el, cand este mic, atunci cand voi avea timp cand este mai mare si are si scoala pe cap!?” 
Daca, da, atunci sa nu te sperii! 
Esti un parinte normal, produs al societatii anilor pe care ii traim, dar care vrea sa faca ceva in acest sens-iar asta este de apreciat!

  Bucăţi mari de timp dedicate jocului cu copilul tau prescolar este dificil sa gasesti in ritmul vietii de azi, dar toata lumea poate profita de un moment de joaca cu copilul in viata obisnuita de zi cu zi. Cantecele si folosirea vocilor caraghiose pot transforma momentul banal intr-un moment de bucurie impartasita cu copilul tau cel mic. Sa faci pantofii sau periuta de dinti sa vorbesca in timp ce sunt folosite, soptind sau cantand cu voce joasa si multe, multe altele, pot umple rapid „rezervorul de joaca si fericire” al copilului tau.

  Amintiti-va ca obiectele obisnuite pot fi cele mai bune jucarii. Un set de bucatarie redus perfect la scara sau masinuta de jucarie sunt minunate, dar nu stimuleaza imaginatia in acelasi mod ca si cateva cutii de diferite dimensiuni, o farfurie de plastic si ceva linguri de lemn. Cu jucarii care se pot „preschimba” in orice, optiunile de joaca sunt cu adevarat nelimitate.

Imi amintesc cand fata mea avea cam 4-5 anisori si am mers impreuna cu ea si cu sotia la restaurant. Luase dupa ea vre-o 2 papusi Barbie si ceva hainute de papusi, dar pana sa vina comanda de mancare se plictisea ingrozitor. Cum nu aveam prea mult timp de joaca cu ea, ma gandeam sa profit de acesta ocazie. Am incercat sa ma joc cu ea cu papusile, a prins dar nu pentru mult timp si plictisul s-a intors. Am inceput sa ma uit pe masa si am vazut chiflele din cosul cu paine. In acel moment mi-am amintit de „dansul painisoarelor” al lui Charlie Chaplin. A fost un moment foarte haios si doua furculite infipte in chifle au fost vedetele serii pentru cat timp am stat la restaurant. Dar cel mai bine imi aduc aminte momentul in care, seara la intoarcere acasa, fata mea somnorosa dar fericita, m-a luat de gat, m-a strans si mi-a soptit la ureche: „A fost o seara de neuitat, tare bine ne-am distrat impreuna! Te iubesc tati!”