duminică, 23 februarie 2014

Oglinda din coaching-o privire subiectiva

Cred într-o filozofie a coaching-ului, într-o filozofie a relaţiei coach-client. Iar filozofia mea personală despre coaching, mai ales de ramura dezvoltării personale, sună aşa:
  Procesul de coaching este un dans al oglinzilor. Coach-ul joacă rolul unei oglinzi care se arată clientului din mai multe perspective. Scopul este de a construi cele mai bune resurse pe care clientul le poate utiliza să îşi trăiască viaţa în echilibru şi în acord cu propria-i viziune.

Coaching-ul este o relaţie de încredere şi sprijin între coach şi client. Oglinzile pe care le arătăm clienţilor ca şi coach, sunt din dorinţa de a arăta clientului unghiuri diferite de perspectivă a vieţii lui aşa cum o trăieşte şi aşa cum îşi doreste să o trăiască acesta. Dar, mai important este să scoatem la lumină resursele pe care le are clientul. "Magia" se produce atunci când clientul "întinde mâna" şi ia resursa pe care o credea intangibilă până atunci, o integreză, o foloseşte şi se recunoaşte în imaginea fericită a viitorului său.

  La fel de interesant este faptul  că procesul de coaching este unul evolutiv, atât pentru client cât şi pentru coach. Clientul, la rândul său este o oglindă în care coach-ul priveşte chiar dacă vrea sau nu. Asta este calea unei relaţii de coaching autentice. De aici coach-ul câştigă experienţă şi învaţă de la clientul său, evoluează împreună cu acesta.

   Starea de coach te ajută să urmăreşti procesul şi obiectivul, iar poziţia de observator te ajută să vezi ce este în oglinda arătată de client şi să evoluezi. Cred cu tărie că este un mare câştig pentru coach şi o valoare pe care o au toţi oamenii care sunt cu adevarat buni în acest domeniu.


vineri, 21 februarie 2014

Dorintele si nevoile fiecarui copil

Sub deviza:
Antrenează-ţi copilul pentru drum în loc să construieşti drumul pentru el!

Fiecare copil vrea ca părintele lui să fie:
  • Un antrenor
  • Un lider inspiraţional
  • Un mentor de încredere
  • Cel mai mare fan al lui
  • Persoana la care găseşte mereu alinare 

Copiii au nevoie de:
  • Securitate
  • Căldură sufletească
  • Oportunităţi
  • Exemple de viaţă
  • Experienţa succesului
  • Încurajare pentru a-şi pune în practică potenţialul

marți, 26 noiembrie 2013

5 instrumente pentru a îndemna copii să citească

   Este greu să ne oprim atunci când vorbim despre care sunt beneficiile dezvoltării păcerii de a citi la copii noştri. Tu nu crezi asta? Cititul este exerciţiul perfect pentru minţile tinere. Cărţile îi învaţă pe copii despre lumea şi oamenii din jur, stimulează o imaginaţie sănătoasă, încurajează empatia şi creativitatea. Mai mult de atât, cititul….dar stop, deja este greu să ne oprim…vezi, ce ziceam mai devreme!?

  În primi ani ai copilului, crează din lectură mai mult o aventură decât un exerciţiu de dezvoltare a unei abilităţi. Cititul cu voce tare nu este doar o modalitate foarte buna de a motiva “cititorii reticenţi”, este o activitate minunată de familie, chiar dacă copilul tău este mai mare.

Plăcerea de a citi nu vine întotedeauna natural. Începe această călătorie fantastică în lumea cărţilor încă de cand copilul este mic şi fă din acest lucru o parte din rutina zilnică a familiei.

  Aceasta a fost şi filozofia noastră atunci când citeam împreună cu copii noştri.

  • Faceţi-o periodic: ora de culcare este evident momentul propice, copii adoră să ştie că unele lucruri se întâmplă cam la aceleaşi ore, zilnic sau săptămânal;
  • Construieşte vocile personajelor: poate crezi că nu eşti un interpret înăscut, dar copilul tău va fi încântat să audă încercările tale haioase să vorbeşti cu accent specific sau să imiţi un anume personaj. Asta aduce viaţă poveştilor!
  • Intodu în lectură contribuţia personală a copilului: Cititul cu voce tare poate fi minunat de interactiv. Încurajează imaginaţia copilului tău punându-i întrebări ca: “Ce crezi că se va întâmpla în continuare?”, “Tu ce ai face în situaţia asta?”;
  • Determină-l să îşi dorescă mai mult: îmi plăcea să îmi “înebunesc”un pic copilul lăsându-l în suspans, atunci când mă opream din citit la momentul cel mai interesant al poveştii ori când refuzam să citesc următorul capitol până la următoarea seară. A mers foarte bine.
  • Elimină stresul: Nu am folosit niciodată cititul ca o unealtă de negociere. Chiar dacă am avut o zi deosebit de stresantă cu un comportament dificl al copilului, nu am refuzat sau anulat povestea citită la culcare. Este întodeauna o metodă de a calma şi de a încheia o zi într-o manieră pozitivă.

Sunt sigur că şi tu şti şi multe alte “trucuri” bune de folosit astfel încât să clădeşti în copilul tău dragostea de citit. Care sunt acelea? Ai încrecat să le aplici cu copilul tău?


Antrenează-ţi copilul pentru drum în loc să construieşti un drum pentru el!

joi, 3 octombrie 2013

Cum sa te joci cu copilul tau prescolar si sa te bucuri de asta!


Ai avut pana acum acel sentiment de vinovatie, ca nu aloci destul timp de joaca impreuna cu copilul tau?  
Ti-ai spus in gand:”Ah, de as fi avut timp, sa vezi ce mai joaca trageam cu asta mic!”? 

  De multe ori, noi ca parinti, mai ales parinti de prescolari, avem senzatia ca ar trebui sa ne jucam mai mult cu copilul nostru. Iti pare cunoscuta formularea: 
„Daca nu ma joc acum cu el, cand este mic, atunci cand voi avea timp cand este mai mare si are si scoala pe cap!?” 
Daca, da, atunci sa nu te sperii! 
Esti un parinte normal, produs al societatii anilor pe care ii traim, dar care vrea sa faca ceva in acest sens-iar asta este de apreciat!

  Bucăţi mari de timp dedicate jocului cu copilul tau prescolar este dificil sa gasesti in ritmul vietii de azi, dar toata lumea poate profita de un moment de joaca cu copilul in viata obisnuita de zi cu zi. Cantecele si folosirea vocilor caraghiose pot transforma momentul banal intr-un moment de bucurie impartasita cu copilul tau cel mic. Sa faci pantofii sau periuta de dinti sa vorbesca in timp ce sunt folosite, soptind sau cantand cu voce joasa si multe, multe altele, pot umple rapid „rezervorul de joaca si fericire” al copilului tau.

  Amintiti-va ca obiectele obisnuite pot fi cele mai bune jucarii. Un set de bucatarie redus perfect la scara sau masinuta de jucarie sunt minunate, dar nu stimuleaza imaginatia in acelasi mod ca si cateva cutii de diferite dimensiuni, o farfurie de plastic si ceva linguri de lemn. Cu jucarii care se pot „preschimba” in orice, optiunile de joaca sunt cu adevarat nelimitate.

Imi amintesc cand fata mea avea cam 4-5 anisori si am mers impreuna cu ea si cu sotia la restaurant. Luase dupa ea vre-o 2 papusi Barbie si ceva hainute de papusi, dar pana sa vina comanda de mancare se plictisea ingrozitor. Cum nu aveam prea mult timp de joaca cu ea, ma gandeam sa profit de acesta ocazie. Am incercat sa ma joc cu ea cu papusile, a prins dar nu pentru mult timp si plictisul s-a intors. Am inceput sa ma uit pe masa si am vazut chiflele din cosul cu paine. In acel moment mi-am amintit de „dansul painisoarelor” al lui Charlie Chaplin. A fost un moment foarte haios si doua furculite infipte in chifle au fost vedetele serii pentru cat timp am stat la restaurant. Dar cel mai bine imi aduc aminte momentul in care, seara la intoarcere acasa, fata mea somnorosa dar fericita, m-a luat de gat, m-a strans si mi-a soptit la ureche: „A fost o seara de neuitat, tare bine ne-am distrat impreuna! Te iubesc tati!”

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Nu iti mai stresa copilul!

   Ai observat vreodata ca atunci cand pui presiune prea multa pe copii, acest lucru se poate intoarce impotriva ta? Un exemplu in acest sens este atunci cand copilul tau scolar se pregateste pentru teze sau lucrarile de control de la sfarsitul semestrului. Aceasta este o buna ocazie cand merita sa te gandesti la modul in care iti motivezi copilul. Ai observat exprimarea? Cum motivezi, nu cum pui presiune.

Hai sa vorbim despre cateva „desigur-uri”:
  • Desigur ca a avea rezultate bune la scoala este un lucru important.
  • Desigur ca este nevoie sa „ii impingem de la spate” altfel copii nu ar face nimic.
  • Desigur ca atunci cand „ii impingi de la spate” sau pui presiune pe ei o faci pentru ca iti iubesti copilul.
Din partea mea, nu contrazic pe nimeni in aceste puncte si nu exista nici o indoiala ca acei copii care se preocupa si actioneaza pentru a fi foarte buni la invatatura, sport, muzica sau alte activitati tind sa fie copii fericiti cu mai putine probleme in viata adulta. Deci, prin toate mijloacele, motiveaza-ti copilul sa isi faca temele, treburile si sarcinile casnice, orele de muzica, sportul preferat....toate acele lucruri care crezi ca sunt importante. Dar, ai grija la aceste lucruri:

  • Esti cicalitor/are? Poti sa nu simti ca esti, dar in cazul in care copilul iti raspunde ca si cum ai fi, atunci esti!
  • Simti ceva teama sau anxietate legata de performanta copilului? Daca da, copilul tau va prelua asta si se va lasa condus de un factor motivational bazat pe frica si nu pe dorinta de reusita.
  • Copilul tau beneficiaza indeajuns de mult de joaca, exericitii fizice, oportunitati de socializare si vacante distractive? scolarizarea este doar o parte din educatia unui copil, sunt multe de invatat si despre cum sa iti traiesti viata.
  • Folosesti des furia si amenintarile pentru a obtine ceva actiune de la copilul tau? Daca da, atunci ceva nu functioneaza...si nu este vorba despre copilul tau! Daca o tehnica de crestere a copiilor nu fuinctioneaza, foloseste alta. Fi ca un antrenor, Parinte Antrenor.


Cicaleste-ti si incurajeaza-ti copilul, dar fa-o intr-un mod care sa duca rezultate, nu intr-un mod care il
opreste si ii reduce in fapt performanta. Incurajeaza-l si modeleaza in el dragostea de invatatura, de muzica sau sport, apoi temele si antrenamentele vor capata sens pentru el si le va simiti utilitatea. Arata-i copilului tau un interes activ pentru progresul si efortul sau, nu doar pentru notele obtinute. Este o atat de mare diferenta dintre un copil care este bucuros sa isi faca parintii mandrii de el si un copil care se teme ca pierde aprobarea ta ca parinte pentru ca nu indeplineste "standardul" tau. Cand copilul stie ca este iubit de tine, va fi incantat sa iti arate cat de bine face el lucrurile. Dragostea ta, te aduce in ochii frumosi ai copilului tau ca cel mai bun parinte antrenor sau cel mai mare capitan de echipa!

miercuri, 18 septembrie 2013

Trusa cu Instrumente pentru cresterea copiilor de 0-6 ani-sesiune de toamna

A venit toamna cand se numara bobocii sau te pregatesti sa fi un parinte antrenor.

Este o buna oportunitate pentru parintii care doresc sa afle informatii practice si utile pentru a creste copii minunati.
Asociatia Corporeanima impreuna cu Asociata 11mai.ro (http://www.11mai.ro)  lanseaza seria de toamna a cursului: Trusa cu Instrumente pentru cresterea copiilor de 0-6 ani, in Bucuresti.

Deoarece este un proiect de suflet pentru mine, voi fi facilitator voluntar pentru sesiunea care se va desfasura in locatia din cadrul Institutului Agronomic Bucuresti incepand cu data de 24 Septembrie 2013.

Sunt 6 sesiuni, cate 1 sesiune de 2 ore pe saptamana in fiecare marti seara de la ora 18:30 la ora 20:30 sub deviza: POZITIV - PRACTIC - DISTRACTIV in care lansam provocarea parintilor participanti sa devina un Parinte Antrenor cu coloana vertebrala: Ferm, Corect si Prietenos!

Copiii minunati au nevoie de parinti minunati si folosind tehnicile adecvate oricine poate fi un parinte minunat. Daca sunteti in cautarea unor strategii practice, inspiratie, incurajare si o mai buna cunoastere, atunci acest program pentru cresterea copiilor de 0-6 ani este pentru voi.

Cei care doresc informatii suplimentare despre inscriere si curs ma pot contacta pe adresa de email: cosbalan@yahoo.com sau pot accesa link-ul Asociatiei Corporeanima: http://www.corporeanima.ro/trusa-cu-intrumente-pentru-cresterea-copiilor-de-0-6-ani/

vineri, 28 iunie 2013

Sa te ierti si sa fi curajos - Efectul umbrei

Fragment din Reintoarceare la iubire, de Marianne Williamson:

"Cea mai mare frica a noastra nu este ca suntem nepotriviti.
Cea mai mare frica a noastra este ca suntem puternici peste masura.
Lumina si nu umbra din noi este cea care ne inspaimanta!
Ne intrebam: Cine sunt eu, ca sa fiu stralucitor, minunat, talentat, magnific !?
Dar, de fapt, cine estu tu incat sa nu fi asa !?
Tu, esti un copil al lui Dumnezeu !
Actiunea ta la un nivel mic, nu prea ajuta lumea. Dar prezenta ta poate schimba mult.
Cu totii suntem meniti sa stralucim, precum copiii.
Suntem nascuti sa manifestam gloria lui Dumnezeu, care este inlauntrul nostru.
Nu este doar in unii dintre noi, este in fiecare!
Pe masura ce lasam propria lumina sa straluceasca, inconstient, dam altor oameni permisiunea sa faca la fel.
Eliberandu-ne de propria frica, prezenta noastra elibereaza automat pe altii!"

Cand te-ai iertat ultima oara?
Cand ai iertat ultima oara?
Cand te-ai eliberat ultima oara?

Cititi cartea "Efectul umbrei" si priviti documentarul aici.