Noaptea Iguanei

Aseara am revazut cu mare placere la TVeu pe TCM filmul Noaptea Iguanei, cu Richard Burton si Ava Gardner. Un film etalon pentru cinematografie, roluri de exceptie, actori fenomenali, script si regie extraordinare.

Richard Burton joaca rolul unui fost reverend, Larry Shannon, care nu a putut rezista unei adolescente, vrea sa recastige increderea grupului de turisti pe care ii conduce in Mexic. El ii obliga sa se opreasca la un hotel izolat, condus de Maxime, o fosta iubita. Aici ii va intalni pe Hannah, o tanara pictorita, si pe tatal acesteia. Larry, este dat afara de seful lui si se afla in pragul disperarii.

Povestea este frumoasa si are si niste dialoguri interesante. La un moment dat Richard Burton spune, intr-un dialog cu pictorita: "Traim adesea in 2 planuri, unul imaginar si unul real. Cu cel imaginar ma descurc foarte bine si acolo ma simt cel mai conformatbil. Dar, din cand in cand trebuie sa cobor si in cel real. Aici cateodata lucrurile nu ies chiar asa cum as vrea eu, dar trebuie sa fac fata acestuia pentru a putea reveni la cel imaginar!"

Daca sunteti curiosi sa vedeti personaje bine construite, zbaterea unor suflete intre lumea dorita si cea reala, va recomand cu caldura acest film.

Nebunia - o normalitate ?

Este intrebarea pe care mi-o pun in ultima vreme.

Oamenii incep sa fie din ce in ce mai nervosi, mai furiosi, mai salbatici si extremisti. Parca o disperare neagra le-a cuprins mintile. De multe ori si eu ma simt prins intr-o toropeala vascoasa plina de temeri, spaime si griji ce naste furie si violenta. Ii multumesc bunului Dumnezeu ca am reusit in ultima vreme sa imi pastrez calmul, nu intotdeauna, dar in marea majoritate, am reusit sa fac un pas lateral si sa ma detasez un pic de nebunia cotidiana. Uneori ma uit parca la un film, cu care mai interactionez din cand in cand.

Totul incepe dimineata devreme de cand deschid geamul, inca de la ora 6 se aud claxoanele nervosilor din intersectie, iar intersectia din capatul strazii mele nu este una aglomerata, se claxoneaza incontinuu pana la ora 08:00 cand plec la servici. Sotia spune ca asa este pana pe la pranz. Seara este aceeasi nebunie cam pana la ora 19:00.

Masini care merg pe contrasens, altele care depasesc periculos, pietoni grabiti si furiosi, santiere mai mari sau mai mici peste tot si muncitori care se cearta cu toata lumea. Se arunca cu nepasare gunoaie pe jos, pusti negriciosi cu apucaturi de cocalari sa iau de fetele ce trec grabite catre scoala. Pitipoance de maxim 16 ani scuipa si iti sufla in fata fumul de tigara.

Urmeaza toata sarabanda drumului prin Bucuresti pana la servici si inapoi unde toata lumea este grabita, la toate semafoarele se claxoneaza si se injura, trebuie sa fi foarte atent la trecerea de pietoni sa nu dea vre-un berbec sau caprita peste tine. Oamenii au priviri incrancenate, furioase sau fete tampe, adormite.

Lumea de pe strada este la fel de adancita in cosmarul propriu interior, incat te lovesti de ei si unii nici nu baga de seama, iar altii mai au un pic si iti sar la gat.

Ieri, la o mica trecere de pietoni semaforizata aflata pe o straduta ce da in Banu Manta, soferi nervosi claxonau ca apucatii, de ce nu stiu. Se vedea clar ca intersectia era blocata si masinile din fata nu aveau ce sa faca decat sa astepte, nu era loc nici macar de intors (locul de acolo pana la intersectia cu Grivita este un santier continuu de ceva ani). Unul dintre cei mai nervosi era un nene cam la 55-60 de ani intr-un VW alb vechi cu 2 usi. Claxona si injura de mama focului si ambala masina nervos pe mijlocul trecerii de pietoni. Se pune rosu pentru el si verde pentru pietoni. Lumea incepe sa traverseze strada. Pe el nici macar nu cred ca il interesa ca se afla chiar pe trecere si fara sa se uite in oglinda retrovizoare, baga cu scrasnet in marsarier si da inapoi. Noroc ca harbuletu' nu avea demaraj ca ii culca pe bietii oameni la pamant, asa nu a reusit decat sa ii impinga cu bara din spate pe un barbat si pe o femeie (care a plecat si plina de noroiul harbului pe haine). Ei au trecut, au bombanit ceva si au plecat grabiti mai departe.

Nenea cu masina nici nu a vazut (sau nu l-a interesat), chestia este ca s-a oprit la cativa cm de mine. Toate astea s-au petrecut repede, m-am speriat cand am vazut berbecu' ca da cu harbu peste noi si i-am batut in geamul de la spate sa il fac atent. De spaima si nervi am insotit gestul meu si cu fraza: "Uita-te nene in oglinda cand dai cu spatele, ca lovesti ca boul lumea pe trecere de pietoni cand este verde !" Asta a fost scanteia care a aprins butoiul cu pulbere. Greseala mea ca am cam tipat la el (dar nu auzea daca nu faceam asta) si ca am jignit neamul cornutelor facand-ul pe el bou.

Ce s-a intamplat in continuare parca a fost desprins dintr-un film prost ! Nenea foarte nervos (rosu la fata, cu venele umflate pe gat, ochi inrositi) a inceput sa urle la mine ca de ce il injur si ca imi arata el mie. Foarte repde s-a dat jos din masina si efectiv s-a repezit la mine sa ma paruiasca !

Eu am ramas blocat si cum nu imi venea sa cred!
Nenea era ferm pornit sa imi dea o mama de bataie si sa ma invete minte sa nu mai deschid gura daca da el cu masina peste mine pe trecerea de pietoni.

Dragilor, eu nu sunt un pispirel chiar daca am 39 de ani, inca am 1.82 m, cam 90 kg, ma duc regulat la sala, am facut ceva rugby si ceva karati (cum se zice acum) la viata mea. Am eu ceva burtica dar nu ma sperii asa usor, mai ales de un nene trecut de 50 de ani si cam de 1,60 m. Culmea ca asta m-a lasat perplex !

Am simtit efectiv in piept un val de violenta, ura, nervi si furie ce se descarcau dinspre el inspre mine. omul incepuse sa danseze ca la box in fata mea pregatit sa imi dea una in mecla. Am vazut cum privirea lui se concentra catre punctul de pe fata mea in care vrea sa loveasca. Atunci vechile reflexe s-au activat, l-am asteptat si l-am lasat sa dea in gol.

In momentul in care am vrut sa ripostez un om de pe strada mi-a strans bratul o singura data. Ii multumesc din suflet, deorece gestul sau m-a scos din transa incaierarii. Mi-a soptit la ureche: "Lasa-l ca nu mai judeca, nu vezi !?". Atunci am reusit sa fac iar un pas lateral in realitate si sa vad situatia cu alti ochi. Chiar era hilar ceea ce se petrecea, pe langa ridicolul situatiei. M-am stapanit si doar i-am mai spus lui nenea sa fie atent sa nu mai dea peste oameni pe trecere.

Nenea cred ca a interpretat gestul ca pe o slabiciune a mea si s-a pregatit sa mai dea odata, m-am ferit si a doua oara, dar de data asta si-a luat avant prea tare, a cazut pe jos si in cadere l-a lovit pe domnul care ma atentionase pe mine. Acesta l-a ridicat de jos si era gata sa o fure si el. Atunci mi-am dat seama ca este momentul sa renunt si sa plec, altfel nenea era in pericol sa o fure de la cineva sau sa faca infarct de nervi si furie. El tot tipa ca nu il fac eu bou pe el, i-am replicat ca nu eu il fac ci mama lui il facuse si am plecat.

Dupa 10m, m-a apucat bataitul de nervi dar si rasul. Mergeam pe strada zambind ca prostu'n balci si bataind din corp de surescitare. Situatia o vedeam atat de ridicola si ma gandeam cat de nebun am fost sa ma bag in ea. Cat de anormala si aiurea! Atunci m-a pocnit luminarea, poate situatia este normala in vremurile pe care le traim, poate nebunia este o stare obisnuita in aceasta lume, poate anormali suntem noi cei ce credem ca astea sunt anormalitati.

Tu ce zici cititorule, pentru tine cum este ?

PS: ma bucur mult ca nu am dat curs invitatiei de chelfaneala a acelui nene orb de furie, chiar daca aveam dreptate si taurasul o merita cu varf si indesat ! O sa am grija sa nu ii mai provoc, pana la urma sanatatea lor este in joc, nu a mea.
Vreau sa fiu anormal intr-o lume de aceasta normalitate !

Relativitatea timpului

Gigi arestat, alegeri parlamentare, trezire spirituala in blogosfera, trezire spirituala in cei de langa mine, evolutie, zile frumoase, zile de incercare pe muntele Athos, concediu, mare si magia muntelui, nervi, stres, serviciu, casa, dragoste, familie, metafore, NLP, Dumnezeu, criza,"smecheri'', trafic de Bucuresti, anul nou in familie, evenimente, nasteri, moarte, viata, visare, obiective, maimuta din capul meu, lada cu piersici, catel, lupii din sufletul meu, ganduri, cele trei porti, visare si realitate cruda.

Cateva cuvinte despre un an care a trecut in blogosfera din 22 martie anul trecut. Parca au fost multe, parca au fost prea putine!

Orice am face bun, rau, mic, mare, sau nu am face, timpul in neclintirea lui trece. Ma opresc si ma uit in urma, daca vad ceva pe langa urmele din carne ale trecerii lui Cronos atunci stiu ca am castigat si eu ceva si nu i-am dat lui totul. Cronos este un zeu nemilos si rece, de multe ori ia totul. Nu iti lasa decat experienta, ca sa inveti ceva din ea !

Cand m-am uitat in urma am vazut ca timpul nu a luat totul, mi-a lasat experienta si castigul unui an cu multe lucruri interesante, prieteni, cunostinte, trairi si sentimente, dar cel mai important mi-a lasat placerea de a scrie cate o nebunie/prostie/reverie pentru tine cel ce cauti, esti curios si intrebi cu ochii printre aceste randuri.

Tie iti multumesc draga prietene, m-ai salvat de timp !

Gigi Becali arestat - Politia este de c_ _ _ t !

Pentru ca sunt un cetatean al cetatii si politichia fierbe uneori in mine si de cele mai multe ori da in cloclot in rarele momente cand ma uit la stirile de la TVeu, am pus in titlu o lozinca strigata de manifestantii din fata arestului lui Gigi Becali.
Asistam la o demonstratie de forta a celor care au tot interesul sa dea o lectie altora, de teapa lor dar mai mici in grad, despre ce inseamna sa iesi din front si sa nu mai asculti de "gasca".

Nu sunt un fan al lui Becali dar nici unul impotriva lui. Gigi a facut multi bani din specula, frauda si afaceri uneori oneroase, a fost baiat "descurcaret", machedon din sfera fotbalului si a oilor. A facut o avere frumusica la care nu putea ajunge daca nu era in "gasca". Gasca nu te lasa sa scoti capul prea sus, daca nu joci cu ei si nu mai faci ceva "blaturi" cu ei. Asadar dl.Becali nu este un sfintisor si este cam manjit.

Ceea ce il diferentiaza pe el de "gasca" este faptul ca este unul din oamenii cu bani care in mod constant face ceva si pentru cei saraci. Este un om care are un Dumnezeu si il are pe cel Crestin si Ortodox. Am fost pe muntele Athos si am vazut multe schituri si manastiri ridicate din donatiile sale. Am cunoscut oameni care le-au luat apele casa si au case acum ridicate din banii lui Gigi. A reusit sa faca pentru victimele inundatiilor mai mult decat guvernul si dl.Basescu (pe care il "ocroteste" atat de mult). In fine lista este lunga si indelug mediatizata chiar de el.

In esenta Gigi Becali este pentru mine un om ca toti oamenii, dar care a vrut sa se dea rechin in tara balenelor ucigase. El tot spera ca Basescu o sa ii intinda o aripioara de salvare, dar cred ca a omis faptul ca si Base face parte din "gasca" (doar si el a fost promovat de ei). Dar poate asta nu este important pana la urma, fiecare decide singur cu cine face gasca, timpul o sa ii demonstreze alegerea.

Ideea este ca in ziua de azi trebuie sa ne aparam si de polite domnule! Nu care cumva sa fi pe faza cand borfasii iti umbla la masina si sa te dai la ei, ca vine politia de nu te vezi !!

Borfasul trebe' sa lucreze in liniste si protejat de organ, domle'! Nu cumva sa te bagi pe treaba lui ca vine Garcea cu trupele speciale si te face nene' ! De cipat o sa ne cipeze pe noi, sa stam linistiti si sa nu intervenim in munca linistita a borfasului, ca altfel monitoru' mami lui de cetatean !

Ce ma bucura pe de alta parte este ca acum "gasca" a iesit cam prea pe fata si cu "facatura mancati-as" ! Asta inseamna ca ori nu mai au personal calificat ori sunt in mare graba si ceva ii zoreste sa puna presu pe ceva rahat ce pute rau. Iar Gigi, ca bulangiu, mai face vant sa vina putoare si pe la nasul cetateanului, acu' in prag de electorale nene ! Se poate!?!.. Curat murdar, nene Iancule !

Numai ca "gasaca' omite ceva foarte important din ecuatie, nene, cetateanul nu mai este cel turmentat ca pe vremea lui nenea Iancu ! Este si el informat, are si el cutitu'n gat, de datorii, de criza si de lipsa de p_ _ _ a ca munceste prea mult ! Cetateanu este mai atent acu', nu mai este tugulan sa inghita gulgute asa ca papaciocu !

Gigi o sa iasa, ca ageamii nu au macar probe bazate, Smarandescu o sa se sacrifice un pic si noi o sa avem grija pe cine o sa punem votu', nene. Eu sigur o sa pun votu pe Tepes sau pe Cuza, dar am auzit ca era unu mai tare Genghis parca ii zicea, el era mai artist: ii rupea cu caii !

PS, pentru nenea Gigi: daca este un crestin adevarat cred ca o sa ii faca bine un pic de arest, sa fie un pic mai umil in fata lui Dumnezeu si mai aprig cu dusmanii sai !

In rest, dai nene drumu din parnaie, omul nu este cremenal, este doar mai tupeist !

Stabilitate in lumea schimbarilor-Partea 2

De data trecuta am ramas la expresia lui Hughes: modul de a cuceri Timpul si Schimbarea, este acela de a ne ancora in Eternitate. El face referire aici la eternul Dumnezeu si la credinta fiecaruia dintre noi. Are si o metafora frumoasa: daca esti pe mare ce ar fi mai stabil, o barcuta de pescari la voia valurilor vietii, un transatlantic care infrunta furtuna mai indraznet sau o insula care este cu totul stabila.

Si aici introduc o paralela cu a cauta puncte de sprijin in exterior (avere, putere, marire, indestularea trupului si egocentrism) toate astea la primele valuri mai puternice ale vietii te scufunda in neagra groapa a deznadejdei, a depresiei si uitarii de sine.

O insula este un teren solid, pe care chiar daca valurile o matura ea ramane si ceea ce am sadit in pamantul ei rasare iar, indiferent de ce schimbari au loc. Insula se adapteaza mediului: daca are parte de o clima blanda atunci pe ea cresc copaci falnici si inalti, daca ea este supusa furtunilor atunci pe ea se vor dezvolta arbusti mici cu radacini adanci, puternici si rezistenti. Tot asa Dumnezeu a creat pe lumea asta totul, in asa fel incat viata sa se adapteze, sa reziste, sa se transforme, dar sa se pastreze in toata frumusetea sa.

Fiecare dintre noi are parte de furtuni si de incercari, pleaca la drum cu o anumita zestre, mai mare sau mai mica (depinde din ce parte vezi lucrurile), dar Dumnezeu ne-a creat astfel incat sa stam pe insula si sa prindem radacini pe ea. Si tot EL ne-a dat si puterea de a alege, de a ne face cate o barca, sau chiar un transatlantic (fiecare dupa puteri si dorinte) pentru a naviga in oceanul vietii, ne-a dat posibilitatea de a alege.
De a alege sa fim capitani de vas sau ziditori de cetate pe uscat. Dar daca am ales vasul sa nu uitam de EL, ca altfel ne ratacim pe mare, ne pierdem punctele de sprijin, vom fi la voia valurilor si ajungem sa fim capitani pe Olandezul Zburator cel ce este blestemat sa nu mai vada tarmul niciodata.
Hughes spunea ca ancorarea in Eternitate o facem prin credinta si prin ceea ce avem in sufletul nostru mai bun. El mergea mai departe si expunea etapele integrarii experientei mistice, dar las astea pentru cei ce doresc sa vada expunerea-link-ul este in partea 1.

Ce mi se pare interesant este, dupa cum expune Hughes, ceea ce Dumneazeu vrea de la noi si enumera aici dorintele LUI, pe anumite nivele de acceptare si putinta ale omului, pornind de la primul: daruieste-te mie cu trup si suflet (valabil pentru preoti, calugari, etc), trecand prin cel canonic-sa urmezi invataturile din cartile sfinte, ajungand la cel faptic-lucreaza pentru mine. Acesta mi-a placut cel mai mult. Practic face referire la faptul ca printre numeroasele lucruri pe care le facem in fiecare zi sa facem ceva si pentru EL. Sa facem o fapta buna, sa spunem o vorba buna, etc. Hughes fiind budist spunea sa ducem si ceva la templu.

Interesanta viziunea libertina (de fapt budista) a lui Hughes, care lasa loc multor interpretari si alegari personale. El spunea ca Dumnezeu este ingaduitor si daca nu poti sa faci primul lucru (echivalentul cu a te calugarii), EL nu se supara si poate il poti face pe al 2-lea (sa urmezi indeaproape invataturile cartilor sfinte-indiferent de ce religie esti), daca nu poti face asta, atunci EL nu se supara si poti face urmatorul lucru (sa lucrezi pentru el) si daca nici asta nu poti face El tot nu se supara atata timp cat cauti adevarul si cunoasterea.

In fapt toate sunt cai de a il cunoaste pe Dumnezeu sau cai de a cauta in tine acel lucru care iti da echilibrul dinamic necesar, pentru ca noi suntem sisteme alcatuite din alte mici sisteme si pentru ca noi facem parte din alte sisteme mai mari. Cum este in mic asa si in mare, cum este in mare asa si in mic, cum este in microcosmos asa este si in macrocosmos iar omul este la mijloc.
Parerea mea este ca echilibrul nostru, stabilitatea pe care o cautam, in aceasta lume a schimbarilor se afla si in noi, in interiorul nostru dar si in credinta noastra in ceva mai mare ca noi. Practic daca suntem aliniati pe nivelele neurologice din NLP cu baza in mediu si varful in spiritualitate (Dumnezeu, credinta, etc), putem gasi puncte de sprijin pentru acest titirez care este viata.

Ca sa vedeti un exemplu concret, cititi urmatorul post al altui om pe care il admir: Privitor la jocul vietii . Vasi, este un om minunat, care si-a gasit punctele de sprijin, in ciuda valurilor vietii si a corabioarei lui mai aparte. O sa le vedeti pe ale lui si dovada ca stie unde este portul si cetatea sa.

Nu vreau sa va dezamagesc, asta daca credeati ca exista o reteta, un panaceum universalis, o pastila pe care o inghitim si asteptam cuminti sa isi faca efectul. Vai, dar nu exista asa ceva, pentru ca suntem unici, suntem diferiti si fiecare din noi trebuie sa isi caute si sa isi gaseasca singur portul linistii sale.

Asadar dragelor si dragilor: cautati, fiti curiosi, intrebati ! Asa veti fi siguri ca Dumnezeu va iubeste si va puteti gasi puncte de sprijin.

Stabilitate in lumea schimbarilor-Partea 1

Acum cateva weekend-uri am vizionat o prezentare a lui David Bruce Hughes, o prezentare din gama invataturilor ezoterice, despre Singularitatea in matrice. Un pic cam apocaliptica pentru gustul meu, dar cu ceva idei interesante. Pentru curiosi: David Bruce Hughes-Singularitatea in Matrice.

Am sa impartasesc cu voi cateva din ideile interesante vizionate dar si din gandurile mele. In general este pusa in dezbatere ideea ca schimbarile din mediul (clima, tehnologie, social, spiritual, etc) se produc foarte repede, ca viteza acestor schimbari creste pana o sa ajunga la un punct culminant (2012 zice Hughes) care va forma o singularitate (element din fizica cuantica, asemanator unei gauri negre). In termeni filosofici, tehnologici sau sociali, singularitatea respectiva este un punct in evolutia omenirii la care se pare ca vom ajunge foarte repede (dupa unele calcule), punct de cotitura, sa ii zicem asa, la care, odata ajunsi, ne vom schimba radical fata de cum suntem acum si ne vom transforma in ceva atat de diferit incat ne este foarte dificil sa intelegem in ce, in acest moment. Ceva de genul cum o furnica percepe omul modern.

Conform unor renumiti savanti (matematicieni, fizicieni, sociologi - vezi Wikipedia), schimbarile rapide si succesive de natura tehnologica (de ex. calculatoarele vor depasi ca putere de calcul creierul omenesc in cateva decenii), sociala si de mediu, vor duce la crearea acestei singularitati, acestui punct unic de schimbare, unde noi, ca fiinte umane, vom suferi o schimbare majora.

Intrebarea se pune vis a vis de ce facem noi pana atunci relativ la asta, cum suportam modificarile din ce in ce mai rapide si cum ne asiguram ca dupa singularitate vom deveni/ne vom transforma in ceva mai bun decat acum sau in ceva mai rau. Din acest punct pleaca prezentarea ideiilor lui Hughes.

Cu totii putem recunoaste ca schimbarile din jurul nostru sunt din ce in ce mai rapide si cuprind cat mai multe aspecte din viata noastra:

• stiinta evolueaza mult mai rapid decat evoluam noi spiritual.
• schimbari climaterice si de mediu importante se petrec rapid in aceste zile ale vietilor noastre.
• societatea evolueaza cu pasi mari catre ceva de care multora dintre noi ne este frica, ceva ce simtim ca nu este chiar ceea ce ne dorim si nici ceea ce meritam; mai ales ceva ce nu este liber, adevarat si spiritual.
• noi insine ne schimbam mult mai repede si profund (in bine sau in rau), cei din jurul nostru par sa treaca prin aceleasi procese.
• ne agatam cu disperare de momente efemere pe care le dorim stabile dar ele se schimba si se schimba rapid si ireversibil.

In astfel de situatii este cam dificil sa iti pastrezi echilibrul interior, toate in jurul tau se schimba, te simti ca un titirez care se invarte la viteza mare si cineva te atinge si te dezechilibreaza des, fortandu-te sa iti schimbi pozitia si sa cauti o noua stare de echilibru. Cam asa se intampla lucrurile cu sistemele care sunt oamenii. Sisteme ce fac parte din alte sisteme: familie, colegi, prieteni, oras, tara, societate. Si cum aceste sisteme se influenteaza reciproc schimabrile/dezechilibrarile sunt dese, de intensitati si directii diferite, in concluzie complexe. Sistemul OM va incerca (ca toate sistemele) sa atinga o noua stare de echilibru, adica se transforma, se schimba si el in cautarea echilibrului.

De multe ori ma surprind, cand ma analizez un pic si vad ca noua stare de echilibru nu imi place, deorece m-am transformat in ceva ce nu este tocmai bun si atunci provoc schimbari/dezechilibrari in sistem din interior, eu provoc schimbari in mine, in cautarea balantei dintre "presiunea" exterioara si cea interioara.

Ca sa nu ne titirezam prea mult, ca ne apuca ameteala cu atatea schimbari si dezechilibrari ma opresc aici cu enumerarea.

Ei, ca sa avem o privire gen big picture, in acest joc sunt incluse si alte forte/persoane care induc schimbari in sisteme cu scopul de a influenta aceste sisteme in folosul propriu. Mai sunt si legi ale naturii si alte influente de tip spirituale de nivel mult mai inalt (pozitive sau negative). Toate aspectele mentionate accelereaza sistemul catre punctul de singularitate pentru a incerca sa ajunga la transformarea acestuia (dupa ce se trece de acest punct) intr-o anumita stare dorita de ei (buna sau rea-depinde cum vedem lucruile acum).

In aceasta prima parte si poate in cea de a 2-ua, voi discuta de cum ne adaptam noi acestor schimbari rapide pana la singularitate (daca va fi asa apocaliptica sau cand va fi, deocamdata nimeni nu ne poate da ceva concret).

Personal imi cautam echilibrul interior, ca reactie a schimbarilor exterioare, in situatii/lucruri/feluri de a fi care au fost si in care am avut un foarte placut echilibru. Dar am descoperit ca alerg dupa himere, ceea ce a fost a fost, mi-ar place sa le am iar, dar nu se mai poate deorece a trecut timp si m-am schimbat. Mi-a luat ceva timp sa imi dau seama de asta si poate nici acum nu am ajuns sa o inteleg pe deplin, de aceea inca mai am probleme, ca orice om al zilelor noastre.

Cum spunea Hughes, problemele apar in marea lor majoritate ca viziuni interioare (raspunsuri) la dorintele noastre:

1. Vrem ceva ce nu avem.
2. Am avut ceva, dar am pierdut.
3. Avem ceva ce nu ne dorim.

Eu personal impart cele 3 categorii in 2 mari arii: probleme cu impact pozitiv si probleme cu impact negativ. Pentru mine cand vocea interioara (maimuta din capul meu :-)) spune ca am o problema, se declanseaza o echivalenta complexa care imi spune ca am de rezolvat ceva si drept urmare trebuie sa actionez. Consecintele actiunii (sau inactiunii) mele pot fi negative sau pozitive pentru mine. De aici si cele doua arii, iata cateva exemple:

• Vrem ceva ce nu avem: pozitiv daca este vorba de o imbogatire spirituala si negativ daca actiunea de rezolvare inseamna provocarea de durere sau nedreptate (sa iau ce apartine altuia).
• Am avut ceva dar am pierdut: pozitiv daca am avut conditie fizica si doresc sa o recapat, negativ daca am avut mult succes la femei si acum imi distrug familia ca sa il recapat.
• Avem ceva ce nu ne dorim: pozitiv daca am burta cam mare si doresc sa scap de kg in plus si negativ daca am o boala.

Vedeti, oricum ar fi aceste probleme ele au de a face cu Timpul si Schimbarea. Ca sa il citez pe Hughes, acestea sunt probleme Universale. Da, aceste probleme sunt legate de timp, deorece ele apar in urma trecerii timpului si sunt legate de schimbare, deorece ele apar ca urmare a schimbarilor ce se petrec in orice sistem dinamic. Suntem sisteme in continua schimbare, ceea ce inseamna ca suntem sisteme in continua evolutie si ca si titirezul trebuie sa ne invartim, sa ne dezechilibram/schimbam si sa avem un punct de sprijin pentru a functiona/invarti si in acelasi timp sa nu stam intr-un singur loc.

Dar cum putem face, totusi, sa ne gasim puncte de echilibru pentru a putea merge mai departe ?

In fond noi avem nevoie de momente de echilibru static pentru a ne odihni, pentru a merge mai departe avem nevoie de puncte de sprijin care sa ne ofere un echilibru dinamic. Avem nevoie de puncte de sprijin pe care sa stam si "sa ne invatim" dar si "sa rulam"-un titirez nu se invarte si nici nu se deplaseaza pe o suprafata moale, el are nevoie de ceva tare, puncte de sprijin pe care sa se invarteasca si pe care sa ruleze.

Unde sa gasim aceste puncte de sprijin ?

Unii le cauta in asigurarea unei bunastari materiale, altii le cauta in acumularea de titluri si recunoasteri, unii le cauta in obtinerea unei cat mai mari puteri si a unui control total, altii le cauta in placerile trupului, dar sunt si unii care le cauta in interiorul lor.

Sunt adeptul unei bunastari materiale, imi place cand sunt recunoscut, ador sa am controlul si sa detin puterea, sunt satisfacut cand imi multumesc trupul, dar am inceput sa inteleg ca punctele mele de sprijin cand am avut toate astea, intr-un mod echilibrat cu sufletul, a fost in interiorul meu.

Atunci cand am gasit in interiorul meu puncte de sprijin si au fost de natura spirituala/sufleteasca, au fost adevarate; multe le mai am inca si cred ca le voi avea pana la capat.

Cunosc oameni cu stare materiala foarte buna, dar neimpacati cu viata lor. Cunosc oameni care au pereti intergi acoperiti de titluri, dar care si-au pierdut placerea de a impartasi cu altii cunoasterea. Am vazut oameni care se acopera de etichete (haine de firma, masina de fite, cool, marfa si smecher) dar atat de goi si nefericiti pe dinlauntru. Cunosc oameni care detin putere si controlul si sunt fericiti atunci, dar atat de nefericiti si mizeri cand nu le mai au. Am vazut oameni disperati sa isi multumeasca trupul, crezand ca asa isi vor multumi si sufletul, dar care au cazut prada unor mari dezamagiri.

Am avut norocul si fericirea sa fiu indrumat in viata de un inger bun, care s-a aflat intotdeauna in preajma mea si in sufletul meu si pe care l-am ascultat, acolo inlauntrul meu, ori de cate ori mi-a dat un sfat. Am incercat sa hranesc lupul bun din inima mea, cu toate ca nu am cum sa il omor pe cel rau. Daca as face-o, de unde am sa stiu ca cel ramas este totusi bun, cu ce il mai pot compara !?

Hughes spune ca modul de a trece peste probleme, modul de a cuceri Timpul si Schimbarea, este acela de a ne ancora in Eternitate.

Dar despre asta in postul viitor. Pana atunci, incearca si vezi daca punctul tau de sprijin se afla in exteriorul tau sau in interior, daca el depinde numai de tine sau de alte lucruri trecatoare.

La multi ani femeie, suflet intreg !

Cu ceva intarziere dar cu mult suflet si multa dragoste, doresc sa spun: " Iti multumesc femeie, minune a lumii, suflet intreg al unei jumatati ce se numeste barbat, al unei fericiri ce se numeste copil si al unei inimi calde ce se numeste mama!" O poezie pentru toate femeile:

Cântec femeiesc
de Adrian Paunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...

Si ca sa inchei intr-o nota vesela iata si o mica povestioara: Ceasca de ceai…..

Intr-o zi, mama fiind plecata, tata a trebuit sa aiba grija de mine. Aveam cam 2 ani si jumatate. Cineva imi facuse cadou un micut set de ceai si era una dintre jucariile mele preferate.

Tata era in living, concentrat la stirile de seara, cand i-am adus tatei o mica cescuta de ceai, care bineinteles era doar apa... Dupa mai multe cescute de “ceai” si o multime de exclamari din partea tatalui in privinta minunatului meu ceai, mama avenit acasa.

Tata i-a zis mamei sa stea sa ma priveasca cum ii aduc lui o cescuta de ceai, pentru ce era unul dintre “cele mai dragalase lucruri!”.
Mama a stat si m-a privit venind din capatul holului cu o cescuta de ceai pentru tata si l-a privit cum o bea. Apoi a spus:
“Ti-a trecut vreodata prin minte, ca singurul loc unde poate ea sa ajunga pentru a lua apa este wc-ul????”