Ceva la care sa ne gandim in saptamana mare

Am cerut....


Am cerut putere
Si Dumnezeu mi-a oferit dificultati pentru a ma face puternic.

Am cerut intelepciune
Si Dumnezeu mi-a oferit probleme de rezolvat.

Am cerut prosperitate
Si Dumnezeu mi-a oferit brate si minte sa muncesc.

Am cerut curaj
Si Dumnezeu mi-a oferit primejdii de depasit.

Am cerut rabdare
Dumnezeu m-a pus in situatii unde eram fortat sa astept.

Am cerut dragoste
Si Dumnezeu mi-a oferit oameni tulburati pe care sa-i ajut.

Am cerut favoruri
Si Dumnezeu mi-a oferit oportunitati.

Nu am primit nimic din ceea ce am cerut
Am primit tot ceea ce-mi era necesar

RUGACIUNILE MELE AU FOST ASCULTATE

Poveste despre scopul vietii

Chiar daca am mai citit-o si chiar daca nu stiu cine a scris-o imi place foarte mult, de aceea va las si pe voi sa o cititi:

Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi.

Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca.
- Foarte putin, a raspuns mexicanul.
- De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste? a intrebat atunci americanul.
- Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul.
- Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri.
- Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii.
- Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul.

- Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pecare-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, laNew York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare.

- Si cat va dura sa fac toate astea , senor ? intreaba pescarul.
- Vreo 15-20 ani, raspunde americanul.
- Si apoi ?
- Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat , ai lua cateva milioane.
- Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ?

- Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cucopiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara....

Eliberarea

Acum cateva saptamani am fost la inmormantarea nasului meu. S-a stins dupa un chin lung la o varsta, sa zicem nu prea potrivita, in urma necrutatorului cancer. Boala asta ca un blestem a ucis multi in jurul meu: tatal, soacra, bunica, parintii unor prieteni si colegi, copii unora din ei, etc. Dar nu despre asta vreau sa scriu.

Orice boala incurabila este ca un blestem pentru cel ce o are, pentru Aurel (nasul meu) a fost ca o penitenta. El a fost un om care si-a trait viata din plin si cred ca in ultimele luni din viata s-a impacat cu gandul asta. Era un om caruia ii placea sa traiasaca, a iubit multe femei (sau cel putin asa se lauda), a construit o familie, ii placeau petrecerile si pescuitul. Era un nonconformist si genul de om care daca isi dorea ceva se zbatea si obtinea (in limita posibilitatilor). A facut si bune, a facut si rele.

La inmormantare, preotul a tinut slujba noastra ortodoxa si a citit cateva pasaje (spre rusinea mea nu stiu care din Biblie sau din Psalmi). Unul din ele se referea la momentul mortii in care personajul isi lua adio de la lumea noastra, spunea ceva de genul: "Unde sunt odoarele si lucrurile mele de pret ? Cum ma mai bucur eu de ele acum? Unde sunt surlele si chimvalele care imi cantau dulce la ureche? Unde sunt turmele si robii mei? Unde este puterea mea ? Toate sunt acum pierdute, pentru ca eu mor si nu am cum sa le iau cu mine! Din tarana am venit, in tarana ma intorc si le las pe toate in urma mea!"

Alt pasaj vorbea despre cat de implacabila este moartea: "Ma uit pe acest camp plin de oase. Cine poate sa imi spuna care sunt ale robului, care sunt ale stapanului? Care sunt oasele imparatului sau ale osteanului? Cine poate sa faca diferenta cand moartea ia totul dupa ea si nu ne lasa nimic!"

Pe urma mi-am adus aminte de o vorba a tatalui meu, care imi spunea de multe ori: "Costele tata, cu o moarte suntem toti datori pe lumea asta! Asta este o datorie de care nu scapa nimeni, orice ar face! Fiecare o sa o plateasca mai devreme sau mai tarziu!"

Toate astea au fost pentru mine atat de evidente atunci si le-am simtit adanc in trupul si mintea mea incat m-am eliberat! Am inteles intr-un fel in care nu pot sa il explic adevaratul sens al celor spuse de preot la slujba de inmormantare.

Mi-am dat seama ca oricat voi alerga, oricat ma voi consuma si oricat voi strange, toate sunt desertaciune. Cand voi plati datoria toate se vor risipii !

Asta nu inseamna ca, gata, ma calugaresc sau trec la budhism. Dar a schimbat ceva in mine si apreciez altfel ceea ce am acum, exerientele pe care le traiesc, dragostea din jur si micile bucurii. Lupt pentru mine si pentru cei care conteaza pentru mine, dar in alt fel!

Am mai fost eliberat si de o piatra de pe suflet. Piatra care se facea din ce in ce mai grea odata cu trecerea zilelor in aceasta lume nebuna, violenta, rea si amagitoare. La sfarsit oasele mele nu se vor deosebi de cele ale celui ce vrea puterea, nu se vor deosebi de cele ale celui ce ne doreste si ne face rau, nu se vor deosebi de cele ale bogatului sau saracului, toate vor fi oase mancate de timp.

Asta m-a eliberat de puterea lor asupra mea sau poate de puterea lupului rau din sufletul meu !

Noaptea Iguanei

Aseara am revazut cu mare placere la TVeu pe TCM filmul Noaptea Iguanei, cu Richard Burton si Ava Gardner. Un film etalon pentru cinematografie, roluri de exceptie, actori fenomenali, script si regie extraordinare.

Richard Burton joaca rolul unui fost reverend, Larry Shannon, care nu a putut rezista unei adolescente, vrea sa recastige increderea grupului de turisti pe care ii conduce in Mexic. El ii obliga sa se opreasca la un hotel izolat, condus de Maxime, o fosta iubita. Aici ii va intalni pe Hannah, o tanara pictorita, si pe tatal acesteia. Larry, este dat afara de seful lui si se afla in pragul disperarii.

Povestea este frumoasa si are si niste dialoguri interesante. La un moment dat Richard Burton spune, intr-un dialog cu pictorita: "Traim adesea in 2 planuri, unul imaginar si unul real. Cu cel imaginar ma descurc foarte bine si acolo ma simt cel mai conformatbil. Dar, din cand in cand trebuie sa cobor si in cel real. Aici cateodata lucrurile nu ies chiar asa cum as vrea eu, dar trebuie sa fac fata acestuia pentru a putea reveni la cel imaginar!"

Daca sunteti curiosi sa vedeti personaje bine construite, zbaterea unor suflete intre lumea dorita si cea reala, va recomand cu caldura acest film.

Nebunia - o normalitate ?

Este intrebarea pe care mi-o pun in ultima vreme.

Oamenii incep sa fie din ce in ce mai nervosi, mai furiosi, mai salbatici si extremisti. Parca o disperare neagra le-a cuprins mintile. De multe ori si eu ma simt prins intr-o toropeala vascoasa plina de temeri, spaime si griji ce naste furie si violenta. Ii multumesc bunului Dumnezeu ca am reusit in ultima vreme sa imi pastrez calmul, nu intotdeauna, dar in marea majoritate, am reusit sa fac un pas lateral si sa ma detasez un pic de nebunia cotidiana. Uneori ma uit parca la un film, cu care mai interactionez din cand in cand.

Totul incepe dimineata devreme de cand deschid geamul, inca de la ora 6 se aud claxoanele nervosilor din intersectie, iar intersectia din capatul strazii mele nu este una aglomerata, se claxoneaza incontinuu pana la ora 08:00 cand plec la servici. Sotia spune ca asa este pana pe la pranz. Seara este aceeasi nebunie cam pana la ora 19:00.

Masini care merg pe contrasens, altele care depasesc periculos, pietoni grabiti si furiosi, santiere mai mari sau mai mici peste tot si muncitori care se cearta cu toata lumea. Se arunca cu nepasare gunoaie pe jos, pusti negriciosi cu apucaturi de cocalari sa iau de fetele ce trec grabite catre scoala. Pitipoance de maxim 16 ani scuipa si iti sufla in fata fumul de tigara.

Urmeaza toata sarabanda drumului prin Bucuresti pana la servici si inapoi unde toata lumea este grabita, la toate semafoarele se claxoneaza si se injura, trebuie sa fi foarte atent la trecerea de pietoni sa nu dea vre-un berbec sau caprita peste tine. Oamenii au priviri incrancenate, furioase sau fete tampe, adormite.

Lumea de pe strada este la fel de adancita in cosmarul propriu interior, incat te lovesti de ei si unii nici nu baga de seama, iar altii mai au un pic si iti sar la gat.

Ieri, la o mica trecere de pietoni semaforizata aflata pe o straduta ce da in Banu Manta, soferi nervosi claxonau ca apucatii, de ce nu stiu. Se vedea clar ca intersectia era blocata si masinile din fata nu aveau ce sa faca decat sa astepte, nu era loc nici macar de intors (locul de acolo pana la intersectia cu Grivita este un santier continuu de ceva ani). Unul dintre cei mai nervosi era un nene cam la 55-60 de ani intr-un VW alb vechi cu 2 usi. Claxona si injura de mama focului si ambala masina nervos pe mijlocul trecerii de pietoni. Se pune rosu pentru el si verde pentru pietoni. Lumea incepe sa traverseze strada. Pe el nici macar nu cred ca il interesa ca se afla chiar pe trecere si fara sa se uite in oglinda retrovizoare, baga cu scrasnet in marsarier si da inapoi. Noroc ca harbuletu' nu avea demaraj ca ii culca pe bietii oameni la pamant, asa nu a reusit decat sa ii impinga cu bara din spate pe un barbat si pe o femeie (care a plecat si plina de noroiul harbului pe haine). Ei au trecut, au bombanit ceva si au plecat grabiti mai departe.

Nenea cu masina nici nu a vazut (sau nu l-a interesat), chestia este ca s-a oprit la cativa cm de mine. Toate astea s-au petrecut repede, m-am speriat cand am vazut berbecu' ca da cu harbu peste noi si i-am batut in geamul de la spate sa il fac atent. De spaima si nervi am insotit gestul meu si cu fraza: "Uita-te nene in oglinda cand dai cu spatele, ca lovesti ca boul lumea pe trecere de pietoni cand este verde !" Asta a fost scanteia care a aprins butoiul cu pulbere. Greseala mea ca am cam tipat la el (dar nu auzea daca nu faceam asta) si ca am jignit neamul cornutelor facand-ul pe el bou.

Ce s-a intamplat in continuare parca a fost desprins dintr-un film prost ! Nenea foarte nervos (rosu la fata, cu venele umflate pe gat, ochi inrositi) a inceput sa urle la mine ca de ce il injur si ca imi arata el mie. Foarte repde s-a dat jos din masina si efectiv s-a repezit la mine sa ma paruiasca !

Eu am ramas blocat si cum nu imi venea sa cred!
Nenea era ferm pornit sa imi dea o mama de bataie si sa ma invete minte sa nu mai deschid gura daca da el cu masina peste mine pe trecerea de pietoni.

Dragilor, eu nu sunt un pispirel chiar daca am 39 de ani, inca am 1.82 m, cam 90 kg, ma duc regulat la sala, am facut ceva rugby si ceva karati (cum se zice acum) la viata mea. Am eu ceva burtica dar nu ma sperii asa usor, mai ales de un nene trecut de 50 de ani si cam de 1,60 m. Culmea ca asta m-a lasat perplex !

Am simtit efectiv in piept un val de violenta, ura, nervi si furie ce se descarcau dinspre el inspre mine. omul incepuse sa danseze ca la box in fata mea pregatit sa imi dea una in mecla. Am vazut cum privirea lui se concentra catre punctul de pe fata mea in care vrea sa loveasca. Atunci vechile reflexe s-au activat, l-am asteptat si l-am lasat sa dea in gol.

In momentul in care am vrut sa ripostez un om de pe strada mi-a strans bratul o singura data. Ii multumesc din suflet, deorece gestul sau m-a scos din transa incaierarii. Mi-a soptit la ureche: "Lasa-l ca nu mai judeca, nu vezi !?". Atunci am reusit sa fac iar un pas lateral in realitate si sa vad situatia cu alti ochi. Chiar era hilar ceea ce se petrecea, pe langa ridicolul situatiei. M-am stapanit si doar i-am mai spus lui nenea sa fie atent sa nu mai dea peste oameni pe trecere.

Nenea cred ca a interpretat gestul ca pe o slabiciune a mea si s-a pregatit sa mai dea odata, m-am ferit si a doua oara, dar de data asta si-a luat avant prea tare, a cazut pe jos si in cadere l-a lovit pe domnul care ma atentionase pe mine. Acesta l-a ridicat de jos si era gata sa o fure si el. Atunci mi-am dat seama ca este momentul sa renunt si sa plec, altfel nenea era in pericol sa o fure de la cineva sau sa faca infarct de nervi si furie. El tot tipa ca nu il fac eu bou pe el, i-am replicat ca nu eu il fac ci mama lui il facuse si am plecat.

Dupa 10m, m-a apucat bataitul de nervi dar si rasul. Mergeam pe strada zambind ca prostu'n balci si bataind din corp de surescitare. Situatia o vedeam atat de ridicola si ma gandeam cat de nebun am fost sa ma bag in ea. Cat de anormala si aiurea! Atunci m-a pocnit luminarea, poate situatia este normala in vremurile pe care le traim, poate nebunia este o stare obisnuita in aceasta lume, poate anormali suntem noi cei ce credem ca astea sunt anormalitati.

Tu ce zici cititorule, pentru tine cum este ?

PS: ma bucur mult ca nu am dat curs invitatiei de chelfaneala a acelui nene orb de furie, chiar daca aveam dreptate si taurasul o merita cu varf si indesat ! O sa am grija sa nu ii mai provoc, pana la urma sanatatea lor este in joc, nu a mea.
Vreau sa fiu anormal intr-o lume de aceasta normalitate !

Relativitatea timpului

Gigi arestat, alegeri parlamentare, trezire spirituala in blogosfera, trezire spirituala in cei de langa mine, evolutie, zile frumoase, zile de incercare pe muntele Athos, concediu, mare si magia muntelui, nervi, stres, serviciu, casa, dragoste, familie, metafore, NLP, Dumnezeu, criza,"smecheri'', trafic de Bucuresti, anul nou in familie, evenimente, nasteri, moarte, viata, visare, obiective, maimuta din capul meu, lada cu piersici, catel, lupii din sufletul meu, ganduri, cele trei porti, visare si realitate cruda.

Cateva cuvinte despre un an care a trecut in blogosfera din 22 martie anul trecut. Parca au fost multe, parca au fost prea putine!

Orice am face bun, rau, mic, mare, sau nu am face, timpul in neclintirea lui trece. Ma opresc si ma uit in urma, daca vad ceva pe langa urmele din carne ale trecerii lui Cronos atunci stiu ca am castigat si eu ceva si nu i-am dat lui totul. Cronos este un zeu nemilos si rece, de multe ori ia totul. Nu iti lasa decat experienta, ca sa inveti ceva din ea !

Cand m-am uitat in urma am vazut ca timpul nu a luat totul, mi-a lasat experienta si castigul unui an cu multe lucruri interesante, prieteni, cunostinte, trairi si sentimente, dar cel mai important mi-a lasat placerea de a scrie cate o nebunie/prostie/reverie pentru tine cel ce cauti, esti curios si intrebi cu ochii printre aceste randuri.

Tie iti multumesc draga prietene, m-ai salvat de timp !

Gigi Becali arestat - Politia este de c_ _ _ t !

Pentru ca sunt un cetatean al cetatii si politichia fierbe uneori in mine si de cele mai multe ori da in cloclot in rarele momente cand ma uit la stirile de la TVeu, am pus in titlu o lozinca strigata de manifestantii din fata arestului lui Gigi Becali.
Asistam la o demonstratie de forta a celor care au tot interesul sa dea o lectie altora, de teapa lor dar mai mici in grad, despre ce inseamna sa iesi din front si sa nu mai asculti de "gasca".

Nu sunt un fan al lui Becali dar nici unul impotriva lui. Gigi a facut multi bani din specula, frauda si afaceri uneori oneroase, a fost baiat "descurcaret", machedon din sfera fotbalului si a oilor. A facut o avere frumusica la care nu putea ajunge daca nu era in "gasca". Gasca nu te lasa sa scoti capul prea sus, daca nu joci cu ei si nu mai faci ceva "blaturi" cu ei. Asadar dl.Becali nu este un sfintisor si este cam manjit.

Ceea ce il diferentiaza pe el de "gasca" este faptul ca este unul din oamenii cu bani care in mod constant face ceva si pentru cei saraci. Este un om care are un Dumnezeu si il are pe cel Crestin si Ortodox. Am fost pe muntele Athos si am vazut multe schituri si manastiri ridicate din donatiile sale. Am cunoscut oameni care le-au luat apele casa si au case acum ridicate din banii lui Gigi. A reusit sa faca pentru victimele inundatiilor mai mult decat guvernul si dl.Basescu (pe care il "ocroteste" atat de mult). In fine lista este lunga si indelug mediatizata chiar de el.

In esenta Gigi Becali este pentru mine un om ca toti oamenii, dar care a vrut sa se dea rechin in tara balenelor ucigase. El tot spera ca Basescu o sa ii intinda o aripioara de salvare, dar cred ca a omis faptul ca si Base face parte din "gasca" (doar si el a fost promovat de ei). Dar poate asta nu este important pana la urma, fiecare decide singur cu cine face gasca, timpul o sa ii demonstreze alegerea.

Ideea este ca in ziua de azi trebuie sa ne aparam si de polite domnule! Nu care cumva sa fi pe faza cand borfasii iti umbla la masina si sa te dai la ei, ca vine politia de nu te vezi !!

Borfasul trebe' sa lucreze in liniste si protejat de organ, domle'! Nu cumva sa te bagi pe treaba lui ca vine Garcea cu trupele speciale si te face nene' ! De cipat o sa ne cipeze pe noi, sa stam linistiti si sa nu intervenim in munca linistita a borfasului, ca altfel monitoru' mami lui de cetatean !

Ce ma bucura pe de alta parte este ca acum "gasca" a iesit cam prea pe fata si cu "facatura mancati-as" ! Asta inseamna ca ori nu mai au personal calificat ori sunt in mare graba si ceva ii zoreste sa puna presu pe ceva rahat ce pute rau. Iar Gigi, ca bulangiu, mai face vant sa vina putoare si pe la nasul cetateanului, acu' in prag de electorale nene ! Se poate!?!.. Curat murdar, nene Iancule !

Numai ca "gasaca' omite ceva foarte important din ecuatie, nene, cetateanul nu mai este cel turmentat ca pe vremea lui nenea Iancu ! Este si el informat, are si el cutitu'n gat, de datorii, de criza si de lipsa de p_ _ _ a ca munceste prea mult ! Cetateanu este mai atent acu', nu mai este tugulan sa inghita gulgute asa ca papaciocu !

Gigi o sa iasa, ca ageamii nu au macar probe bazate, Smarandescu o sa se sacrifice un pic si noi o sa avem grija pe cine o sa punem votu', nene. Eu sigur o sa pun votu pe Tepes sau pe Cuza, dar am auzit ca era unu mai tare Genghis parca ii zicea, el era mai artist: ii rupea cu caii !

PS, pentru nenea Gigi: daca este un crestin adevarat cred ca o sa ii faca bine un pic de arest, sa fie un pic mai umil in fata lui Dumnezeu si mai aprig cu dusmanii sai !

In rest, dai nene drumu din parnaie, omul nu este cremenal, este doar mai tupeist !