luni, 2 martie 2009

Omul pe care il admir !

"Moartea este atat de sigura de victoria ei, incat ne da un avans de o viata intreaga !"-citat
Interesant este ce facem cu acest avans si cum decidem sa il traim !- comentariu personal

Am vizionat cateva pasaje din conferintele lui Nick Vujicic, conferinte care se numesc:
Fara maini, fara picioare, fara ingrijorari !


Nick are un discurs de exceptie in ceea ce priveste Perspecitva din care vedem viata, Viziunea noastra asupra ei si Alegerile pe care le facem in viata. Discurs pe care il intareste cu exemplul personal.


Acest OM, care nu are maini si picioare, declara ca o dizabilitate este ceva ce te provoaca, te impinge sa atingi ceva, sa nazuiesti la ceva. Este un om care acorda ajutor si consiliere tinerilor cu probleme, tinerilor intregi la trup dar franti in suflet. Faptul ca nu are maini si picioare nu l-a impiedicat sa devina un analist financiar de succces si un vorbitor motivational.

Nu vreau sa ii fac o prezentare in detaliu acestui OM pe care il admir, ci sa va prezint cateva din ideile lui. De ce ? Pentru ca el vinde SPERANTA si o da gratis prin exemplul personal. Eu, consider ca SPERANTA este unul din motoarele principale ale stabilitatii noastre in aceste vremuri aparent fara de speranta.


El spune ca este recunoscator ca este un om cu dizabilitati ! Si stiti de ce ? Pentru ca asa cum este, a reusit sa ajute foarte multi tineri fara dizabilitati fizice dar cu multe alte probleme. A reusit sa ajute multi oameni care erau in pragul sinuciderii!
Lumea este in cautarea SPERANTEI spune Nick, iar eu voi schimba ceva, le voi da oamenilor SPERANTA !


Mai vorbeste si de obiective si ajunge la o concluzie pe care a si trait-o:
"Stiti ce ne impiedica sa ne atingem scopurile ? Ce ne opreste cu adevarat ?
Mintea noastra !
Felul in care ne vedem viata (PERSPECTIVA) si obiectivele vor determina cat de mare va fi succesul nostru.
Este bine sa nu ne uitam la ce nu putem face, ci sa ne uitam la ce putem face cu ceea ce avem la indemana !"


Este exact ca in stabilirea obiectivelor prin metode NLP: una din conditiile esentiale, la formularea unui obiectiv, este sa apelezi la resurse care sunt la indemana ta, la resurse care depind de tine si nu depind de altii sau de conjuncturi ale mediului exterior.


Nik spune foarte frumos asta: "Ma uit la mine. OK, deci asta sunt EU, ia sa vad ce pot EU face! Stiti care este marele secret: Acordati-va incredere voua insiva !"

Cum pot sa imi maresc increderea in mine? , intreba un cursant nu cu mult timp in urma la un workshop de Credibilizare in care eram facilitator.

Aici sistemul nostru intern de credinte si valori ne poate ajuta sau ne poate pune piedici. Depinde de ce seminte au fost plantate acolo si ce am lasat sa creasca. Unele credinte ne hranesc si sunt ca graul painii din care creste personalitatea noastra, iar altele sunt precum buruienile, ne zgarie, ne otraveste solul si inabusesc alte plante frumoase ce cresc acolo. Odata si buruiana a avut rolul ei, poate de a ne apara de capra ce dorea sa manace toate plantele. Dar sunt momente in care stim sa alungam capra mult mai usor si mai repede, dar nu mai stim sa plivim buruienile.


Cea mai la indemana tehnica este sa ne facem timp si sa privim in interiorul nostru, sa vedem: in contextul respectiv/sau care este contextul/imprejurarea in care nu am incredere in mine, ce comportament am/cum "se vede" asta in jurul meu, ce abilitati se declanseaza (acestea pot fi mecanisme de autoaparare care nu mai sunt actuale), pe ce credinte si valori se bazeaza acestea (care sunt declansatorii) si cine sunt eu in acel moment. Imi tot pun aceste intrebari pana descopar ceva.

De multe ori pot sa am o revelatie, o revelatie ca eu sunt acel eu la varsta de 6-7 ani si toate astea nu mai sunt actuale, sau ca eu sunt eu dar in niste presupuse situatii, etc.

Cand descopar ceva care sa aiba sens pentru mine incep sa inlocuiesc credinta limitativa cu alta potentiatoare. Exact ca la fizica: aplic o forta in sens contrar, de marime mai mare si constant in timp pana misc sistemul in sensul dorit de mine.


Pe langa alte tehnici NLP, pot sa vin acum si cu discursul lui Nick in argumentarea raspunsului dat atunci:

Dialogul interior este foarte, foarte important. Este bine sa stai de vorba cu tine si sa iti acorzi incredere, sa te uiti in oglinda si sa cauti ce este frumos in tine. Nick a gasit ca are ochi frumosi. Tu poate gasesti la fel sau altceva, ceva in care Dumnezeu a pus frumusete, poate sa fie bunatate, inteligenta, frumusete fizica sau spirituala. Poti sa gasesti in tine, intotdeauna, ceva frumos si bun pe care iti poti construi increderea in sine!

Acesta poate fi punctul tau de sprijin de la care poti porni si poti sa iti construiesti si sa iti extinzi viata ta de succes.
Ce spunea un mare astrolog: Daca imi dati un punct de sprijin, am sa rastorn universul !
Gaseste, construieste si intareste punctul tau de sprijin si universul tau se va rostogoli in sesnul in care tu doresti!

De la perspectiva ta de succes iti poti crea viziunea ta de succes. Poti vedea optiunile si poti alege ce sa faci. Sti care sunt telurile tale ? intreaba Nick, Lasa-le sa fie !

Toti stim ca avem optiuni si alegeri, alegeri de a ne imbunatati viata si de a ne pune in pozitii mai bune sau mai rele. Singurele limite pe care le avem in viata sunt cele pe care singuri ni le punem !

Si voi incheia tot cu Nick:

"Ziua in care vei crede ca ti-ai atins intregul potential, este ziua in care vei avea intregul tau potential !
Daca azi crezi ca ti-ai atins intregul potential, atunci azi este ziua in care nu l-ai atins! Deoarece intotdeauna va exista o zi de azi !"

In rest nu este decat discursul unui OM pe care il admir si va invit si pe voi sa il asculati si sa il priviti, la:

Partea I - Conferinta Nick Vujicic

Partea II - Conferinta Nick Vujicic

Partea III - Conferinta Nick Vujicic


PS: Multumesc lui Daniel Deaconu pentru prezentari !

De Martisor

Tuturor fetelor care aduc in viata noastra primavara, le dedic aceasta melodie cantata de Alina Manole - o primavara printre atatea ierni ale muzicii romanesti.

joi, 12 februarie 2009

Tot cu Ion si cu Maria si tot cu sex

Dar de data asta nu sunt misogine :-)

O cearta in familie.
Maria il loveste pe Ion.
Acesta cu un ochi vanat, se ascunde sub pat.
Maria incearca sa-l scoata:
- Iesi!
- Nu ies!
- Iesi ma!
- Nu ies!
- Iesi ma, ca vin dupa tine!
- Auzi fa cine e stapan in casa?! Daca am spus ca nu ies - inseamna ca nu ies, n-auzi!!!

Ion primeste sfaturi de la tata-su pentru noaptea nuntii:
- Mai flacau, si cand va duceti voi la culcare, o iei pe Marie frumos in camera, stingi luminile, o mangai, o dezbraci, o pupi, o mangai, te dezbraci si tu, o maingai, o pupi, o intinzi despuiata in pat si de acolo te descurci tu, faci ce trebuie facut !
Ion cu Marie in noaptea nuntii: merg in camera, sting lumina, se mangaie, se pupa, se despoaie, se mangaie, se pupa, se intind despuitati in pat si........
Maria gafaind incet observa ca Ion statea intins si despuiat langa ea in pat si se uita concentrat in tavan.
- Ei Ioane ce este !?
- Nu stiu fa Marie, ma intreb ce o sa facem noi acum, in continuare ?
- Stiu eu ma Ioane !? Asteptam pe unu care sa vina si sa ne-o traga la amandoi !

miercuri, 11 februarie 2009

Jazz si Rock Electronic pe animatie

Iata ceva de vazut, ceva ce a minunat vizual-auditivul din mine (de la http://www.animusic.com/), merita vazut-ascultat:




marți, 10 februarie 2009

Cu Ion si Maria si cu sex

Ion moare.
La inmormantare preotul o intreaba pe Maria:
“Vrei sa-l pupi inainte sa-l bagam inauntru?”
Ea explodeaza in lacrimi:
”Asa imi spunea mereu si el, saracul..."

Sex is like Nokia(conecting peolpe), like Nike(just doo it), like Pepsi(dare for more), like Samsung(everyoane is invited),
And like me(Too Good Too Bee True)

Maria: 'Daca eu as muri, te-ai recasatori?'
Ion: 'Nu draga mea, niciodata!'
Maria: 'De ce, ai ceva impotriva casatoriei?'
Ion: 'A, nu, nu am nimic impotriva...'
Maria: 'Si atunci, de ce sa nu te recasatoresti?!'
Ion: 'Bine, m-as recasatori... asta doar ca sa-ti fac placere!'
Maria: 'A, deci te-ai recasatori...' (cam trista)
Ion: 'Pai, da...'
Maria: 'Si te-ai culca cu ea in patul nostru?'
Ion: 'Pai unde ai vrea sa ma culc?'
Maria: 'Si ai inlocui fotografia mea cu a ei?'
Ion: 'Pai, e normal...'
Maria: 'Si ar conduce masina mea?'
Ion: 'Nu, ca nu stie sa conduca...'

Doua prietene erau atât de intime ca-si povesteau tot ce faceau ori încetau de-a mai face…
Una dintre ele se casatoreste si pleaca în luna de miere.Când se-ntoarce o întreaba cealalta:
- “Cum e? Povesteste-mi!”
- “Prima data este oribil, doare de nu-ti imaginezi; dar apoi enemaipomenit!”
Prietena sa, intrigata, întreaba:
- “Cam cum doare? Ca durerea de cap, de stomac?”
- “Nuu!!”- “Atunci cum? Ca durerea de spate, de masea, de urechi?”
- “Da! E ca durerea de masea!”
- “De ce ca durerea de masea?”
- “Pentru ca te doare dar nu vrei sa ti-o scoata!”

sâmbătă, 7 februarie 2009

Disectie pe creier viu

Da, ma uit si cred ca am scris bine.
Disectie faci pe ceva mort, dar poti face si pe ceva mort intr-un fel dar viu in alt fel.
Este foarte ciudat cum poti sa descoperi cum moartea este impletita in viata.
Este foarte frumos sa descoperi cum viata este impletita in moarte.

De multe ori imi vine sa deschid ceva in piept si sa scot de acolo tot ceea ce ma chinuie.
Le-as pune ca la o disectie, frumos aranjate si pe categorii: vise moarte, planuri de viitor, persoane dragi si iubite care nu mai sunt, persoane dragi si iubite care sunt si pe care le astept sa vina, momente frumoase, momente de fericire, dureri grele cand pierzi ceva drag, nisip uscat de prin colturi de regrete ale inimii, pamant viu in care incoltesc si cresc sperante si vise, planuri si obiective, tinte atinse, tinte ratate, griji si sperante, temeri si fobii, placeri si vicii, haos si ordine, inceputuri si sfarsituri.
Daca ma uit la ele vad ca unele sunt vi si altele sunt moarte. Din unele moarte isi trag seva unele pline de viata, iar altele pline de viata incep sa se usuce prin unele parti.

Asta este misterul vietii, ma minunez si ii multumesc creatorului ca pot sa traiesc si sa mor, sa ma nasc si sa ma transform in fiecare zi. Ca pot sa fac o disectie pe un creier viu sau ca imi pot simti inima.

Acum te poti bucura de dulcea asteptare a unui copil si in acelasi timp te poti intrista de posibila umbra a mortii sau a unei boli grave asupra mamei tale.
Poti fi plin de fericire si intristat de necazuri in acelasi timp, te uiti in stanga si vezi viata, te uti in drepata si vezi moartea. Auzi in tine si simti in altii cum pulseaza minunea viului dar in acelasi timp speranta sanatatii cade la un prieten drag.

Totul este sa iei lumea asa cum este, pentru ca viata este asa cum este ea, punct.
Nici mai mult nici mai putin, nici mai buna, nici mai rea.
Contextul este asa cum este, nu este potrivnic nici oportunist, doar este.

Totul este ca la disectia pe creierul tau sa gasesti speranta si credinta vie, palpitand si hranindu-se cu viata. Pentru ca in acelasi timp viata te impinge pe tine catre capatul zilelor tale.
Partea cea mai frumoasa si bogata este ce traiesti pe drum pana ajungi la destinatie.

Ciudat, nu !?

Viata si moartea sunt doua fete ale aceleasi monede, iar noi oamenii suntem exact la mijlocul lor, de fapt suntem metalul din care este batuta aceasta moneda.

vineri, 6 februarie 2009

Rational/emotional sau blocul motor intern

De multe ori ne chinuim cu balanta nebuna si echilibrul fragil pe care vrem sa il obtinem intre partea noastra rationala si cea emotionala. "Rotita" inimii si cea a ratiunii vor sa functioneze perfect una cu alta. Isi doresc ca zimtii lor sa se intrepatrunda perfect si sa obtina lucru mecanic una de la alta: una sa o invarta pe cealalta si cealalta la randul ei sa ii transfere energie primei.

In viata de zi cu zi folosim mai mult una din rotite, majoritatea cupleaza "motorul" ce da energia catre rotita ratiunii si o folosesc pe aceasta mai des.

Si eu am impresia ca daca rotita ratiunii se invarte bine, atunci si "rotita" inimii se invarte la fel de bine.
Si o las sa mearga, ma concentrez pe ea, pe ratiune.
Si roata se invarte.
Se invarte.
Mai face ceva zgomote, ceva vibratii, dar merge si merge bine.
Ii dau numai ei energie si concentrare.
Si roata ratiunii merge.

Am si uitat ca ea este in angrenaj cu alta. Dar oricum nu realizez in acel moment, si imi focalizez atentia si energia pe rotita asta. Acum vibreaza mai des si se aud ceva zgomote ciudate, parca si miroase a ceva incins.

Si simt un pietroi in stomac si rationez.
Si iar rationez.
Si iar rationez.
Dar nu realizez, pe moment de unde pietroi !?
De unde in stomacul meu !?
De ce asta si de ce aici !?

Acum imi aduc aminte ca roata ratiunii este in angrenaj cu cea a emotiilor. Roata emotiilor care sta mai mult in baia de ulei a subconstientului.
Si ea, saraca, este uzata si ciupita, are lagarele tocite si zimtii ciobiti. Pentru ca am uitat de ea !
Pentru ca am focalizat atentia si energia pe ratiune, dar ambele sunt parte ale aceluiasi sitem: Blocul Motor al sistemului Costi Balan.

Ca un mecanic ce sunt, atunci, ma mai opresc si verific ambele rotite, le studiez, le calibrez, le sterg, le acord atentie. Cateodata mai si vorbesc cu ele, asa fac mecanicii :-)

Devin brusc constient ca mintea rationala si cea emotionala sunt elemente ale aceluiasi sistem. Se influenteaza reciproc, daca cred ca o uzez doar pe una, ma insel, ambele sunt in sarcina.

La fel spiritul si corpul formeaza un sistem. Ele sunt expresii diferite ale aceleasi persoane. Persoana Costi Balan.

Si mai mult decat atat: elementul care controleaza sistemul nu este constientul !

Tu ce zici ? La tine cum crezi ca este ?